.

SECŢIUNEA A: CADRUL LEGISLATIV ŞI ORGANIZATORIC AL ACTIVITĂŢII DE

SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

1.1 ACTE NORMATIVE ÎN DOMENIUL DE COMPETENŢĂ AL INSPECŢIEI MUNCII

Principalele acte normative în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă sunt:
- Legea nr. 90/1996 a Protecţiei Muncii, republicată;
- Legea nr.108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, cu modificările şi
completările ulterioare;
- H.G. 767/1999 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei
Muncii, cu modificările şi completările ulterioare;
- Normele Generale de Protecţia Muncii;
- Norme metodologice de aplicare a Legii Protecţiei Muncii, după cum urmează:
1. Norme privind autorizarea funcţionării persoanelor juridice din punct de vedere al
protecţiei muncii;
2. Norme privind certificarea calităţii de protecţie a prototipurilor sortimentelor de
echipament individual de protecţie şi de lucru şi avizarea introducerii lor în fabricaţie;
3. Norme privind certificarea calităţii, din punct de vedere al securităţii muncii, a
echipamentelor tehnice;
4. Norme privind avizarea documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi de instruire
în domeniul protecţiei muncii;
5. Norme privind clasificarea minelor din punct de vedere al emanaţiilor de gaze;
6. Norme privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea, evidenţa accidentelor
de muncă şi declararea, confirmarea, înregistrarea, raportarea, evidenţa bolilor
profesionale, precum şi a celorlalţi indicatori care definesc morbiditatea profesională;
7. Norme privind finanţarea cheltuielilor pentru realizarea măsurilor de protecţie a muncii;
8. Norme privind locul de muncă cu pericol deosebit şi pericol iminent de accidentare;
- Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă, aplicabile activităţilor din economia
naţională;
- Normativul Cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie.
Prevederile legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă se aplică tuturor persoanelor juridice şi
fizice la care activitatea se desfăşoară cu personal angajat pe bază de contract individual de muncă sau
în alte condiţii prevăzute de lege.
Prin Legea protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată, Normele Metodologice de aplicare a
acesteia, Normele Generale de Protecţia Muncii şi prin normele specifice de protecţia muncii au fost
transpuse în legislaţia română privind securitatea şi sănătatea în muncă, atât principiile din Directiva
Cadru 89/391/C.E.E, privind punerea în aplicare a măsurilor care vizează promovarea ameliorării
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, cât şi principiile din directivele specifice.
În legislaţia română au fost introduse principii care, datorită abordării globale a securităţii şi
sănătăţii în muncă, determină schimbarea mentalităţii angajatorilor şi lucrătorilor care trebuie să
devină actori conştienţi ai activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

1
 Dintre obligaţiile care revin angajatorilor, cu consecinţe deosebite în îmbunătăţirea condiţiilor
de muncă, trebuie menţionate cele referitoare la adaptarea muncii la om prin aplicarea principiilor
ergonomice în organizarea locurilor de muncă şi în alegerea echipamentelor tehnice. Pornind de la
obligaţia cunoaşterii şi aplicării principiilor generale ale prevenirii, angajatorul trebuie să asigure,
potrivit legii, evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate şi elaborarea programelor de prevenire în cadrul
cărora o atenţie deosebită trebuie să se acorde formării şi instruirii angajaţilor.
Un rol important trebuie să-l aibă consultarea angajaţilor asupra problemelor de securitate şi
sănătate în muncă.
În Normele Generale de Protecţie a Muncii sunt transpuse prescripţiile minime conţinute în
directivele referitoare la : locurile de muncă; manipularea sarcinilor; semnalizarea de securitate;
utilizarea echipamentului individual de protecţie; expunerea la agenţi biologici, chimici, cancerigeni.
Pentru asigurarea cadrului necesar participării personalului muncitor la luarea deciziilor în
domeniul protecţiei muncii, Normele Generale de Protecţie a Muncii şi Ordinul ministrului muncii şi
protecţiei sociale nr.187/15.04.1998 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a
Comitetului de Securitate şi Sănătate în Muncă, au reglementat organizarea şi funcţionarea comitetelor
de securitate şi sănătate în muncă la nivelul unităţilor economice. Angajatorii au obligaţia de a asigura
condiţiile de desfăşurare a activităţii comitetelor de securitate şi sănătate în muncă şi de pregătire a
membrilor acestora.
Obiectivele principale ale activităţii Inspecţiei Muncii, aşa cum decurg din Legea nr.
108/1999, sunt următoarele:
- controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relaţiile de muncă, la securitatea şi
sănătatea în muncă, la protecţia salariaţilor care lucrează în condiţii de muncă deosebite şi a
prevederilor legale referitoare la asigurările sociale;
- informarea autorităţilor competente despre deficienţele legate de aplicarea corectă a
dispoziţiilor legale în vigoare;
- furnizarea de informaţii celor interesaţi despre cele mai eficiente mijloace de respectare a
legislaţiei muncii;
- asistarea tehnică a angajatorilor şi angajaţilor pentru prevenirea riscurilor profesionale şi a
conflictelor sociale;
- iniţierea de propuneri adresate Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale pentru
îmbunătăţirea legislaţiei existente şi elaborarea de noi acte legislative în domeniu.
În îndeplinirea obiectivelor sale prevăzute în Legea nr. 108/1999, Inspecţia Muncii are
următoarele atribuţii:
 În domeniul relaţiilor de muncă controlează:
- încadrarea în muncă şi încetarea activităţii persoanelor care desfăşoară orice activitate în temeiul unui
contract de muncă sau al unei convenţii civile de prestări de servicii;
- stabilirea şi respectarea duratei timpului de lucru;
- stabilirea şi acordarea drepturilor salariale, precum şi a celorlalte drepturi decurgând din munca
prestată;
- accesul fără nici o discriminare pe piaţa muncii a tuturor persoanelor apte de muncă, respectarea
normelor specifice privind condiţiile de muncă ale tinerilor, femeilor, precum şi ale unor categorii de
persoane defavorizate;
- respectarea celorlalte prevederi cuprinse în legislaţia muncii şi a clauzelor contractelor colective de
muncă;
 În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă:

2
- acordă asistenţă tehnică persoanelor juridice la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor
profesionale şi controlează realizarea acestora;
- efectuează sau solicită măsurători şi determinări, examinează probe de produse şi de materiale în
unităţi şi în afara acestora, pentru clarificarea unor situaţii de pericol;
- dispune sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor tehnice, în cazul în care se
constată o stare de pericol iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională şi sesizează, după
caz, organele de urmărire penală;
- acordă angajatorilor, persoane juridice şi fizice, autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al
securităţii în muncă;
- retrage autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii în muncă, dacă constată că prin
modificarea condiţiilor care au stat la baza emiterii acesteia nu se respectă prevederile legislaţiei în
vigoare;
- cercetează accidentele de muncă conform prevederilor Normelor metodologice privind comunicarea,
cercetarea, înregistrarea, raportarea şi evidenţa accidentelor de muncă. Cercetarea se face imediat
după comunicarea către inspectoratul teritorial de muncă a evenimentului care a generat
accidentul de muncă, astfel:
a) de către persoana juridică la care s-a produs evenimentul, în cazul accidentelor care au antrenat
incapacitate temporară de muncă;
b) de către persoana juridică sub supravegherea inspectoratului teritorial de muncă, în cazul
accidentelor urmate de vătămare gravă;
c) de către persoana juridică sau fizică, în cazul accidentului uşor;
d) de către inspectoratul teritorial de muncă din judeţul pe teritoriul căruia s-a produs
evenimentul, în cazul accidentelor mortale, a situaţiilor cu persoane date dispărute, a
accidentelor care produc invaliditate, a celor colective, precum şi în cazul incidentelor
periculoase;
e) de către inspectoratul teritorial de muncă, în cazul accidentelor care produc incapacitate
temporară de muncă, suferite de angajaţii persoanelor fizice;
f) de către Inspecţia Muncii în cazul accidentelor colective şi a incidentelor periculoase, care
prezintă un grad ridicat de complexitate
- coordonează activitatea de instruire şi informare a angajaţilor în domeniul securităţii, sănătăţii şi al
relaţiilor de muncă şi urmăreşte activitatea de formare a specialiştilor în domeniu;
- controlează aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la certificarea produselor, maşinilor, utilajelor şi
a echipamentelor de protecţie din punct de vedere al securităţii în muncă, la intrarea acestora pe
teritoriul naţional, prin inspectorii de muncă sau prin organisme acreditate de Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale;
- controlează respectarea îndeplinirii cerinţelor legale referitoare la sănătatea în muncă şi la înlăturarea riscurilor de
îmbolnăviri profesionale.
DIRECTIVE ALE UNIUNII EUROPENE TRANSPUSE ÎN LEGISLAŢIA ROMÂNĂ
DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

 Directiva Cadru 89/391/C.E.E privind punerea în aplicare a măsurilor care vizează

promovarea ameliorării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la
locul de muncă;

3
  Directiva 89/655/C.E.E. - echipamente tehnice, amendată de directiva 95/63/C.E.E;
 Directiva 89/656/C.E.E. - echipamente individuale de protecţie;
 Directiva 90/270/C.E.E. - echipamente cu ecrane de vizualizare;
 Directiva 90/269/C.E.E. - manipularea manuală a sarcinilor;
 Directiva 89/654/C.E.E. - locuri de muncă;
 Directiva 92/91/C.E.E. - extracţie prin forare;
 Directiva 92/104/C.E.E. - extracţie de minerale;
 Directiva 93/103/C.E.E. - vase de pescuit;
 Directiva 92/58/C.E.E. - semnalizare de securitate şi sănătate la locul de muncă;
 Directiva 2000/54/C.E. - agenţi biologici;
 Directiva 83/477/C.E.E - azbest;
 Directiva 92/29/C.E.E. - asistenţa medicală la bordul navelor;
 Directiva 92/85/C.E.E. - protecţia femeilor însărcinate, lăuze sau care alăptează.

1. 2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
4
 16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26.
27.
28.
29.
30.

SECŢIUNEA B : REGULI DE BAZĂ ÎN EFECTUAREA INSPECŢIILOR

2. INSPECŢIA

2.1 DEFINIŢIE ŞI OBIECTIVE

 Inspecţia este o activitate care în mod normal se desfăşoară sub formă de vizite într-o unitate,
pentru a se controla modul în care sunt cunoscute, aplicate şi respectate reglementările în
vigoare în domeniul de competenţă (relaţii de muncă, securitate şi sănătate în muncă, condiţii
de muncă).
 În cadrul inspecţiilor se verifică dacă angajatorul se ocupă în mod sistematic, competent şi
eficient de punerea în aplicare a atribuţiilor ce-i revin potrivit legislaţiei în vigoare .
 Obiectivul inspecţiilor este de a-l determina pe angajator să respecte reglementarile în vigoare
şi de a adopta măsurile necesare în cazul în care s-au constatat nereguli.
Inspecţia se poate desfăşura în diverse moduri, în funcţie de obiectivele urmărite şi de
specificul unităţii. Pot exista diferenţe mari între o inspecţie efectuată în urma apariţiei unei situaţii
neprevăzute, de criză şi o inspecţie planificată din timp .
În cazul în care un inspector se confruntă cu o problemă complicată într-un anumit domeniu
care nu este de specialitatea sa, se recomandă ca problema să fie discutată cu un superior, colegi de
specialitate şi/sau cu specialişti în domeniul respectiv. În inspectarea unităţilor mari, cu procese de
muncă complexe, se recomandă utilizarea de grupuri de lucru pluridisciplinare. Colaborarea în
efectuarea de inspecţii promovează schimbul de experienţă între inspectori.
În cazuri excepţionale, Inspecţia Muncii poate evalua starea mediului de muncă dintr-o unitate
doar pe baza unei convorbiri telefonice sau a unei întrevederi la sediul inspectoratului teritorial de
muncă. Este foarte important ca afirmaţiile făcute în timpul unei astfel de convorbiri să fie consemnate
în scris. Inspecţia Muncii poate solicita prezentarea spre examinare a unor documente atunci când
consideră că acest lucru este necesar.

5
 2.2 ALEGEREA METODEI ADECVATE

Legislaţia privind relaţiile de muncă, securitatea şi sănătatea în muncă, acoperă cu mici

excepţii, toate domeniile de activitate prezente în societatea noastră. Aceasta presupune că inspectorii
vor controla activitatea a tot felul de unităţi, de la unităţi mici şi mijlocii până la instituţii conduse de
politicieni (de ex. primăriile) şi corporaţii multinaţionale. Metoda aleasă de inspector trebuie adaptată
la condiţiile impuse de situaţia cu care se confruntă.
În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, factorii care influenţează alegerea metodei sunt:
ansamblul de riscuri, numărul de angajaţi, specificul şi localizarea unităţii, complexitatea formei de
organizare şi obiectivele inspecţiei.
În cadrul inspecţiei, inspectorul va face o evaluare bazată pe datele obţinute din dialogul cu
angajatorul, persoanele cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii şi angajaţi. Se vor lua în considerare
şi diferitele tipuri de documente solicitate, precum şi observaţiile făcute în timpul inspecţiei. În
inspectarea unor unităţi mai mari, a căror activitate implică riscuri însemnate, este necesară o
examinare mai amănunţită a documentaţiei ca o completare la observaţiile făcute. În evaluarea
riscurilor care nu sunt evidente se pot obţine informaţii importante, spre exemplu prin interviuri.
Uneori sunt necesare investigaţii speciale, cum ar fi măsurători privind igiena muncii.
În domeniul de activitate al Inspecţiei Muncii sunt planificate şi realizate diferite tipuri de
proiecte. Acestea pot fi aşa-numitele proiecte sau campanii de control interinstituţionale, care se
organizează în funcţie de programul cadru de acţiuni. Inspectoratele teritoriale de muncă îşi planifică,
de asemenea, propriile proiecte tematice de control, teritoriale. Prin colaborare, în proiectele de control
se creează o viziune unitară şi de ansamblu.

2.3 METODE DE INSPECŢIE

În cele ce urmează se face o prezentare succintă a principiilor metodelor de bază care constituie
subiectul manualului de metode de inspectie şi care vor fi puse în practică în activitatea de inspecţie.
Elaborarea de metode este un proces continuu care trebuie adaptat la schimbările survenite în mediul
de muncă.

2.3.1 Inspecţia directă

Inspecţia dintr-o perspectivă unitară
Este “inspecţia obişnuită”, în care mediul de muncă este controlat dintr-o perspectivă unitară,
incluzând cele patru elemente ale sistemului de muncă: executant, sarcina de muncă, mijloace de
producţie, mediu de muncă. Factorii de care se va ţine seama sunt în funcţie de specificul unităţii sau
de ramura de activitate.

2.3.2 Inspecţia cu direcţie specială

Prin inspecţie cu direcţie specială, se înţelege acel tip de inspecţie în care se controlează unul
sau mai mulţi factori ai mediului de muncă, condiţiile de muncă ale unui anumit grup profesional, un
segment redus al procesului de producţie sau aplicarea unei anumite prevederi. Inspecţia cu direcţie
specială se poate desfăşura uneori sub formă de campanie de control.

6
2.3.3 Inspecţia - sistem
Prin inspecţie-sistem se înţelege verificarea activităţii de control intern al mediului de muncă
desfăşurată de către angajator. Inspecţia-sistem constă în interviuri structurate cu angajaţii, observaţii,
examinarea de documente, întrevederi cu conducerea şi persoanele cu atribuţii în domeniul protecţiei
muncii, precum şi inspectarea mediului de muncă. Metoda presupune utilizarea unor materiale de
evaluare (chestionare, check-listuri etc.), atât în unităţile private, cât şi în cele cu capital de stat.
Metoda se aplică cel mai bine la inspectarea unităţilor mari. Problemele legate de activitatea de control
intern al mediului de muncă în unităţile mici şi mijlocii, sunt de obicei abordate în cadrul inspecţiei
obişnuite.

2.3.4 Alte metode de inspecţie

Activitatea de inspecţie a impus elaborarea unor metode adaptate controlului aplicării
legislaţiei la complexitatea proceselor de muncă, pentru a-i determina pe angajatori să se implice în
activitatea de securitate şi sănătate în muncă şi de a eficientiza activitatea de inspecţie. Dintre acestea
pot fi menţionate metodele combinate, cum ar fi impunerea de Măsuri cu Direcţie Specială (MDS) şi
campaniile de control .
Evaluările ulterioare constau în măsuratori, verificări, analize de laborator, expertizări prin care
se determină existenţa unor factori de risc sau se măsoară nivelul acestora (radiaţii, pulberi, zgomot,
vibraţii), folosindu-se metodologii standardizate sau proceduri omologate.

3. PROCESUL DE INSPECŢIE
Inspecţia este un proces în cadrul căruia trebuie îndeplinite anumite criterii de calitate. În cele
ce urmează sunt descrise etapele principale care stau la baza desfăşurării unei inspecţii.
Pentru o mai bună prezentare, procesul de inspecţie a fost împărţit în trei etape principale,
fiecare constituind o rubrică separată în tabelele de mai jos:
 PLANIFICARE;
 VIZITA DE INSPECŢIE ;
 ACTIVITĂŢI ÎN COMPLETARE
Fiecare rubrică este alcătuită dintr-un număr de subrubrici. Sub fiecare subrubrică din coloana
stânga sunt descrise, sub titlul “Paşii procesului”, criteriile de calitate care au în acelaşi timp şi statut
de norme (formulări cu caracter imperativ). În coloana din dreapta aceste norme sunt comentate în
detaliu, sub titlul “Conţinutul procesului”.
Mai jos se prezintă schematic paşii procesului, care coincid cu normele procesului de inspecţie.
La pagina 30 este prezentată o trecere în revistă a paşilor procesului (normele care trebuie respectate
în cadrul unei inspecţii).

3. PROCESUL DE INSPECŢIE
3.1 PLANIFICARE
3.1.1 Alegerea unităţii ce urmează a fi inspectată
Paşii procesului Conţinutul procesului
NORME DE LUCRU Comentarii la normele de lucru
Inspectorul de muncă trebuie:
- să aleagă unitatea care va face  alegerea unităţii se face în funcţie de riscuri, date
obiectul controlului şi să clarifice statistice, ramură de activitate, misiuni ordonate,
scopul inspecţiei; reclamaţii şi sesizări.

7
- să poarte consultări şi să strângă  se vor aduna sugestii şi informaţii din diferite surse:
informaţii. alţi inspectori, mass-media, statisticile Inspecţiei
Muncii (evidenţa tuturor accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale înregistrate )
.
RECOMANDĂRI

Planul anual de activitate realizat de către inspectorul de muncă are ca punct de plecare
programul cadru anual de acţiuni al inspectoratului teritorial de muncă, aprobat de către inspectorul
general de stat, adaptat trimestrial şi pus în aplicare prin graficele lunare de control proprii. Este
important ca inspectorul de muncă să aibă o strategie de control atunci când obiectivele şi priorităţile
planificate de inspectoratul teritorial de muncă, au strânsă legătură cu problemele de relaţii de muncă,
securitate şi sănătate în muncă din respectiva ramură de activitate. În mod normal, controalele vizează
domeniile de activitate sau unităţile cu grad mare de risc. Este de asemenea, important să se ţină seama
de condiţiile de muncă diferite pentru femei şi bărbaţi, precum şi de integrarea în muncă a persoanelor
cu handicap senzorial şi locomotor, a imigranţilor şi a copiilor.
Inspectorul trebuie să coreleze propria planificare cu cea a colaboratorilor săi din teritoriu. În
planificarea pe care o face personal, acesta trebuie să aloce timp pentru activităţi de urmărire şi
valorificare (controlul aducerii la îndeplinire a cerinţelor dispuse ca urmare a unor inspecţii anterioare),
rapoartele semestriale ale angajatorilor adresate inspectoratului teritorial de muncă privind realizarea
măsurilor tehnico-organizatorice pentru normalizarea mediului de muncă, în vederea prevenirii
accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale. De asemenea, planificarea unei inspecţii
presupune ca inspectorul să urmărească îndeaproape rezultatele activităţii sale în tot decursul anului.

