Cursul 1

A) Probleme organizatorice
Activitatea semestrului – 50p
 Prezenta – 20p
 Teste neanuntate – 30p (5-10min) 3-4-5 teste
Examen – 50p

B) Comunicatia
 Definitie
 Marimi
 Concepte
 Context

Procesul comunicatiilor incepe cu facerea lumii. La inceput a fost cuvantul

si cuvantul este Dumnezeu
Prima revolutie: nu exista teorema comunicatiei
A doua revolutie: revoltuia motorului cu ardere interna, puterii electrice
A treia revolutie: revolutia comunicatiilor
Revolutia celor 3 c-uri: comunicatii, calculatoare, componente
A patra revolutie: revolutia robotizarii

Definitie: Daca tin seama de ce aport are un astfel de proces in general,

comunicatia este un proces de vehiculare a informatiei si de
procesare a acesteia.
Daca acest proces de vehiculare si procesare se desfaoara doar intre
subiecti umani atunci e necesar sa avem un minim de doi subiecti (unul
care transmite si unul receptioneaza, si invers) si e nevoie de un mediu de
transmisiune (mediu fizic): aer, apa, pamant.
Comunicatia = Vehiculare de la un sibect la altul pritr-un anumit mediu
Procesarea se defasoara la fiecare subiect in funcite de neuronii fiecaruia
Comunicarea de baza = Comunicatie fara mijloace electrice
Comunicatie cu mijloace electrice: prelungeste mediul de transmisiune
(calea de comunicare care se stabileste intr-un anumit mediu dintre cei doi
subiecti)

Sistemele de comunicatii au functionalitate permanenta (functioneaza

mereu) pentru a asigura securitatea comunicatiei.

C) Scurt istoric al comunicatiilor

1838: Momentul 0 = momentul in care apare telegraful Morse
Morse era Pictor

D) Structura generala a unui lant de comunicatii

Cand trecem la comunicatie prin mijloace electrice, imi ridic problema
introducerii unor echipamente electronice care trebuie sa serveasca
subiectului uman. Ulterior, se constata ca in loc de subiect poate sa apara
masina. Subiectul trebuie sa interfateze intre sursa (subiect uman sau
masina) prin emitator si receptor
E = emitator
R = receptor
Locatia A si locatia B. Fiecare locatie are un utilizator si fiecare utilizator
poate sa prelungeasca mediul. Pentru fiecare sens de transmisie am o cale
de transmisiune in care intervin alte echipamente.
Legaturile pot fi
 Punct la punct
 Punct multipunct
 Multipunct punct
 Multipunct multipunct
Plecam de la ideea ca ceea ce vad pe traseul A -> B e valabil si pe sensul
B -> A. Deci o sa analiza doar sensul de la A la B.

Calea de transmisiune este formata din niste blocuri:

 TE = terminal emisie
 UE = unitate emisie
 CT = cale de transmisiune
 UR = unitate de receptie
 TR = terminal de receptie
TE si TR sunt blocurile de interfata intre O (subiectu uman) sau MȘ
(masina) deci pot sa am 4 tipuri de legaturi (O-O, O-MS, MS-O, MS-MS)

TE are rolul de a transforma mesajele audio (MA) sau mesajele video (MV)
in semnale audio sau video prin intermediul microfonului (M) sau prin
camera de luat vederi (CLV)
In momentul in care suntem la iesirea terminalului de emisie (TE) vorbim
de semnal convertit din mesaj in semnal

In cazul in care utilizatorul este masina (MS) nu mai am nevoie de

conversia mesaj-semnal (nici in partea de emisie nici in cea de receptie)
deoarece masina genereaza direct semnalul de date! (adica semnalul
electric).
Acelasi lucru se intampla intr-o forma inversa in partea de receptie, unde
terminalul de receptie pentru partea audio este format dintr-un traductor (fie
captura receptoare fie difuzor R/D) care imi ofera mesajul audio pentru
subiectul uman, iar pentru partea video, terminalul de receptie este format
dintr-un monitor tv (TV) si se face trecerea de la semnal video la mesaj
video (tot pentru subiect uman).
Daca vorbesc de masina, vorbesc de trecerea semnalului reconstituit m(t)
direct catre masina.
SD = semnal de date

Utilitatea diagramei: introduce marimile cu care vom lucra

m(t) = semnal informational

 Cursul 2

Lant de comunicatii = sens emisie de la emitator la receptor

Emitatorul coincide cu unitatea de emisie (UE), repectorul coincide cu
unitatea de receptie (UR)
Fie terminalul de emisie (TE), fie terminalul de receptie (TR) are rolul
de a interfata intre un subiect uman (O) sau terminalul se identifica
printr-o masina (MS)

In partea de emisie exista functionalitatea duala

1. In terminalul de emisie:
Daca utilizatorul e un subiect uman terminalul de emisie trebuie sa contina
un traductor care a imi faca conversia intre mesajul fie audio (MA), fie video
(MV) in semnal electric prin intermediul unor traductoare (in cazul lui MA se
converteste cu ajutorul traductorului M microfon, in cazul MV se
converteste cu ajutorul traductorului CLV camera de luat vederi)
Daca utilizatorul este o masina, nu am nevoie de traductor deoarece
masina emite direct semnal electric (deci nu fac nicio conversie)
In domeniul timp sunt scrise cu litere mici, in domeniul frecventa sunt scrise
cu litere mari
Deci la iesirea terminalului emisie am un semnal electric m(t) purtator
de mesaj. (semnal informational) (m vine de la mesaj)
Semnalul m(t) poate fi prelucrat la nivelul circuitului de linie (CL)  care
inseamna filtrare, amplificare
Presupunem ca nu a necesitat o modificare de banda.
Banda = banda de baza = banda semnalului informational
Deci am acelasi m(t) la iesirea CL (circuit de linie)

2. In unitatea de emisie:

Semnalul informational m(t) intra in blocul de modulare care:

-C = nu are codificare in banda de baza
+C = are codare in banda de baza
Asta inseamna ca semnalul sa aiba un prim nivel de modulatie la nivelul
benzii de baza pt digitalizarea si apoi criptarea sa
MOD = modulator
Modulatorul (MOD) poate fi doar el prezent sau poate fi insotit de codificare
+c  Deci la nivelul codificatorului pot avea unul sau 2 nivele de
modulatie

 daca am codare ca prim nivel si modulare prorpiu-zisa  ambele

purtatoare sunt active in zona unitatii de emisie
  daca exista un singur tip de modulare  de obieci este doar
modulatia de purtatoare continua c(t)

c(t) = purtatoare continua = unda continua

ap(t) = purtatoare pulsatorie (p = pulse)

o purtatoare poarta in spate semnalul m(t). Purtatoarea poate sa fie

digitalizata, discreta care sa codifice semnalul iar apoi rezultatul reprezinta
semnalul modulator pentru al doilea nivel de modulatie (in al doilea nivel de
modulatie intervine c(t))
Dar pot sa am un singur nivel de modulatie: adica sa merg cu m(t) continuu
si sa am purtatoare continua. Am putea avea m(t) doar cu un nivel de
codare.
Insa in conditiile transmisiunilor pe support radio: indeplinesc conditia de a
codifica, digitaliza semnalul (asta inseamna prezenta unei purtatoare ap(t))
si apoi al doilea nivel de modulatie c(t). deci pot avea unul sau doua nivele
de modulatie
Indiferent daca am 1 sau 2 nivele, la iesirea modulatorului (MOD) o sa am
un semnal modulat
MUX = multiplexarea inseamna folosirea eficienta a mediului (apa, aer,
cablu)
In multiplexor am oricate intrari.

Semnalul modulat si multiplexat va inregistra o amplificare la nivelul

blocului BAE (bloc de amplficare si emisie)
La iesire blocului BAE este semnalul modulat s(t) (poate fi si
multiplexat)
s(t) se rezuma la ideea de a transmporta semnalul m(t) pe un singur canal
din cele n posibile
Multiplexarea poate fi cu diviziune in
 frecventa
 timp
 cod
Multiplexare de accesare
Cand parasim unitatea de emisie (UE) am nevoie de o cale de
transmisiune (un mediu) CT

3. In calea de transmisiune (CT):

Mediul poate fi de tip:

 cablu (Cb)
 mediu fizic aer (MF’)
 mediu fizic apa (MF’’)
Blocul CC reprezinta centrul/centrele de comutatie si rutare

La nivelul blocului CC am intrarea lui s(t), si o suita de centre de comutare

si/sau rutare astfel incat semnalul modulat trebuie sa fie orientat prin rutare
si sa fie comutat de pe un canal pe altul in functie de ce canal am disponibil
si ca sa ajunga la iesirea caii de transmisiune sub forma unui semnal
receptionat r(t)
In dreptunghiul CC trebuie sa fie suita de centre de comutare si/sau rutare
(are loc procesul de orientare a semnalului s(t), care poate fi un singur
semnal, mai multe semnale, cu unul sau doua nivele de modulatie, si
eventual si multiplexate)

Si in partea de intrare in mediu de transmisiune si in partea de iesire exista

interfete.
La intrarea in mediu:
 Daca mediul este cablu are o interfata numita cuplor de emisie (CE)
 Daca mediul este aer (transmisiune radio) are interfata numita
antena de emisie (AE)
 Daca folosesc mediu apa vorbesc de proiector sonic (PS’)

La iesirea din mediu de tip:

 cablu am interfata CR cuplor de receptie,
 aer am interfata AR antena de receptie,
 apa am interfata RS receptor sonic

De obicei o transmisiune nu e o transmisiune printr-un mediu omogen.

Comunicatia la nivelul unei cai de transmisiune poate sa inceapa pe un
cablu, poate sa sara pe un canal radio, sa ajunga prin apa, sa fie comutata
iar prin aer, apa, cablu  multe posibilitati de realizarea a cailor de
transmisiune prin medii eterogene

La iesirea mediului de transmisiune avem semnalul de receptie r(t) care

intra in unitatea de receptie
 4. In unitatea de receptie:

BAR = bloc de amplificare la receptie

CF = convertor de frecventa
Prin CF (convertorul de frecventa) se urmareste sa translatez banda (GHz)
sa o aduc mai jos in zona sutelor de KHz

Semnalul receptionat r(t) poate fi privit ca un semnal:

 s’(t) = semnal transmis atenuat si defazat (cazul cel mai simplu) adica
de-a lungul mediului de transmisiune s-a atenuat, defazat
 s’(t) + n(t), n(t) = zgomot aditiv
 s’(t)*n(t), n(t) = zgmot multiplicatie
nu e bine sa apara n(t) in banda utila.
In blocul BAR/CF (bloc de amplificare la receptie/ convertor de frecventa):

r(t) este amplificat, convertit in frecventa (traslatat la nivel spectral mai jos
in frecventa) (asta nu inseamna ca afectam cee ace poarta purtatoarea
m(t) in spate) deci per ansamblu semnalul modulat isi modifica pozitionarea
pe axa frecventelor
Dupa amplficiare si conversie in frecventa, semnalul ataca un DMUX:

Semnalul este demultiplexat  Semnalul este impartit pe canale, deci se

separa caile si urmarim doar o cale (deoarece pe fiecare cale se intampla
acelasi lucru)
La nivelul unitatii de receptie (UR) a fost amplificarea receptorului,
conversia de frecventa, demultiplexarea si demodularea
Daca avem un singur nivel de modulatie, avem un singur nivel de
demodulare
 Daca a fost si codificat semnalul (+C) va aprarea si decodificare (+D)
 Daca nu a fost codificat semnalul (-C) nu o sa am decodificare (-D)

La iesire avem CL = circuit de linie in partea de receptie care imi introduce

o filtrare si o amplificare.

