semielipsă, pentru motivul că este un semicerc văzut în perspectivă
(latura care delimitează partea luminată) (fig. 34 a).
Tot atât de greu este să dai Lunei o poziţie corectă pe cer. Semiluna sau
semidiscul subţire al Lunei sunt deseori aşezate, faţă de Soare, într-un fel
ciudat. Dat fiind că Luna primeşte lumină de la Soare, linia dreaptă care
uneşte capetele semilunei ar trebui să formeze un unghi drept cu raza
de Soare ce se îndreaptă spre centrul ei (fig. 35). Cu alte cuvinte, centrul
Soarelui trebuie să fie pe perpendiculara trasă din mijlocul dreptei care
uneşte capetele semilunei. Cu toate acestea, regula se aplică numai când
semiluna este îngustă. Figura 56 arată poziţia Lunei faţă de razele Soarelui
în diferite faze. Se creează impresia că razele Soarelui s-ar frânge înainte
de a ajunge la Lună.
În realitate raza de Soare care merge spre Lună este într-adevăr
perpendiculară pe dreapta ce uneşte capetele semilunei, şi în spaţiu nu este
decât o linie dreaptă. Ochiul nostru însă nu schiţează pe cer această linie
dreaptă, ci proiecţia ei pe forma