3. PROCESUL DE INSPECŢIE
3.1 PLANIFICARE
3.1.2 Activităţi preliminare
Paşii procesului Conţinutul procesului
NORME DE LUCRU Comentarii la normele de lucru
Inspectorul de muncă trebuie :
- să pună la punct detaliile esenţiale  de exemplu, să-şi reactualizeze cunoştinţele privind
înainte de începerea inspecţiei; legislaţia în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
să-şi pregătească ţinuta corespunzătoare, echipamentul
personal de protecţie (dacă este cazul), să-şi planifice
călătoria, mijlocul de transport. În general
echipamentul individual de protecţie se asigură de
către angajator în funcţie de riscurile existente.

- să verifice în baza de date, aspectele  să ia cunoştinţă de rezultatele controalelor anterioare

referitoare la unitatea respectivă; din documente, baza de date; să ia legătura cu
inspectorul care a efectuat ultima inspecţie în unitatea
respectivă.

- să elaboreze o strategie de  să pună la punct planificarea inspecţiei, alegerea

desfăşurare a inspecţiei; metodei şi să stabilească responsabilităţile în cadrul
echipelor de control, în cazul în care sunt desemnate să
participe mai multe persoane.
8
- să aibă în vedere necesitatea  vezi punctul 7.1.
consultării şi colaborării cu alte
inspectorate teritoriale de muncă în
ceea ce priveşte angajatorii şi/sau
alte persoane care răspund de
îndeplinirea condiţiilor pentru
securitatea şi sănătatea în muncă şi
care-şi desfăşoară activitatea în raza
mai multor inspectorate teritoriale
de muncă;

- să anunţe vizita de inspecţie. În mod  anunţarea inspecţiei se poate face telefonic, prin
normal angajatorul sau cel vizat de intermediul unei scrisori sau printr-o altă modalitate;
inspecţie trebuie anunţat în obiectivele şi durata vizitei trebuie clarificate; în cazul
prealabil, în legătură cu efectuarea în care acest lucru este necesar, inspecţia poate fi
inspecţiei. Inspectorul va menţiona efectuată fără anunţare prealabilă.
numele persoanelor ce vor participa
la inspecţie;

- să ia cu el documentele şi  să ia cu sine actele normative (legi, hotărâri de guvern,

formularele necesare în desfă- check-listuri, broşuri, manuale, instrucţiuni etc.), care
şurarea inspecţiei. completează sau explică pe înţelesul tuturor anumite
norme, echipament tehnic, instrumente de măsură,
cameră video, aparatură video, documentaţie tehnică,
situaţia accidentelor de muncă produse în unitatea
care urmează să fie controlată etc.

RECOMANDĂRI

Planificarea inspecţiei presupune şi evaluarea resurselor disponibile, adică numărul de persoane

care vor participa, durata deplasării, eficienţă etc.
Prin verificarea bazei de date, inspectorul poate lua cunoştinţă de controalele efectuate în unitate
de alte instituţii abilitate, precum şi de perioada efectuării ultimei inspecţii.
În anumite situaţii va fi necesar ca inspectorul să ia cunoştinţă de conţinutul unor acte normative
care au tangenţă cu domeniul de competenţă al Inspecţiei Muncii, astfel încât să găsească o linie
comună de acţiune, fără a intra în conflict cu dispoziţiile emise de alte inspecţii specializate de stat.
Etapa de pregătire poate presupune şi studierea unor cazuri tipice de contestare a unor hotărâri la
organul ierarhic superior.
Este posibil ca alte inspectorate teritoriale de muncă să se fi ocupat de o problemă de mediu de
muncă sau să fi realizat vreun proiect care prezintă interes pentru respectiva inspecţie. Atunci când
inspecţia vizează persoane răspunzătoare de securitatea şi sănătatea în muncă, care îşi desfăşoară
activitatea pe raza mai multor inspectorate teritoriale de muncă, este adesea necesară consultarea cu
inspectoratele în cauză.
Pot apărea cazuri când se impune contactarea altor instituţii publice care efectuează controale în
acea unitate.

9
3. PROCESUL DE INSPECŢIE
3.2 VIZITA DE INSPECŢIE
3.2.1 Efectuarea inspecţiei
Paşii procesului Conţinutul procesului
NORME DE LUCRU Comentarii la normele de lucru
Inspectorul de muncă trebuie:
- să ia legătura cu reprezentantul  dacă reprezentanţii angajatorului sau persoanele cu
angajatorului sau cu cel ce va fi atribuţii în domeniul protecţiei muncii nu pot fi
supus verificării; în mod normal, la prezenţi, se va lua în considerare oportunitatea
inspecţie va fi prezent un amânării inspecţiei la o dată ulterioară, atâta timp cât
reprezentant al angajatorului; nu există riscuri serioase şi iminente legate de mediul
de muncă.

- să ia legătura cu persoanele cu
atribuţii în domeniul protecţiei
muncii din acea unitate; în mod
normal acestea sau alţi
reprezentanţi ai personalului vor fi
prezenţi la inspecţie;

- să decidă dacă este nevoie de  dacă inspecţia nu poate fi efectuată fără ajutorul unor
interpreţi pentru a se putea interpreţi, aceasta se va amâna la o dată ulterioară,
desfăşura inspecţia; atâta timp cât nu există riscuri serioase şi iminente
legate de mediul de muncă.

- să înceapă vizita prin prezentarea şi  inspectorul se prezintă, îşi prezintă colegii din echipa
explicarea scopului şi a planului de inspecţie (dacă este cazul), precum şi instituţia pe
inspecţiei, precum şi a duratei care o reprezintă şi rolul acesteia; angajatorul se
preconizate; prezintă la rândul său, îşi prezintă colaboratorii şi
unitatea în care activează; inspectorul de muncă
conduce inspecţia şi informează care sunt punctele
esenţiale pe care le va atinge pe parcursul desfăşurării
controlului.

- să se asigure că denumirea juridică  se vor verifica şi completa datele din documentele de

a angajatorului sau a celui supus inspecţie.
controlului este consemnată corect
şi complet în documentele de
inspecţie (materialul care stă la baza
unei inspecţii);

- să respecte normele de protecţie a  să dea un exemplu bun celorlalţi, solicitând

muncii valabile în unitatea echipamentul individual de protecţie şi folosindu-l
respectivă şi să utilizeze echi- ( spre exemplu, prin utilizarea căştii de protecţie sau a
pamentul personal de protecţie echipamentului antifonic), dacă este cazul.
necesar în efectuarea vizitei;

10
- să ofere materiale informative în  norme metodologice, broşuri etc.
legătură cu actele normative privind
mediul de muncă, adecvate în
unitatea respectivă;

- să consemneze în scris observaţiile şi  însemnările sunt făcute direct în documentele de

precizările care au însemnătate în inspecţie, constituind baza procesului verbal, a
finalizarea inspecţiei, inclusiv acele inspecţiilor ulterioare, a unor memorii sau a
nereguli care au fost remediate pe însemnărilor de serviciu.
durata inspecţiei;

- să consemneze în scris eventualele  în cazul obţinerii unor astfel de informaţii

informaţii suplimentare apărute suplimentare se vor face însemnări care se vor anexa
ulterior inspecţiei. la documentele de inspecţie.

RECOMANDĂRI

În cazul în care există neclarităţi în legătură cu date importante privind activitatea angajatorului,
acestea pot fi obţinute din certificatul de înregistrare al unităţii, care poate fi obţinut de la camerele de
comerţ şi industrie.
Detaliile privind inspecţia vor fi stabilite de comun acord de către inspectorul de muncă şi
angajator. În cazul în care angajatorul se opune, inspectorul de muncă va solicita sprijinul organelor de
poliţie.
Dacă vreo persoană din unitatea respectivă doreşte o întrevedere în particular, inspectorul de
muncă trebuie să dea curs acestei doleanţe. În cazul în care informaţiile obţinute în urma unor astfel de
întrevederi justifică impunerea unor cerinţe sau luări de poziţie, este important ca datele obţinute să fie
consemnate în scris şi anexate la dosar.
Printr-un comportament corect şi o bună cunoaştere prealabilă a problemelor din unitate,
inspectorul impune respect. Inspectorul îi va ţine în permanenţă la curent cu observaţiile sale pe ceilalţi
participanţi la inspecţie. În cazul în care aceştia nu pot fi înştiinţaţi direct, într-o anumită privinţă,
informaţiile trebuie comunicate cât mai curând posibil.
În inspecţie poate fi uneori de folos să se fotografieze sau să se filmeze anumite etape din
procesul de muncă, utilaje, maşini, clădiri etc. Fotografiile şi benzile video care prezintă o anumită
importanţă trebuie arhivate, devenind astfel documente publice cu regim special. Este posibil să fie
necesară multiplicarea lor în mai multe exemplare, dacă sunt oferite angajatorului sau dacă rezultatele
inspecţiei sunt contestate. Cu toate acestea, anumite date din documentele de inspecţie pot rămâne
confidenţiale.
Inspectorul de muncă poate solicita consultarea a diferite documente de importanţă pentru
domeniul de competenţă.
Aceste documente pot constitui o bază solidă pentru o evaluare de ansamblu a mediului de
muncă. Pe baza acestora, inspectorul îşi poate formula cerinţele sau strânge informaţiile necesare.
În cadrul fiecărei vizite, inspectorul trebuie să noteze în documentele de inspecţie sau într-un
memoriu special, situaţiile concrete care sunt de interes din punct de vedere al mediului de muncă.
Acest lucru este necesar chiar dacă nu a fost întocmit procesul verbal de inspecţie sau nu a fost emisă o
11
interdicţie imediată.

3. PROCESUL DE INSPECŢIE
3.2 VIZITA DE INSPECŢIE
3.2.2 Încheierea vizitei de inspecţie
Paşii procesului Conţinutul procesului
NORME DE LUCRU Comentarii la normele de lucru
Inspectorul de muncă trebuie:
- să încheie vizita de inspecţie cu o  inspectorul de muncă trebuie să treacă în revistă
evaluare de ansamblu a mediului riscurile şi neregulile. Să prezinte succint cerinţele şi
de muncă şi a activităţii desfăşurate recomandările pe care intenţionează să le formuleze.
pentru menţinerea condiţiilor
normale de securitate şi sănătate în
muncă. Să-l informeze pe angajator
sau pe cel vizat de inspecţie asupra
rezultatelor inspecţiei;

- să-l informeze pe angajator sau pe  să-l anunţe pe angajator că inspectoratul teritorial de

cel vizat de inspecţie în legătură cu muncă trebuie să fie informat în legătură cu măsurile
conţinutul procesului verbal de luate. Să avertizeze că ignorarea măsurilor necesare
inspecţie sau cu o eventuală poate atrage răspunderea disciplinară, administrativă,
continuare a investigării materială, civilă sau penală dupa caz, potrivit legii.
problemelor care au făcut obiectul
inspecţiei;

- să decidă dacă neregulile constatate  vezi punctele 5.1, 5.2.

justifică o interdicţie imediată sau
avertizarea în legătură cu o
eventuală interdicţie;

- să decidă dacă se impune luarea  vezi punctul 5.3.

unei hotărâri privind aplicarea de
sancţiuni contravenţionale sau dacă
în cazul respectiv, fapta săvârşită
constituie infracţiune care se
pedepseşte potrivit legii. Să-l
informeze pe angajator în legătură
cu continuarea procesului;

- să decidă dacă se impune  dacă este necesară remedierea imediată a unor nereguli
formularea unor cerinţe în timpul legate de mediul de muncă, fără să fie necesară
inspecţiei. Formularea acestor impunerea unei interdicţii imediate, se vor face
cerinţe se va face în scris (vezi solicitări scrise la locul inspecţiei. În anumite cazuri
precizările de la punctul 3.3.1 cerinţele pot fi stabilite în prealabil.
referitoare la acest lucru);

- să hotărască termenele limită de  să-l informeze pe angajator în legătură cu

răspuns, pe care angajatorul va obligativitatea de a răspunde într-un interval dat.
trebui să le respecte.
12
RECOMANDĂRI

Prezentarea concluziilor inspecţiei se va face în prezenţa angajatorului sau a reprezentantului

acestuia, precum şi a persoanelor cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii. Acest lucru conduce la
evitarea unor posibile neînţelegeri privind starea de securitate şi sănătate în muncă din unitatea
respectivă. În prezentarea aspectelor constatate în urma inspecţiei, inspectorul trebuie să comunice cât
mai detaliat cerinţele şi / sau recomandările sale. Înainte de această prezentare este recomandabil ca, în
cazul în care la inspecţie au participat mai multe persoane din cadrul inspectoratului teritorial de
munca, aceştia să-şi confrunte impresiile şi să discute pe baza observaţiilor făcute.
Uneori este necesară verificarea unor date, înainte ca inspectorul să poată face o evaluare finală.
De aceea este posibil ca rezultatul inspecţiei să fie comunicat ulterior.
Inspectorul trebuie să-şi motiveze poziţia adoptată. Acest lucru preîntâmpină apariţia unor
neînţelegeri în punerea în aplicare de către angajator a măsurilor dispuse şi/sau recomandate. În primul
rând este important ca angajatorul să fie determinat să se implice, atât în ceea ce priveşte elaborarea
unui sistem de control intern al mediului de muncă, cât şi în adoptarea unor măsuri imediate de
îmbunătăţire a acestuia. Este esenţial ca angajatorului să i se explice obiectivele pe care le vizează
cerinţele dispuse de inspectorul de muncă.
În cazul în care în timpul inspecţiei nu se poate face o evaluare finală a unei anumite probleme,
inspectorul trebuie să comunice concluziile sale angajatorului şi persoanelor cu atribuţii în domeniul
protecţiei muncii, înainte de întocmirea procesului verbal de inspecţie. Inspectorul trebuie, de
asemenea, să clarifice faptul că angajatorul poartă răspunderea pentru mediul de muncă în ansamblul
său, indiferent dacă inspectorul de muncă a impus sau nu anumite cerinţe în urma unei inspecţii.
Angajatorul are obligaţia de a respecta legislaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă şi
prevederile normelor legale, în vigoare. Acest lucru este valabil chiar dacă nu se întocmeşte nici un
proces verbal de inspecţie.
Este recomandabil să se stabilească, împreună cu angajatorul, până la ce dată măsurile trebuie
adoptate, fără ca acesta sa fie exonerat de răspunderea stabilită prin lege până la eliminarea
deficienţelor. În urma acestei convorbiri, inspectorul va decide asupra unui termen limită adecvat, şi-l
va anunţa pe angajator în legătură cu hotărârea luată.
De asemenea, este important ca persoanelor cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii sau altor
reprezentanţi ai angajaţilor să li se ofere ocazia de a-şi exprima punctele de vedere în ceea ce priveşte
termenul limită privind adoptarea măsurilor necesare. În cazul în care se impune adoptarea unor măsuri
complexe pe termen lung, inspectorul va solicita un plan de măsuri în care să se specifice data până la
care aceste măsuri vor fi luate.

3. PROCESUL DE INSPECŢIE
3.3 ACTIVITĂŢI ÎN COMPLETARE
3.3.1 Coordonarea inspecţiei
Paşii procesului Conţinutul procesului
NORME DE LUCRU Comentarii la normele de lucru

13
Inspectorul de muncă trebuie:
- să consemneze în baza de date a  vezi punctul 3.2.1.
inspectoratului teritorial de
muncă, cât mai rapid cu putinţă,
datele documentelor de inspecţie;

- să înainteze procesul verbal de  procesul verbal se adresează celui care poartă

inspecţie celui care are calitatea răspunderea pentru îndeplinirea condiţiilor pentru mediul
de angajator din punct de vedere de muncă, în cazul în care persoana în cauză are altă
juridic; atribuţie decât aceea de angajator.

- să descrie clar în procesul verbal  procesul verbal de inspecţie trebuie să fie bine structurat
de inspecţie, în baza cărui tip de şi să aibă rubrici clare.
responsabilitate, şi-a întemeiat
cerinţele, în cazul în care cerinţele
dispuse se adresează unei
persoane având altă calitate decât
aceea de angajator;

- să descrie clar şi concret lipsurile

constatate şi să formuleze cerinţe
clare pentru remedierea acestora;
să formuleze clar recomandările şi
precizările, astfel încât să nu fie
percepute ca cerinţe;

- să specifice clar în procesul verbal  în procesul verbal se va face trimitere la acea prevedere
de inspecţie care sunt prevederile din lege sau la acel act normativ pe care se bazează
legale pe care se bazează cerinţele cerinţele formulate.
formulate, făcând trimiteri la
articolele şi alineatele în cauză,
precizând numele actului
normativ respectiv;

- să solicite în procesul verbal de

inspecţie ca inspectoratul
teritorial de muncă să fie
înştiinţat până la o anumită dată,
în legătură cu măsurile adoptate
şi / sau planificate pentru a
remedia neregulile descrise şi a
răspunde cerinţelor formulate;

- să se asigure că procesul verbal  este responsabilitatea inspectorului de muncă ca procesul

precizează momentul în care a de inspecţie să fie concluzionat rapid.
avut loc inspecţia, numele celor
care au participat şi atribuţiile
lor;

- să semneze procesul verbal şi să-l  în momentul în care procesul verbal a fost expediat,
înregistreze în arhiva acesta devine document public.
inspectoratului teritorial de
muncă;

14
- să trimită angajatorului o copie a  se expediază un exemplar angajatorului unităţii
procesului verbal de inspecţie, cu controlate.
confirmare de primire;

- să modifice, în scris, cerinţele din

procesul verbal dacă apar noi
date care fac ca cerinţele
formulate iniţial să nu mai fie
adecvate sau de actualitate; să-i
informeze, în scris, pe angajator şi
persoanele cu atribuţii în
domeniul protecţiei muncii în
legătură cu modificările operate.

RECOMANDĂRI

Dacă este necesar, inspectorul se va consulta cu juristul inspectoratului teritorial de muncă

asupra formulării cerinţelor din punct de vedere juridic şi lingvistic, precum şi asupra desfăşurării
inspecţiei conform reglementărilor legale. Este de asemenea necesar ca acesta să se consulte cu
conducerea şi experţii în materie, dacă este cazul. Dacă angajatorul vizat de inspecţie îşi desfăşoară
activitatea în raza mai multor inspectorate teritoriale de muncă, inspectorul se va consulta şi cu acestea
privind întocmirea procesului verbal ( vezi punctul 7.1.).
Cerinţele dintr-un proces verbal sunt obligatorii din punct de vedere juridic şi de aceea pot fi
contestate conform prevederilor legale în vigoare. Cerinţele formulate de inspectorul de muncă trebuie
să se bazeze pe actele normative, în vigoare.
Cerinţele trebuie să fie formulate astfel încât să reiasă clar care sunt măsurile pe care trebuie să
le ia angajatorul. Uneori acest lucru este imposibil sau inadecvat, dată fiind natura lipsurilor depistate.
Acestea pot fi cauzate de probleme complexe sau greu de explicat, cum ar fi cele legate de mediul
psiho-social. În astfel de cazuri se va solicita ca angajatorul să inventarieze riscurile şi lipsurile şi să
întocmească planuri de măsuri care stabilesc termene limită clare, până la care va fi operată remedierea
acestora.
Formularea cerinţelor dintr-un proces verbal nu trebuie să fie ambiguă. De aceea trebuie evitate
formulări precum: satisfăcător, necesar, suficient, foarte dificil, corespunzător din punct de vedere
ergonomic. Nu este adecvată nici folosirea unor formulări relative precum: să diminueze, să crească, să
îmbunătăţească, să schimbe. În cazurile în care se ajunge la avertismente, sancţiuni sau interdicţii este
necesar ca cerinţele să fie formulate clar.
În afara lipsurilor şi a cerinţelor, procesul verbal mai trebuie să specifice recomandări şi
precizări. Cerinţele, recomandările şi precizările trebuie tratate în subcapitole separate. Cerinţele pot fi
abordate în continuarea lipsurilor, în acelaşi subcapitol, dar în scopul clarităţii li se va acorda un
paragraf separat. Dacă natura neregulilor este complexă, acestea vor fi tratate separat. Chiar şi în cazul
în care procesul verbal este întocmit în timpul controlului, este important ca el să aibă acest format.
Este de asemenea important ca inspectorul de muncă să specifice clar cerinţele privind
răspunsul angajatorului, evitându-se folosirea unor expresii ca a aştepta cu interes, a conta pe, a
solicita, a pretinde, a dori etc.
În mod normal, procesul verbal de inspecţie se expediază la adresa oficială a angajatorului.
Copii ale procesului verbal pot fi trimise, spre exemplu, persoanelor cu funcţii de conducere
15
implicate, departamentelor din unitate, preşedintelui consiliului de administraţie, sindicatelor etc.