La iesirea unitatii de receptie avem semnalul informational purtator de

mesaj m(t)

5. In terminalul de receptie:
  Daca la receptie avem un utilizator masina atunci m(t) este semnalul
de date (SD) care se adreseaza masinii.
 Daca m(t) e mesaj purtator de semnal audio/vocal atunci m(t) ataca
un traductor R/D (R=capsula receptoare sau D=difuzor) si fac
coversia inversa din domeniul electric in domeniul mesajelor audio
MA pentru a am adresa unui subiect uman
 Daca m(t) e mesaj purtator de semnal video atunci prin intermediul
unui convertor de tipul monitor TV transform semnalul m(t) intr-un
semnal video pentru a ma adresa unui subiect uman

E important sa ne focalizam atentia asupra 3 clase de semnale:

 m(t) – semnal informational
 semnal purtator
o continuu c(t)
o digital ap(t)
 s(t) – semnal util (semnalul modulat) – rodul unei tehnici de
comunicatii

Lantul bloc generalizat:

o m(t) = semnalul informational, modulator

o c(t) = semnalul purtator continuu
o ap(t) = semnalul purtator pulsatoriu
o s(t) = semnalul modulat
o r(t) = semnalul modulat si receptionat
o m(t) = refacerea semnalului informational la receptie
Un proces de comunicatie presupune 3 etape de procesare:
 Procesarea pt zonele terminalului (TE, TR)
 Procesarea pt zona transmisiunii (UE, UR)
 Probleme de retea (rutare, comutare) (CT)

E) Clasificarea comunicatiilor

o Ce tip de comunicatie intalnesc in pratica

o Ce tip de semnal informational utilizez
o Ce tip de semnal purtator
o Ce parametru a semnalului purtator
o Ce tip de modulatie

Urmaresc comunicatia sa fie doar analogica sau doar digitala

Am stabilit comunicatiile digitale sa fie doar digitale, restul (analogice sau
analogice si digitale) sa intre la analogic
Dpdv al semnalului informational:
 Daca semnalul este analogic, semnalul informational poate fi:
o Voce, muzica, imagine
o Text date
 Daca semnalul este digital, semnalul informational este:
o Digital (fie asa este el initial, fie este transformat in semnal
digital prin coversie analog digitala)

Dpdv al semnalului purtator:

 Daca semalul este analogic, semnalul purtator poate fi:
o cosinusoidal
o pulsatoriu
 Daca semnalul ete digital, semnalul purtator poate fi:
o ceas

Dpdv al parametrului modulat:

 Daca purtatoare este cosinusoidala (deci semnal analogic),
parametrul care poate fi modulat este:
o Amplitudinea
o Frecventa
o Faza
 Daca purtatoarea este pulsatorie, parametrul care poate fi modulat
este:
o Amplitudinea
o Frecventa
o Faza
 Daca purtatoarea este ceas (deci semnale pur digitale), parametrul
care poate fi modulat este:
o Cod
Dpdv al tipului de modulatie:
 Daca purtatoarea este cosinusoidala:
o In cazul in care amplitudinea purtatoarei se modifica avem
modulatie liniara (ML) cu variantele:
 BLD = banda laterala dubla
 MA = modulatie in amplitudine
 BLU = banda laterala unica
o Daca purtatoarea este modulate la nivelul frecvntei sau a fazei
avm modulatie exponentiala (ME) cu formele:
 MF = modulatia de frecventa
 MP = modulatia de faza

 Daca purtatoarea este pulsatorie:

o Purtatoare este afectata la nivelul amplitudinii, atunci avem
modulatia impulsurilor in amplitudine (MIA)
o Parametrul modulat este frecventa  modulatia impulusrilor in
frecventa (MIF)
o Parametrul modulat este faza  avem modulatia in timp (MT)
sub forma:
 MID = modulatia impulsurilor in durata
 MIP = modulatia impulusurilor in pozitie

 Daca semanlul informational este text sau date  purtatoarea este

cosinusoidala (continua)
o Purtatoarea este afectata la nivelul amplitudinii  MDA =
modulatia cu deplasare in amplitudine
o Purtatoarea este afectata la nivelul frecventei  MDF =
modulatia cu deplasare in frecventa
o Purtatoarea este afectata la nivelul faza  MDP = modulatia cu
deplasare in faza
  Daca semnalul informational este digital  purtatoarea este ceas
o Parametrul modulat este ceas, iar tipuri de modulatie sunt:
 MIC = modulatia impulsurilor in cod (cuv de cod are 8 biti)
– ea poate sa apara sub formele
 MIC A = adaptiva
 MIC D = diferentiala
 MIC A/D = adaptive diferentiala
 MD = modulatia delta (cuv de cod are 1 bit)
 MD L = modulatie liniara
 MD A = modulatie adaptive

In tabel:
 Tot ce este continuu se identifica cu sintagma de analogic (A)
 Tot ce este discret se identifica cu sintagma digiatal (D)

Concluzie:
O comunicatie analogica capata forma de AA (pur analogica) sau AD
(analogica digitala), dar si DA (digital analogica)
Capitolul 1. Comunicatii cu modulatie liniara (ML)
Introducere
A) Definirea comunicatiilor ML
B) Semnalul informational (m(t))
C) Semnalul purtator (c(t)) spectrul sau de frecventa

A) Definirea comunicatiilor ML
Modulatia liniara in domeniul timp este procesul de transformare a
variatiilor instantanee proprii amplitudinii semnalului informational in
variatie ale amplitudinii anvelopei semnalului modulat s(t).
Acest transformare in functie de tipul modulatiei respecta o lege
liniara de transformare.
Modulatia liniara in domeniul frecventa este procesul de
translatare de-a lungul axei frecventei a spectrului semnalului
informational astel incat sa repozitionam acest spectru din banda de
baza in raport cu frecventa semnalului purtator (convservand sau nu
acest semnal purtator, mentinand sau nu cele doua benzi laterale)

B) Semnalul informational m(t)

Semnalul informational este un semnal real, stationar, de banda
finita. El poate fi:
o semnal vocal
o semnal sonor de studio
o semnal video (imagine)
o semnal de date
Primele 3 au banda finitia, semnalul de date are banda infinita insa el este
limitat la primul 0 al functiei sinc care inseamna de fapt inversul duratei
pulsului
o semnalul vocal: are banda 300 – 4 kHz
o semnal audio, sonor de studio: are banda 0 – 15 kHz
o semnal imagine: are banda 50Hz – 5 MHz
o semnal de date: se incepe din 0 si se limiteaza la 1/nulul functiei sinc
Luam exemplu un semnal m oarecare continuu
Indiferent cum ar evolua, eu il privesc ca avand evolutia intre doua
momente: cel in care se declanseaza porcesul de modulatie (T1) si cel in
care se inchide procesul de modulatie (T2)  deci semnalul m(t) il privesc
ca fiind un semnal trunchiat

^^Semnalul informational m(t) trebuia sa fie continuu (nu se vede din cauza
scanarii)

Ce fac ca sa trec semnlul informational m in frecventa? Ma gandesc cum

va fi spectrul
Pentru domeniul timp: m(t) = semnal informational/modulator/in banda
de baza
Pentru domeniul frecventa: M(f) = spectrul semnalului informational 
rezulta din transformata fourier directa (densitate spectrala de frecventa),
f=frecventa
Daca vreau sa trec din domeniul frecventa in domeniul timp ar trebui
tranformata fourier inversa.
 Cursul 3

La UR trebuie sa fie c(t) si ap(t) pe schema

Dupa ce am definit procesul modulatie (crearea lui s(t)). s(t) trece printr-o
cale de transmisiune (CT), se obtine r(t), si apoi se trece din spatiul
semnalului modulat in spatiul semnalului modulator.

Continuare B) Semnalul informational

m(t) il consider un semnal real, stationar de banda finita
Banda finita = caracteristica a semnalului care inseamna comutarea in
domeniul freventa

Semnalul in banda de baza/semnalul modulator are o banda finita chiar

daca el teoretic este infinit, mediul limiteaza banda de frecvente.

^^Semnalul informational m(t) trebuia sa fie continuu (nu se vede din cauza
scanarii)
T1 = mom in care declansez procesul de modulatie
T2 = mom in care termin comunicatia

Privim semnalul informational m(t) ca un semnal trunchiat (intre T1 si T2)

Dt = T2 – T1
Semnalul e si de banda finita  il privim si in domeiul frecventa, nu doar in
domeniul timp

 m(t) = semnal informational /modulator/in banda de baza - semnalul

in domeniul timp
 M(f) = spectrul semnalului / spectrul complex fourier / densitate
spectrala de frecventa

Cum alegem sa lucram cand in timp cand in frecventa, cum facem

conversiile? Folosim transformata Fourier
 Transformata Fourier directa face trecerea: timp  frecventa
 Transformata Fourier inversa face trecerea: frecventa  timp

Graficul evidentiaza faptul ca am un semnal continuu (putea sa fie si

discret), semnalul este trunchiat intre T1 si T2
Dupa ce marcam intervalul de timp in care analizam procesul (deltat = T2-
T1) aria ocupata din domeniul valorilor pozitive nu este egala cu aria
ocupata din domeniul valorilor negative
Prin relatia (1) descriem semnalul informational, analtic (fara sa tin cont
daca e continuu, discret, pulsatoriu)
  m0 = valoarea medie a semnalului informational = componenta de
curent contiuu = mcc
 mca(t) = componenta de curent alternativ (componentele
sinusoidale/cosinusoidale in functie daca e par/impar)

Deci indiferent de aplicatie avem o componenta continua si o componenta

de curent alternativ, toate adunate  ne dau aliura semnalului.

Semnalul informational e privit ca un semnal de banda finita.

Privim M(f) cu banda finita 
 daca semnalul informational este un semanal vocal  spectrul de
frecventa are o banda pe care mai ales daca utilizam mai multe
canale de acelasi tip (multiplex vocal)  spectrul este standardizat la
300 Hz – 4000 Hz. Pentru o telefonie de calitate acest M(f) trebui
gandit ca fiind plasat intre 300Hz si 4000Hz, (sau mai mult)
 daca semnalul informational este un semnal audio/muzicale/studio
 banda uzuala 0 Hz – 15 kHz
 daca semnalul informational este un semnal video  banda uzuala
50 Hz – 5 MHz
 daca semnalul informational este un semnal de date  spectrul este
infinit, doar ca insusi mediu limiteaza banda  propun ca semnalul
sa fie limitat la o frecv superioara care se apreciaza ca inversul
duratei bitului = valoarea nula a lui sinc

Folosim pt trecerea in domeniul frecventa transformata foruier directa

pentru a obtine spectrul.
Avand in vedere cazurile practice, M(f) trebuie privit ca a avea o banda
finitia doar ca Transf four va fi o transf bicadrana  daca spectrul M(f) are
oricate componente, spectrul va fi limitat la o frecventa superioara (atinge
sau nu frecv superioara)
Transf four directa imi asigura descrierea beznii de baza.
Transf fouriere trebuie privita ca o transformata in 2 cadrane  fiecare
componenta este impartita in doua (jumatate din vectorul componentei x il
vedem pentru o anumita frecventa in cadranul frecventelor reale pozitive si
o jumatte in cadranul imagine (al frevntelor negative)
Dar banda o marcam de-a lungul frecventelor pozitive, de la 0 la +infinit,
dar transf fourier ne ofera si reprezentarea in celalalt cadran.
Deci intr-o reprezentare de tip Fourier am o componenta ccu amplitudine
1V inseamna ca voi acea componenta in cadranul frecventelor reale prin
0.5V iar 0.5V va fi pe componenta imagine (din cadranul frecventelor
imaginare)

Cum facem trecerea de la timp la frecventa prin transf fourier directa?

Transformata Fourier directa
Formula spectrului semnalului informational:

Obs. Daca am nota in relatia (2) o sa avem:

M(omega) = integrala (m(t)*e^(-j*omega*t) dt)

In momentul in care cunoaste M(f)  cunosc

 modulul spectral |M(f)|
 argumentul spectral (faza spectrala)
Daca vrem sa facem o reprezentare a modulului spectral  spectrul de
amplitudine al spectrului de frecventa
Daca vrem sa facem o reprezentare a argumetului (fazei) spectral in
functie de frecventa  spectrul de faza al spectrului de frecventa

In cee ace priveste aprecierile spectrale, in cele mai multe situatii, sunt
suficiente cele pe care le fac in domeniul spectrului de amplitudine al
spectrului de frecventa.
M(f) = |M(f)| * e ^ (j* arg(M(f))

Cum arat ca vorbesc despre o banda finita?

