Scribd
Încărcați
26 vizualizări1 pagină

12 D

Documentul discută despre mișcarea Lunii în jurul Pământului și influența Soarelui asupra acestei mișcări, subliniind că Soarele atrage centrul de greutate al sistemului Pământ-Lună. Se menționează că Luna păstrează o față constantă către Pământ datorită mișcărilor sale sincronizate. De asemenea, se abordează dificultățile obținerii fotografiilor stereoscopice ale Lunii, datorită particularităților mișcărilor sale.

Încărcat de

Florin Ursa
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
26 vizualizări1 pagină

12 D

Documentul discută despre mișcarea Lunii în jurul Pământului și influența Soarelui asupra acestei mișcări, subliniind că Soarele atrage centrul de greutate al sistemului Pământ-Lună. Se menționează că Luna păstrează o față constantă către Pământ datorită mișcărilor sale sincronizate. De asemenea, se abordează dificultățile obținerii fotografiilor stereoscopice ale Lunii, datorită particularităților mișcărilor sale.

Încărcat de

Florin Ursa
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

atracţie a Soarelui se iroseşte pentru a transforma mişcarea rectilinie a

celor două corpuri cereşti în mişcare curbilinie.


Poate că unii cititori se îndoiesc de acest lucru. Într-adevăr, Pământul
atrage spre sine Luna, Soarele atrage Luna cu o forţă mai mare, iar aceasta
din urmă, în loc să cadă pe Soare, se învârteşte în jurul Pământului. Acest
lucru ar fi într-adevăr curios dacă Soarele ar atrage către sine numai Luna.
El însă atrage Luna împreuna cu Pământul, atrage „planeta dublă” în
întregime şi, altfel spus, Soarele nu se amestecă în raporturile interne
existente între membrii acestui cuplu. Vorbind mai exact, Soarele atrage
centrul de greutate comun al sistemului Pământ-Lună. Acest centru
(denumit „baricentru”) se roteşte în jurul Soarelui sub acţiunea forţei de
atracţie a acestuia. El se găseşte la o distanţă de 2/3 din raza Pământului
faţă de centrul lui în direcţia Lunei. Luna şi centrul Pământului fac mişcarea
de rotaţie în jurul bari- centrului, efectuând o rotaţie în timp de o lună.
Partea vizibilă şi partea invizibilă a Lunei
Printre efectele obţinute cu ajutorul stereoscopului nimic nu poate
surprinde mai mult ca aspectul Lunei. Prin stereoscop vezi cu propriii tăi
ochi că Luna are, într-adevăr, o formă de sferă, în timp ce văzută pe cer cu
ochiul liber pare un disc. Plat, ca o tavă de ceai.
Dar mulţi nici nu bănuiesc cât de greu se obţine o fotografie
stereoscopică a satelitului nostru. Pentru a realiza această fotografie
trebuie să cunoşti bine particularităţile mişcărilor capricioase ale globului
luminos al nopţii.
Pricina constă în faptul că Luna înconjoară Pământul, păstrând în
permanenţă una şi aceeaşi parte întoarsă către aceasta din urmă. Făcând
înconjurul Pământului, Luna se învârteşte concomitent şi în jurul axei sale,
dar aceste două mişcări se execută în acelaşi interval de timp. În figura 39
se vede o elipsă care trebuie să reprezinte orbita Lunei. În desen se
exagerează în mod intenţionat excentricitatea elipsei Lunei; în realitate ea
este egală cu 0,055 sau 1/18. Este imposibil să redai cu exactitate într-un
desen mic orbita Lunei în aşa fel ca să o deosebeşti de un cerc; dacă am lua
semiaxa mare de un metru, semiaxa mică ar trebui să fi

S-ar putea să vă placă și