3. PROCESUL DE INSPECŢIE
3.3 ACTIVITĂŢI ÎN COMPLETARE
3.3.2 Controlul punerii în aplicare a cerinţelor dispuse
NORME DE LUCRU
 fiecare inspectorat teritorial de muncă trebuie să aibă un sistem de centralizare a datelor
şi o monitorizare continuă a problemelor care au făcut obiectul controalelor;
 sistemul presupune supravegherea respectării termenelor limită de răspuns la cerinţele
din procesul verbal;
 vezi punctul 6.1.
Paşii procesului Conţinutul procesului
NORME DE LUCRU Comentarii la normele de lucru
Inspectorul de muncă trebuie:
- să-l contacteze pe angajator, dacă  se va trimite o înştiinţare scrisă pentru a-i reaminti
inspectoratul teritorial de muncă angajatorului faptul că trebuie să dea un răspuns la
nu a primit nici un răspuns la procesul verbal. În cazul în care, din conţinutul
procesul verbal; răspunsului reiese că cerinţele nu au fost sau nu
urmează a fi îndeplinite, se ia legătura cu angajatorul.

- să consemneze răspunsul angaja-  după înregistrare, însemnările de serviciu sunt anexate

torului în însemnările de serviciu. la dosar.
Acest lucru este valabil atât în
cazul unui răspuns verbal din
partea angajatorului, cât şi în cazul
efectuării unui control cu ocazia
unei inspecţii ulterioare;

- să se asigure că în cazul prelungirii  inspectorul va urma procedurile inspectoratului

termenului de răspuns la cererea teritorial de muncă în cauză.
angajatorului, acest lucru este
consemnat în registru;

- să evalueze calitatea răspunsului  vezi punctul 5.2.1. Înştiinţarea privind propunerea de

scris al angajatorului. În cazul în sesizare a organelor de urmărire penală, în situaţiile
care cerinţele nu au fost îndeplinite prevăzute de lege. Inspectorul va urma procedurile
deloc sau au fost îndeplinite parţial, inspectoratului teritorial de muncă în cauză, în vederea
inspectorul va înştiinţa angajatorul continuării procesului de inspecţie.
că este pasibil de pedeapsă şi va
sesiza organele de urmărire penală,
în situaţiile prevăzute de lege.

16
3. PROCESUL DE INSPECŢIE
3.3 ACTIVITĂŢI ÎN COMPLETARE
3.3.3 Încheierea procesului de inspecţie
Paşii procesului Conţinutul procesului
NORME DE LUCRU Comentarii la normele de lucru
Inspectorul de muncă trebuie:
- să verifice înainte de încheierea  pentru ca procesul de inspecţie să poată fi considerat
procesului de inspecţie dacă încheiat, este nevoie de o înştiinţare verbală sau scrisă
cerinţele au fost îndeplinite. din partea angajatorului sau a acelui vizat de inspecţie
în care acesta să anunţe remedierea neregulilor sesizate.
În unele cazuri procesul poate fi încheiat dacă există un
plan corespunzător de măsuri care acoperă un anumit
interval de timp. Dacă există dubii în legătură cu
înştiinţarea trimisă de angajator se va efectua un control
sub formă de inspecţie.

- să încheie procesul de inspecţie  procesul de inspecţie este încheiat în scris, însemnările

atunci când consideră că cerinţele fiind semnate şi datate.
au fost îndeplinite. În mod normal
angajatorul sau cel vizat de
inspecţie, precum şi persoanele cu
atribuţii în domeniul protecţiei
muncii, vor fi înştiinţaţi în legătură
cu aceasta.

17
18
 3.4 PROCESUL DE INSPECŢIE – inventarierea Paşilor procesului şi a NORMELOR DE LUCRU
3.1 PLANIFICARE 3.2 VIZITA DE INSPECŢIE 3.3 ACTIVITĂŢI ÎN COMPLETARE
3.1.1 3.1.2 3.2.1 3.2.2 3.3.1 3.3.2 3.3.3
Alegerea Activităţi Efectuarea Încheierea vizitei Coordonarea inspecţiei Controlul punerii în Încheierea
unităţii ce preliminare inspecţiei de inspecţie aplicare a cerinţelor procesului de
urmează a inspecţie
fi
inspectată
Inspectorul Inspectorul Inspectorul trebuie: Inspectorul trebuie: Inspectorul trebuie: Inspectorul trebuie: Inspectorul
trebuie: trebuie: trebuie:
▬să-l contacteze pe
▬să aleagă ▬să pună la ▬să ia legătura cu ▬să încheie vizita ▬să înregistreze documen- ▬să verifice
angajator, dacă
unitatea punct detaliile angajatorul, cu repre- de inspecţie cu o tele de inspecţie cât mai înainte de
inspectoratul teritorial
care va face importante în zentantul angajato- evaluare a stării de curând posibil; încheierea
de muncă nu a primit
obiectul vederea rului sau cu cel vizat securitate şi sănătate procesului de
▬să adreseze procesul ver- nici un răspuns la
controlului inspecţiei; de inspecţie. În mod în muncă şi a inspecţie dacă
bal de inspecţie celui care procesul verbal;
şi să normal la inspecţie va activităţii necesare cerinţele au fost
▬să verifice în are calitatea de angajator din
clarifice fi prezent un reprezen- pentru menţinerea ▬să consemneze îndeplinite;
baza de date punct de vedere juridic;
scopul tant al angajatorului; condiţiilor optime răspunsul angaja-
aspectele referi- ▬să încheie
inspecţiei; pentru mediul de ▬să descrie clar în procesul torului în însemnările
toare la unitatea ▬să ia legătura cu procesul de
verbal de inspecţie în baza
persoanele cu atribuţii muncă. Să-l informe- de serviciu. Acest
▬să poarte respectivă; inspecţie atunci
cărui tip de responsabilitate, lucru este valabil atât
consultări şi în domeniul protecţiei ze pe angajator sau când consideră
▬să elaboreze o pe cel vizat de şi-a întemeiat cerinţele, în în cazul unui răspuns
să strângă muncii din acea că cerinţele au
strategie de cazul în care cerinţele
unitate; în mod normal inspecţie asupra verbal din partea
informaţii. fost îndeplinite.
desfăşurare a rezultatului acesteia; dispuse se adresează unei angajatorului, cât şi în
acestea sau alţi În mod normal
inspecţiei; persoane având altă calitate cazul efectuării unui
reprezentanţi ai ▬să-l informeze pe angajatorul sau
decât aceea de angajator; control cu ocazia unei
▬să aibă în personalului vor fi angajator sau pe cel cel vizat de
vedere ▬să descrie clar şi concret inspecţii ulterioare;
prezenţi la inspecţie; vizat de inspecţie în inspecţie,
necesitatea lipsurile constatate şi să
▬să decidă dacă este legătură cu conţinu- ▬să se asigure că, în precum şi
consultării şi tul procesului verbal formuleze cerinţe clare cazul prelungirii persoanele cu
nevoie de interpreţi
colaborării cu de inspecţie sau cu o pentru remedierea acestora; termenului de răspuns atribuţii în
pentru a se putea
alte inspectorate eventuală continuare să formuleze clar recoman- la cererea angaja- domeniul
desfăşura inspecţia;
teritoriale de a investigării proble- dările şi precizările, astfel orului, acest lucru protecţiei
muncă în ceea ▬să înceapă vizita melor care au făcut încât să nu fie percepute ca este consemnat în muncii, vor fi
ce priveşte prin prezentarea şi obiectul inspecţiei; cerinţe; registru; înştiinţaţi în
19
angajatorii explicarea scopului şi ▬să decidă dacă ▬să specifice clar în ▬să evalueze legătură cu
şi/sau alte a planului inspecţiei, neregulile constatate procesul verbal de inspecţie calitatea răspunsului aceasta.
persoane care precum şi a duratei justifică o interdicţie care sunt prevederile legale scris al angajatorului.
răspund de preconizate; imediată sau pe care se bazează cerinţele În cazul în care
starea mediului înştiinţarea în formulate, cu trimiteri la cerinţele nu au fost
▬să se asigure că
de muncă şi care legătură cu o capitolele şi articolele în îndeplinite deloc sau
denumirea juridică a
îşi desfăşoară eventuală interdicţie; cauză, precizând numele au fost îndeplinite
angajatorului sau a
activitatea în actului normativ respectiv; parţial, inspectorul va
celui supus controlului ▬să decidă dacă se
raza mai multor înştiinţa angajatorul
este consemnată impune luarea unei ▬să solicite în procesul
inspectorate privind propunerea de
corect şi complet în hotărâri privind verbal de inspecţie ca
teritoriale de sesizare a organelor de
documentele de aplicarea de amenzi inspectoratul teritorial de
muncă; urmărire penală.
inspecţie; sau dacă, în cazul muncă să fie anunţat până la
▬să anunţe respectiv, fapta o anumită dată, în legătură
▬să respecte normele
vizita de inspec- săvârşită constituie cu măsurile adoptate şi /sau
de protecţie a muncii
ţie. În mod infracţiune şi se planificate pentru a remedia
valabile în unitatea
normal anga- pedepseşte potrivit neregulile descrise şi a răs-
respectivă şi să
jatorul sau cel legii. Să-l informeze punde cerinţelor formulate;
solicite echipament
vizat de inspec- pe angajator în
individual de protecţie ▬să se asigure că procesul
ţie trebuie legătură cu conti-
pentru locurile de verbal precizează momentul
anunţat în prea- nuarea procesului;
muncă ce urmează a fi în care a avut loc inspecţia,
labil în legătură inspectate; ▬să decidă dacă se numele celor care au
cu efectuarea impune formularea participat şi atribuţiile lor;
inspecţiei. ▬să ofere materiale
unor cerinţe în
Inspectorul va informative în ▬să semneze procesul
timpul inspecţiei.
menţiona nume- legătură cu actele verbal şi să-l înregistreze în
Formularea acestor
le persoanelor ce normative privind arhiva inspectoratului
cerinţe se va face în
vor participa la mediul de muncă în teritorial de muncă;
scris (vezi preciză-
inspecţie; unitatea respectivă;
rile de la punctul ▬să expedieze procesul
▬să ia cu el ▬să consemneze în 3.3.1 referitoare la verbal de inspecţie cât mai
documentele şi scris observaţiile şi acest lucru); curând posibil, cu
formularele precizările care au în- confirmare de primire;
▬să hotărască
necesare în semnătate în finaliza-
termenele limită de ▬să modifice, în scris,
desfăşurarea rea inspecţiei, inclusiv
răspuns pe care cerinţele din procesul verbal
inspecţiei. acele nereguli care au
angajatorul va trebui dacă apar noi date care fac
fost remediate pe
20
durata inspecţiei; să le respecte. ca cerinţele formulate iniţial
să nu mai fie adecvate sau
▬să consemneze în
de actualitate. Să-i
scris eventualele
informeze, în scris, pe
informaţii suplimen-
angajator şi persoanele cu
tare apărute ulterior
atribuţii în domeniul
inspecţiei.
protecţiei muncii în legătură
cu modificările operate.

21
4. CONTROLUL OBLIGATORIU
4.1 OPRIREA LUCRULUI DE CĂTRE ANGAJAT (ÎN TEMEIUL ART. 19 DIN
LEGEA NR. 90/1996 A PROTECŢIEI MUNCII, REPUBLICATĂ)
NORME DE LUCRU
Angajatul este obligat:
- să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să
informeze de îndată pe conducătorul locului de muncă;
- să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă accidentele de muncă suferite de
propria persoană şi de alte persoane participante la procesul de muncă;
- să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă orice defecţiune tehnică sau altă
situaţie care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională.

Inspectorul de muncă este autorizat:

- să efectueze o vizită de inspecţie în cazul în care activitatea, la un loc de muncă dintr-o
întreprindere, a fost întreruptă de către un angajat sau de către persoanele cu atribuţii în
domeniul protecţiei muncii şi să se asigure că angajatorul, reprezentantul acestuia , angajatul
care a oprit lucrul şi persoanele cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii au posibilitatea de
a fi prezenţi cu această ocazie;
- să ia în considerare doar circumstanţele direct legate de problema care a condus la
întreruperea activităţii de către un angajat sau persoanele cu atribuţii în domeniul protecţiei
muncii.

Inspectoratul teritorial de muncă trebuie:

- să soluţioneze contestaţiile referitoare la oprirea lucrului de către angajat, la apariţia unui
pericol iminent de producere a unui accident şi să comunice angajatului care a oprit lucrul şi
angajatorului, decizia adoptată.

RECOMANDĂRI

Dacă angajatul consideră că lucrul poate fi reluat sau dacă angajatorul este de acord cu
întreruperea lucrului, nu este necesară o luare de poziţie oficială din partea inspectoratului teritorial de
muncă.
În cazul în care, cu ocazia vizitei de inspecţie sunt depistate alte lipsuri decât cele semnalate de
angajaţi sau de persoanele cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii, acestea vor fi tratate separat, în
ordinea obişnuită, putând conduce la întocmirea unui proces verbal .

22
4. CONTROLUL OBLIGATORIU
4.2 SISTAREA ACTIVITĂŢII SAU OPRIREA DIN FUNCŢIUNE A ECHIPAMENTELOR
TEHNICE DE CĂTRE INSPECTORUL DE MUNCĂ (ÎN TEMEIUL ART. 22 DIN
LEGEA NR. 90/1996 A PROTECŢIEI MUNCII, REPUBLICATĂ)
NORME DE LUCRU
Inspectorul de muncă este autorizat:
- să dispună sistarea unei activităţi sau oprirea din funcţiune a echipamentelor tehnice când
constată o stare de pericol iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională şi să
sesizeze, dupa caz, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale precum şi organele de urmărire
penală;
- să efectueze sau să solicite măsurători şi determinări pentru clarificarea unor situaţii de
pericol şi să ia probe de produse şi materiale pentru examinarea lor în afara unităţii, atunci
când situaţia constatată o impune;
- să aibă acces liber, permanent şi fără înştiinţare prealabilă la sediul persoanei juridice şi în
orice alt loc de muncă organizat de aceasta;
- să ceară informaţii de la orice persoană care participă la procesul de muncă cu privire la
activitatea de protecţie a muncii;
- să solicite persoanei juridice /fizice documentele şi informaţiile necesare realizării controlului
sau cercetării accidentelor de muncă;
- să ia legătura cu inspectorul şef al inspectoratului teritorial de muncă sau altă persoană
împuternicită să ia decizii privind impunerea de interdicţii imediate, (vezi punctul 5.1. ).

Inspectoratul teritorial de muncă trebuie:

 să soluţioneze contestaţiile referitoare la măsurile dispuse de către inspectorul de
muncă în cazul sistării unor activităţi, sau opririi din funcţiune a unor
echipamente tehnice şi să comunice angajatorului decizia adoptată.

4. CONTROLUL OBLIGATORIU
4.3 SESIZAREA INSPECTORATULUI TERITORIAL DE MUNCĂ DE CĂTRE
COMITETUL DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ, ATUNCI CÂND SE
CONSTATĂ ÎNCĂLCAREA NORMELOR LEGALE DE PROTECŢIE A MUNCII
SAU CÂND ÎNTRE CONDUCĂTORUL UNITĂŢII ŞI CEILALŢI MEMBRI AI
COMITETULUI EXISTĂ DIVERGENŢE PRIVIND MODUL ÎN CARE SE ASIGURĂ
SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA LUCRĂTORILOR (ÎN TEMEIUL ART. 34 DIN
NORMELE GENERALE DE PROTECŢIA MUNCII)
NORME DE LUCRU
Inspectoratul teritorial de muncă trebuie:
- să dispună inspecţia la unitatea de unde a provenit sesizarea;
- să trateze problema astfel încât să conducă la adoptarea unei hotărâri scrise ca urmare a
întocmirii de către comitetul de securitate şi sănătate în muncă, a unei sesizări;
- să verifice dacă sunt îndeplinite cerinţele formulate în Legea Protecţiei Muncii nr. 90/1996,
republicată şi în Normele Generale de Protecţia Muncii, precum şi în alte acte normative
specifice, care au legătură cu conţinutul sesizării;
- să verifice acurateţea sesizării. Acest lucru se va face cu promptitudine;
- să decidă asupra modului în care va decurge comunicarea cu unitatea respectivă, pe durata
23
 desfăşurării procesului;
- indiferent de rezultatul anchetei dispuse cu ocazia sesizării înaintate de către comitetul de
securitate şi sănătate în muncă, inspectoratul teritorial de muncă se va asigura că hotărârea
în această privinţă este luată de către direcţiile şi factorii de răspundere cu atribuţii în
domeniu, stabiliţi prin Regulamentul propriu de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii
şi a inspectoratelor teritoriale de muncă;
- să trimită un răspuns la sesizarea întocmită de comitetul de securitate şi sănătate în muncă
care a solicitat adoptarea unei poziţii. Inspectoratul teritorial de muncă va proceda în mod
similar şi în cazul sesizărilor venite de la angajaţi în probleme de securitate şi sănătate în
muncă şi condiţii de muncă;
- în cazul în care hotărârea inspectoratului teritorial de muncă este potrivnică, comitetul de
securitate şi sănătate în muncă va fi înştiinţat că poate adresa contestaţie la organul ierarhic
superior, respectiv Inspecţia Muncii.

RECOMANDĂRI

Să se verifice dacă sesizarea conţine într-adevăr solicitarea intervenţiei inspectoratului teritorial

de muncă şi nu doar o modalitate de a face cunoscută situaţia din unitatea respectivă sau de a solicita
sugestiile sau punctele de vedere ale inspectoratului. Să se verifice de asemenea, dacă cel care a trimis
raportul reprezintă comitetul de securitate şi sănătate în muncă în unitatea respectivă şi dacă acesta s-a
adresat întâi angajatorului în legătură cu problema respectivă.
Se recomandă consultarea juristului inspectoratului teritorial de muncă asupra formulării
cerinţelor din punct de vedere juridic şi lingvistic, precum şi al modului regulamentar de rezolvare a
sesizării. Este de asemenea necesar ca inspectorul să se consulte cu conducerea inspectoratului, experţii
în materie ş.a, dacă este cazul.
Inspectoratul teritorial de muncă va decide dacă este necesară consultarea altor inspectorate
teritoriale de muncă, în cazul în care angajatorul vizat de inspecţie îşi desfăşoară activitatea în raza mai
multor judeţe ( vezi punctul 7.1 ).
Spre deosebire de întreruperea activităţii de către inspectorul de muncă sau de către angajaţi, în
cazul unei sesizări întocmită de către comitetul de securitate şi sănătate în muncă nu este necesar ca
inspectoratul teritorial de muncă să ia o hotărâre imediată. De aceea, soluţionarea problemei poate să
dureze o perioadă de timp şi să implice schimburi de scrisori şi inspecţii. Astfel, se aplică
reglementările privind demersurile care vor conduce la adoptarea unei hotărâri, de exemplu
reglementările privind modul de comunicare cu unitatea în cauză.