Daca privim lucrurile in banda finita  lucram cu reprezentari grafice la
nivelul spectrului de amplitudine de forme trapezoidale/triunghiulare, de
exemplu la modul general:

pe oy avem Volti, pe ox avem Hz

fm = frecventa maxima a semnalului informational
Sub acoperisul format de trapez am o suita de componente

Se defineste un platou am (zona in care componentele au aceeasi

amplitudine am), si o zona in care componentele descresc
Daca pornesc din 0 vorbesc despre o banda de baza a semnalului
informational (modulator) Bm = fm (reprezentarea e bicadran datorita
transformatei fourier directa)
In banda am o suita de componente. In 0 pot sa am o componenta care ar
corespunde valorii medii m0. Deci daca fac tranformata Fourier a relatiei
(1)  o sa am suma dintre transf Fourier a unei componente de curent
continuu si transf Fourier a suitei de componente de curent alternativ

Trasnformata fourier a componentei suma inseamna m0 deltaf, plecand de

la definirea componentei spectrale deltaf sau spectrului unui semnal
informational continuu = 1, adica m(t) = 1 deci pentru un nivel 1 am deltaf
m0 = m0*1
Am componenta spectrala delta f unde f=0, delta f fiind multiplicata cu m0

Pot sa am si alte forme de reprezentari spectrale:

 Reprezentare spectrala de forma triunghiulara
Pentru aplicatiile in care componentele descresc pe masursa ce ma
aproprii de frecventa maxima a benzii

 Reprezentare spectrala de forma dreptunghiulara

un grup de componente aproximativ egale, iar

frecventa maxima fm diferita de 0
  Reprezentare spectrala de forma urmatoare:
Pentru semnal video/audio

fe = frecventa minima a benzii de baza

Daca plec din 0, am o mica banda fara componente de la 0 la fe, pe
care nu o luam in seama
Aici banda de baza este de la fe la fm.

frecventa nula = semnalul este in curent continuu

Dar in tratarea generala folosesc reprezentarea trapezoidala.

In toate tipurile de reprezentari (de mai sus) bicadran, de banda finita,

banda de baza reala este banda frecv pozitive, dar stiu ca fiecare
componenta in realitate are amplitudine dublata fata de reprezentare
deoarece acolo jumatate din amplitudine este in celelalt cadran (cel al
frecventelor negative) (din cauza transformatei fourieir).

Pot sa determin evolutia semnalului in timp daca am o astfel de

reprezentare.
Daca mi se da doar descrierea in domeniul frecventa? Atunci folosim
transformata fourier inversa pentru a trece in domeniul timp.
Transformata Fourier inversa pentru variabila f:

Transformata Fourier inversa pentru variabila omega:

(3’)

Folosim formula in exercitiile urmatoare:

Ex1.
m(t) forma cosinusoidala

Daca as lucra pe fibra obtica cu astfel de modulatii, mai degraba curentul

mi-ar fi util deci m(t) ar fi masurat in Amperi. Aici am luat ca exemplu m(t) in
Volti

Avem o unica componenta  frecventa componentei = frecventa maxima,

de aceea putem nota cu fm si omegam
a = valoarea maxima a semnalului
Pentru a arata ca nu este sinusoida, pun 0 in grafic in acel punct pe axa ox.
Pentru a arata ca nu este sinusoida, pun 0 in grafic in acel punct pe axa ox.
(Deci acolo unde este intersectia celor doua axe nu este 0 ca in mod normal) In cazul
asta la intersectia celor doua axe, pe axa ox este -Tm/4.
Valoarea unei cosinusoide pe o perioada de baza = 0 pt ca
valoarea medie = 1/perioada * integrala de la momentul de start al analizei
pana la momentul final adica de la -Tm/4 pana la 3*Tm/4
Deci daca facem valoarea medie pentru o cosinusoida in banda de baza 
aria pozitiva + aria negativa = 0 (pt ca sunt egale si de semne contrare) 
m0 = 0  deci relatia (1) va deveni
m(t) = mca(t)

 deci mca(t) = a*cos(omegam*t)

Spectrul de frecventa M(f) = transformata fourier directa a lui m(t)

Rescirem cosinusul ca ½ * (suma din cele doua exponentiale) ^

In banda de baza am o componenta la fm cu amplitudine a/2

Amandoua compoenentele au amplitudinea = a/2 in reprezentare deoarece
este reprezentat bicadran
 - cosinusoida

- spectrul cosinusoidei

Ex2
2.1 2.2

Luam un caz particular privind un tren de pulsuri, ex: un tren de biti

 In 2.1 am sirul de biti 1010 de nivel TTL – are componenta continua
 In 2.2 am sirul de biti in linie, nu are componenta continua m0=0 (e
acelasi semnal de date dar m0=0)

Am luat cazul cel mai simplu cu factorul de umplere = 0.5, periodice

Daca ni se da un caz 2.2  il aducem la primul caz (2.1) si scoatem

componenta continua
0 este la jumatatea primului puls, Tm este perioada si este la jumatatea
celui de-al doilea puls
Pe ox avem secunde

 a/2 = amplitudinea maxima

 -a/2 = amplitudinea minima
Avem 2 semnale periodice, pentru a le putea descrie analitic apeleam la
dezvoltarea in serie Fourier
Reprezentarea generala = reprezentarea exponentiala
Dezvoltarea in serie Fourier, cu coeficientii seriei mk:

Daca alegem originea 0 asa ca in exemplu (adica la jumatatea primului

puls)  semnal par  deci pot sa adopt scrierea cu componente
cosinusoidale, unde mentin componenta de curent continuu m0:

^La mk = 1/Tm* integrala de la -Tm/4 la +Tm/4 din….

  m0 = a/2 (doar pt 2.1)
 m1 = a/pi
 m2 = 0
 m3 = -a/3*pi

Reprezentarile pentru cele doua situatii: 2.1 si 2.2

Frecventa maxima este 3*fm

Pe oy este |M(f)|
 Cursul 4

Continuare exercitiu Ex2 de la B) Semnalul informational

 Pentru cazul 2.1 obtin spectrul

 Pentru cazul 2.2 anulez componenta continua, adica m0=0, spectrul

o sa fie la fel cu cel din formula de mai sus, doar ca nu o sa mai fie
primul termen si anume a/2*delta(f)

Frecventa maxima este 3*fm, Pe oy este |M(f)|

Termenul constant in domeniul frecventa a/2*delta(f) (care este

transformata fourier a termenului in curent continuu) inseamna:
componenta spectrala are amplitudinea a/2 si componenta este prezenta la
f=0 (se vede pe grafic cu linie punctata)
Al doilea termen din M(f) imi arata o componenta cu amplitudinea a/pi,
prezenta la f=fm (pt delta(f-fm)), si componenta ei imagine prezenta la
f=-fm (pt delta(f+fm)).
La f = 2*fm, 4*fm, 6*fm… am componente nule pt ca factorul de umplere
este 0.5
Deci constatam ca pentru semnale discrete, exista infinitatea spectrala in
banda de baza
Noi aici ne-am oprit la componente de rang 3, dar ne putem opri la
componenta de rang 2, in acest caz e nula, pt ca avem regula: pt
transmisiuni de date, din inifintatea spectrala imi aleg comonentele care
intra sub palaria unui sinc care ar fi cu un zero (un nul) chiar in 2*fm adica
ar fi inversul duratei pulsului, iar durata pulsului este Tm/2  1/(Tm/2) =
2*fm

Aici nu lucram cu faza initiala (fi0) la nivelul argumentului componentelor

(adica in formula de mai jos, la argumentului cosinusului nu avem
cos(k*omegam*t + fi0)

C) Semnalul purtator si spectrul sau de frecventa

Putem opera cu un semnal purtator cosinusoidal sau sinusoidal, sau cu
ambele in anumite situatii (in cuadratura).
Dintre semnalele purtatoare studiate putem mentiona:
 Semnalul cosinusoidal al carei forma coincide cu forma descrierii din

Ex1: numai ca va avea alta frecventa,

pulsatie sau poate sa imbrace forma (dpdv analitic) unui semnal
sinusoidal
Trecerea de la cos la sin inseamna un defazaj de -pi/2

Putem opera cu semnale purtatoare cosinusoidale sau sinusoidale in

conditiile in care acestea au faza initiala nula, respectiv faza initiala non-
nula
Pt a simplifica vom lucra cu semnal purtator cosinusoidal cu faza
initiala nula si il voi trata in maniera cu care am tratat Ex1, doar ca va fi de
forma:

 A = valoarea maxima
 omega c = pulsatia semnalului purtator
Daca semnalul ar fi sinusoidal, s-ar nota: q(t) = A*sin (omega c * t)

Operam cu semnale continue, de tip cosinusoidal si pt simplificare cu

faza initiala.

1. Comunicatii cu “ML-BLD” (modulatie liniara cu 2 bezni

laterale si fara purtatoare conservata)

Apar particularitati:
Asistam in cazul BLD-ului la o transformare, conversie de tip amplitudine-
amplitudine, numai ca semnalul purtator in procesul modulatiei va inregistra
salturi ale fazei initiale de la 0 la pi si vice versa (daca plecam cu o faza
initiala nula)
Toate aceste salturi de faza se inregistreaza acolo unde semnalul
informational schimba de semn.
De asemnea definitia in domeniul frecventei data pt modulatia liniara se
pastreaza dar are particularitatile:
 Are 2 benzi laterale
 Cele doua benzi sunt centrate pe frecventa fc (spectrul de frecv
fourirer a fost translatat, si centrat pe fc, doar ca la fc NU vom avea
prezenta o componenta  de aceea este filtru FARA purtatoare
conservata
 1.1 Consideratii generale privind ML-BLD
Vom face o analiza in
A) domeniul timp
B) domeniul frecventa
C) Puterea medie (P) si puterea de varf (Pv) (analiza energetica a
procesului)

A) Analiza in domeniului timp

sBLD(t) = semnal banda laterala dubla

Semnalul sBLD(t) il privim ca rezultat al multiplicarii algebrice a semnalului

m(t) (semnal informational/modulator/in banda de baza) cu semnalul c(t)
(semnal purtator), cu conditia ca m(t) sa fie semnal informational cu
componenta continua nula  m0 = 0

+ m0=0 
 m(t) = mca(t) (m(t) se identifica cu componenta de curent alternativ)

c(t) este de forma cosinusoidala fara faza initiala

Consecinte:
Consecintele unei componente continue nule
Fie un semnal m(t) real, stationar cu o evolutie oarecare in timp, cu
componenta continua nula m0=0 de forma:
Il privesc trunchiat, tin seama ca am un moment de start al modulatie
undeva la t1 si se se termina undeva la un moment t2
Am cunostinte despre: omega c (frecventa unghiulara), fc, Tc
 Consideram un semnal BLD (sBLD), in functie de timp ca rezultatul

cunoasterii unui semnal m(t)

 Consideram ca semnalul m(t) particularizat ca fiind un semnal
sinusoidal (pt simplificare) m(t) = mca(t)
 Consideram semnalul c(t) obligatoriu un semnal cosinusoidal

Anvelopa este de fapt |m(t)|

Frecventa purtatoarei este de obicei mult mai mare decat fm, in cazul
nostru fc = 3*fm

Obs ca daca am infatisa semnalul m(t) ar avea o evolutie de tipul ce e cu

punctat pe grafic,
In contextul modularii, in conditiile:
o m(t) – semnal bipolar
o c(t) – cosinusoidal, bipolar, cu perioada de baza cu componenta
continua nula
In aceste conditii, m(t) cu o periodicitate si c(t) cu alta periodicitate schimba

desenul si trebuie analizat produsul lor algebric

 si avem 4 situatii (m(t) cu +, c(t) cu +, ambele cu -, una cu + una cu – si
invers)  functionalitate numita in 4 cadrane

Ne uitam pe grafic:
 Daca porneste purtatoarea c(t) cu prima alternanta pozitiva,
alternanta moduluatorului este tot pozitivia  cazul + +

