Complementul

Ce este complementul?

Complementul este partea secundară de propoziție care determină: un verb, un adjectiv, un adverb
sau o interjecție cu funcția sintactică de predicat. El răspunde la următoarele întrebări:

 Pe cine?

 Ce?

 Cui?

 Despre cine? Despre ce?

 La cine? La ce?

 Pentru cine?

 Cu cine? Cu ce?

 De cine? De ce?

 Unde? De unde? Pe unde? Până unde?

 Încotro?

 Când? De când? Până când?

 Cât timp?

 Cum? În ce fel?

 Cât?

 Din ce cauză?

 În ce scop? Cu ce scop?

Când determină un adjectiv, complementele sunt precedate de prepoziții sau adverbe de comparație.
Când determină un adverb, complementele se exprimă fie prin alte adverbe, fie prin substantive sau
pronume precedate de adverbe de comparație.

Clasificarea complementelor

Complementele se împart în două mari categorii:

Complemente circumstanțiale
Precum sugerează denumirea acestora, complementele circumstanțiale indică împrejurarea în care are
loc acțiunea exprimată de către verbul determinat. Această categorie se împarte în varii categorii,
astfel încât complementele circumstanțiale pot fi:

 De loc

 De timp

 De mod

 De cauză

 De scop

 Condiționale

 Concesive

 Consecutive

Complemente necircumstanțiale

Aceste complemente indică obiectul asupra căruia se revarsă consecințele acțiunii exprimate prin
verb, sau obiectul căruia i se acordă ceva anume. Complementele necircumstanțiale pot fi:

 Directe

 Indirecte

 De agent

Într-o propoziție, complementul se află, de regulă, după termenii determinați. În unele situații,
complementul stă înaintea termenului determinat.

Exemple:

Pe Marius l-am văzut la școală.

La școală l-am văzut pe Marius.

Observații:

Complementul direct și cel indirect nu se vor separa niciodată prin virgule de verbele determinate de
acestea.

Complementele aflate în raport de coordonare se pot despărți între ele sau nu prin virgulă, depinzând
de regulile de punctuație aplicate conjuncțiilor.

Complementele necircumstanțiale

Complementul direct

Complementul direct indică elementul asupra căruia se exercită acțiunea exprimată de termenul
determinat. Această parte de propoziție poate determina un verb, o interjecție sau o locuțiune verbală
și răspunde la următoarele întrebări:
  Pe cine?

 Ce?

Exemple:

Am întâlnit-o pe Maria în oraș. – Pe cine am întâlnit în oraș?

Mănânc prăjitura făcută de mama. – Ce mănânc?

Poziția complementului direct este, de regulă, după verbul determinat, deși se poate afla și înaintea
acestuia.

Exemple:

Pe Ioana nu o vom mai vedea pentru multă vreme. – Pe cine nu vom mai vedea?

Nu o vom mai vedea pe Ioana pentru multă vreme.

Complementul direct poate fi exprimat prin:

Substantiv

Exemplu: Recit o poezie învățată la școală.

Pronume

Dacă un complement direct este exprimat prin pronume personal neaccentuat:

Când verbul pe care îl determină complementul direct este la modul infinitiv sau conjunctiv,
complementul se va afla între prepoziția infinitivului (sau conjuncție) și verb.

Exemplu:

Maria și-a propus să-l pregătească pentru vestea cea rea.

Dacă un complement direct este exprimat prin pronume neaccentuat:

Când verbul determinat se află la modul infinitiv și stă după verbul a putea, complementul direct
exprimat prin pronume neaccentuat va fi așezat înaintea verbului a putea.

Exemple:

Îl pot convinge dacă are o minte deschisă.

Îl – complement direct, determină verbul a convinge

Numeral

Exemplu:

L-am văzut pe al doilea ieșind din clădire.

Verb (la infinitiv, gerunziu sau supin)

Exemple:
Am învățat de la părinți a rezolva singur problema. (infinitiv)

Am auzit strigând de la vecinul de deasupra. (gerunziu)

Când termini de citit, vino la masă.

Complementul indirect

Complementul indirect indică elementul căruia îi este atribuită acțiunea sau trăsătura exprimată prin
cuvântul determinat. Această parte de propoziție poate determina un verb, un adjectiv sau o
interjecție și răspunde la următoarele întrebări:

 Cui?