24
5. MĂSURI LEGALE
5.1 SISTAREA ACTIVITĂŢII
NORME DE LUCRU
 în acele cazuri în care inspectorul de muncă constată o stare de pericol iminent de
accidentare sau de îmbolnăvire profesională, va lua legătura cu inspectorul şef/inspectorul
şef adjunct care coordonează activitatea privind securitatea şi sănătatea în muncă/şeful
compartimentului control securitate şi sănătate în muncă din cadrul inspectoratului
teritorial de muncă respectiv. Dacă acest lucru nu este posibil sau dacă pericolul este atât
de grav încât timpul nu permite nici măcar o convorbire telefonică, inspectorul însuşi va
decide sistarea activităţii, în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea Protecţiei
Muncii nr. 90/1996, republicată, oferind în acelaşi timp informaţii privind modalitatea de
a contesta hotărârea la organul ierarhic superior.
 sistarea activităţii este decisă până la eliminarea cauzelor care au impus-o. În procesul
verbal de sistare se va specifica faptul că aceasta intră în vigoare imediat.
 trebuie să se verifice dacă documentul prin care s-a decis sistarea activităţii este adresat
corect celui care are calitatea de angajator din punct de vedere juridic sau unei alte
persoane care poartă răspunderea pentru îndeplinirea condiţiilor de securitate şi sănătate
în muncă.
 lipsurile vor fi descrise în detaliu şi vor fi însoţite de trimiteri la legislaţia în vigoare.
 în cazul în care angajatorul refuză să preia documentul sau să ia act de primire,
inspectorul va încerca să coopteze un martor.
 inspectorul şef/inspectorul şef adjunct care coordonează activitatea privind securitatea şi
sănătatea în muncă va fi anunţat în legătură cu emiterea documentului de sistare. Dacă
inspectorul intenţionează să rămână pe teren câteva zile, va fi contactat compartimentul
legislaţie-contencios pentru a primi asistenţă în vederea emiterii hotărârii definitive.
Angajatorul este obligat să anunţe la inspectoratul teritorial de muncă eliminarea
cauzelor care au dus la sistarea activităţii.
 inspectoratul teritorial de muncă analizează comunicarea angajatorului şi decide în
consecinţă închiderea cazului sau o nouă acţiune de control.
 dacă munca periculoasă este deja interzisă printr-o prevedere generală a cărei
nerespectare se sancţionează, nu va fi necesară emiterea unei noi interdicţii. În schimb,
angajatorul sau un alt responsabil în cauză vor fi informaţi în legătură cu conţinutul
prevederii şi obligaţia de a o respecta prin întreruperea imediată a acelei activităţi. În
cazul în care angajatorul refuză în continuare să respecte măsurile impuse de către
inspectorul de muncă, acesta va încheia un nou proces verbal în care va consemna refuzul
angajatorului şi va raporta imediat starea de fapt, Inspecţiei Muncii.
 la întoarcerea la sediul inspectoratului teritorial de muncă, inspectorul va înregistra fără
întârziere documentele de inspecţie.

RECOMANDĂRI

Este important ca lipsurile constatate şi natura activităţii vizate de interdicţie să fie descrise cât
mai explicit cu putinţă, iar eventualele cerinţe să fie formulate cât mai clar pentru a se evita
neînţelegerile legate de conţinutul hotărârii.
Atunci când angajatorul sau persoana împotriva căreia s-a emis interdicţia a îndeplinit cerinţele
25
dispuse, activitatea poate fi reluată. Cazul care a impus emiterea unei sistări imediate se consideră
închis atunci când angajatorul comunică remedierea cauzelor.
Angajatorul sau o altă persoană împotriva căreia s-a emis interdicţia, poate contesta hotărârea
inspectoratului teritorial de muncă la organul ierarhic superior - Inspecţia Muncii. În acest caz,
contestaţia se rezolvă conform procedurilor interne stabilite prin Regulamentul propriu de organizare şi
funcţionare al Inspecţiei Muncii. În cazul în care o hotărâre a fost emisă în temeiul art. 22 din Legea
Protecţiei Muncii nr. 90/1996, republicată, aceasta intră în vigoare imediat, chiar dacă este contestată.
Totuşi, cel care contestă hotărârea poate solicita Inspecţiei Muncii să suspende aplicarea acesteia.
Inspecţia Muncii decide atunci dacă hotărârea inspectoratului teritorial de muncă continuă să se aplice
sau nu, pe durata examinării contestaţiei.

5. MĂSURI LEGALE
5.2 INTERDICŢII
5.2.1 Înştiinţarea angajatorului privind sesizarea organelor de urmărire penală
NORME DE LUCRU
Inspectorul de muncă trebuie:
- să discute cu conducerea inspectoratului teritorial de muncă şi să se consulte cu direcţia
legislaţie-contencios privind posibilitatea sesizării organelor de urmărire penală, în cazul în
care angajatorul nu a adus la îndeplinire măsurile dispuse, în următoarele situaţii:
a) când se constată neluarea măsurilor prevăzute de dispoziţiile legale referitoare la
protecţia muncii, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui
accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională;
b) când se constată nerespectarea de către orice persoană, a măsurilor stabilite cu privire
la protecţia muncii, la locurile de muncă ce prezintă un pericol deosebit, dacă prin
aceasta se creează posibilitatea producerii unui accident de muncă sau de îmbolnăvire
profesională;
c) când se constată repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior
eliminării deficienţelor pentru care s-a dispus oprirea acestora sau sistarea activităţii.
- să procedeze astfel încât angajatorul sau persoana împotriva căreia s-a luat hotărârea să aibă
posibilitatea de a lua poziţie faţă de înştiinţarea privind începerea urmăririi penale. Cu
această ocazie, angajatorului îi pot fi expediate şi copii după eventuale documente de care încă
nu a luat cunoştinţă.
- să se asigure că informaţiile obţinute în urma interviurilor cu persoanele din unitate sau pe
alte căi, şi care sunt de însemnătate pentru problema în discuţie, sunt consemnate în scris şi
sunt veridice. Din avertismentul inspectoratului teritorial de muncă privind începerea
urmăririi penale trebuie să reiasă care sunt documentele şi argumentele pe care inspectoratul
teritorial de munca îşi bazează poziţia, astfel încât angajatorul să poată acţiona în cunoştinţă
de cauză.

RECOMANDĂRI

26
 Inspectorul are obligaţia de a trimite o înştiinţare oficială atunci când decide la faţa locului
asupra sistării activităţii angajatorului.
Este important să se facă însemnări în scris, pe durata discuţiilor purtate cu angajatorul sau
salariaţii, dacă informaţiile sunt de însemnătate în cazul respectiv.

5. MĂSURI LEGALE
5.2 INTERDICŢII
5.2.2 Emiterea documentelor de sistare
NORME DE LUCRU
Inspectorul de muncă trebuie:
- să examineze şi să evalueze informaţiile pe care le are la dispoziţie.
- să se consulte cu conducerea şi juristul inspectoratului teritorial de muncă asupra formulării
corecte din punct de vedere juridic şi lingvistic a documentelor de sistare;
- să decidă dacă documentele emise vor fi însoţite de amenzi. Cuantumul amenzii va fi stabilit
conform legii.

RECOMANDĂRI

Este important ca hotărârea privind emiterea unui document de sistare a activităţii să fie corectă
din punct de vedere formal. Dacă angajatorul nu se conformează cerinţelor nici după emiterea acestei
hotărâri, se poate proceda la sesizarea organelor de urmărire penală.
Cuantumul amenzii se calculează în funcţie de prevederile legale în domeniu. La încadrarea
între limitele minime şi maxime ale amenzii se va ţine seama de amploarea măsurilor dispuse, de
costurile estimate pentru adoptarea acestora, precum şi de gravitatea situaţiei. Atitudinea celui căruia i
se adresează ordinul trebuie de asemenea luată în considerare. La stabilirea de amenzi se vor lua în
considerare procedurile stabilite prin Ordonanţa Guvernului României nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor.

5. MĂSURI LEGALE
5.2 INTERDICŢII
5.2.3 Încălcarea dispoziţiilor de sistare a activităţii
NORME DE LUCRU
 inspectorul de muncă trebuie să verifice dacă măsurile au fost luate. În cazul în care încă
se mai constată nereguli, acestea vor fi consemnate în scris şi raportate conducerii
inspectoratului teritorial de muncă.
 în situaţia în care inspectoratul teritorial de muncă constată, în urma unor vizite sau
27
 sesizări, că angajatorul a încălcat dispoziţiile de sistare a activităţii, va sesiza organele de
urmărire penală.
 inspectoratul teritorial de muncă va urmări modul de soluţionare a dosarului şi va
considera cazul încheiat, după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.
 pentru abateri grave repetate, inspectoratul teritorial de muncă poate solicita radierea
societăţii din registrul comerţului.
 juristul este cel care va reprezenta inspectoratul teritorial de muncă în procesul privind
aplicarea sancţiunilor contravenţionale şi penale.

5. MĂSURI LEGALE
5.3 SANCŢIUNI
- vezi normele de lucru şi instrucţiunile cu caracter intern

6. CONTROLUL OBLIGATORIU – MĂSURI LEGALE

6.1 URMĂRIRE ŞI EVALUARE
NORME DE LUCRU
 fiecare inspectorat teritorial de muncă trebuie să aibă un sistem de centralizare a datelor
şi de monitorizare continuă a problemelor care au făcut obiectul controalelor.
 inspectoratul teritorial de muncă trebuie să urmărească îndeaproape cazurile în care s-au
emis documente de sistare a activităţii sau alte interdicţii, astfel încât hotărârea definitivă
să se adopte cât mai repede.
 dacă un caz este de competenţa organelor de urmărire penală, inspectoratul teritorial de
muncă trebuie să sesizeze această instituţie fără întârziere.
 înainte de închiderea unui caz, inspectoratul teritorial de muncă trebuie să verifice dacă
toate cerinţele dispuse au fost îndeplinite.
 închiderea cazurilor în care au fost emise documente de sistare a activităţii sau alte
interdicţii se va face prin hotărârea conducerii inspectoratului teritorial de muncă.

7. COLABORAREA CU ALTE INSTITUŢII

7.1 COLABORAREA CU ALTE INSPECTORATE TERITORIALE DE MUNCĂ
NORME DE LUCRU
Coordonarea controalelor între inspectoratele teritoriale de muncă se impune în următoarele
situaţii:
a) în situaţia în care un agent economic îşi desfăşoară activitatea pe raza mai multor
judeţe;
b) în cazul controalelor zonale şi a acţiunilor comune desfăşurate pe baze stabilite prin
reglementări interne;
c) controale desfăşurate în vederea soluţionării unor probleme comune mai multor
inspectorate teritoriale;
28
 d) acţiuni în cadrul campaniilor organizate de Inspecţia Muncii.

RECOMANDĂRI

Atunci când în timpul unui control, se constată nereguli în respectarea legislaţiei în domeniul de
competenţă într-o unitate care funcţionează pe raza mai multor judeţe se impune notificarea celorlalte
inspectorate teritoriale de muncă despre starea de lucruri constatată.
Inspectoratele cărora li s-a trimis notificarea vor planifica acţiuni de control în unităţile
respective.
În urma controalelor, inspectoratele teritoriale de muncă vor colabora la dispunerea unor măsuri
unitare la nivelul societăţilor implicate.
Inspectorii de muncă, însărcinaţi cu controlul zonal, acţionează conform normelor interne ale
Inspecţiei Muncii privind acest tip de control.
În toate situaţiile se va acţiona conform prevederilor normelor interne emise de către Inspecţia
Muncii.

7. COLABORAREA CU ALTE INSTITUŢII

7.2 COLABORAREA CU ALTE INSTITUŢII
NORME DE LUCRU
 inspectoratele teritoriale de muncă cooperează cu alte instituţii pentru soluţionarea
problemelor legate de relaţiile de muncă, securitatea şi sănătatea în muncă, în baza
unor protocoale în care se stabilesc condiţiile colaborării.
RECOMANDĂRI

În desfăşurarea unui proces de inspecţie este important să se ţină seama de faptul că şi alte
instituţii pot contribui cu date relevante la soluţionarea problemei supuse atenţiei. Există, de asemenea,
şi contracte de colaborare cu anumite instituţii din teritoriu. Controlul unor instituţii are tangenţă cu
multe dintre problemele conexe mediului de muncă. Cooperarea Inspecţiei Muncii cu alte instituţii este
asigurată prin reglementari interne proprii ale Inspecţiei Muncii şi protocoale.

29
 SECŢIUNEA C : METODE DE INSPECŢIE

8.1 INTRODUCERE
8.2 INSPECŢIA - SISTEM ÎN ÎNTREPRINDERI MARI
8.3 INSPECŢIA - SISTEM ÎN ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII
8.4 METODA DE INSPECŢIE PRIN CONTROL TEMATIC
8.5 METODA DE INSPECŢIE PRIN IMPUNEREA DE MĂSURI CU DIRECŢIE
SPECIALĂ ( MDS )
8.6 METODA DE INSPECŢIE PRIN CONTROLUL ÎN CAMPANIE

8.1 INTRODUCERE

Prezentul manual descrie, clar şi pe scurt, metodele care se vor aplica de către inspectorii de
muncă în activitatea de control privind implementarea actelor normative în domeniul de competenţă al
Inspecţiei Muncii.
Scopul descrierii metodelor este ca acestea să poata fi folosite ca instrumente de lucru în
activitatea de inspecţie şi în activităţi de formare a inspectorilor de muncă. Descrierea acestor metode
completează « Regulile de bază în efectuarea inspecţiilor ». Procesul de inspecţie descris în
« Regulile de bază în efectuarea inspecţiilor » constituie baza în ceea ce priveşte formalităţile juridice
pe care le presupune efectuarea unei inspecţii. Paşii procesului sunt formulaţi ca NORME DE
LUCRU şi RECOMANDĂRI. Metodele au fost descrise în aşa fel încât inspectorul să poată selecta
şi aplica pe cea adecvată circumstanţelor respective şi obiectivelor pe care le vizează respectivul tip de
control.
Metodele de inspecţie sunt: “Proceduri sistematice de inspectare a mediului de muncă
care trebuie să fie consemnate în scris, testate, eficiente şi capabile să ofere o bază solidă şi
suficientă în identificarea lipsurilor şi a riscurilor în ceea ce priveşte mediul de muncă şi
activitatea de protecţie a muncii”.
În elaborarea metodelor s-au luat în considerare factorii de calitate cum ar fi respectarea
legislaţiei, eficienţa, omogenitatea şi credibilitatea, în conformitate cu strategia Inspecţiei Muncii
privind metodele de inspecţie. Este foarte important să se aibă în vedere că anumite metode, cum ar fi
chestionarele şi interviurile precum şi alte instrumente de lucru, ca prevederile de determinare a
parametrilor mediului de lucru să fie corecte din punct de vedere juridic. În aplicarea metodelor şi a
modalităţii de lucru trebuie avute în vedere consecinţele procesului de inspecţie până la încheierea
cazului.
Elaborarea şi îmbunătăţirea metodelor de inspecţie este un proces continuu. Este important ca
descrierea metodelor să fie permanent adusă la zi, ca manualul să fie completat cu noi descrieri, pentru
eliminarea acelora considerate depăşite.
Răspunderea pentru actualizarea continuă a fiecărei metode în parte şi revizuirea periodică a
manualului revine Direcţiei “Programe, Metode de Inspecţie, Implementare Legislaţie, Sistem
informaţional” .

30
 8.2 INSPECŢIA - SISTEM ÎN INTREPRINDERI MARI

8.2.1 Descriere generală

Metoda de inspecţie este aplicabilă tuturor întreprinderilor pentru controale planificate, prin
aceasta urmărindu-se realizarea unei analize de ansamblu asupra tuturor problemelor specifice
securităţii şi sănătăţii în muncă.
Ea implică participarea unei echipe pluridisciplinare formată din inspectori de muncă şi din
specialişti din partea unităţii controlate şi/sau specialişti atraşi pentru a acoperi principalele probleme
specifice, sectoare de activitate, mod de organizare a activităţilor etc.
Inspectoratele teritoriale de muncă pot utiliza instrumente specifice, adaptate la fiecare unitate,
cum ar fi: modalitatea de realizare a interviurilor; adaptarea întrebărilor şi a chestionarelor, întinderea
controlului ca timp şi ca durată pentru fiecare sector în parte etc.
Metoda se foloseşte în controlul activităţii sistematice de protecţie a muncii din unităţi şi
organizaţii mari. Inspecţia presupune în general 4 faze: pregătirea inspecţiei, controlul propriu-zis,
întocmirea şi redactarea documentelor de inspecţie, urmărire şi evaluare. Metoda poate fi rezumată
în următorii paşi:
1) acordul inspectoratului teritorial de muncă pentru realizarea acestui control
2) constituirea echipei de control din partea inspectoratului
3) pregătirea controlului la nivelul inspectoratului
4) anunţarea controlului şi discuţie preliminară cu conducerea societăţii
5) pregătiri şi vizită premergătoare la nivelul societăţii
6) alegerea spre inspectare a sectoarelor unităţii
7) realizarea controlului efectiv în teren ( controale în cadrul sectoarelor; interviuri cu
angajaţii, responsabilii cu protecţia muncii; răspunsul angajaţilor şi angajatorilor la
chestionarele prezentate în prealabil etc.)
8) analiza materialelor adunate şi formularea cerinţelor
9) şedinţa de încheiere cu conducerea şi reprezentanţii unităţii
10) redactarea şi transmiterea procesului-verbal
11) urmărirea şi evaluarea inspecţiei

8.2.2 Domeniul de aplicare

Inspecţia-sistem se recomandă ca metodă pentru orice categorie de agent economic. Cu toate
acestea, există motive întemeiate pentru a o aplica, primordial, unităţilor mari care necesită un
tratament special în ceea ce priveşte inspecţiile de fond, dată fiind organizarea lor complexă şi numărul
mare de nivele la care se iau decizii.

31
 Mai multe inspectorate teritoriale de muncă şi-au dezvoltat, mai mult sau mai puţin
independent unele de celelalte, propriile metode de inspecţie. Diferenţele existente constau în primul
rând în probleme de formă şi nu de fond, în modalitatea de alegere a sectoarelor ce urmează să fie
supuse inspecţiei, precum şi în modalitatea de a realiza interviurile. Acestea se pot face fie cu fiecare
grup de angajaţi în parte, fie în grupuri mai mari. Formularea întrebărilor poate, de asemenea, să difere
– fie întrebări deschise, fie pachete de întrebări care fac referiri la normele metodologice în domeniu.
Metoda inspecţiei-sistem, descrisă aici, se foloseşte pentru a verifica metodic, sistemul de
protecţie a muncii din unitate şi cum funcţionează acesta în practică.

8.2.3 Obiectivul urmărit

Obiectivul metodei este:
 de a identifica eventualele riscuri / lipsuri din mediul de muncă şi activitatea de protecţie a
muncii, pe baza analizei efectuate de inspectorii de muncă în cadrul inspecţiei propriu-zise şi
cu ajutorul unor interviuri structurate, conţinând întrebări deschise adresate angajaţilor şi
persoanelor aflate în conducerea sectoarelor inspectate, însoţite de observaţii în ceea ce priveşte
condiţiile de muncă;
 de a-i determina, pe angajator şi pe angajaţi, să se implice sistematic în activitatea de protecţie
a muncii;
 asigurarea preventivă a condiţiilor de desfăşurare a activităţilor, în conformitate cu cerinţele de
securitate şi sănătate a muncii şi realizarea controlului din acest punct de vedere în toate
activităţile din economia naţională;
 eficientizarea continuă a organizării inspecţiei în primul rând prin reducerea timpului afectat
întocmirii documentelor de inspecţie;
 asigurarea cadrului organizatoric de participare în luarea deciziilor în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă, a sindicatelor şi reprezentanţilor angajaţilor, deoarece se urmăreşte:
 verificarea modului de organizare şi de funcţionare a acestuia din toate punctele de
vedere, referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă;
 modul de implicare a personalului ;
 cunoaşterea riscurilor existente şi principalele măsuri adoptate ;
 identificarea punctelor slabe în activitatea specifică atât în activitatea de organizare cât
şi în cea de aplicare propriu-zisă ;
 cunoaşterea şi aplicarea legislaţiei specifice la nivelul punctelor de lucru.