 Daca porneste purtatoarea c(t) cu prima alternanta negativa, iar

alternanta moduluatorului este pozitivia  - +

 Apoi avem iar + +

  Purtatoarea trebuia sa continue cu -, dar si semnalul informational
m(t) se duce in -, adica e negativ  - -  +  deci in loc sa se duca
purtatoarea modulata c(t) in jos, ea este schimbata odata cu
schimbarea semnului semnalului informational.
Deci aici apare declicul  purtatoarea c(t) a plecat cu o faza initiala 0

(adica la argumentul cosinusului nu este nicio faza

initiala), iar in acest punct cu galben pe grafic, purtatoarea modulata
adauga la argumentului cosinusului si defazajul pi.
Deci apare o frangere si schimbarea semnului purtatoarei modulate
 a inregistrat un salt de faza egal cu -pi

Anvelopa este cu linie punctata si este de fapt A*|m(t)| (daca A = 1 

|m(t)|)

Deci pentru BLD se da relatia urmatoare pt a descrie fenomenul fizic:

Relatia (2) este echivalenta relatiei (1) , relatia

(1) e relatia de baza, ea imi arata cum procedez
o sgn(m(t)) = 1, m(t) > 0
o sgn(m(t)) = 0, m(t) = 0
o sgn(m(t)) = -1, m(t) < 0
cand ajung la alternanta negative  m(t) < 0  sBLD(t) are faza pi  se
vede saltul de pi al purtatoarei care il loc sa duca in jos, sa devina negativa,
face saltul si devine pozitiva (aceasta este o consescinta al multiplicarii
m(t)*c(t))

B) Analiza in domeniul frecventa

Notam cu litera mare in domeniul frecventa SBLD
Spectrul semnalului BLD: (transformata Fourier a semnalului BLD)

Transformata Fourier a unui produs algebric in domeniul timp inseamna un

produs de convolutie in domeniul frecventa:
Rezultatul aplicarii tranformatei Fourier asupra produsului algebraic:

M(f) = transf Fourier a lui m(t) = spectrul semnalului in banda de baza

C(f) = transf Fourier a lui c(t) = spectrul semnalului purtator c(t)
Scriem explicitat produsul de convolutie:

Procedam ca la Ex1 si obtinem C(f) adica componenta propriu-zisa la fc

(delta(f-fc)) si imaginea sa (delta(f+fc))

pot scrie relatia pt f-lambda:

Scriu spectrul BLD introducand relatia (6) in (5) si sparg integrala:

Se rezolva fiecare integrala aplicand proprietatea de filtrare a functiei delta

^ scrie A/2 * [ M(f-fc) + M(f+fc)]

M(f) este un spectru oarecare. Calupul trapezoidal e de fapt o umbrella sub

care exista niste componente (poate sa fie una singura, sau multe), insa zic
ca exista un spectru in banda de baza pe care il reprezint la nivel de
spectru de amplitudini pt ca am pus modul |M(f)|
fm = frecventa maxima

Cu o astfel de reprezentare, interpretez relatia (7) si o reprezint grafic.

Relatia (7) arata prezenta grupului M(f) cu variabila schimbata din f in f-fc
si arata prezenta grupului spectral M(f) cu variabila schimbata din f in f+fc,
deci cele doua grupuri imi arata procesul de translatare pt ca primul grup
imi arata ca M(f) a fost translatat si centrat pe fc si al doilea grup imi arata
ca M(f) a fost translatat si centrat pe -fc.
Vedem acest proces de translatare in desenarea celor 2 grupuri translatate
A/2 imi afecteaza dinamica, variatia de amplitudine spectrala pe care o
urmaresc la nivelul de grupului spectral. Vedem ca pe graficul |SBLD| in
functie de f, este scris (A/2) * am, cu alte cuvine, s-a translatat un spectru
cu un posibil palier am (cu valori maxime ale componenteleor), care este
atenuat suplimentar prin A/2.
In reprezentarea de mai sus consideram fc >> fm. Vedem doua grupuri
translatate, centrate pe fc, respective pe -fc (imaginea) cu distributia de
energie cu jumatatirea de energie pentru fiecare grup in parte.

Detalii privind spectrul obtinut:

Grupul a fost translatat.
In graficul |M(f)|:
o frecventa maxima era fm
o frecventa minima reala era 0
o frecventa imagine era -fm
iar prin translatare s-a translatat tot grupul (cu imagine cu tot) si se obtine
graficul |SBLD| in functie de f in care:
o frecventa maxima a grupului modulat = fc+fm
o frecventa minima a grupului modulat = fc-fm
la fel si pentru imaginea sa.

Deci constatam ca pentru semnalul modulat, banda semnalului este

cuprinsa intre fc-fm pana la fc+fm  B = 2*fm

Obs: frecventa fc este prezenta dar nu am nicio componenta la fc! (pt

ca plecam cu o componenta nula la nivelul semnalului informational (pe
graficul |M(f)| aveam 0 la mijloc), deci prin translatare nu o sa am nicio
componenta la mijlocul intervalului fc-fm, fc+fm.
Marcam cu linie punctata pe grafic la frecventa fc pentru a arata ca acolo
nu e nicio componenta. De asemnea, banda este organizata pe doua benzi
laterale:
o Banda laterala superioara (in dreapta) = BLS
o Banda laterala inferioara (in dreapta) = BLI
si cu imaginile lor.

Cand spun spectrul pentru banda laterala superioara spun grupul cu rosu si
grupul imagine (cu verde)

Cand spun spectrul pentru banda laterala inferioara spun grupul cu

albastru si grupul imagine (cu galben)

Concluzie: Procesul BLD conduce la translatarea spectrala, la

obtinerea unui spectru cu doua benzi laterale fara conservarea
purtatoarei
 C) Puterea medie (P) si puterea de varf (Pv)

C1)

o P = puterea medie = puterea patratica medie = mean square value

o sBLD = semnal tensiune [V], daca ar fi un semnal curent (cum e cel de prin
fibrele optice, ar fi masurat in amperi)
o RL = rezistenta de sarcina [ohmi]
o T1,2 = limitele inferioara/superioara a ciclului de modulatie [s]
o DT = durata ciclului de modulatie [s]

ridicam la patrat 
C2)

o Pv = puterea de varf
o tm = momentul atingerii valorii de varf a semnalului
 Curs 5- continuare la puterea pt semnale de tip BLD

Doua exercitii cu niste sgn modulatoare situate la extreme dpdv al structurarii spectrale

Primul exemplu are in vede un sgn de tip cos, o singura compo spectrala situate la f=fm si imaginea
acesteia, iar al 2lea ex, o sa aiba un sgn de tip dreptunghiular, de A=1, fara compo
continua(centrat pe axa timpului).
EX 1:
Relatia spectrului unui sgn cu modulatie de tip BLD:
M-semnalul in freq

Un sgn de tip BLD este realizat print o modulatie de produs, modulatie care se real. Prin
inmultirea a sgn informational m(t) care indepl anumite caracteristici(restrictii) cu sgn purtator
c(t):

Din dezv lui cos cu Euler, cu (e la x + e la -x )/2 conduce la aparitia lui A/2 din formula cu Sbld de
mai sus. X in cazul nostrum este omegam*t sau 2*pi*fm*t. si in acest fel, inmultind un semnal
in timp [m(t) ] cu un sgn exponential [c(t)] se realizeaza o deplasare in domeniul frecventa a
spectrului sgn informational si centrarea acestuia pe frecventa fc cum se vede in formula cu
Sbld (M este sgn informational), adica acolo unde se anuleaza argumentul lui M(f-fc). Egalez ce
am in ( ) cu = si am f=fc.

- o deplasare in dom freq a spectrului sgn informational M(t) si o centrare a

lui pe fc, care este freq sgn purtator

- analog, dar e frecventa imagine a sng purtator; termenul asta vine de la

inmultirea cu celalat element din cosinusul scris ca suma de exponentiale.
In 0 sgn informational, pt modulatii de tip BLD, nu are componenta, dar pozitia respective pe
axa freq ramane.
In cee ace priveste puterea sgn BLD, avem urm relatie:
-RL este rezistenta de sarcina
-delta T: intervalul de modulatie, care e bine sa
fie luat un nr intreg de perioade a sgn cu T cea
mai mare adica a lui m(t) in cazul de fata

puterea de varf - exista acest moment tm pentru care atat m(t) cat si c(t) isi
ating cu o probabilitate ft mare maximele simultan, se poate vedea pe grafic

unde am sagetica acolo sunt si

m si c (cu cea mai mare
probabilitate) la valorile
maxime- la prima bucla din
stanga.

pentru exemplu 1 se cere:

-expresia analitica in domeniul timp a unui sgn cu modulatie de tip BLD;
-repr grafica a sgn BLD in dom timp;
-expresia analitica in domeniul freq a unui sgn cu modulatie de tip BLD;
-repr grafica a sgn BLD in dom freq;
-puterea medie si puterea de varf pt sgn BLD
Este important sa stim daca semnalele sunt exprimate in V sau mA, pt ca in functie de unitatea
de masura avem relatii usor diferite pt calculul puterii: P = U^2/R au P=I^2*R sau P=U*I;
In telecom. se folos de regula U^2/R, se folos si I^2*R si ft rar se folos U*I
In partea dreapta a rel analitice in dom timp avem date val pt situatia in care se doresteo
particularizare, unde k este notat gresit: ar trb sa avem fc >= 3fm
fm-freq sgn m(t), el fiind de tip cos, are o sg compo spectrala, situate la f=fm, iar daca ne uitam
la reprezentarea cu Euler, vom avea o compo la fm si imaginea acesteia la -fm, cu amplitudinea
injumatatita
RL- rez de sarcina, are val de 1ohm ca sa nu ne batem capul prea tare cu ea; este o rez de
sarcina echivalenta si I fct de unde se evalueaza aceasta putere (la iesirea modulatorului, la
iesirea amplificatorului de putere etc-rel de calcul a puterii e aceeasi); Rl este imped/R de
intrare in etajul urmator sau in final este R antenei si trb sa ne gandim ca in jurul freq fc acea
antena se comporta ca un R; antenele au impedante(R complexe cu modul si faza) dare le pot fi
gandite ca niste circ oscilante si la f de rezonanta, partea reactiva???? compenseaza partea
inductiva si ramane doar partea pur rezistiva(cred ca voia sa spuna capacitiva cu inductiva..)
Expresia analitica in timp a sgn cu modulatie de tip BLD

1 1
𝑠𝐵𝐿𝐷 = 2 cos(𝜔𝐶−𝜔 𝑚) 𝑡 + 2 cos(𝜔𝐶 + 𝜔𝑚 ) 𝑡 -completare

Wc>0

Trb mai intai sa verificam daca acest exercitiu are u sgn informational care se preteaza la o
modulatie de tip BLD
Caract pt BLD: nu are compo cont(e format din compo pur alternative-au val medie pe o T egala
cu 0) si m(t) este un astfel de sgn pt ca el este un sgn de tip cos
Se dezv produsul, inlocuindu se a si A cu 1.
Recomandare pt usurinta de calcul: cand fac produsul, sa pun in fata termenul care are freq cea
mai mare, pt atunci cand scriu produsul de cosinusi ca suma de ceva..cat o fi, o sa se vada mai
jos.

-m(t):linie continua
-|m(t)|: linie punctata pozitiva
-infasuratoarea sgn-lui sBLD
modulat-cealalta punctata
-au fost alese sgn ai T lui m(t)
sa fie 3*t a lui c(t)

Aceasta e reprezentarea in domeniul timp.