 Despre cine? Despre ce?

 La cine? La ce?

 Pentru cine?

 Cu cine? Cu ce?

 De cine? De ce?

 Asupra cui?

 Contra/ împotriva cui?

De regulă, complementul direct se află după termenul determinat, dar în unele cazuri, el stă și înaintea
acestuia.

Exemple:

I-am spus Andreei o poveste.

Andreei i-am spus o poveste.

Adesea, complementul indirect este separat de cuvântul determinat prin alte părți de propoziție.

Exemplu: Vorbim cu toții despre evenimentul de ieri.

Când complementul indirect este exprimat printr-un pronume reflexiv sau personal în cazul dativ,
determinând, în același timp, un verb la modul conjunctiv, acesta se va afla între prepoziție (sau
conjuncție) și verb.

Exemplu:

I-am spus să-mi dea cartea miercuri.

Când determină un verb la infinitiv aflat după verbul „a putea”, complementul indirect exprimat prin
pronume neaccentuat în dativ stă înaintea verbului.

Exemplu:

Îi pot dezvălui ce gândesc.

Dacă avem de-a face cu o dublă exprimare a complementului indirect, cuvântul dublat se poate afla
după infinitiv sau înaintea verbului „a putea”.

Exemplu:

Îi pot dezvălui lui ce gândesc.

Lui îi pot dezvălui ce gândesc.

Complementul indirect se poate exprima prin:

Substantiv

Exemplu: Am discutat despre Alina.

Pronume

Exemplu: Am cumpărat cadoul pentru el.

Adjectiv

Exemplu: Din negru s-a făcut alb.

Numeral

Exemplu: I-am acordat celui de-al doilea premiul.

Verb (la infinitiv, gerunziu sau supin)

Exemplu: Alexandru s-a plictisit de citit.

Complementul prepozițional

Complementul prepozițional este partea secundară de propoziție care determină un verb, o locuțiune
verbală, un adjectiv, un adverb sau o interjecție, de care este legat prin prepoziție (de, despre, cu, la,
pe etc.). Acesta răspunde la întrebările:

 Pentru cine/ce?

 Despre cine/ce?

 De cine/ce?

 Cu cine/ce?;

 La cine/ce?;

 Pe cine/ce?

Complementul prepozițional se exprimă prin prin:

Substantiv

Exemplu: Se uită la pozele de anul trecut.

Pronume
Exemplu: S-au gândit la noi.

Numeral

Exemplu: Va formula plângere împotriva a trei dintre ei.

Verb la mod nepersonal

Exemplu: S-a plictisit de plimbat prin parc.

Complementul prepozițional care urmează unei construcții pasive se numește complement de agent.

Complementul de agent

Complementul de agent indică cine realizează acțiunea exprimată de verbul determinat (de obicei, un
verb aflat la diateza pasivă, sau verbe aflate la modurile supin sau participiu, verbe la diateza reflexiv-
pasivă, locuțiuni verbale cu verbe la diateza pasivă sau adjective care provin din verbe).

Complementul de agent răspunde la următoarele întrebări:

 De cine?

 De către cine?

În general, complementul de agent se află după verbul pe care acesta îl determină, însă există și
situații în care poate sta înaintea acestuia.

Exemple:

A fost adoptat de prima familie.

De prima familie a fost adoptat.

Un verb aflat la diateza pasivă poate avea două sau mai multe complemente de agent, aflate în raport
de coordonare.

Exemplu: Cartea a fost apreciată de Maria, Diana și de Cristian.

Complementul de agent se poate exprima prin:

Substantiv (precedat de prepozițiile de și de către)

Exemplu: Casa a fost renovată de muncitori.

Pronume (cu prepozițiile de și de către)

Exemplu: Cartea a fost citită de către aceia.

Numeral (precedat de prepoziția de)

Exemplu: Numele a fost menționat de al treilea.

Complementele circumstanțiale

Complementul circumstanțial de loc

Complementul circumstanțial de loc indică, așa cum deducem din numele său, locul în care se petrece
acțiunea indicată de verb. El poate exprima o localizare bine definită sau poate exprima: o direcție, un
punct de pornire, un spațiu sau o delimitare. Complementul circumstanțial de loc determină fie un
verb, fie o locuțiune verbală, fie o interjecție cu funcție sintactică de predicat.