8.2.4 Pregătirea / cunoştinţele anterioare

Aplicarea metodei necesită cunoştinţe temeinice, experienţă în aplicarea metodei, spirit de
echipă şi calităţi de comunicare. O mare importanţă o au capacitatea de comunicare şi tehnica
interviurilor. Înainte ca un inspector de muncă să poată coordona o inspecţie, este recomandabil ca
acesta să fi făcut parte din grupurile de lucru în cadrul altor inspecţii-sistem.

8.2.5 Planificare

[Link] Criterii
În fiecare an, în concordanţă cu programul de acţiuni al Inspecţiei Muncii, şi ţinând seama de
specialitatea fiecărui inspector, unităţile economice sunt repartizate acestora, urmărindu-se organizarea
controalelor de protecţie a muncii pe tematica prestabilită. Dupa caz, acţiunile de inspecţie sunt
32
planificate în comun cu alte organisme abilitate ale statului (Comandamentul Pompierilor, ISCIR,
Direcţiile de Sănătate Publică, Inspectoratele pentru Protecţia Mediului, Inspectoratele Judeţene de
Poliţie etc).

Principalele criterii avute în vedere la planificarea unei inspecţii sunt:

 mărimea unităţii;
 nivelul potenţialului de risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională la locurile de
muncă inspectate;
 influenţa procesului tehnologic asupra condiţiilor de muncă;
 situaţia accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale ;
 morbiditatea;
 gradul de dispersie a locurilor de muncă etc.

[Link] Tematica
Inspecţia-sistem are la baza o tematică, în concordanţă cu specificul unităţii respective, care
trebuie să cuprindă în principal următoarele aspecte:
 modul de îndeplinire a măsurilor stabilite în controalele anterioare;
 preocuparea managerială privind organizarea activităţii de protecţie a muncii, inclusiv a
comitetelor de securitate şi sănătate în muncă;
 numărul accidentelor de muncă şi al îmbolnăvirilor profesionale, analiza împrejurărilor şi
cauzelor acestora şi a măsurilor stabilite;
 activitatea de instruire şi informare a angajaţilor, în toate fazele procesului de muncă;
 identificarea locurilor de muncă cu pericol deosebit şi iminent de accidentare precum şi
stabilirea măsurilor corective care se impun;
 identificarea factorilor de risc, evaluarea nivelului de risc, respectiv a nivelului de securitate a
locurilor de muncă, secţiilor şi unităţilor;
 monitorizarea stării de sănătate a angajaţilor, programul de lucru, intensitatea şi ritmul muncii,
munca tinerilor şi a femeilor gravide;
 certificarea echipamentelor tehnice din punct de vedere al securităţii muncii;
 dotarea cu EIP şi EIL, cu materiale igienico-sanitare şi alimentaţie de protecţie;
 modul de respectare a planurilor de revizii şi reparaţii pentru fiecare echipament;
 preocuparea managerilor pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi securitate la locul de
muncă, în general şi la cele cu condiţii deosebite, în special;
 autorizarea personalului de specialitate (electricieni, sudori, macaragii, legători de sarcini etc.);
 autorizarea funcţionării unităţii din punct de vedere al protecţiei muncii;
 cheltuielile de protecţie a muncii;
 modul de respectare a prevederilor normelor de protecţia muncii în faza de cercetare, proiectare
şi execuţie;
 instruirea personalului cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii, dotarea cabinetelor de
protecţie a muncii, asigurarea corespunzătoare a propagandei în acest domeniu;
 pregătirea conducătorilor locurilor de muncă din punct de vedere al protecţiei muncii;
 controlul privind modul de respectare a prevederilor normelor de protecţie a muncii la locurile
de muncă.

33
[Link] Activităţi preliminare

Acordul inspectoratului teritorial de muncă pentru realizarea acestui control

La planificarea inspecţiei-sistem se ţine seama de: complexitatea proceselor de muncă, nivelul
riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională, evenimentele produse, gradul de dispersie al
locurilor de muncă şi perioada de timp de la ultima inspecţie. Se recomandă ca înainte de control să se
comunice angajatorului data programării controlului.
Este important ca unitatea să fie pregătită pentru vizita Inspecţiei Muncii. În momentul
anunţării inspecţiei se solicită unităţii să numească o persoană de contact, care să reprezinte unitatea /
organizaţia în relaţiile cu inspectoratul teritorial de muncă. Aceasta este obligată ca, la solicitarea
inspectoratului teritorial de muncă, să prezinte acele documente care trebuie examinate înainte de
inspecţia propriu-zisă, de exemplu planurile de organizare, statisticile privind concediile medicale şi
accidentele de muncă, planurile de acţiune şi rezultatele ultimei vizite de control.
Se va constitui din timp o echipă de control care pregăteşte, coordonează, efectuează, încheie şi
urmăreşte rezultatele inspecţiei. Echipa este alcătuită din inspectori ale căror competenţe însumate
acoperă toate problemele pe care le presupune inspecţia respectivă. Se va urmări ca din echipa de
control să facă parte persoane având cunoştinţe despre unitate / organizaţie, studii de specialitate în
respectiva ramură de activitate şi cărora să le fie familiară metoda de inspecţie. În echipă mai pot fi
atraşi, în funcţie de necesităţi, specialişti din institute sau organisme abilitate pe diverse specialităţi.

Pregătirea controlului la nivelul inspectoratului teritorial de muncă

După nominalizarea echipei de lucru se pregătesc informaţiile necesare controlului, astfel:
 principalele activităţi desfăşurate în unitatea respectivă;
 număr de angajaţi;
 accidente de muncă sau alte evenimente produse în timp în cadrul acestei unităţi;
 eventuale acte de control anterioare;
 pregătirea unor chestionare, întrebări, check-listuri, documente specifice de control,
tematică de control etc;
 realizarea controalelor medicale şi a supravegherii stării de sănătate a angajaţilor;
 personal încadrat în locuri de muncă în condiţii deosebite;
 altele.
Aceste informaţii pot fi preluate din baza de date a inspectoratului teritorial de muncă, a altor
instituţii specializate ale statului sau chiar de la unitatea respectivă, după aprobarea controlului şi în
momentul anunţării acestuia.
Este obligatorie discuţia preliminară cu conducerea şi persoanele cu atribuţii în domeniul
protecţiei muncii din unitate/organizaţie. Anunţarea are ca scop pregătirea unităţii în vederea
controlului, conducătorul societăţii putând convoca la data stabilită mai multe persoane din cadrul
unităţii care vor fi implicate în această acţiune, cum ar fi: persoanele cu atribuţii în domeniul protecţiei
muncii pe unitate, şefii unor sectoare de activitate ( director tehnic, şefi de secţii, şef mecanic etc.)
Şedinţa se poate organiza cu participarea concomitentă a angajatorului şi a persoanelor cu
atribuţii în domeniul protecţiei muncii sau, dacă se consideră necesar, discuţiile se vor purta cu fiecare
dintre aceştia în parte. Necesitatea întrevederii este ca reprezentanţii inspectoratului teritorial de muncă

34
să prezinte scopul, echipa de control şi să-i determine, atât pe angajator cât şi pe colaboratorii acestuia,
să se implice.
În cadrul şedinţei preliminare se vor prezenta din partea inspectoratului teritorial de muncă,
printre altele:
 membrii din partea inspectoratului care vor participa la control;
 tematica, obiectivele şi scopul controlului;
 prezentarea modului şi a instrumentelor de lucru;
 perioada următoare în care se va desfăşura controlul;
 modul cum se preconizează valorificarea datelor obţinute;
Tot cu acestă ocazie se vor stabili şi persoanele din partea unităţii care vor participa la acţiune,
persoanele de legătură, persoanele care pot dispune punerea la dispoziţie a materialelor solicitate
(planuri de organizare, statistici şi date, materialele realizate ca urmare a ultimelor controale etc.) o
parte din materiale fiind necesare studierii, înaintea controlului propriu-zis.
Se recomandă ca, după analiza premergătoare cu conducerea unităţii, să se realizeze o scurtă
vizită în cadrul întregii unităţi, cu scopul obţinerii altor informaţii generale pe care echipa
inspectoratului nu le deţinea până la acea dată şi cu ajutorul cărora se pot personaliza chestionarele,
întrebările pentru interviuri, check-listuri etc. Tot cu această ocazie se pot stabili şi alţi reprezentanţi ai
unităţii care vor participa la control.
La finele acestei prime părţi din desfăşurarea controlului se pot lăsa, pentru reprezentanţii
societăţii, chestionarele şi întrebările la care trebuie să răspundă, se stabilesc machetele care trebuie
realizate, procurarea datelor şi a materialelor necesare controlului etc..
Angajatorul împreună cu persoanele cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii, eventual
membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă, alcătuiesc un raport privind activitatea de
protecţie a muncii, a condiţiilor de muncă etc. Modul cum ar trebui redactat acest material, precum şi
elementele care trebuie să-l conţină pot fi stabilite de comun acord.
Chestionarele, check-listurile, deşi personalizate, vor avea un grad mai larg de exprimare, astfel
încât să poată lăsa loc şi la discuţii libere cu angajaţii şi cu conducerea societăţii. Se pot folosi de
asemenea şi chestionare mai detaliate, acestea facilitând controlul respectării cerinţelor formulate în
normele metodologice, dar nu trebuie să se abuzeze de aceste instrumente de control.
Situaţia privind inventarierea riscurilor determină o implicare mai activă a angajatorului şi o
mai bună pregătire a controlului. Se poate alege un anumit sector din unitate şi se formulează cerinţe
privind inventarierea şi raportarea riscurilor constatate, evaluarea lor precum şi propunerea de măsuri.
În mod normal, cu ocazia acestei faze, se solicită documente privind inventarierea riscurilor,
împărţirea responsabilităţilor, descrierea atribuţiilor, rapoarte privind măsurătorile efectuate şi
măsurile dispuse, programe de viitor, modul de acoperire a finanţării acestora etc.
Toate contactele stabilite vor fi consemnate astfel încât toţi inspectorii implicaţi să poată lua
cunoştiinţă de rezultate. Întocmirea acestor documente asigura schimbul de informaţii şi permite
efectuarea de analize şi formularea de cerinţe pornind de la o bază comună. Aceste informaţii folosesc
printre altele şi în alegerea acelor sectoare din unitate în care se vor desfăşura interviurile şi vizita de
inspecţie.
Tot acum se poate stabili data de revenire a comisiei pentru realizarea controlului în teren şi a
studierii materialelor realizate până atunci.
Inspecţiile şi contactele preliminare se efectuează cu scopul de a obţine informaţii referitoare
la activitatea de protecţie a muncii a angajatorului atât din surse interne cât şi externe, cum ar fi:
persoanele cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii, serviciile medicale de întreprindere etc. Toate
contactele stabilite vor fi consemnate, astfel încât inspectorii implicaţi să poată lua cunoştiinţă de
rezultate. Întocmirea acestor documente asigură schimbul de informaţii şi permite efectuarea de
35
analize şi formularea de cerinţe pornind de la o bază comună. Aceste informaţii folosesc printre altele
şi în alegerea acelor sectoare din unitate în care se vor desfăşura interviurile şi vizita de inspecţie.

8.2.6 Alegerea spre inspectare a sectoarelor unităţii

La data stabilită pentru realizarea efectivă în teren a controlului, comisia va analiza materialele
deja întocmite iar in funcţie de rezultatele acestora va stabili ordinea sectoarelor alese spre inspectare,
stabilirea numărului de interviuri, eventual sectoarele unde vor avea loc, durata acestora etc. Se va
realiza o repartizare a membrilor comisiei de contol pe sectoare, in funcţie de specialităţile avute şi de
rolul destinat în cadrul echipei de control.

8.2.7 Inspecţia / vizita de inspecţie

[Link] Efectuarea inspecţiei

 Impunerea cerinţelor trebuie să se fundamenteze pe o vastă bază de date care să reflecte activitatea
de protecţie a muncii din unitate în ansamblul ei. Interviurile şi examinările condiţiilor concrete de
lucru se vor face prin sondaj. Alegerea acelor sectoare din unitate care vor fi inspectate se va face
în cadrul unei şedinţe a echipei de control şi cu ajutorul informaţiilor adunate în întâlnirile şi
vizitele preliminare.
 Discuţiile / interviurile se desfăşoară de la nivel inferior la nivel superior în cadrul unităţii /
organizaţiei. În mod normal, interviurile sunt realizate de doi inspectori, unul dintre aceştia având
sarcina de a consemna cele spuse. Mărimea grupurilor intervievate este, de regulă, de 3-6 persoane.
Întâi sunt intervievaţi angajaţii şi persoanele cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii, apoi
conducătorii sectorului inspectat, persoanele de la nivelele de conducere, intermediare şi, în final,
directorul executiv sau persoana cu funcţie echivalentă. În acest fel problemele ridicate sunt
transmise la nivelele superioare de conducere din cadrul unităţii, putând fi verificate înaintea
formulării unor cerinţe.
 În mod normal inspecţia mediului de muncă decurge după un plan bine stabilit în prealabil, dar
acesta este supus schimbării în cazul în care în timpul interviurilor sunt aduse la cunoştinţa
inspectorilor şi alte probleme importante. Riscurile / lipsurile puse astfel în discuţie vor fi abordate
în discuţiile cu persoanele direct responsabile şi se va atrage atenţia asupra cauzelor care au condus
la apariţia acestora.
 Toate interviurile şi inspecţiile vor fi consemnate în scris şi verificate de toţi inspectorii
participanţi. Într-o şedinţă a echipei de control se va analiza întregul material adunat şi se va face o
propunere de proces verbal conţinând cerinţele de remediere a lipsurilor din activitatea sistematică
de protecţie a muncii. Eventualele lipsuri minore constatate în timpul vizitei la sediul unităţii vor fi
consemnate într-o anexă la procesul verbal.

[Link] Încheierea inspecţiei

Întrevederea cu conducerea unităţii pentru comunicarea concluziilor

Într-o şedinţă de încheiere, care constituie inspecţia-sistem propriu-zisă, la sediul unităţii /
organizaţiei, la care vor participa conducerea şi persoanele cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii,
se vor trece în revistă cerinţele privind îmbunătăţirile în activitatea sistematică de protecţia muncii.
Angajatorul şi persoanele cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii au astfel ocazia de a corecta,
înainte de expedierea procesului verbal, eventualele neînţelegeri survenite în evaluarea lipsurilor făcută
de către inspectoratul teritorial de muncă.

36
[Link] Procesul verbal al inspecţiei
Fiecare inspecţie este finalizată printr-un proces verbal, care obligatoriu va cuprinde:
 numele inspectorului;
 temeiul legal al efectuării inspecţiei ;
 perioada inspecţiei;
 datele de identificare ale societăţii, inclusiv clasificare CAEN (cod diviziune);
 numele altor persoane care au participat (au însoţit inspectorul), precum şi numele delegaţilor
societăţii;
 obiectivele inspecţiei (tematica);
 numărul de anexe cu constatările făcute şi măsurile dispuse;
 termenul de remediere a tuturor deficienţelor;
 sancţiuni contravenţionale aplicate sau propuneri de urmărire penală, după caz;
 locurile de muncă, instalaţiile şi/sau echipamentele tehnice pentru care s-a dispus oprirea
(temporară sau definitivă ) din funcţionare precum şi datele de identificare ale echipamentelor
tehnice;
 numărul de exemplare în care s-a întocmit procesul verbal;
 semnătura inspectorilor şi semnătura de luare la cunoştinţă a conducătorilor unităţii;
 numerele de înregistrare (unitate şi ITM);
 în mod obligatoriu, un exemplar din procesul verbal de inspecţie se depune la unitate şi un
exemplar la inspectoratul teritorial de muncă pentru urmărirea măsurilor ;
 procesul verbal al inspecţiei se transmite după şedinţa de încheiere.

8.2.8 Activităţi în completare

Conducătorul unităţii este obligat să trimită, în termenul dispus, planul cu măsurile luate pentru
eliminarea deficienţelor constatate şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, cu termene precise şi
responsabilităţi.
Datele controlului se introduc în baza de date a inspectoratului teritorial de muncă. Se
inventariază măsurile asumate de angajator pentru remedierea deficienţelor şi analiza planului de
măsuri. În cazul în care măsurile nu sunt acceptate, se restituie planul de măsuri şi se solicită refacerea
acestuia.
Termenul de răspuns la procesul verbal se stabileşte de către inspector. În anumite cazuri, se
poate stabili un termen mai scurt, de exemplu atunci când s-au constatat lipsuri grave. După primirea
răspunsului, acesta este examinat şi sunt solicitate eventualele completări .

[Link] Urmărirea-evaluarea-valorificarea controlului / Controlul executării cerinţelor impuse

Inspecţia se poate repeta, de preferinţă în alte sectoare ale unităţii decât cele deja inspectate.
Repetarea controlului are drept scop stabilirea îmbunătăţirilor generale operate în activitatea
sistematică de protecţie a muncii.
În mod normal, repetarea controlului se face simplificat , dar acest lucru poate varia de la caz la
caz.

37
 Pentru o inspecţie preventivă eficientă, este important ca ponderea cea mai mare a activităţilor
să fie reprezentată de controlul preventiv, iar din fondul de timp alocat acestuia, se impun a fi
preponderente discuţiile cu conducătorii unităţilor, locurilor de muncă, cu muncitorii, cu liderii
sindicatelor şi/sau membrii CSSM (auditul managementului securităţii şi sănătăţii în muncă).

8.3 INSPECŢIA - SISTEM ÎN ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII

8.3.1 Descriere generală

Inspecţia-sistem în întreprinderile mici şi mijlocii se aplică în scopul evaluării activităţii
sistematice de protecţie a muncii. În inspectarea mediului de muncă din unitatea respectivă se va atrage
atenţia asupra anumitor riscuri şi lipsuri constatate, pentru a se evidenţia legătura dintre un bun mediu
de muncă şi un sistem fiabil de protecţie a muncii. Se vor evidenţia de asemenea, în timpul inspecţiei,
avantajele unei activităţi sistematice de protecţie a muncii.
Metoda respectă aceleaşi principii ca în cazul întreprinderilor mari, cu următoarele
particularităţi:

[Link] Domeniul de aplicare

Metoda urmăreşte evaluarea activităţii sistematice de protecţie a mediului de muncă din
întreprinderile mici şi mijlocii.
Obiectivul urmărit
Obiectivul metodei este de a examina metodic activitatea sistematică de protecţie a mediului de
muncă şi de a impune cerinţe pentru eliminarea deficienţelor constatate. Se vor urmări de asemenea
sensibilizarea şi conştientizarea angajatorului, prezentarea riscurilor şi avantajelor ce decurg din luarea
măsurilor corespunzătoare de securitate şi sănătate în muncă.

[Link] Pregătirea / cunoştinţele anterioare

În aplicarea metodei sunt necesare studii de specialitate în domeniul respectiv, având în vedere
importanţa de a se face înţeles şi de a transmite angajatorului un mesaj cât mai clar formulat.

8.3.2 Planificare

[Link] Activităţi preliminare

Pregătirile dinaintea inspecţiei constau în:
 Anunţarea inspecţiei
 Pregătirea de check-listuri / chestionare
 Expedierea materialului informativ la angajator

38
 Materialul informativ poate fi orientat pe o anumită ramură de activitate, sub formă de
interviuri cu angajatorii, adunate într-o publicaţie cu circuit intern. Informaţiile legate de activitatea
sistematică de protecţie a mediului trebuie să fie accesibile angajatorilor.