La mijlocul graficului,pe axa t (adica la 0 V) au loc schimbarile de faza de pi si ce e imp: anvelopa
sgn este = cu |m(t)| si nu cu m(t).
Din expr in do timp vom deduce expr in dom freq sau spectrul sgn cu modulatie de tip BLD.
Avandu se in vedere rel in timp a lui m(t)[vezi mai sus] s a demonstrate in cursurile anterioare
ca spectrul acestuia este de forma: a/2, dar a=1 * etc

asta inseamna ca spectrul sgn

informational va avea o compo spectrala situate acolo unde se anuleaza argumentul(ca mai sus)
adica una la fm si una la -fm.
Acolo unde am + in argument, inseamna ca ma aflu in zona freq negative, care nu au
semnficiatie fizica, deci ssunt in zona freq imagini. Orice compo situate pe axa+ a freq o sa aiba
o compo simetrica pe axa- freq. Ele mereu trb analizate impreuna.
Din relatia de completare de mai sus, reiese spectrul sgn BLD:

Avem produsul de cos transformat in suma. Aceasta suma, respectiv diferenta, se transpune in
dom freq; ½ de la transf prod in suma si ½ de la trecerea din cos in e la jx sau -jx rezulta ¼.
Primul termen are imaginea in termenul 4 si al doilea termen are imaginea in termenul 3.
Primul si al 2lea termen sunt de fapt termenii originali( cel de la fm si imaginea lui de la -fm)

Repr in domeniul freq

- acest ¼ se refera la aria impulsului, pt ca
avem diraci care sunt infinit de inalti; cand
zic A=1/4 ma refer la distributia spectrala

prima componenta din suma e prima din dreapta, al doilea termen al2lea din dreapta, si apoi
avem imaginile acestora, a3a este a2a din stanga!!! Si ultimul e primul din stanga.
Din analiza spectrala se poate obs usor care este banda sgn: capetele benzii sunt desenate cu
linie punctata(in realitate acolo o sa am un spectru)
in ncazul de fata, dupa modulatie nu s a pastrat componenta echivalente sgn purtator.
Banda de freq pt un sgn cu modulatie BLD este = 2* freq max a sgn informational( in cazul de
fata sgn m(t)). In banda de baza, se putea considera ca sgn(in acest cwaz, cu cos) are banda
intre 0 si fm.
Urmaresc sa calculez puterea: plec de la expresia puterii pusa mai sus, care e mereu valabila pt
ca sgn purtator c(t) va avea intotdeauna aceasta expresie analitica, inlocuiesc numeric A si RL si
am:

Al2lea termen care ar fi dat se anuleaza si ramane:

in integrala scrie dt si de aici din calcule

(diferenta dintre limetele integralei, care da delta t si se duc niste termeni)rezulta: P=1/4 W

Pentru puterea de varf ma uit pe:

Dat faptului ca f sgn purtator este de regula >> f sgn informational probabilitatea ca ele sa atinga in
acelasi timp val max la un mom dat este considerata eventument sigur adica o iau 1, rezulta:
EX 2:
-sgn m(t) este un sgn de date: cu val logice de 0 si de 1, transpus pe un suport electric;
-valoarea de 0 este - ½ V, valoarea de 1 este ½ V, durata unui impuls este Tm/2, perioada este Tm;
-originea poate fi considerata oriunde pe axa timpului, si o luam acolo unde ne avantajeaza in ceea ce
priveste calculele
-acest sgn vine de la – infinit la + infinit, sgn periodic
-iau axa verticala si o pozitionez unde este 0, si semnalul devine par. El indeplineste conditiile lui
Dirichlet pe o perioada, in sensul ca are un punct finit de discontinuitati si pot fi urmarite, salturile sunt
finite(din 1 in 0 si invers, cu valorile mentionate mai sus) si intre aceste puncte de discontinuitate,
functia matematica aferenta semnalului este monotona, chiar constanta

Din faptul ca avem ultimele 2 conditii indeplinite, sgn se dezvolta intr o serie fourier de tip exponential
care nu a fost notata…(aparent a fost facuta in cursurile anterioare), dar ca sa fie usor de analizat, la
acest sgn centrat pe axa timpului, se adauga o compo cont cu val= ½ si atunci semnalul se ridica, iar
aceste paliere orizontale de vor ridica si ele. Dupa ce fac calculele reprezentarilor in s f expo respectiv
armonica pt acel tip de sng, scot compo cont din rezultat pt a ajunge la dezvoltarea acestui sgn.

Se considera ca dezvoltarea a fost facuta deja, pt ca avem expresia sgn in s f armonica

Armonicile sunt date de val lui

k: pt k-1 avem fundamentala si
tot asa;
Aici am un k>= 3fm si asta inseamna ca ma opresc din calculi la armonica 3.
acesti coeficienti au mk au fost calculate sip t ei se obt relatia
Particularizarea faptului ca
factorul de umplere al sgn
este 0.5 face ca toate compo
spectrale de ordin 2 sa se
anuleze(coef lor dau val 0)
Dezvoltarea in suma:

Dezvoltarea particularizata:

am inlocuit indicia
corespunzator.

La examen sa punem si noi … ca sa aratam ca am inteles ca sunt o infinitate de termeni, din care
am extras doar cativa, din diverse motive.

Fac trecerea din domeniul timp in domeniul freq se face in acelasi mod ca la primul ex:

-iar fac cos in suma de exponentiale

-1/2 vine din formula cu e;
-fiecare e la j*omegam*t are tr fourier = delta (f-fm)
-fiecare e la -j*omegam*t are tr fourier = delta (f+fm)
- nu uita sa pui …… aici lipsesc
-fiecare [] reprezinta un termen cu cos de mai sus

Acest SBLD provine dintr un m(t)*c(t) adica dintr o suma infinita de produse dintre fiecare

termen al lui m(t) si sgn purtator

Un astfel de sgn de tip BLD are si el un spectru infinit deci punem … format din sume ca la ex1
Din ultima poza, mai lipseste un ½ inmultit in fata parantezelor, de la trcerea din e in freq
- +- inseamna componenta spectrala si imaginea; la fel si pt -+
Termenii pari dispar(vezi mai sus cu k=2)

Spectrul de amplitudini al modulului sgn-lui

Cu componentele spectrale respective, doar ca in
poza sunt gresiti, ei au valoarea acelor m-ui de
mai sus.

Spectrul sgn SBLD

0 care trebuia sa fie la m este aici deplasat si centrat pe fc, si imaginea lui pe -fc
valorile amplitudinilor nu par a fi cele reale.. trebuie analizat(nu prea stiu cum)
Puterea:

Aceeasi idee ca la primul ex: se inlocuieste in prima formula, pusa mai sus, A=1, RL=1, si m
patrat(t) este o suma de componente si se fac calcule..
La puterea de varf-se merge pe aceeasi idee: exista un moment Tm pt care atat m(t) cat si c(t)
isi ating max simultan.
 Tehnici de modulatie liniara in banda laterala dubla
(modulatoare “ML-BLD”)

Cele 5 tipuri de modulatoare pe care le vom studia:

-m. de produs
-m. cu retea liniara de tip patratic
-m. echilibrat
-m. cu comutare de tip paralel (CP)
- m. cu comutare de tip paralel (CS)

Modulatorul de produs
Fiind vorba de o modulatie de tip BLD, rel matematica de definire a acestui tip de modulatie
este:
m(t)-semnal informational;are o evolutie in timp
necunoscuta, insa statistic poate fi incadrat intre
niste limite de gabarit

c(t)-semnal purtator; de tip armonic, adica de forma:

wc = 2*pi*fc, unde fc este frecventa acestui sgn purtator
m0 = 0 – componenta cont a sgn informational;
Pentru ca un sgn informational ca realizeze modulatie BLD, trebuie sa nu aibe compo cont

transformator de decuplare: in stanga e sgn cu cc, iar in

dreapta este sgn din care a fost extrasa compo cont

Principiul de functionare: un sgn cu cc poate fi descfacut in cc + suma celorlaltor compo de val

medie=0 deci compo pur variabile, cc a sgn va circula prin bobina si va genera un c magnetic
constant, compo pur alternative vor circula si ele prin bobina primarului(stanga) si vor genera
un c mag variabil.
Intr un transformator, intre primar si secundar trece doar c mag variabil deci in drreapta vor
ajunge doar elem care genereaza c mag variabil.
1:N- raport de transformare; se face o amplificare in tensiune
transformatorul este un element de circuit pasiv; el face amplify de U in detrimental I; pt tr.
Ideale, puterea din primar se trasfera in secundar, mai putin cea coresp cc, care e blocata in
primar.
O a doua metoda este folosind circuite de decuplare prin condensator
- C are o impedanta
- se comp ca un scurt la f inalte
-se comp ca un gol la f joase respective la cc. Cc nu poate circula prin C, ea incarca C, dar nu
circula prin el.

Schema bloc a unui modulator de produs:

-m(t) este sgn informational fara cc
-cutia cu x:modulator(circuit) care realizeaza produsul dintre m(t) si c(t); modulator in 4
cadrane(se refera la semnele semnalelor ++ -- etc)
-k apare prin concentrarea la nivelul sau a tuturor ct-lor care sunt in circuit
-c(t)-aceeasi forma ca mai sus.. si este produs de un oscillator local, dispus in imediata
vecinatate a blocului multiplicator

A) Principiul multiplicarii analogice (multiplicator in 2 cadrane)

Schema se structureaza in jurul lui AO in configuratie de amp inversor, y(t) fiind = -R/R aplicata
pe intrare*v1(t)
Acel Q ( t cu effect de camp-canal n) va trb sa joace functia unui resistor comandat in U.

- conditia de polarizare; se afla in zona liniara la limita de intrare in

zona de saturatie
Q e controlat de catre Vgs(grila e la v2, sursa e la intrarea lui AO si drena e spre v1).
la v-uri, in cercuri trebuia pus un semn de sinusoidal
|Vp|- tensiunea de prag care realizeaza polarizarea lui Q; trebuie pus in modul; + este la masa
v1(t) si v2(t) vor juca rolurile lui m(t) si c(t) indifferent de ordine, insa se prefera ca v1 sa fie c si
v2 sa fie t.

relatie valabila in zona de saturatie deci si in zona de granita

-Idss- componenta cont
-v mic inseamna ca poate sa cont si compo cont si alternativa, iar V mare inseamna cc
reprezentarea grafica a relatiei de sus.

legatura dintre zona de saturatie si zona liniara

Este derivata relatiei de sus.

rel 2 si 3 s au obtinut din calcule la cea de mai sus;

Intrarea inversoare a aO se comporta ca un punct de masa virtuala

Iar calcule….
 B) Modulatorul cu deplasarea dreptei de sarcina
Schema sa electrica
circuit construit in jurul NPN-ului
-acesta are in collector un circuit oscilant
format din RLC conectati in ||
-circ de polarizare format din R1, R2 si Re
-are alimentarea pt polarizare in dreapta la
Vcc cu m(t)
-in emitor are un generator de sgn
purtator la fc, cuplat prin intermediul Ce

-baza Q-lui(acel x) se decupleaza(se conecteaza la masa) prin intermediul acestui Cb

conditiile de functionare ale circ.

beta este ft mare(peste 100) => I de baza

se neglijeaza
analizez RLC-ul: L si L au impedante care se modifica in fct de f; se calculeaza modulele si
fazele; se obs ca modulul acestui RLC(care formeaza un FTB) are val mici la f joase

fr-freq de rezonanta, pt care L se

compenseaza cu C si se anuleaza unul pe altul si isi
anuleaza efectele si voi vedea in colectorul lui Q doar pe R
si val |Zech| = R. ea este cea mai mare val pos; la stanga si
dreapta acesteaia, Z se micsoreaza si tinde la 0

se defineste o banda a circuitului acel interval cuprins intre fL si fH(cred ca low si high) pt care
val modulului este >= 0.707*R, valoare echivalenta unei atenuari de 3dB

Din cond de funct reiese ca banda filtrului este >> fata de banda sgn 2fm (asa a zis el, probabil e
vorba de frecventa, nu de semnal…)
atunci cand analizez schema raportata la fc, acest C scurtcircuiteaza pe R2 si pune acel punct la
masa
si cand sunt la fm, C este luat un gol
pt f=fc Ce este scurt. Si va cupla c(t) in emitatorul Q, || cu Re
pt f=fm va fi luat un gol pt a decuple generatorul
Aceste lucruri inseamna ca vom analiza 2 regimuri de lucru:
-regim static:emitor comun adica nu vad partile cu condensatoare ale circ, polar se face pri
intermediul lui R1 si R2 prin grupul Vcc + m(t)
regim dynamic: x ajunge la masa si Ce e scurt deci voi avea un generator c(t) care debiteaza in E
lui q, || cu R de sarcina

Desene pt reg dinamic;

rx = rbb’ rpi = rb’e ro = rce rmiu = rcb
Folosind aproximarile din dreapta se ajunge la a2a schema

calcule

se obtine produsul dintre m si c iar, cu acea constanta de proportionalitate kp

 Curs 6

Modulatorul cu retea neliniara patratica(RNP)

De aceasta data, produsul celor 2 semnale m(t) si c(t) se realizeaza intr o maniera
indirecta. Plec de la idea insumarii semnalelor
In schema bloc: la m(t) adaugam ca m0=0 si trebuie retinut ca si la m era sursa,
dar n am mai pus o. (ca la c, unde scrie OSC in cutie)
Putem marca + din cerc cu un S de la sumator. Suma celor 2 sgn o notez cu ei(t), si
el parcurge o RNP-retea neliniara patratica; legea retelei este data in cutie: a2
este o constanta. Rezultatul de la iesirea retelei este eo(t).
Am notat ei si eo pt ca sunt de la intrarea(IN) si iesirea(OUT) RNP ului.
Eo trece printr un FTB idealizat, caracterizat de functia de transfer Htb(f) pe care o
rep grafic:
Consider castigul retelei ca
avand val 1; caract de frecventa este diferita de 0
in banda, care de de la fc-fm la fc+fm, si care e
centrata pe fc
avem reprezentare in 2 cadrane

pt ca FTBul este idea, faza in banda este nula, defazajul introd de filtru este 0
Nu se mai inmultesc, se aduna.
(1)
Sugestie de schema pt implementarea RNP:
-constituita dintr un limitator unilateral serie(sus)
-se insumeaza cele 2 sgn
dintr o neliniaritate de tip grad 2, unde am termeni de grad 0,1,2, particularizez si
retin doar termenul de grad2, iar acest lucru are ceva consecinte pe care le vom
discuta.