Așadar, această parte de propoziție răspunde la următoarele întrebări:

 unde?

 de unde?

 pe unde?

 până unde?

 încotro?

De obicei, poziția complementului circumstanțial de loc este după verbul pe care îl determină. În cazul
în care complementul este exprimat prin adverbul interogativ unde, el va fi poziționat înaintea
cuvântului determinat.

Exemplu: Nu văd unde este.

Complementul circumstanțial de loc poate fi exprimat prin:

substantiv

Exemplu: Astăzi plec la Sibiu.

Pronume

Exemplu: Pisica se plimbă în jurul lui.

adjectiv

Exemplu: A luat stiloul din fața lui. (adjectiv pronominal posesiv)

numeral

Exemplu: Într-a patra locuiește fratele meu.

verb

Exemplu: Copiii au plecat la cules de fructe.

adverb

Exemplu: Mașina venea din spate.

locuțiune adverbială

Exemplu: Nerăbdător, copilul alerga de colo – colo.

Complementul circumstanțial de timp

Complementul circumstanțial de timp este partea secundară de propoziție care indică momentul în
care se petrece o anumită acțiune. În plus, această parte de propoziție mai poate indica alți factori
temporali, precum: era, răstimpul, durata, frecvența sau limita acțiunii.

Complementul circumstanțial de timp răspunde la următoarele întrebări:

 Când?

 De când?

 Până când?

 Cât timp?

Când un complement circumstanțial de timp este poziționat după regentul său, cele două nu se
despart prin virgulă. Când, însă, complementul circumstanțial de timp este plasat înaintea regentului
său, acestea se despart prin virgulă.

Dacă un complement circumstanțial de timp se află între subiect și predicat, acesta se izolează de cele
două prin virgule.

Complementul circumstanțial de timp se poate exprima prin:

Substantiv

Exemplu: Din momentul acela, nu am mai fost prieteni.

Adverb de timp

Exemplu: Ieri a fost luni.

Locuțiune adverbială de timp

Exemplu: Călătorii au ajuns dis de dimineață.

Adjectiv

Exemplu: Îl cunosc de tânăr.

Verb

Exemplu: Înainte de a mânca, el s-a spălat pe mâini.

Complementul circumstanțial de mod

Complementul circumstanțial de mod este partea secundară de propoziție care indică felul în care se
desfășoară sau se prezintă acțiunea exprimată de verbul determinat. De asemenea, complementul
circumstanțial de mod poate arăta consecințele unei anumite acțiuni.

Complementul circumstanțial de mod răspunde la întrebările:

 Cum?

 Cât?
  În ce fel?

Complementele circumstanțiale de mod pot fi de patru tipuri (în funcție de ceea ce indică):

Complement circumstanțial de mod propriu-zis

Acesta indică o stare, o acțiune, o caracteristică, sau modul în care se desfășoară sau se arată acțiunea.
El se poate exprima prin:

Substantiv

Muzica se aude în surdină.

Numeral

Și-a împărțit venitul în patru.

Verb

A ajuns plângând de bucurie.

Adverb de mod

Elevul a sosit mai târziu decât ieri.

Locuțiune adverbială de mod

Am tăcut într-adevăr când mi s-a vorbit.

Interjecție

Bătrâna se îndrepta șontâc, șontâc către casă.

Complement circumstanțial de mod comparativ

Complementul circumstanțial de mod comparativ indică modul în care se desfășoară o acțiune sau se
înfățișează o stare, o trăsătură, în comparație cu alte acțiuni sau obiecte. Acesta poate fi exprimat prin:

Substantiv

Copilul se învârte ca un titirez.

Pronume

Fata cântă mai bine decât mine.

Verb la infinitiv

A citi este mai ușor decât a învăța.

Adverb

Mașina se mișca mai încet ca oricând.

Adjectiv
Este mai degrabă blând decât agresiv.

Complement circumstanțial de mod de măsură

Acest complement arată măsura sau valoarea obiectelor și se exprimă prin substantiv însoțit de
numerale, precedat de prepoziție.

Exemplu: Produsul s-a scumpit cu cinci lei.