8.3.3 Inspecţia / vizita de inspecţie

[Link] Efectuarea inspecţiei

Inspecţia începe cu o întrunire la care vor fi prezenţi conducerea unităţii şi reprezentanţii
angajaţilor şi persoanele cu atribuţii în domeniul protecţiei muncii. Reprezentanţii inspectoratului
teritorial de muncă vor descrie scopul vizitei, iar cei ai unităţii vor avea ocazia să prezinte activitatea
pe care o desfăşoară întreprinderea respectivă.
Inspectarea prin sondaj a mediului de muncă din întreprindere.

[Link] Încheierea inspecţiei

Întrevedere cu conducerea unităţii pentru comunicarea concluziilor

Inspecţia se încheie cu o întrunire în cadrul căreia se vor trece în revistă riscurile şi lipsurile
constatate în mediul de muncă. În acest context, reprezentanţii inspectoratului teritorial de muncă vor
atrage atenţia asupra lipsurilor din unitate, pentru a sublinia avantajele unei implicări active şi susţinute
în domeniul protecţiei mediului de muncă. În cadrul inspecţiei se va pune accentul pe importanţa unei
riguroase evaluări a riscurilor, a unui plan de măsuri şi a unor proceduri adecvate în activitatea de
protecţie a muncii. Se elaborează şi se înaintează angajatorului procesul verbal al inspecţiei.

39
 8.4 METODA DE INSPECŢIE PRIN CONTROL TEMATIC

Controlul tematic, reprezintă o altă formă de inspecţie, dar care diferă de metoda inspecţiei-
sistem, prin faptul că verifică doar un număr limitat de aspecte din multitudinea problemelor existente
la nivelul unităţii.
Metoda necesită implicarea unui număr mai mic de inspectori şi durează un număr mai mic de
zile. Ea nu poate să dea o imagine de ansamblu asupra modului de organizare, desfăşurare şi rezolvare
a problemelor specifice de protecţie a muncii şi a mediului de muncă din unitate, ci dă o imagine
destul de concludentă asupra problemei care constituie tema controlului şi mai vagă asupra celorlalte.
În condiţiile implicării numai a unui singur inspector, sau chiar a doi inspectori în realizarea
acestor tipuri de controale, este necesar ca aceştia să aibă o bună pregătire profesională
multidisciplinară, precum şi o experienţă corespunzătoare în cadrul inspectoratului teritorial de muncă
şi în realizarea unor astfel de controale.
Trebuie avut în vedere că aceste controale reprezintă o bază de date în informarea inspectorilor
din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă, în vederea pregătirii controalelor pentru activităţi
similare.
Din punct de vedere al abordării controalelor tematice se pot distinge mai multe
forme şi anume:
 pe baza activităţilor proprii unităţii( de proiect);
 pe baza unor probleme dispuse ;
 inopinat;
 de analiză.

De menţionat este faptul că pentru acest tip de inspecţii ( controale tematice), paşii urmaţi sunt
aproximativ aceiaşi pentru toate formele arătate mai sus, cu unele mici adaptări. Paşii ce trebuie
urmaţi, instrumentele de lucru şi modalităţile de aplicare sunt prezentate în continuare.

8.4.1 Control tematic pe baza activităţilor proprii unităţii (de proiect)

Aceasta reprezintă o metodă generală de inspecţie, folosită în investigarea şi influenţarea
activităţii de protecţie a muncii desfăşurată de angajator, ea poate fi aplicată în toate tipurile de unităţi
şi în inspecţia oricărui tip de problemă legată de securitatea şi sănătatea în muncă.
Scopul inspecţiei este de a evalua, de a controla şi de a orienta activitatea de protecţie a muncii
într-o direcţie pozitivă. Este deosebit de importantă implicarea angajatorului încă de la început, deci de
a conştientiza importanţa acţiunii desfăşurate. Problemele constatate cu ocazia inspecţiei vor constitui

40
o bază de date pentru informarea inspectorilor în vederea generalizării modului cum se aplică şi se
respectă problemele specifice pe linie de protecţie a muncii.
În aplicarea acestei metode, atenţia se focalizează, în special, pe activităţile desfăşurate de
angajator.
Inspecţia se concentrează pe un număr limitat de probleme deosebite ce au apărut sau pot să
apară în unitatea respectivă, care vor fi alese după ce au fost analizate materialele solicitate şi puse la
dispoziţie, desfăşurîndu-se sub forma evaluării prin sondaj a unora dintre locurile de muncă, specifice
problemei alese, completată cu o şedinţă-analiză.
Această metodă poate fi folosită într-o unitate la orice nivel ierarhic de conducere, dar nu
necesită strângerea şi evaluarea informaţiilor de la mai multe nivele, mai ales în cazul unităţilor mari.
Se pot utiliza instrumente de lucru: formulare, chestionare, declaraţii pe proprie răspundere,
check-list, alte materiale ajutătoare.
Aplicarea metodei presupune parcurgerea următorilor paşi:
 acordul inspectoratului pentru realizarea acestui control;
 pregătirea controlului la nivelul inspectoratului;
 anunţarea şi şedinţă preliminară cu conducerea societăţii;
 activităţi premergătoare-pregătitoare;
 realizarea inspecţiei;
 analiza şi formularea cerinţelor;
 şedinţa de încheiere cu conducerea şi reprezentanţii unităţii;
 redactarea şi transmiterea procesului verbal;
 urmărirea-evaluarea-valorificarea controlului.

[Link] Acordul inspectoratului teritorial de muncă pentru realizarea acestui control

În funcţie de planificările existente, de cerinţele la nivelul judeţului, de unele evenimente
produse, de activităţile şi structurile unităţilor etc., conducerea inspectoratelor teritoriale de muncă,
aprobă realizarea unor astfel de controale, care pot oferi datele necesare în problema care se doreşte a
fi analizată.
O dată cu aprobarea controlului este nominalizat şi inspectorul sau inspectorii care va/vor
realiza acest control.

[Link] Pregătirea controlului la nivelul inspectoratului teritorial de muncă

Această etapă constă într-o informare asupra problemelor generale ale unităţii, în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă de către inspectorul/inspectorii desemnaţi pentru realizarea acestui
control.
Se pot prelua date de la contactele anterioare ( controale, vizite) avute cu unitatea care urmează
a fi controlată, din baza de date rezultată din controalele anterioare, probleme deosebite apărute la
nivelul judeţului pentru unităţi cu activităţi similare etc.

[Link] Anunţarea şi şedinţa preliminară cu conducerea societăţii

După aprobarea controlului şi a datei de desfăşurare se poate trece la anunţarea acestuia,
conducerii unităţii respective.

41
 Anunţarea are ca scop pregătirea unităţii în vederea controlului, conducătorul societăţii putând
convoca la data stabilită mai multe persoane din cadrul unităţii care vor fi implicate în această acţiune,
sau care trebuie să aibă cunoştinţă despre aceasta, cum ar fi: persoanele cu atribuţii în domeniul
protecţiei muncii din unitate, şefii unor sectoare de activitate (director tehnic, şefi de secţii, şef
mecanic etc.)
În cadrul şedinţei preliminare se vor prezenta din partea inspectoratului printre altele:
 tematica, obiectivele şi scopul controlului;
 prezentarea modului şi a instrumentelor de lucru;
 perioada în care se va desfăşura controlul;
 modul în care se preconizează a fi valorificate datele obţinute;
Tot cu acestă ocazie se vor stabili persoanele de legătură.

[Link] Activităţi premergătoare - pregătitoare

În timpul analizei preliminare cu conducerea societăţii, sau imediat după aceasta, se poate
solicita completarea unor formulare, astfel încât inspectorul/inspectorii să poată avea la dispoziţie cât
mai multe date pentru realizarea inspecţiei şi care să formeze o imagine asupra problemelor specifice
din unitate.
Se vor utiliza documentele şi datele obţinute anterior controlului. Folosirea unor astfel de
materiale prezintă avantajul determinării angajatorului şi a angajaţilor de a se implica în procesul de
inspecţie, iar inspectorul îşi poate forma o imagine preliminară, de ansamblu, privind atitudinile şi
cunoştinţele legate de aplicarea, funcţionarea şi respectarea prevederilor legale pe linie de protecţie a
muncii.
Se vor solicita şi trece în revistă riscurile existente în unitate, referitoare la problemele
abordate, atât în ansamblu cât şi în detaliu. În această situaţie, chiar dacă inspectorul este sau nu la
curent cu anumite probleme specifice din cadrul unităţii, acesta îşi formează o privire de ansamblu cu
privire la aceste aspecte.
Aceste materiale vor sta la baza alegerii problemei sau problemelor care vor face obiectul
controlului.

[Link] Realizarea controlului

Inspecţia propriu-zisă trebuie să demareze cu studierea materialelor solicitate şi puse la
dispoziţie. Se realizează o inventariere a problemelor şi se formează o primă imagine asupra modului
cum se desfăşoară şi se aplică activitatea specifică pe linie de protecţie a muncii. Se realizează o
discuţie/analiză cu reprezentanţii angajatorului şi ai angajaţilor, pentru a se forma o imagine şi asupra
disponibilităţilor şi dorinţei de colaborare a acestora, precum şi cunoaşterea viziunii acestora asupra
modului cum privesc activitatea de protecţie a muncii.
O altă subetapă este şi aceea de a selecta una sau mai multe probleme mai deosebite care există
în unitate şi urmează a fi abordate şi analizate mai în profunzime. Având în vedere selectarea
problemelor, se poate realiza eventual un scurt control (dacă este posibil), la unele locuri de muncă
care corespund temei alese pentru analiză. Această subetapă are şi rolul de a atrage atenţia
angajatorului şi angajaţilor, asupra importanţei problemelor alese.
Inspecţia continuă cu analizarea activităţii de protecţie a muncii şi a planului de acţiuni al
angajatorului. Analizarea planului de acţiune se poate face plecând şi de la analiza cauză-efect a
problemelor puse în discuţie. Se analizează modul în care angajatorul însuşi investighează problemele
legate de protecţia muncii şi ale mediului de muncă, scopurile pe care şi le propune şi măsurile pe care
le adoptă sau urmează a fi adoptate, modul de organizare a activităţilor propriu-zise. Această analiză se
42
poate face şi utilizând instrumente de lucru, check-listuri specifice problemelor alese, modele de
analiză utilizate în cadrul unităţii etc.
După studiul materialelor, discuţiilor etc., se va realiza o analiză a acestora (sau o sinteză a lor),
cu participarea angajatorului şi a reprezentanţilor angajaţilor. Scopul acesteia este de a se realiza
puncte de vedere comune.

[Link] Analiza şi formularea cerinţelor

Inspectorul va face o evaluare de ansamblu a activităţii sistematice de protecţie a muncii din
cadrul unităţii dezvoltând tematica abordată şi eventualele cerinţe ce vor fi impuse. Evaluarea se va
face ţinându-se seama de totalitatea problemelor existente. Se clarifică măsurile ce urmează a fi
adoptate ca urmare a controlului.

[Link] Şedinţa de încheiere cu conducerea şi reprezentanţii unităţii

Finalizarea inspecţiei propriu-zise se va realiza printr-o şedinţă de încheiere la sediul unităţii
controlate, la care vor participa conducerea societăţii, persoanele cu atribuţii în domeniul protecţiei
muncii, reprezentanţi ai CSSM-ului, alte persoane a căror prezenţă se consideră a fi necesară.
Se vor prezenta constatările făcute cu ocazia controlului, măsurile dispuse operativ în timpul
desfăşurării acţiunii, deficienţele constatate, cerinţele privind îmbunătăţirea activităţii din punct de
vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă.
Cu această ocazie se pot corecta, înainte de redactarea şi transmiterea procesului verbal, unele
eventuale neînţelegeri survenite în evaluarea deficienţelor ce s-au constatat.

[Link] Redactarea şi transmiterea procesului verbal

În cadrul şedinţei de încheiere, după clarificarea neînţelegerilor apărute, procesul verbal de
control al inspecţiei se transmite conducerii unităţii controlate.
În cadrul procesului verbal se comunică şi termenele la care trebuie să se realizeze răspunsurile
unităţii referitoare la remedierea deficienţelor semnalate. Termenele trebuie să ţină seama de gravitatea
deficienţelor semnalate.
Procesul verbal trebuie să ajute la implementarea corespunzătoare sau la influenţarea activităţii
de protecţie a muncii din unitate şi să constituie un instrument pentru planificarea inspecţiilor şi
evaluarea activităţilor de inspecţie, precum şi a rezultatelor acestora. Este necesar ca angajatorul să
privească acest document ca rezultat al convorbirilor desfăşurate în timpul inspecţiei.

[Link] Urmărirea – evaluarea – valorificarea controlului

Procesul verbal înregistrat şi în cadrul inspectoratului teritorial de muncă va fi introdus în baza
de date a acestuia. Constatările făcute cu această ocazie pot reprezenta o bază de analiză şi informare
pentru efectuarea unor controale viitoare în unităţi, pe tematici similare. De asemenea, acestea se
constituie ca bază pentru un control ulterior, în cadrul aceleiaşi societăţi.
Procesul verbal va fi urmărit în cadrul inspectoratului teritorial de muncă pentru a se verifica
primirea răspunsului unităţii şi a se analiza modul în care au fost stabilite măsurile şi termenele. Se va
realiza introducerea în baza de date a inspectoratului teritorial de muncă pentru a se putea urmări
raportarea realizării măsurilor la termenele stabilite.
În cazul repetării controlului în unitate, acesta va decurge după acelaşi plan. Etapele de derulare
pot varia, în funcţie de intervalul de timp scurs, de importanţa schimbărilor survenite şi de cerinţele
impuse la inspecţiile anterioare.

43
 8.4.2 Control tematic pe baza unor probleme dispuse
Această metodă este similară cu metoda controlului pe bază de proiect, urmărindu-se aceleaşi
etape, cu deosebirea că problema sau problemele ce se vor analiza în profunzime nu sunt alese dintre
problemele mai deosebite constatate în unitate, ci sunt teme stabilite de către Inspecţia Muncii sau
inspectoratele teritoriale de muncă, dictate de cerinţele de moment, unele evenimente ce au avut loc,
chiar unele reclamaţii şi sesizări pentru anumite probleme etc. (exemple: protecţia lucrătorilor în spaţii
închise, modul de asigurare a stării de sănătate a personalului angajat etc.).

8.4.3 Controlul tematic inopinat

Acest tip de inspecţie îşi propune verificarea operativă şi inopinată a unor probleme specifice
rezultate din activitatea curentă. În cadrul unor astfel de inspecţii se urmăreşte verificarea uneia sau
mai multor probleme, cum ar fi spre exemplu: verificarea modului cum au fost raportate şi realizate
măsurile stabilite la inspecţiile din cadrul unităţii respective, modul de păstrare a condiţiilor iniţiale
pentru care s-a eliberat autorizaţia de funcţionare pe linie de protecţie a muncii etc.
Metoda este similară cu cea a controlului tematic pe bază de proiect, ca etape şi mod de
desfăşurare, cu deosebirea că nu se anunţă în prealabil, angajatorul.
Având în vedere aceste aspecte, inspecţia, în acest caz, urmăreşte principial paşii prevăzuţi
pentru controalele tematice, dar adaptate pentru aceste cazuri şi anume:
 acordul inspectoratului teritorial de muncă pentru realizarea acestui control;
 pregătirea controlului la nivelul inspectoratului;
 şedinţă cu conducerea societăţii;
 realizarea inspecţiei;
 analiza şi formularea cerinţelor;
 şedinţa de încheiere cu conducerea şi reprezentanţii unităţii;
 redactarea şi transmiterea procesului verbal;
 urmărirea-evaluarea-valorificarea controlului.
Aceste etape în realizarea inspecţiei diferă sensibil faţă de cele prezentate anterior, în
continuare prezentându-se numai particularităţile pentru subpunctele care necesită acest lucru.
După aprobarea controlului, acesta trebuie pregătit de inspectorul căruia i s-a repartizat
inspecţia, prin studierea materialelor existente la nivelul inspectoratului teritorial de muncă (planuri de
măsuri, dosarul de autorizare, sesizările sau reclamaţiile etc.).
Prezentarea la sediul unităţii în vederea realizării inspecţiei nu mai necesită o anunţare
prealabilă.
La prezentarea în cadrul societăţii, inspectorul de muncă va avea o scurtă discuţie/analiză cu
conducerea societăţii (la care mai pot fi invitaţi şi alţi factori din administraţie sau reprezentanţi ai
salariaţilor), unde se va prezenta tematica controlului (pentru sesizări şi reclamaţii, păstrându-se
confidenţialitatea cauzelor care au determinat un astfel de control) şi unde se vor solicita anumite
documente, completarea unor declaraţii pe proprie răspundere, completarea unor chestionare etc..
După analizarea materialelor puse la dispoziţie, corelate cu datele avute în vedere la pregătirea
controlului în cadrul inspectoratului teritorial de muncă, se va proceda la o vizită la locurile de muncă
care fac obiectul tematicii controlului, respectându-se în principiu modalităţile arătate la punctele
anterioare.
Paşii care trebuie urmaţi în continuare sunt similari celor prezentaţi la punctele anterioare.

44
 8.4.4 Control tematic - analiza
Acestă metodă de inspecţie este orientată pe probleme organizatorice şi sociale privind modul
de implementare a activităţilor specifice pe linie de protecţie a muncii şi a mediului de muncă.
Inspecţia este organizată sub formă de discuţii de grup structurate, având ca punct de pornire părerile şi
experienţa personalului în ceea ce priveste problemele specifice menţionate mai sus.
Un număr de angajaţi, care cunosc bine activităţile, sunt aleşi pentru a participa în grupuri mici
omogene. Aceste grupuri vor fi alcătuite din angajaţi cu sarcini de lucru similare sau având puncte de
vedere comune în ceea ce priveste sarcinile de lucru şi condiţiile de muncă. Această metodă este
recomandabil a se realiza pentru unităţile cu peste 50 angajaţi. Metoda este greu de aplicat în acele
unităţi care au organizare puternic individualizată, adică acele unităţi în care mediul de muncă diferă
foarte mult de la angajat la angajat.
Pentru a putea face o inspecţie în mod profesionist este necesar ca inspectorii să cunoască
forma de organizare a unităţii şi activitatea acesteia înainte de a demara discuţiile în grup.
Paşii ce urmează a fi parcurşi sunt aceiaşi ca pentru orice control tematic, dar adaptaţi acestei
forme, astfel:

 acordul inspectoratului teritorial de muncă pentru realizarea acestui control;

 pregătirea controlului la nivelul inspectoratului teritorial de muncă;
 anunţarea şi şedinţa preliminară cu conducerea societăţii;
 activităţi premergătoare-pregătitoare;
 realizarea inspecţiei;
 analiza şi formularea cerinţelor;
 şedinţa de încheiere cu conducerea şi reprezentanţii unităţii;
 redactarea şi transmiterea procesului verbal;
 urmărirea-evaluarea-valorificarea controlului.

[Link] Acordul inspectoratului teritorial de muncă pentru realizarea acestui control

În funcţie de planificările existente, de cerinţele la nivelul judeţului, de unele evenimente
produse, de activităţile şi structurile unităţilor, de existenta unor sesizări şi reclamaţii etc., conducerea
inspectoratelor teritoriale de muncă, aprobă realizarea unor astfel de controale, care pot oferi datele
necesare în problemele organizatorice şi sociale, privind aplicarea normelor de protecţia muncii,
respectarea condiţiilor privind securitatea şi sănătatea în muncă.
Odată cu aprobarea controlului sunt nominalizati şi inspectorii care vor realiza acest control.

[Link] Pregătirea controlului la nivelul inspectoratului teritorial de muncă

Această etapă constă în strângerea şi corelarea informaţiilor referitoare la unitate de către
inspectorii desemnaţi pentru realizarea acestui control.
Se pot prelua date de la contactele anterioare (controale, vizite) avute cu unitatea care urmează
a fi controlată, din baza de date rezultată din controalele anterioare, probleme deosebite apărute la
nivelul judeţului pentru unităţi cu activităţi similare, sesizări-reclamaţii etc.
Pentru un astfel de control se recomandă ca inspectorii să aiba experienţa profesională în
aplicarea metodei, cunoştinţe multidisciplinare, abilităţi de comunicare etc.