Relatia aceasta este de fapt relatia (1) la patrat, in care am pus si constanta a2.
Daca analizez relatia (2) constat ca am un termen care se refera la [atratul sgn
informational, unul care e produsul dintre m si c, cee ace arata ca e present
semnalul BLD si inca un termen care e patratul sgn purtator, pe care l am scris
explicit deasupra.
Vom comuta in domeniul freq, facand tr fourier a rel 2:

Pe al doilea rand inainte de paranteza lipseste ½

Acesta ar fi spectrul semnalului la iesirea RNP
Reprezentare spectrala
-pentru tr fourier a sgn info la patrat (M(f)*M(f)) se constata o latire a benzii de
baza: de la [0,fm] la [0,2fm], cu imaginea corespunzatoare(repr pe 2 cadrane)-asta
e imag din mijloc
-apoi am tr sbld ului (dreapta) pt grupul translatat, centrat pe fc , fara compo la fc

-constat ca mai e o constanta: care inseamna componenta la

f=0(diracul din centru )
-si mai am componenta de la 2fc cu amplitudinea de (a2A^2)/4
Toate acestea cu imaginile lor
Cele doua dreptunghiuri sunt reprezentarile functiei de transfer, cu paliere de 1.
Am ales banda filtrului de 2fm exact cat e banda bld uui, centrala pe fc, nceea ce
insemna ca filtru e capabil sa selecteze exact ce imi este util. acest lucru se explica
grafic printr un produs dintre functia de transfer si spectrul semnalului de la

iesirea RNP: rezultatul este cel din grafic care e

hasurat
Spectrul de freq al sgn de iesire y(t) -> Y
Am generalizat si de aceea am k2
Apoi fac tr fourier inversa pe 5
 Modulatorul echilibrat

E vorba de o structura in care m(t) ataca simultan doua ramuri cu neliniaritati

generalizate-amandoua de grand n-
Notez ei+ pe ramura de sus pt ca acolo am sumator, iar pe ramura de jos pun ei-
pt ca se face diferenta intre purtatoare si sgn informational:

Apoi in dreapta am o insumare algebrica(de fapt se face scadere) si o tiltrare TB

cu acelasi filtru idealizat care opereaza in banda utila, aceasta fiind cea care
corespunde cu bld ul.
Neliniaritatea de grad 2
Aici scopul a fost de a vedea cum se iplementeaza o retea de grad >1:

S a luat cazul pe care l am intalnit si la multiplicatorul in 2 catrane cu tec j, in care

fol un tecj cu canal n pe post de amplif monoetajat, cu toate accesoriile (r si c), iar
sarcina acestuia este o sarcina selective de tip RLC(filtru) si cu polarizare in cc de
la Vdd
Aceasta filtrare RLC este o filtrare TB.
Aici e un amplif de clasa C cu tecj care implementeaza rel pe care am intalnit o si
la multiplicatorul in 2 cadrane:

Lucrez cu marimi instantanee totale

vGS este functie de timp, VGS este ct si vgs(t) este marimea de current alternativ
vGS-marime instantanee totala

calcule de la rel de
mai sus
Ajungem la asta:

Si pot scrie eo+ si eo- folosindu ma de a-urile acestea:

Ne oprim aici cu acest subiect. )

Modulator nechilibrat bazat pe modulatoare MA
m0=0

Am multiplicare in 4 cadrane: pot sa merg si pe sus, si pe jos(ramurile din desen)

Schema contine: o structura de tip buffer(acel -1)- circuit bazat pe AO cu rol de
inversare; am o sageata > catre -1
Amandoua modulatoarele sunt stimulate de cate oscilatorul care le furnizeaza
c(t).
Pe traseul de sus am s1(t) si pe cel de jos am s2(t). am relatiile scrise pt cele doua
s

Pe schema, in dreapta am o suma algebrica (in susul sumatorului am + si in jos

am -) deci se scad cele 2 sgn si y este rezultatul acestei operatii. Se obt produsul
m*c care e bld
 NU CERE ACEST MODULATOR
Modulatorul cu comutatoare de tip parallel

Am o punte de diode(mijloc) care joaca rolul unui commutator. Se modeleaza

procesul de comutare al puntii care e controlata prin generatorul de sgn c(t). Se
modeleaza printr o fct de comutare fk(t)

generaqtorul de sgn din stanga m(t) e caracterizat de rez interna Rm si m0=0

Am pus eu linia neagra la punte scz ca e stramba, dar nici a lui nu i dreapta.
NU CERE ACEST MODULATOR
 Modulatorul cu comutare de tip serie(chopper)

Acesta e util in aplicatii cu BLD, bazat pe teoria esantionarii.

Acest modulator e alc din:
-un generator de sgn informational m(t)(de tension e)
-m0=0 specific bld
-un commutator(serie) care realizeaza o esantionare naturala sub controlul unei
purtatoare pulsatorii ap(t)
fs-freq de esantionare si voi impune de la inceput ca aceasta sa fie egala cu
frecventa purtatoarei, fc
-sgn de la iesirea comutatorului serie o notez eo(t) si urmeaza o filtrare TB(circuit
idealizat, cu defazaj 0, palier unitar, banda 2fm si centrata pe fc-toate caract de
pana acum)
-pt toate marimile pe care le utilizez introduce si replica in dom freq: pt m(t) am
spectrul, pt e am spectrul Eo(f), pt y(t) am Y(f)

Sgn m(t) are evolutia din

linia subtire ca un sin -gf. Nr 1
in dfin gf 2 unde e linia punctata e
A. fiecare puls are latimea Tp
Perioada de repetitie este Ts
Sub controlul acestor pulsuri(gf 2) care se aplica blocului de
esantionare(tocare/choppare) se extrag din sgn niste esantioane(zona hasurata
din gf1). Se pastreaza latimea pulsurilor insa se deformeaza palierul, se modeleaza
dupa cum evolueaza sgn in interiorul unui interval Tp.
Treb sa arat ca dintr un tren de impulsuri nemodulate ma duc in gf 2 cu ele
modulate.
Din semnalul acelas ca un sin deformat, extrag felii/esantioane
Sgn esantionat eo(t) are un spectru:

Coef ak sunt de forma:

Acesti coef ak sunt din ce in ce mai mici, pe masuran ce rangul lor creste

Prezenta lui sinc in (2) imi permite sa spun ca a+k = a-k ex:
Plecand de la rel 1, ajung la 3(explicitata)

Recunosc un spectru BLD;

dupa filtrarea sgn esantionat, la nivel spectral lucrurile stau asa:
Y(f) este rezultatul produsului fct de transf cu Eo(f)

Din rel (3) ma opresc si repr grafic doar la primii 3 termeni: primul e cu a0 si
ceilalti 2 sunt in prima paranteza- Recunosc un spectru BLD;
in urmatoarea () recunosc un al2ea spectru bld samd
Primul termen e reprezentat in centru, al doilea e in dreapta, centrat pe fc si cu o
banda de 2fm si imaginea lui
Peste aceasta repr a spectrului Eo(f) vin cu spectrul fct de transfer al FTB (cele
doua dreptunghiuri), care decupeaza exact spectrul dorit

fac tr f inversa si aflu sgn BLD

Comunicatii cu ML(modulatie liniara) de tip MA(mod amplitudine) (cu 2 benzi

laterale si purtatoare conservata)
Consideratii teoretice privind semnalele ML-MA
A) Domeniul timp
Vreau ca fata de banda laterala dubla sa nu mai inreg acea shiftare de faza, acel
salt pe care il inreg purtatoarea modulatoare a bld la fiecare trecere prin 0. Daca
am plecat cu faza initiala 0, sa se mentina 0.
Vreau sav ad la fc, la f centrala a benzii, o componenta, care sa mi arate ca
purtatoarea mi se conserva.

Sgn in timp e tot un produs intre 2 sgn, unde g(t) este o noua functie:

- o IMPUN >=0
Propunere de functie pt g(t):

m poate sa aibe sau nu componenta continua m0

ma este indicele de modulatie in amplitudine; valori practice in plasa [0.85,0.95]
scriu rel 1 in fct de ce
am la rel 2

daca explicitez pe c(t) o sa obtin rel 4 si am acel V(t)-anvelopa si e >=0

daca explicitez pe m(t) in rel 4 obtin

)
1+mam0 = k0- constanta totala
Pe baza rel 5 pot face o repz in dom timp a sgn:
E un semnal diferit de un sgn cos monotonal. Buclele sunt anvelopele: sup si inf;
acestea sunt centrate pe constanta k0A si -k0A
dinamica anvelopei este 2*ma*A*|mca(t)|max
Intre cele 2 anvelope am indicate evolutia purtatoarei.
In fct de k0 am situatii in care anvelopa sa fie chiar 0, adica sa aiba unpunct bde
tangenta cu axa absciselor; aici e prezentat un caz cu anvelopa >0

B) Domeniul freq
Cand trec in fom freq plec de la idea ca spectrul de f al sgn nou def este rezultatul
tr fourier al sgn in dom t, deci:
c(t)

Si plecand de la rel 5 voi calcula SMA.

Constat ca sub tr fourier este sgn bld si rescriu

Primul termen al rel 7 este un spectru al purtatoarei. K din 7 e k0

Daca reprezint vad compo de la fc, de amplitudine k-*A/2 deci conserve
purtatoarea; iar apoi am grupul ca pana acum, centrat pe fc si imaginea lui; cu alte
cuv spectrul MA conserva purtatoarea si e organizat ca si la bld pe 2 benzi laterale
In dreapta purtatoareai(diracul de pe fc): banda laterala superioara si imaginea sa.
In stanga purtatoareai(diracul): banda laterala \inferioara si imaginea sa.

C) Aprecierea puterilor medie si de varf

Incep de la puterea medie: valoarea patratica medie a sgn ma

RL-sarcina in ihmi
ma-sgn in timp in tensiune
delta T- durata ciclului de modulatie (cu T1 si T2)
 Curs 7

Continuare- am ramas la C) puterea medie si puterea de varf

Puterea medie

Explicitez patratul semnalului ma:

Scriind explicit cos patrat (in dreapta)

Ridic la patrat binomul din [ ]

Daca deschid parantezele [] am 6 termeni; din cei 6, numai 2 au valori nenule.

Valoarea medie a unui sgn periodic e 0; val unui produs orthogonal are val
0(cos*cos).
Doar termenul (k0^2+ ma^2*mca(t))* A^2/2 au valori medii nenule.
In consecinta, rescriu relatia 9 si raman cu o suma de 2 termeni:

Pc(primul termen) puterea medie pe purtatoare

Pbl(al doilea termeni) este ca la BLD si neste puterea in benzile laterale
Puterea de varf:
E V nu v mic.

