Scribd
Încărcați
29 vizualizări1 pagină

7 A

Documentul discută despre durata anotimpurilor în funcție de o orbită excentrică a Pământului, sugerând că iarna ar dura doar două luni în emisfera nordică, în timp ce vara ar fi prelungită. În emisfera sudică, situația ar fi inversă, cu ierni mai aspre și veri scurte, dar extrem de călduroase. De asemenea, se menționează impactul mișcării rapide a Pământului asupra diferenței dintre ora amiezii mijlocii și ora amiezii reale în luna ianuarie.

Încărcat de

Florin Ursa
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
29 vizualizări1 pagină

7 A

Documentul discută despre durata anotimpurilor în funcție de o orbită excentrică a Pământului, sugerând că iarna ar dura doar două luni în emisfera nordică, în timp ce vara ar fi prelungită. În emisfera sudică, situația ar fi inversă, cu ierni mai aspre și veri scurte, dar extrem de călduroase. De asemenea, se menționează impactul mișcării rapide a Pământului asupra diferenței dintre ora amiezii mijlocii și ora amiezii reale în luna ianuarie.

Încărcat de

Florin Ursa
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

repede ca în iunie-august.

Cu alte cuvinte, iarna ar trebui să treacă


repede în nord, iar vara – dimpotrivă – ar trebui să dureze mult, de parcă ar
compensa prin asta căldura iradiată cu zgârcenie de Soare.
În figura 21 se dă o imagine ceva mai exactă a duratei anotimpurilor
anului în condiţiile imaginate de noi. Elipsa reprezintă forma nouă a orbitei
Pământului (eu excentricitatea de 0,5). Cifrele de la 1—12 împart calea
Pământului în părţi, pe care acesta le parcurge în intervale de timp egale;
după legea lui Kepler, părţile elipsei determinate de razele vectoare
schiţate aici au suprafeţe egale. În punctul 1, Pământul se află la 1 ianuarie;
în punctul 2 – la 1 februarie; în punctul 3 – la 1 martie etc. Din schiţă se
vede că echinocţiul de primăvară (A) ar trebui să înceapă pe o astfel de
orbită din primele zile ale lui februarie, iar cel de toamnă (B) – la sfârşit de
noiembrie. Deci, toamna şi iarna ar dura în emisfera nordică numai două
luni şi ceva – de la sfârşitul lui noiembrie până la începutul lui februarie. În
schimb, perioada zilelor lungi şi a Soarelui de amiază la mare înălţime ar
dura în ţările emisferei de nord de la echinoeţiul de primăvară până la
echinocţiul de toamnă, înglobând peste 9 V2 luni.
În emisfera sudică a Pământului ar avea loc procesul invers. Zilele scurte,
în care Soarele se află în partea de jos
Fig. 21 Cum s-ar mişca Pământul în jurul Soarelui de-a lungul unei elipse
foarte turtită. Distanţele dintre punctele învecinate, marcate cu cifre, sunt
parcurse de planetă în intervale de timp egale în decurs de o lună.
A bolţii cereşti, ar coincide cu îndepărtarea de Soare şi cu reducerea de
nouă ori a căldurii iradiate de acesta; zilele lungi, când Soarele stă sus pe
bolta cerească, ar coincide cu intensificarea de 9 ori a radiaţiei solare. Iarna
ar fi mult mai aspră ca în Nord şi ar dura timp mai îndelungat. În schimb
vara ar fi extrem de călduroasă, dar scurtă.
Vom menţiona încă o consecinţă a lui „dacă“ în acest caz. În ianuarie
mişcarea rapidă a Pământului pe orbită ar crea o diferenţă mare între ora
amiezii mijlocii şi ora amiezii reale, diferenţă

S-ar putea să vă placă și