[Link] Anunţarea şi şedinţa preliminară cu conducerea societăţii

45
 După aprobarea controlului şi a datei de desfăşurare se poate trece la anunţarea acestuia
conducerii unităţii respective.
Anunţarea are ca scop pregătirea unităţii în vederea controlului, conducătorul societăţii putând
convoca la data stabilită mai multe persoane din cadrul unităţii care vor fi implicate în această acţiune,
sau care trebuie să aibă cunoştinţă despre aceasta. În cadrul şedinţei preliminare se vor prezenta din
partea inspectoratului teritorial de muncă, printre altele:
 tematica, obiectivele şi scopul controlului;
 prezentarea modului şi a instrumentelor de lucru, felul în care se vor desfăşura discuţiile,
programul acestora;
 perioada următoare în care se va desfăşura controlul ( propunerea unei cronograme);
 modul în care se preconizează a fi valorificate datele obţinute;

[Link] Activităţi premergătoare - pregătitoare

În timpul analizei preliminare cu conducerea societăţii sau imediat după aceasta, se vor stabili
exact etapele de lucru, pentru fiecare pas. Se va discuta de asemenea, cu grupuri ce pot fi identificate
în cadrul societăţii, ca fiind omogene, grupuri bine definite, care vor reprezenta toate sau majoritatea
sectoarelor de activitate din unitate. Aceste grupuri omogene pot fi alcătuite din angajaţi care lucrează
în diferite secţii, etape de producţie, care fac parte din diferite grupuri profesionale, care au diferite
atribuţii.
De asemenea se va stabili componenţa grupurilor de câte 6-8 participanţi. Sarcina de a stabili
componenţa grupurilor revine, în proporţie egală, angajatorului şi organizaţiilor sindicale sau
reprezentanţilor salariaţilor. Scopul urmărit este ca opiniile ce vor fi consemnate să fie nuanţate şi să
ofere, pe cât posibil, o imagine reală, clară şi unitară a discuţiilor. Ambele părţi vor fi încurajate să aibă
în vedere ca fiecare grup în parte să acopere, cât mai bine, diversitatea opiniilor existente. Este
preferabil ca cei numiţi să nu aibă funcţii de conducere sau să fie reprezentanţi aleşi. Pentru organele
de conducere sau organele alese este preferabil a se constitui grupuri total separate, la care şi discuţiile
vor fi separate.
Responsabilitatea de a-i convoca pe membrii grupurilor de lucru îi revine angajatorului. Este
important să se explice şi modalitatea în care s-a făcut selecţia.

[Link] Realizarea inspecţiei

În vederea stabilirii sectoarelor ce vor constitui obiectul discuţiilor şi a unei bune organizări a
convorbirilor, participanţii din fiecare grup, vor completa un chestionar simplu, înainte de începerea
acestora. Scopul acestor întrebări este de a identifica cele mai importante subiecte de discuţie, de a
oferi o structură şi o anumită direcţionare a discuţiilor. Chestionarele completate vor constitui material
de lucru al cărui unic scop este de a ajuta la alcătuirea agendei de lucru. De aceea, chestionarele vor fi
înapoiate persoanelor care le-au completat. Formularea întrebărilor se va adapta de la caz la caz, în
funcţie de unitatea controlată.
Discuţiile se vor purta separat cu reprezentanţii numiţi de conducere, cu cei numiţi de sindicat
sau reprezentanţii salariaţilor, precum şi cu cei din conducerea administrativă, a sindicatului/
reprezentanţii salariaţilor.
Timpul afectat discuţiilor, a introducerilor şi a prezentărilor va fi adaptat la grupul de lucru şi la
timpul total afectat controlului.
Discuţia va începe printr-o prezentare a activităţii de inspecţie, a modalităţilor de lucru şi a
motivului inspecţiei, precum şi a felului în care urmează a fi utilizate informaţiile obţinute în urma
inspecţiilor. Partea introductivă va include şi o scurtă prezentare a participanţilor şi a sarcinilor de
lucru.

46
 După această etapă, participanţii vor completa chestionarele care vor fi strânse în timp ce
aceştia vor lua o pauză. După aceasta se vor anunţa verbal concluziile rezultate şi se vor înapoia
chestionarele. În acest mod se vor stabili problemele ce vor fi abordate sau se vor stabili modalităţile
de abordare a celor stabilite.
În chestionare participanţii vor fi rugaţi să descrie propriile condiţii de muncă, anumite
probleme ce interesează inspecţia, aria discuţiilor putând fi lărgită.
Discuţiile vor fi coordonate de doi inspectori de muncă care au roluri diferite. Unul dintre
aceştia va conduce şi va structura convorbirile notând principalele idei/ probleme. Celălalt inspector va
face însemnări detaliate asupra celor discutate. La intervale regulate, conducătorul discuţiei va trece în
revistă concluziile la care s-a ajuns. Una dintre atribuţiile importante ale inspectorului de muncă care
conduce discuţia este de a se asigura ca toţi participanţii să ia cuvântul şi să-şi împărtăşească punctele
de vedere şi experienţa.
Fiecare discuţie se va încheia cu o trecere în revistă a concluziilor la care s-a ajuns şi a
problemelor despre care inspectorii consideră că trebuie discutate cu conducerea.
Discuţiile pe grupe se pot desfăşura separat şi simultan cu participarea mai multor inspectori,
dar între aceştia trebuie să fie realizată o colaborare-comunicare, pentru ca tuturor grupurilor să li se
dea o interpretare unitară a discuţiilor şi o abordare corespunzătoare acestora, pornind de la nivelul
reprezentanţilor salariaţilor şi ajungând către grupurile ce formează conducerea societăţii.
Este important ca versiunea finală a discuţiilor să reflecte cât mai fidel situaţia reală.

[Link] Analiza şi formularea cerinţelor

Inspectorii vor face o evaluare de ansamblu a activităţii sistematice de protecţie a muncii şi o
descriere a eventualelelor cerinţe ce vor fi impuse. Evaluarea se va face ţinându-se seama de totalitatea
problemelor constatate. Se clarifică măsurile ce urmează să fie adoptate ca urmare a inspecţiei.
Concluziile inspecţiei este recomandabil a fi discutate şi în cadrul unui seminar cu ceilalţi
colegi cu experienţă, aceasta înainte de discuţia finală cu conducerea societăţii.

[Link] Şedinţa de încheiere cu conducerea şi reprezentanţii unităţii

Finalizarea inspecţiei propriu-zise se va realiza printr-o şedinţă de încheiere la sediul unităţii
controlate, la care vor participa conducerea societăţii, responsabilul cu protecţia muncii, reprezentanţi
ai CSSM-ului, alte persoane a căror prezenţă se consideră a fi necesară.
Se vor trece în revistă constatările făcute cu ocazia inspecţiei, deficienţele constatate, cerinţele
privind îmbunătăţirea activităţii pe linie de protecţie a muncii. Se recomandă ca numele participanţilor
la discuţii şi problemele discutate de către aceştia să nu facă obiectul unor anexe, iar prezentarea
materialului să se constituie într-o sinteză a acestor discuţii.
Cu ocazia discuţiei finale cu conducerea unităţii, unde se pot exprima din partea acestora şi alte
puncte de vedere, se pot corecta, înainte de redactarea şi transmiterea procesului verbal, unele
eventuale neînţelegeri survenite în evaluarea deficienţelor ce s-au constatat.
Se va face o prezentare generală a conţinutului procesului verbal de control.

[Link] Redactarea şi transmiterea procesului verbal

După corectarea neînţelegerilor apărute, procesul verbal de control, redactat în forma stabilită,
se transmite, după această şedinţă de încheiere, unităţii controlate.
În cadrul procesului verbal se comunică şi termenele la care trebuie să se realizeze răspunsurile
unităţii, referitoare la remedierea deficienţelor semnalate sau a modului de implementare a unor cerinţe
47
specifice. Termenele se pot stabili de regulă de comun acord cu conducerea societăţii, ţinându-se
seama de natura şi complexitatea problematicilor abordate.
Procesul verbal trebuie să ajute la implementarea corespunzătoare sau la influenţarea pozitivă a
activităţii de protecţie a muncii din unitate. Acest material se poate constitui şi într-un instrument de
lucru al inspecţiei pentru controalele viitoare, pentru evaluarea activităţilor de inspecţie, precum şi a
rezultatelor acestora. Este necesar ca angajatorul să privească acest document ca rezultat al
convorbirilor desfăşurate în timpul inspecţiei, care să-l determine la o implicare mai accentuată în
activităţile din acest domeniu.

[Link] Urmărirea – evaluarea - valorificarea controlului

Procesul verbal, înregistrat şi în cadrul inspectoratului teritorial de muncă, va fi introdus în
baza de date a acestuia. Constatările făcute cu această ocazie pot reprezenta o bază de analiză pentru
efectuarea unor controale viitoare, în unităţi pe tematici similare. De asemenea, se constituie ca o bază
pentru un control ulterior în cadrul aceleiaşi societăţi.
Procesul verbal va fi urmărit în cadrul inspectoratului teritorial de muncă pentru a se verifica
primirea răspunsului şi a se analiza modul cum au fost rezolvate problemele semnalate sau dacă nu au
fost înregistrate alte probleme deosebite, modul cum angajatorul se preocupă pentru implementarea
corespunzătoare a tuturor problemelor specifice.
În cazul repetării inspecţiei, aceasta va decurge după acelaşi plan. Etapele de derulare,
sectoarele alese şi componenţa echipelor de lucru pot varia, în funcţie de intervalul de timp scurs, de
importanţa schimbărilor survenite şi de cerinţele impuse la inspecţiile anterioare etc.

48
 8.5 METODA DE INSPECŢIE PRIN IMPUNEREA DE MĂSURI CU DIRECŢIE
SPECIALĂ – MDS

8.5.1 Descriere generală

MDS este o prescurtare pentru Măsuri cu Direcţie Specială şi reprezintă o metodă de control
prin care se propune eliminarea riscurilor din mediul de muncă. Riscurile, identificate într-o activitate
cu ocazia unor controale anterioare, conduc la impunerea de măsuri de prevenire. Lista de riscuri
identificate şi corespunzătoare deficienţelor ce trebuie eliminate este expediată tuturor unităţilor în care
pot exista astfel de riscuri. În acest fel sunt cuprinse în aria de aplicare a metodei toate unităţile
similare, indiferent de mărimea lor. Procesul verbal de control este însoţit de un document (numit
“listă de control”) în care angajatorul îşi formulează răspunsul. În principiu, această metodă este
utilizată atunci când există o bună cunoaştere a riscurilor.
Adresa transmisă este însoţită de un document ce va cuprinde lista de riscuri care trebuie
verificată de către angajator şi care va stabili eventualele măsuri de eliminare, reducere a riscurilor şi
comunicarea către inspectoratele teritoriale de muncă a măsurilor stabilite
Măsurile cu direcţie specială trebuie să fie reprezentative şi să respecte legislaţia în domeniu.
Răspunsul angajatorului este o declaraţie privind activitatea desfăşurată şi atitudinea adoptată faţă de
problemele de protecţie a muncii. MDS constituie un instrument de lucru valoros în activitatea de
control a mediului de muncă şi o metodă a cărei aplicare economiseşte timp.

Evaluare, urmărire şi valorificare

 MDS este o modalitate necostisitoare de a stabili contacte cu grupuri-ţintă mari, ce au avut doar
contacte sporadice cu Inspecţia Muncii în perioadele anterioare sau nu au avut deloc.
 Credibilitatea informaţiilor primite duce la succesul metodei.
 Modalitatea de formulare a adreselor determină, într-o anumită măsură, valoarea răspunsului.
Atât inspectorii cât şi angajatorii subliniază importanţa controlului executării cerinţelor .

8.5.2 Domeniul de aplicare

Impunerea de măsuri cu direcţie specială (MDS) poate fi aplicată:

 atunci când riscurile sunt cunoscute şi când cerinţele adoptării unor măsuri sunt bine definite;
 atunci când există o nevoie acută de informare privind existenţa riscurilor, a prevenirii acestora
şi a dispunerii de măsuri de prevenire;
 atunci când este necesară o inventariere rapidă a riscurilor;
49
  MDS vizează probleme concrete, bine definite din toate domeniile de activitate unde se aplică
legea protecţiei muncii şi unde riscurile (abaterile) pot conduce la îmbolnăviri;
 MDS trebuie pregătite cu rigurozitate, astfel încât cei cărora le sunt adresate să înţeleagă
conţinutul solicitărilor.

Motivele care stau la baza impunerii de cerinţe de MDS:

 MDS se limitează la riscurile ce pot fi atestate prin statistici şi /sau experienţe individuale;
 ramura de activitate;
 riscuri – gravitatea acestora – munci care implică riscuri – meserii care implică riscuri –
apariţia riscurilor – accidente de muncă înregistrate;
 dimensiunea unităţii respective;
 colaborarea cu alţii.

Aria de aplicare a MDS

Se recomandă ca un astfel de pachet de măsuri să nu fie expediat la mai mult de 150-200 de
unităţi. Se considera că MDS au rezultate mai bune atunci când aria lor de aplicare este mai restrânsă.

Obiectivul urmărit
 obligarea angajatorului să ia iniţiative;
 adoptarea unor măsuri de prevenire;
 crearea de contacte cu toate unităţile dintr-o anumită ramură de activitate cu arie mare de
acoperire;
 exprimarea opiniilor angajatorului privind activitatea de protecţie a muncii din unitatea pe care
o conduce;
 ghidarea activităţii de inspecţie în funcţie de necesităţile reale.

8.5.3 Pregătirea / cunoştinţele anterioare

Metoda, pentru a fi eficientă, trebuie să se bazeze pe date concrete şi să fie desfăşurată cu
participarea unor persoane cu cunoştinţe de specialitate în domeniul respectiv. Redactarea adreselor şi
listelor de control trebuie să fie clară, concisă, explicită şi motivată.

8.5.4 Planificare

[Link] Activităţi preliminare

 Inspecţii preliminare
Activităţile pregătitoare trebuie să cuprindă un număr de inspecţii obişnuite / inspecţii de
control în scopul verificării (studii pilot).

 Elaborarea MDS – nota de sinteză - motivare, bazată pe controale, analize anterioare

 motivele adoptării acestora;
 descrierea riscurilor;
 descrierea consecinţelor;

50
  ce trebuie făcut;
 reglementările existente în domeniu;
 măsurile ce trebuie adoptate vor fi formulate într-o abordare separată făcându-se trimitere la
legislaţia în domeniu;
 statistici privind accidentele de muncă;
 anchete;
 acte normative;
 limbajul folosit.

Modul în care MDS sunt receptate de angajatori depinde de formularea acestora. De regulă
sunt percepute pozitiv cerinţele clare şi neechivoce, bazate pe situaţii concrete. Trebuie respectat un
număr de principii bazate pe experienţe practice. Trebuie avut în vedere faptul că în elaborarea notei-
sinteză se începe cu specificarea motivelor, însoţite de date statistice. În cazurile în care MDS se
adresează angajatorilor în ale căror unităţi este posibil să nu fie prezente toate riscurile semnalate, acest
fapt trebuie neapărat specificat. Astfel, se vor menţiona întotdeauna motivele concrete care au condus
la impunerea de cerinţe MDS.

 Exemple de formulare a cerinţelor de tip MDS

În cazul unităţilor ce folosesc prese:
“Inspecţia Muncii are ca sarcină controlarea mediului de muncă cu scopul de a preveni
accidentele şi îmbolnăvirile profesionale în procesul muncii. Examinând statisticile oficiale, am
constatat, în ramura dumneavoastră de activitate, creşterea incidenţei accidentelor de muncă care au ca
urmări striviri şi amputări ale degetelor de la mâini. Acest tip de leziuni provoacă mari suferinţe,
invaliditate şi cheltuieli ridicate pentru victimă şi pentru societate. Vă solicităm acum ajutorul pentru a
înlătura riscul apariţiei unor astfel de accidente. În cele de mai jos găsiţi enumerate un număr de
riscuri în legătură cu care solicităm adoptarea unor măsuri, în cazul în care acestea sunt prezente în
unitatea dumneavoastră. Chiar dacă riscurile semnalate de noi nu există sau au fost deja înlăturate, vă
solicităm un răspuns complet. În cazul în care, în unitate se folosesc prese (specificaţi tipul acestora),
înlăturaţi riscurile din lista anexată.”
Exemplul de mai sus începe cu precizarea creşterii numărului de accidentări, aspect ce poate
provoca suferinţe şi cheltuieli mari. În continuare, se arată că expedierea unui răspuns este obligatorie,
chiar dacă unitatea nu are acel tip de utilaj. În final se face trimitere la lista de control pe care
angajatorul trebuie să o parcurgă şi de care trebuie să ţină seama. Aceasta este partea cea mai
importantă şi cu cele mai bune efecte în practică a MDS.

 Descrierea accidentelor şi a riscurilor

Lipsurile / neregulile din mediul de muncă trebuie clarificate în mod constant. Lipsurile
reprezintă riscuri. Este important ca descrierea accidentelor şi a consecinţelor pe care riscurile le pot
avea, să se facă în mod clar, dar nu dramatic.
Cerinţele de adoptare a unor măsuri de prevenire a riscurilor şi lipsurilor din mediul de muncă
trebuie (dacă acest lucru este posibil) să fie însoţite de trimiteri la legislaţia în domeniu. Pentru cei
cărora le sunt adresate MDS, aceste “texte” nu sunt întotdeauna clare. De aceea poate fi necesară
interpretarea noastră. Pentru a atinge efectul “măsuri prin activitate proprie” trebuie să oferim
îndrumare privind modul în care funcţionează reglementările legii.

 Lista de control
Ce este important în lista de control?

51
 Chiar şi aici se impune folosirea unor formulări clare, lipsite de echivoc. În vederea
inventarierii într-o ordine corespunzătoare, a tuturor abaterilor posibile este adesea necesară
conlucrarea. Elaborarea listei trebuie să se facă împreună cu un coleg , după principiul “doi văd mai
bine decât unul”. Conlucrarea este absolut necesară pentru a se ajunge la un nivel adecvat al
cerinţelor.
O regulă folositoare este urmarea modelului : DETALIU – FUNCŢIE – ABATERI DE
SISTEM. Activităţile preliminare şi trecerea în revistă a eventualelor lipsuri devin astfel mai simple.
 Testaţi cerinţele de MDS în cadrul inspecţiilor de control înainte de expedierea lor către un
mare număr de unităţi.
 Abaterile de detaliu conduc mai ales la riscuri minore (riscuri de zi cu zi).
 Abaterile funcţionale sunt, conform acestei definiţii, riscuri cauzate de neglijarea de către
angajator a înlăturării riscurilor cu toate că acestea îi erau cunoscute.
 Abaterile de sistem şi riscurile pe care acestea le au drept consecinţă pot apărea din lipsă de
informare sau incompetenţă.

Pentru exemplificare, putem reveni la cazul preselor. Posibilele lipsuri minore în ceea ce
priveşte uneltele şi presele, cum ar fi dispozitivele de protecţie defecte şi reglările defectuoase, trebuie
abordate înaintea problemelor referitoare la întreţinerea periodică a utilajelor şi la persoanele cărora le
revine această responsabilitate.
Pe ultimul loc pe listă pot fi trecute problemele referitoare la instruirea personalului. Într-un
mod asemănător pot fi analizate problemele privind organizarea muncii. Concediile medicale pot fi un
bun indicator în depistarea problemelor din mediul de muncă. Felul în care angajatorul face faţă
consecinţelor absenţei pe caz de boală dovedeşte capacitatea acestuia de a gândi practic. Modul în care
este abordată chestiunea reabilitării poate evidenţia lipsuri în sistem.

 Cum se elaborează lista de control?