Avem formula asta, care e similara cu cea a sgn BLD doar ca acum sub integrala
avem ma..
Daca tin seama ca tm repr momentul valorii de varf, si daca purtatoarea modulate
are o fc>>fm inseamna ca alternantele acesteia se modifica ft rapid, deci
probabilitatea ca val de vf a anvelopei sa coincida cu mom de varf al unei
cosinusoide purtatoare modulate este ft ridicata, deci o sa consider ca tm este nu
numai val de vf a anvelopei(deci a sgn) cat si val de vf a cosinusoidei(purtatoarei).
Deci plec de la ideea ca rel de defi 11 ar fi de fapt la limita:

Si acum intervine aproximarea din practica, cu erori minime: voi considera fc>>fm
La mom tm consider ca cos este maxim deci are val=1, cu atat maim ult la patrat,
deci obtinem rel 12:
Facem un exemplu:

Iau un sgn informational monotonal

Ca sa simplif lucrurile, am valorile numerice din dreapta(+ ma=1)
Urmaresc o analiza in timp(scriere analitica+repr grafica), apoi urmaresc o analiza
in freq(scriere spectrala analitica si repr grafica spectrala) apoi aprecierea celor 2
puteri:

pornesc de la relatia de baza care e rel(3) si facand toate simplificarile cu valorile

numerice, ajung la rel asta:

expresia analitica si graficul pt

acest exemplu

fata de val medie de 1V, ma duc in sus si in jos

cu 1V pt ca a=1
am si cazul particular cu anvelopa =0(punct de
tg cu axa absciselor)

spectrul ma + soectrul bld

insotit de indicele de
modulatie, care e 1 aici. Vezi
mai jos de ce
Relatia generala spectrala:

m0=0 deci k0 ramane 1

Daca inlocuiesc pe M(f) din relatia:

In relatia generala de mai sus, ne reiese o formula pe care el n a mai scris o, si

graficul urmator:

Am o componenta la f=fc cu A=1/2 V pt ca fac impartirea vectorului pe cele doua

cedrane(stanga si dreapta) si apoi grupul translatat si centrat fata de fc

Ma uit la rel asta si de aici

mai am inca un ½ inmultit, si
de aia am in graphic
componente cu ¼
Pt puterea medie folosesc rel pe care am dedus o(este scrisa sim ai sus)

In care inlocuiesc numeric.

Puterea medie are 2 componente: primmul este puterea medie pe purtatoare si
al doilea este puterea medie in benzile laterale
Puterea de varf :

Am dedus o la modul general mai sus, acum doar inlocuiesc.

La mom tm iau cos=1, tot ca mai sus.

Mai facem un exemplu <3

Iau un sgn care nu are compo cont pt a simplifica lucrurile, pt ca neavand compo
cont, k0 devine 1, indif de ma
a=1, de aceea in grafic am ½

Iau aceleasi val numerice pt simplificare:

Relatia analitica prin dezv in serie fourier, unde coef au fost determinati:

Unde m pari sunt =0

Reduc analiza la doar pt cateva componente si pun ‘ …’

asta e in freq

rel pt sgn cautat-pornesc de la relatiile generale si inlocuiesc numeric

Plecand de la rel aceasta si de la figura anterioara, pot sa desenez semnalul ma

Rep in dom timp

Spectrul,care este tr fourier a sgn de mai sus:

Si repr spectrala in freq
Teoreric spectrul este infinit. Daca ma opresc la componenta de rang 3, banda o
consider 6*fm, dar de obicei la 4*fm se poate opri, in aceste conditii, pt ca am zis
ca banda o limitez la latimea pulsului, care inseamna Tm/2 adica 2*fm
Acum se calc puterea, cu formula generala de mai sus. Calcule…

Pt puterea de varf, val max este valoarea de platou a sgn informational

Tehnici de modulare liniara de tip “MA”(modulare MA)

Avem stabilite criteriile de apreciere a sgn MA in timp, in freq si in zona

energetica(puteri) si vrem sa vedem cum am putea implementa un astfel de
semnal
Modulatorul de produs

Relatia de definire a sgn ma:

Dupa = este o relatie echivalenta, deci pot implementa prima relatie sau a2a, sub
forma unor scheme:

Prima: am de a face cu o multiplicare intr o ct(care e pe post de indice de

modulatie) si informatie(m(t) si ma); x in cutie este multiplicator. Jos este o borna,
nu sageata dubla.
Apoi rezultatul se aduna cu 1. Rezultatul este anvelopa, care se * cu c(t)(am un
oscillator pt introducerea purtatoarei) si la iesire avem sma(t)
Consider constantele km ale multiplicatoarelor ca fiind unitare.
Pt a doua relatie, am a doua schema:

am de a face cu o multiplicare intr o ct(care e pe post de indice de modulatie) si

informatie(m(t) si ma); x in cutie este multiplicator. Jos este o borna, nu sageata
dubla. Analog prima si apoi multiplicator cu c(t) si apoi adun rezultatul cu c(t). aici
nu prea a explicat…
 Modulator cu retea neliniara de grad 2

Reteaua e in dreptunghi
Si apoi acelasi filtru FTB ca la bld
Diferenta intre ma si bld este ca la ma aveam doar gradul 2, si se numea patratica,
pe cand aici am toate gradele de la 0 la 2
Etapele de procesare sunt aceleasi: insumarea semnalelor c si m, obtinerea unui
sgn suma ei, parcurgerea retelei, obtinerea unui sg neo care va fi filtrat TB printr o
filtrae idealizata(am fct de transfer de banda egala cu banda semnalului util adica
pe care vrem sa l extragem, banda centrata pe fc etc). toate sgn sunt in timp
Tratarea analitica:
Vad ca e prez sgn de care am nev, dar la nu mom trec din timp in freq pt ca ma
ajuta

Prima etapa de procesare:

Iesirea din retea:

Prezenta termenului 3 imi arata purtatoarea, si prezenta termenului 5 care ii arata

produsul mc care adduce a sgn BLD; reiau relatia 2 si adun termenii 3 si 5:
Dau factor fortat a1 si grupez. … din fata si din spate inseamna ca ceilalti termeni
raman la fel
Ma=indicele de modulatie in amplitudine(2*a2/a1)

Fac tr pt fiecare termen in parte, iar termenii 3 + 5 sunt grupati si repr sgm ma cu
alte cuv rel 4
Pe grafic se vede fct de transfer a filtrului, care coincide cu banda sgn util; prin
filtrare iese rel 5 si apoi merg inapoi in timp si aflu semnalul dorit
K2 ct de proportionalitate(2 de la grad 2)
 Curs 8

Modulatorul cu comutare de tip serie(chopper MA)

Structura bloc a modulatorului:

Contine:
-o sursa de sgn informational m(t) (figurate ca o sursa de sgn de tip tensiune)
-un transformator cu raport 1:N si cu infasurarile ai sa realizeze inversarea de faza
in secundar
-o baterie cu val tens = A
-sgn ei(t) este sgn suma dintre N*m(t) si baterie ; rel 1
-Un bloc de esantionare naturala(commutator serie) cu
f de esantionare =fc, care este controlat de un generator de semnal pulsatoriu ap(t)
-unde e ap(t) nu e sageata dubla, este borna
-la iesirea comutatorului am un sgn care va fi filtrat TB, filtru care este
idealizat(vezi pe desen conditiile)
ei(t) are o evolutie oarecare(linia
subtire care abia se vede-gr de sus)
apoi comutatorul determina extragerea
esantioanelor(cele hasurate); tren de
pulsuri cu latime constanta=Tp;
am zis ca e controlat de ap deci il
figurez si pe el in graficul de jos
eu caut sav ad dintr un tren de pulsuri
care nu au acelasi palier etc(sus), semnalul MA si pe acesta il extrag;
 spectrul
Daca sgn de intrare este ei(t), atunci spectrul sau este tr fourier a rel 1 rezulta rel2

Relatia de dupa = nu e demonstrate inca, o iau ca atare

ak este un coefficient = cu tot ce e in stanga sumei si sinc ul si cu cat k creste, val
constantei scade, in plus avem constante simetrice la + si la – k.(a mai fost ceva
asemanator in cursul trecut sau cursul 6)

Semnalul de iesire:

Am reluat rel3 in freq: spectru infinit, ca pt banda de baza(k=0) am exact spectrul

sgn de intrare in commutator si minunatele grupuri centrate pe fc, si imaginilelor
etc

Reiau si rel 2 in freq

Am inlocuit in 3 ce pot(din ce am constatat mai sus) si am explicitat suma.

Al 3lea termen din suma reprezinta C(f) si primul termen de pe linia 2 este spectrul
bld pt un sgn bld:
Teoretic voi avea o suita infinita de sgn bld; reprezint grafic rel4:

Primul termen din suma de mai sus este diracul din f=0;
al doilea e trapezul central(banda de baza)

Apoi reprezint suma asta: care reprezinta

exact spectrul MA
Termenii 3 si 4 sunt cele doua trapeze laterale, entrate pe fc si -fc, cu banda 2*fm
Conditia de esantionare corecta

constat ca fct de transfer acopera fix zona de interes deci prin filtrare extrage ceea

ce voiam.
daca fac tr fourier inversa ajung la:

si apoi fac calcule si ajung la

 indice de modulatie care
e egal cu rap dinttre factorul de transformare si aplitudinea A

Comunicatii cu modulatie liniara si banda laterala unica-BLU

(com cu banda latrala si fara purtatoare conservata)

Noua modulatie conserva o singura banda si in spectrul final nu mai

intalnesc purtatoarea(ca la BLD)

Trb sa real un sgn BLU care sa aiba o banda pe jumatate din banda lui
BLD = cu fm

Cele doua surse de sgn:informational m(t) si purtator c(t)(cu spectrele loc) ataca un
modulator de modulatie BLD, care imi produce un semnal bld cu spectrul sau,
dupa care eu pot folosi pt extragerea benzii, fie un FTJ, fie un FTS, fie un FTB.
 Consideratii generale privind semnalele ML-BLU

A) Dom freq

fm este freq max si 0 este f min; specrul generalizat pt un sgn informational;

Spectrul sgn bld:cele doua componente centrate pe fc; analitic avem relatia asta
pe care am mai folosit o (cica ); am translatat ce
avem in prima imagine, la dreapta si la stanga(nu
prea am inteles cum)

Cele doua f de tr(sunt mai jos expuse) le puprapun peste spectrul sgn bld; printr o fct H voi
estrange benzile complementare

Functia de tr a unui FTS

F de tr a unui FTJ-e pe dos fata de sus

S si I vin de la superioara si inferioara(BLS si BLI)

 trb sa vad cum impart acest bld in bls si bli()

Acum voi explica analitic..