Complement circumstanțial de mod consecutiv

Complementul circumstanțial de mod consecutiv indică urmările unei acțiuni sau pe cele ale unei
trăsături. El se exprimă prin expresii fixe.

Exemplu: S-a făcut de mirul lumii.

Complementul circumstanțial de cauză

Complementul circumstanțial de cauză este partea secundară de propoziție care arată cauza unei
acțiuni sau pe cea a unei trăsături. El determină fie un verb, fie un adjectiv, fie o locuțiune verbală și
răspunde la următoarele întrebări:

 Din ce cauză?

 Din ce pricină?

Când se află după regentul său (partea de vorbire pe care o determină), complementul circumstanțial
de cauză nu se desparte de acesta prin virgulă. În schimb, când se află înaintea regentului,
complementul circumstanțial de cauză se desparte prin virgulă de acesta.

Complementul circumstanțial de cauză poate fi exprimat prin:

Substantiv

Băiatul plânge din cauza Ancăi.

Pronume

Din pricina lui am pierdut competiția.

Numeral

Am ajuns la școală din cauza celor doi.

Adjectiv

Bărbatul era negru de supărat.

Verb

Considerând că nu merită, nu i-a acordat nota zece.

Complementul circumstanțial de scop

Complementul circumstanțial de scop este partea secundară de propoziție care indică scopul acțiunii
exprimate de verbul determinat. El determină întotdeauna un verb și răspunde la întrebarea: Cu ce
scop?

Această parte e propoziție este plasată, de obicei, după regentul său și nu se separă prin virgulă de
acesta.

Exemplu: Am plecat pentru a cumpăra cele necesare.

Complementul circumstanțial de scop se poate exprima prin:

Substantiv

În vederea evaluării corecte a examenelor, numele elevilor este ascuns.

Verb

Prietena mea a plecat pentru a împrumuta o carte.

Complementul circumstanțial condițional

Complementul circumstanțial condițional este partea secundară de propoziție care arată condiția de
care depinde înfăptuirea unei acțiuni sau existența unei trăsături. El determină întotdeauna un verb și
răspunde la întrebarea: Cu ce condiție?

De obicei, complementul circumstanțial condițional se află înaintea regentului său, separându-se de

acesta prin virgulă. Dacă poziția complementului circumstanțial condițional este după regentul său,
atunci el se va despărți prin virgulă de acesta.

Complementul circumstanțial condițional se poate exprima prin:

Substantiv

În caz de urgență, deschideți fereastra.

Verb

Exersând mai mult, vei câștiga concursul.

Adverb (când una dintre condiții este exprimată)

Să te îmbraci bine, altfel îți va fi frig.

Complementul circumstanțial concesiv

Complementul circumstanțial concesiv este partea secundară de propoziție care indică un context care
ar fi putut împiedica realizarea unei acțiuni, dar, cu toate acestea, nu o face.

Complementul circumstanțial concesiv se află, de regulă, înaintea regentului său și se separă de acesta
prin virgulă. Când stă după regent, nu se desparte prin virgulă de acesta.

Complementul circumstanțial concesiv determină întotdeauna un verb la mod personal și se poate

exprima prin:
Substantiv

În ciuda eforturilor depuse, nu a intrat la facultate.

Adjectiv

Chiar răcit, tot a ieșit din casă.

Observație:

De cele mai multe ori, se întâlnesc enunțuri de tipul: Deși răcit, tot a ieșit din casă. Acestea se definesc
ca fiind construcții eliptice de predicat.

Verb

Fără a cunoaște toate detaliile, a înțeles situația.

Complementul circumstanțial consecutiv

Complementul circumstanțial consecutiv este partea secundară de propoziție care arată consecința
unei acțiuni întreprinse, sau pe cea a unei caracteristici. El determină fie un verb la modul personal, fie
un adjectiv, și este poziționat, de obicei, după regentul său, nedespărțindu-se prin virgulă de acesta.

Complementul circumstanțial consecutiv se poate exprima prin:

Substantiv

Se potrivesc de minune.

Este prea obosit pentru o altă încercare. (substantiv de origine verbală precedat de prepozițiile: de,
pentru, spre – aflat în corelație cu adverbele: destul și prea)

Verb

Era destul de înțeleaptă spre a nu se lăsa înșelată.