Lista de control trebuie să constituie un document separat anexat procesului verbal de control.
Angajatorul va primi un exemplar, la fel şi reprezentantul personalului, mai ales dacă acesta este
reprezentantul protecţiei muncii pe unitate sau în teritoriu. Pe listă trebuie trecut numărul de
înregistrare al unităţii, pentru a facilita înscrierea în codul unic de înregistrare pentru unităţi. Această
listă impune un răspuns / o declaraţie din partea unităţii. Astfel, este clar că ea trebuie expediată înapoi
Inspecţiei Muncii deci se scrie adresa Inspecţiei Muncii. Data limită de predare a răspunsului va fi
specificată.
Se subliniază faptul că parcurgerea listei de către angajator se încheie cu semnarea acesteia atât
de către angajator, cât şi de către reprezentantul personalului (reprezentantul cu protecţia muncii pe
unitate). Scopul este de a determina conlucrarea şi comunicarea în unitatea respectivă.

 Ce trebuie avut în vedere în formularea întrebărilor de pe lista de control MDS?

 Puneţi-vă întotdeauna întrebarea – am explicat motivele formulării acestei întrebări?
 Dacă răspunsul este da, pot formula întrebarea direct – Se întâmplă ca …? Aţi?
 Răspunsul trebuie să se poată formula în termeni de « da » şi « nu ».
 Cereţi întotdeauna explicaţii în cazul în care răspunsul este negativ – exemplu: S-au făcut
măsurătorile necesare? Da …, Nu …, dacă « nu » explicaţi motivele.
 Puneţi întotdeauna astfel de întrebări suplimentare atunci când acest lucru este posibil.
Un alt principiu important de elaborare este ca întrebările să fie corelate logic. Aceasta
înseamnă că modelul DETALIU – FUNCŢIE – ABATERI DE SISTEM se aplică întregului
pachet MDS. Datorită legăturilor logice dintre întrebări este foarte uşor de determinat dacă MDS au
fost abordate corect de către cei cărora le sunt adresate. Întrebările trebuie formulate astfel încât din
52
răspunsuri să reiasă clar atitudinea faţă de activitatea de protecţie a muncii. Răspunsurile ce urmează a
fi examinate de către inspector trebuie să poată fi repetate şi, în cel mai rău caz vor constitui baza
aplicării unor sancţiuni. Un alt principiu este de a face trimiteri la legislaţia în domeniu. Nu uitaţi să
“interpretaţi” conţinutul prevederilor legale astfel încât cei cărora li se adresează MDS să înţeleagă
despre ce este vorba.

 Câte cerinţe de măsuri trebuie să conţină lista de control?

În funcţie de domeniul pe care l-aţi ales (riscurile şi abaterile sunt funcţie de ramura de
activitate), puteţi folosi următoarea “reţetă”:
 Nivel crescut al riscurilor – câteva cerinţe de măsuri foarte concrete;
 Costuri mari de aplicare a măsurilor – un număr mai mic de cerinţe bine definite;
 O activitate susţinută de investigare şi evaluare din partea angajatorului – un număr mic de
cerinţe;

În conformitate cu cele de mai sus, numărul de cerinţe va creşte dacă măsurile sunt uşor de pus
în practică. De obicei este vorba de 5-10 cerinţe în industria prelucrătoare şi 10-20 de cerinţe în
aproape toate celelalte ramuri. Lipsurile tehnice sunt întotdeauna mai uşor de formulat decât cele
legate de probleme ergonomice sau psihosociale. Acestea din urmă pot necesita explicaţii suplimentare
în legătură cu scopul lor, ceea ce la rândul său impune o reducere a numărului de cerinţe MDS.
Documentul trebuie să aibă maxim trei pagini A4.

8.5.5 Inspecţia / vizita de inspecţie

[Link] Efectuarea inspecţiei

În efectuarea inspecţiei trebuie să se ţină seama de următoarele:
 expedierea cerinţelor de MDS;
 numărul de unităţi cărora le sunt adresate;
 activităţile ce vor fi demarate;
 eventuale activităţi în completare ;
 solicitarea, analizarea şi interpretarea răspunsurilor;
 sinteza datelor.

Activităţi, consideraţii:
- Ce parteneri de colaborare există? este necesară înştiinţarea cabinetelor de medicină a
muncii – cum?
- Se va apela la reprezentanţii pe protecţia muncii din teritoriu?
- Ce resurse are la dispoziţie Inspecţia Muncii ?
- Cât de mari vor fi coletele expediate?
- Au timp toţi participanţii să colaboreze?

Faceţi o regulă din a-i îndruma pe cei cărora li se adresează MDS către coordonatorul inspecţiei
pentru lămuriri suplimentare.

53
[Link] Încheierea inspecţiei
Cum se încheie inspecţia?
 solicitarea, analizarea şi interpretarea răspunsurilor;
 sinteza datelor.

8.5.6 Activităţi în completare

Trecerea în revistă a rezultatelor
 Cum au fost percepute cerinţele de MDS?
 Numărul de răspunsuri directe;
 Numărul de unităţi care au luat legătura cu Inspecţia Muncii;
 Numărul de măsuri adoptate.

8.5.7 Evaluare, urmărire şi valorificare / Controlul executării cerinţelor impuse

Controlul executării cerinţelor impuse se poate face asupra unui număr de unităţi contactate sau
asupra tuturor. Inspecţiile sunt în general necesare. Cu cât nivelul riscurilor este mai mare, cu atât mai
riguros trebuie să fie controlul. Metoda MDS nu poate înlocui o altă activitate de inspecţie.
Adoptarea măsurilor poate fi controlată fie prin sondaj, fie complet. Metoda aleasă în acest
scop trebuie să fie în conformitate cu problemele concrete şi cu cerinţele de măsuri care au fost
impuse. În situaţiile care implică grad mare de risc sunt mai puţin adecvate inspecţiile de depistare a
riscurilor.
Chiar dacă se hotărăşte inspectarea fiecărei unităţi, intervalul de timp necesar pentru aceasta va
fi mai mic decât în cazul inspecţiilor “obişnuite” corespunzătoare. Acest lucru este determinat de
faptul că cerinţele au fost deja comunicate. Lipsurile neremediate vor fi consemnate. Acele cerinţe care
nu mai sunt de actualitate vor fi eliminate din procesul verbal. Trebuie de asemenea lăsat spaţiu pentru
cerinţe suplimentare. Există dovezi că acest sistem s-a dovedit satisfăcător.

54
 8.6 METODA DE INSPECŢIE PRIN CAMPANIE

8.6.1 Descriere generală

Metoda campaniilor poate fi folosită referitor la conştientizarea privind o anumită problemă,
printr-o activitate de control şi prevenire bine pusă la punct, definită în timp şi care atrage atenţia
mijloacelor de informare în masă. Modalitatea de alegere a unităţilor se deosebeşte de cea a
controalelor obişnuite prin aceea că are de la bun început o orientare bine delimitată. Organizarea unei
campanii implică:
 date statistice privind accidentele de muncă;
 procurarea datelor, documentelor, informaţiilor în legătură cu obiectul campaniei;
 procesarea datelor;
 realizarea unui material de sinteză în vederea motivării campaniei;
 pregătirea inspectorilor pentru aplicarea metodei (riscuri, măsuri preventive);
 asigurarea bazei materiale necesare desfăşurării campaniei şi informarea mass-media;
 întocmirea materialului informativ adresat angajatorilor şi mass-media;
 programarea controalelor;
 desfăşurarea controalelor;
 liste cu unităţile ale căror angajatori vor fi contactaţi prin poştă şi care vor fi apoi, inspectate;
 procese verbale tipizate conţinând lipsuri şi cerinţe;
 documente în care vor fi consemnate rezultatele campaniei;
 instrucţiuni privind efectuarea campaniei;
 valorificarea şi urmărirea rezultatelor campaniei.

8.6.2 Domeniul de aplicare

Metoda campaniei este adecvată în special atunci când, printr-o acţiune unitară, se atrage
atenţia asupra unei anumite probleme care este apoi supusă opiniei publice prin intermediul
mijloacelor de informare în masă. Campania se poate desfăşura într-un interval limitat de timp, în
general cu implicarea tuturor inspectorilor de muncă din teritoriu, întrucât, fiecare problemă abordată
necesită materiale de informare şi instrucţiuni specifice.

Resurse

55
 Este necesar mult timp pentru planificarea unei campanii. Metoda necesită resurse, dar pe de
altă parte este foarte eficientă ca metodă de inspecţie şi în ceea ce priveşte strângerea de informaţii
într-o perioadă foarte scurtă de timp. O pregătire riguroasă este absolut necesară pentru ca
mediatizarea acţiunii să fie o reuşită.

Obiectivul urmărit
Campania trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
 să abordeze problemele binecunoscute şi de mare gravitate care permit aplicarea metodei
campaniei ca modalitate de control;
 să fie efectuată într-un interval definit în timp ;
 să fie centrată pe o temă de interes atât la nivel central cât şi local;
 să contribuie la îmbunătăţirea colaborării instituţiei Inspecţiei Muncii cu angajatorii şi la
dezvoltarea competenţei inspectorilor de muncă;
 să atragă atenţia opiniei publice prin intermediul mass-media.

8.6.3 Pregătirea / cunoştinţele anterioare

 Pregătirea / cunoştinţele anterioare

Este desemnat un comitet central de campanie în componenţa căruia trebuie să existe experţi
din respectiva ramură de activitate. Se pot face vizite de studiu în vederea pregătirii. Sunt desemnaţi în
teritoriu conducători de campanie/persoane de contact. Cu câteva luni înainte de efectuarea campaniei,
aceştia vor urma un program special de formare organizat de comitetul central de campanie.
Conducătorii de campanie din teritoriu organizează la rândul lor stagii de formare de ½ -1 zi pentru
inspectorii de muncă din inspectoratele teritoriale de muncă de care aparţin. De obicei, comitetul
central se oferă să se implice în stagiile de formare din teritoriu.

8.6.4 Planificare

[Link] Activităţi preliminare

 Preavizul vizitei de inspecţie

Cu aproximativ 4 săptămâni înainte de controlul propriu-zis se vor expedia pe adresa unităţilor
aşa-numitele “mape de informare adresate angajatorului”, conţinând o scrisoare informativă
referitoare la campanie, broşuri şi eventual un check-list. Scrisoarea este semnată de inspectorul şef al
inspectoratului teritorial de muncă respectiv.
De asemenea, se vor trimite materiale informative privind campania, instituţiilor de stat şi
tuturor celor implicaţi. Campania este anunţată atât în presa centrală cât şi locală. Inspectoratele
teritoriale de muncă vor fi instruite cum să colaboreze cu mijloacele mass-media şi vor anunţa apoi
vizita în scris, sau telefonic.

 Şedinţă pregătitoare
Comitetul central de campanie efectuează mai multe şedinţe pregătitoare, în cursul cărora se
trasează principiile, după care se va desfăşura campania şi se examinează documentaţia disponibilă. În
cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă se pune la punct şi se desfăşoară stagiul de formare local.

56
  Check-listuri / chestionare
La nivel central se elaborează check-listuri şi procese verbale tipizate ca instrumente de lucru
pentru inspectori.

 Inspecţii preliminare
Acestea nu au alt rol în campanie decât de testare a materialelor.

 Formularele pentru evaluarea rezultatelor

Chestionare şi formulare elaborate la nivel central.

8.6.5 Inspecţia / vizita de inspecţie

[Link] Efectuarea controlului

 Efectuarea controlului
Întrucât într-o campanie se urmăreşte ca inspectorii de muncă să aibă timp să efectueze mai
multe vizite într-un termen scurt, inspecţia se va concentra pe acele probleme care sunt de interes
pentru campanie. În timpul vizitelor vor fi contactaţi reprezentanţii angajatorilor şi persoanele cu
atribuţii în domeniul protecţiei muncii din unitate.

 Sondaje
Se pot face sondaje conform planificării la nivel central, de exemplu prin control special al
echipamentului, formularea unor întrebări speciale etc.

 Convorbiri / interviuri
Interviurile se vor derula conform chestionarelor şi formularelor speciale elaborate la nivel
central.

 Inspectarea propriu-zisă a mediului de muncă

Aceasta se va desfăşura conform instrucţiunilor elaborate la nivel central.

[Link] Încheierea controlului

Întrevedere cu conducerea pentru comunicarea concluziilor
Inspecţiile din cadrul campaniei vor fi înregistrate. Rezultatele vor fi centralizate astfel încât
datele să poată fi analizate înainte de a fi oferite mass-mediei.
După prelucrarea rezultatelor de către comitetul central de campanie, acestea sunt oferite
publicităţii în aceeaşi săptămână, de către conducerea campaniei şi a Inspecţiei Muncii.

8.6.6 Activităţi în completare

[Link] Coordonarea finală

 Procesul verbal de inspecţie

Procesele verbale de inspecţie, tipizate, facilitează activităţile în completare. Aceasta presupune
că aceleaşi cerinţe, formulate identic, sunt impuse în întreaga ţară în cadrul campaniei.

[Link] Urmărire şi valorificare

57
 Inspectoratele teritoriale de muncă îşi centralizează propriile rezultate, în timp ce comitetul
central de campanie analizează, concomitent, rezultatele din mai multe judeţe. Apoi informaţiile la
nivel central şi local sunt oferite mass-mediei. După efectuarea campaniei, inspectorii de muncă vor
completa un chestionar privind avantajele şi dezavantajele acestei metode.

În cadrul desfăşurării campaniei sunt prezentate următoarele etape:

1. stabilirea obiectivului campaniei;
2. motivarea campaniei;
3. durata campaniei;
4. perioade de desfăşurare ale campaniei;
5. necesar de resurse;
6. pregătirea campaniei;
7. desfăşurarea controlului;
8. valorificarea campaniei;
9. condiţii de succes sau riscuri de neatingere a obiectivului dorit.

1. Stabilirea obiectivului campaniei

Aceasta reprezintă reducerea numărului de accidente de muncă. Se vor prezenta şi cauzele
ipotetice, de exemplu, neutilizarea echipamentelor individuale de protecţie şi nerespectarea disciplinei
tehnologice.

2. Motivarea campaniei
Se va prezenta dinamica accidentelor de muncă pe ultimii ani în care există date relevante,
precizându-se şi poziţia în topul accidentelor de muncă şi statistica referitoare la incapacitate
temporară de muncă, invaliditate, mortale şi colective. Se va preciza şi scopul urmărit prin
desfăşurarea campaniei, de exemplu, testarea unei metode noi şi eficiente de control.

3. Durata campaniei
Se vor preciza exact datele (anul, luna, ziua), de început şi de sfârşit ale campaniei

4. Perioadele de desfăşurare ale campaniei

Se vor preciza exact datele de început şi de sfârşit ale perioadelor campaniei (ex: pregătirea
campaniei, realizarea controalelor şi acţiunilor propuse, valorificarea rezultatelor obţinute).

5. Necesar de resurse
Se vor preciza resursele necesare, astfel:
 umane ( număr de inspectori din cadrul Inspecţiei Muncii, număr de inspectori de la
ITM, număr de angajaţi ai compartimentelor de protecţia muncii şi reprezentanţi ai
patronatelor şi sindicatelor, ziarişti şi fotoreporteri, operatori radio-TV etc.)
 materiale (autolaboratoare, autoturisme, aparate de fotografiat, înregistrari audio-
video, calculatoare etc);
 informaţii tehnice( situaţia accidentelor de muncă produse în ultimii ani, norme
specifice, ghiduri cu tehnologii, pliante, broşuri, alte materiale informative).

58
6. Pregătirea campaniei ( la fiecare etapă se va nominaliza termenul şi persoana care răspunde
de acţiune)
 nominalizarea comitetului central de coordonare a campaniei;
 nominalizarea comitetelor locale de coordonare ale campaniei;
 nominalizarea grupurilor de control formate din inspectori de muncă, angajaţi ai unităţii,
reprezentanţi ai patronatului şi sindicatelor, reprezentanţi ai mass-media;
 întocmirea ghidurilor cu tehnologiile cele mai uzuale şi cu normele de protecţie a muncii care
trebuie respectate;
 întocmirea situaţiei accidentelor de muncă produse în ţară şi a ponderii acestora în ultimii ani,
defalcate pe cauze, împrejurari, număr de zile, incapacitate temporara de muncă etc;
 stabilirea unităţilor care vor fi introduse în program pentru a fi controlate;
 repartizarea unităţilor la grupele de control nominalizate;
 stabilirea programului concret de control al unităţilor, defalcat pe zile;
 trimiterea de adrese la colaboratori (lucrători din unităţi, specialişti, ziarişti, radio-TV) pentru
participare;
 anunţarea în scris sau verbal a unităţilor ce urmeaza a fi controlate (conducere şi sindicat) pentru
luarea la cunoştinţă şi pregătirea condiţiilor pentru buna desfăşurare a controlului. Se vor trimite
ghiduri, pliante întocmite în acest sens;
 instruirea eşalonată a inspectorilor de muncă din cadrul Inspecţiei Muncii şi ITM precum şi a
lucrătorilor de la compartimentele de protecţie a muncii din unităţile selectate, cooptaţi în
campanie, dintr-un anumit număr de judeţe din ţară;
 popularizarea la nivel central şi local, prin mass media a campaniei în curs de desfăşurare

7. Desfăşurarea controalelor
Subetapa 1
 prezentarea grupei de control la unitate şi discuţii cu conducerea şi sindicatul unităţii, a
obiectului controlului şi modului de realizare a acestuia;
 controlul locurilor de muncă, consemnarea eventualelor deficienţe constatate şi
prezentarea către angajaţi a unor accidente grave (se vor folosi tehnici moderne de
prezentare);
 verificarea, prin sondaj, a personalului angajat vizând modul în care se cunosc normele
de protecţie a muncii;
 verificarea modului de acordare şi folosire a echipamentelor individuale de protecţie a
muncii, precum şi existenţa fişelor tehnologice de lucru;
 întocmirea unui proces verbal de control, din care un exemplar va rămâne în unitate,
dupa ce va fi semnat de luare la cunoştinţă de către conducătorul unităţii;
 realizarea de interviuri şi distribuirea de chestionare angajaţilor în legătura cu problema
care face obiectul campaniei;
 popularizarea prin mass-media a acţiunii realizate şi a constatărilor.

Subetapa 2
 întocmirea planurilor de măsuri de către unităţi pe baza documentului întocmit de către
colectivul de control, în vederea remedierii deficienţelor constatate cu totalizarea
resurselor financiare şi umane şi eşalonarea în timp a realizării lor;
 comunicarea planurilor de măsuri la grupurile locale de coordonare;
 centralizarea rezultatelor obţinute în urma controalelor realizate într-un document scris
(raport, informare, jurnal);
 popularizarea prin mass-media centrală şi locală a rezultatelor, concluziilor,
problemelor, utilizând înregistrările video, audio, fotografii, comentariile angajaţilor,
sindicatelor, conducerii.

8. Valorificarea campaniei
59
  organizarea unei conferinţe de presă cu concluziile acţiunii, de către comitetul central de
coordonare;
 realizarea unui material centralizat cu înregistrările audio-video şi articolele scrise în presa
referitoare la momentele campaniei şi popularizarea datelor pentru a fi puse la dispoziţia
celor interesaţi;
 efectuarea unei noi analize a accidentelor de muncă produse la unităţile controlate
comparând-o cu perioada anterioară campaniei;
 generalizarea experienţei campaniei la toate unităţile din ţară care desfăşoară activităţi
similare.

9. Condiţii de succes sau riscuri de neatingere a obiectivului dorit

Condiţii de succes
 existenţa la unităţile cuprinse în program a condiţiilor organizatorice şi materiale
adecvate desfăşurării acţiunilor propuse;
 participarea la campanie a tuturor celor cooptaţi în program;
 starea corespunzatoare a componentelor resurselor materiale.

Riscuri de neatingere a obiectivului dorit

 nefuncţionarea unităţilor propuse a fi controlate (şomaj tehnic, grevă etc.);
 neprimirea acordurilor şi neparticiparea la campanie a celor cooptaţi în program
(inspectori, ziarişti, reporteri etc.);
 alte cauze.

1
Manual de metode de inspectie
60