Vad ca sbld le contine pe amandoua, si ca M(f) poate fi exprimat ca suma de doua grupuri:

Voi fi nevoit sa vad cum sa exprim analitic pe M+ si M- si ajung la relatiile 4 si 5

Cu rel 3 ma duc in 1 si schimb variabilele, voi avea r4 termeni si imi reies espresiile pt bls sib li:

Grupez ultimele doua rel intr una singura: BLU

B) Dom timp
Daca spectrul bld poate fi impartit in doua compo(bls si bli), ma pot astepta ca si sgn bld sa
poate fi impartit la fel: printr o tr fourier inversa
Se face o demonstratie pe care el n o mai face, si se ajunge la:

Care confirma expresiile pe care le pot folosi pt m+ si m-

hh(t)-fct pondere a unui filtru Hilbert, care are expresia:

acesta trb privit ca un sgn obtinut prin tr Hilbert asigurata de filtrul

din cutie
Proprietatile filtrului Hilbert:

Imi pun problema si in dom timp sa impart sgn in doua sgn

Din (26) reies 4 termeni

acesti 4 termeni ii regupez si iese rel de mai jos

 iau grupurile separat:

Ma uit in (16) si (17) si rescriu in cea de sus;

Dupa calcule ne iese asta:

O sa recunosc pe c(t) in (28)

Si ajung la rel asta unde recunosc pe q

Si ajung la rel asta unde recunosc pe q

Similar procedez pt celalalt grup:

Si apoi fac sipe blu care e suma algebrica a celor 2 sgn bld
Rel importante: 8 si 32
C) Puterea medie si puterea de varf
Expresia finala pt puterea medie:

Expresia finala pt puterea medie:

Facem un exemplu simplu:

cel din dreapta este m

transformat; amandoua au valorile medii nule
Scriu BLU uitandu ma la expresia lui (32)

Expresia pt ambele; acum ca o am, ma pot uita pe grafic

Important : sgn monotonal inseamna ca are o sg frecventa, insa eu obtin 2, pt ca una este din
procedeul fourier pe care il aplic
Am ¼ pt ca am ½ o data din scrierea BLU sim ai am ½ din tr cosinusului
Pt bls: f lim sup este unica freq pe care o am si e = fc+fm
Pt bli: f lim inf este unica freq pe care o am si e = fc-fm
La puteri doar inlocuiesc in relatiile de mai sus cu val numerice:

calcule din 36
 CURS 9

3.2 Tehnci de modulare liniara de tip BLU

3.2.1. Modulatorul cu schimbare de faza

Suntem la paragraful referitor la modulatia cu o singura banda, fara purtatoarea

conservata, numita tehnica BLU = BANDA LATERALA UNICA.
Am facut analiza timp-frecventa si am aratat cum stam cu puterile, medie si de varf.
(Referitor la exemplul din cursul 8) Putem schimba oricand tipul de semnal
modulator, numit si semnal informational, numit si semnal in banda de baza.
In cee ace urmeaza, ne propunem sa materializam lucrurile, in sensul de a oferi
structuri dedicate, in sensul asta tehnici de modulare BLU. In fond, in cazul BLU
putem foarte bine sa obtinem semnalul si de multe ori chiar se apeleaza in constructia
sistemelor, se apeleaza la o filtrare trece banda de obicei, dar noi am aratat cazul
trece sus si trece jos pentru a extrage o banda sau alta, dar ne putem lua banda unui
filtru trece banda a.i. sa degajam banda utila. Drept urmare, vrem sa oferim pe baza
relatiilor timp-frecventa pe care le-am stabilit, vrem sa repetam ideea de
materializare dedica a tehnicii BLU.
Ne reamintim relatia in domeniul timp, pe care am dedus-o:

= semnalul informational transformat Hilbert

De retinut ideea interpretarii: Deci relatia de mai sus: Semnalul BLU de fapt trebuie
privit ca o suma algebrica (diferenta este pentru banda lateral suparioara, iar plus
pentru banda laterala inferiora), o suma algebrica a doua semnale de tip banda
laterala dubla pe purtatoare in cuadratura c(t) si q(t), cu modulatoare de tip m(t),
respective m transformat Hilbert si bina-inteles, toata suma afectata de o constanta
½.
OBS: Nu constanta imi da tipul de semnal, constanta nu face decat sa imi aranjeze
cu exactitate ce trebuie sa fie acolo daca vreau sa operez cu c(t), q(t) de forma Acos(),
Acsin(). Constanta nu schimba sensul interpretarii noastre.
De ce este utila analiza in domeniul timp?
• Pentru ca bazati pe aceasta relatie, putem sa prezentam o prima directie de
implementare a unui modulator dedicat benzii laterale unice, numit
modulatorul cu schimbare de faza.

m1, m2, m3 = multiplicatoare

S = sumator
In stractura apare simbolizat prin acest bloc ( ) filtrul Hilbert. Am pus - pi/2 pentru
ca filtrul Hilbert ne impune un defazaj de -pi/2. (structura de tip Hillbert atrage dupa
sine o defazare a semnalelor cu -pi/2).
Cu verde:. Linia punctata incadreaza un grup de doua blocuri in care primul bloc
Osc = oscilator si al doilea bloc = un bloc de defazare. In varianta moderna sunt
liniile de intarziere digitale. Ideea este ca grupul acesta constituie un oscilator in
cuadratura.
La cele doua iesire ale oscilatorului in cuadratura: la o prima iesire este prezent
semnalul c(t), iar la a doua iesire este present semnalul q(t).
OBS: Sumatorul il putem materializa cu un amplificator operational.

Oscilatorul in cuadratura -marcat cu OC, format din: oscilator + retea de defazare

cu -pi/2.

De ce apare in simbolistica -pi/2?

• Pentru ca este acea relatie intre cos si sin. Un sin(x) = cos(x-pi/2).

Am un oscillator Colppits sau Hartley, materializata una dintre aceste structui printr-
un oscillator cu cuart, producem cosinusoida c(t), automat trecand semnalul, nu
numai ca il furnizam la iesire, dar tot odata c(t) este aplicat si retelei de deafazare si
realizam q(t) care se injecteaza in multiplicatorul m2.

Urmeaza sa ne concentram asupra structurii OC ca sa vedem cam ce schema electrica

bloc putem sa folosim in perspectiva realizarii a ceea ca am simbolizat prin cele doua
blocuri si am numit OC, oscillator in cuadratura, furnizor al lui c(t) = Acos() si a lui
q(t)=Asin():
In detaliu, o astfel de structura bloc electrica:

Se observa in structura bloc prezenta a doua multiplicatoare analogice care au la cate

o intrare semnale analogice. Prin prin bucla se plica c(t), rezultatul o sa fie procesat
si un alt semnal analogic multiplicatorului M1.
La intrarile nr. 2 pentru fiecare multiplicator sunt aplicate doua semnale de curent
continuu, dou semnale statice pentru a materializa doua constante.
Alte doua blocuri prezente sunt cele doua integratorare analogice folosind simbolul
specific operational pentru ca sa arat ca sunt structurate aceste doua integratoare pe
baza a doua amplificatoare operationale, amandoua caracterizate prin constante de
timp (tau1, tau2). Numai ca in perspectiva, pentru a usura si a urmari lucrurile vom

considera constantele de timp ale integratoarelor: , de asemenea

constantele de multiplicare (afa1, alfa2), in modul aceste constate luate, le impunem
a fi egale: .
Drept urmare, avem o structura furnizoare de semnal c(t) si totodata, in paralel,
furnizoare de semnal in cuadratura, un semnal sinusoidal q(t).
Plecand de la o apreciere rapida a lucrurilor, la un anumit moment de timp, spunem:

daca la un anumit moment c(t) este de forma: , vrem

sa aratam ca q(t) este Asin(). Scriem q(t) la iesirea intgratorului I2:

(asa cum se scrie la iesirea unui

operational utilizat intr-o structura de integrare, deci -1/constanta_de_timp, iar apoi
semnalul de intrare la intrarea in integrator, adica rezultatul multiplicarii, care
multiplicare insemna: -alfa2 = -alfa *Semnalul c(t), care inseamna Acos(wc t)).
Noi vrem ca q(t) sa fie de forma sin(). Rescriem relatia: Scoatem A in fata si sub
integrala avem alfa/tau, vom inmulti si imparti cu w c a.i. sa evidentiez la nivelul
integratului derivata sinusului, iar aceasta constanta, care sa am in final Asin() o
impugn a fi egala cu 1. De aici rezulta de fapt modul rapid in care pot sa apreciez
frecventa oscilatorului in cuadratura. Daca aceasta constanta este 1 scriu:

Si am aratat condintia de a avea doua semnale in cuadratura: aceeasi frecventa si

aceeasi dinamica, aceeasi valoare maxima a semnalului, adica A. Din controlul cst.
de multiplicare si din controlul cst. de timp proprii a integratoarelor putem sa
controlam frecventa.
A doua directive de structurare a unui modulator este structura Weaver.

3.2.2. Modulatorul Weaver

[Link]. Considerente generale
Modulatorul Weaver a fost o realizare de bun cand a aparut, pentru ca nu mai implica
filtrarea Hilbert care reprezenta o problema. A fost conceput pentru aplicatii pentru
transmisiunile vocale.
Transmitiunile vocale insemnand semnale informationale care au un spectru de tipul:
Semnalele acestea vocale sunt semnale in banda 300Hz-4000Hz, cu alte cuvinte care
au un gol spectral intre 0 si o frecventa minima fe. Frecventa maxima fiind frecventa
maxima fm.
Spectrul semnalului in banda de baza sau spectrul semnalului modulator caracterizat
prin:
• fm (frecventa maxima)
• fe (frecventa minima diferita de 0, mai mare ca 0)
• frecventa centrala a spectrului
• frecventa centrala a benzii de baza este f1
• banda de baza o notez prin 2f0
Avem relatiile:

In strctura Weaver apare un bloc aparte: multiplciatorul de frecventa.

[Link]. Multiplicatorul de frecventa

Def: Multiplicatorul de frecventa trebuie privit ca o structura electronica destinate
sa multiplice frecventa semnalului de intrare, dar multiplicarea este mai ampla, este
o multiplicare a intregului argument propriu semnalului de intrare.
Acest lucru se simbolizeaza astfel: un dreptunghi cu semnul de multiplicare si N
(factorul de multiplicare), cu semnalul de intrare vi(t) si semnalul de iesire vo(t):

Multiplicatorului nostru careia daca ii aplicam semnalul de intrare

, va produce un semnal cu o alta amplitudine maxima,

dar avand argumentul multiplicat prin N:
, unde:
Si deci la iesire obtinem:

Tot blocul din curs:

Dar s-a constat ca multiplicare afecteaza argumentul si ca psi(t) nu se reduce doar la

w0t, ci ca pe langa w0t poate sa fie si o faza fixa / initiala / variabila.
Pe noi ne intereseaza doar multiplicarea in frecventa deci ne vom rezuma doar la
w0t.
Schema pentru lantul de celule:

Multiplicarea la nivel de celula este:

Cum se gandeste o celula?

• Celula este constituita dintr-un amplificator mono-etajat. O celula ni trebuie
privita o structura bazata pe un amplificator in clasa C, avand o sarcina pasiva
selectiva, a carei functie de transfer o notam prin Z(f):
Ce intelegem prin structura acestui amplificator in clasa C?

• Construim structura in jurul uni transistor PNP, cu rezistenta de emitor

decuplata (este decuplata in regim dinamic), polarizarea pe care o avem din
divizorul de polarizare si polarizarea collector-emitor de la baterie si ce este
important acest circuit RLC( ), circuit sarcina, plasat in colector, pentru
structura in regim dinamic pe care o analizam. Pentru un astfel de circuit RLC
a carui impedanta este Z(f), avem o caracteristica de forma:

, care evidentiaza prezenta la o anumita frecventa centrala fr , prezenta a unui

maxim a clopotului gaussian, valoare maxima fiind R (acolo unde e guguloiul
negru). Apoi avem banda circuitului si o masuram intre frecventele la care
inregistram caderea de 3dB a maximei si am frecventa minima (fL) si frecventa
maxima (fH), deci diferenta intre cele doua frecvente, frecventa limita suparioara
si frecventa limita inferioara. Se apreciaza cu relatiile:
Avand in vedere clasa de functionare, curentul i(t) la iesirea amplificatorului, la
noi i(t) coincide cu valoarea instantanee totala a curentului de colector, dar care
in conditii clasice in care componenta statica e nula, se indentifica cu componenta
pur dinamica. La factor de amplificare mare, se arata ca:

Curentul se prezinta sub forma:

Se face o tartare a lucrurilor privind curentul intr-o dependenta la nivelul

caracteristicii statice de transfer ic-vBE:

Iata vi-t carese aplica in punctul de functionare propriu clasei C( ):

 Iata ic cum apare ca sa justificam ce am anticipat mai sus:

Dentru ca limitarea este apropiata de baza alternantelor si frecventa este ridicata,

pot sa consider ca putem sa aproximam pulsurile sinusoidale cu pulsuri
dreptunghiulare.
Curentul i(t) fiind format din pulsurile care rezulta prin pozitionarea punctului de
functionare propriu clasei C, cu limitarea (zona hasurata), se dezvolta in serie
Fourier pe baza relatiei 4 cu coeficientii ik si in conditiile in care factorul de
umplere tau/perioada este foarte mic pot vorbi ca acesti coeficienti ik sunt egali
(din relatia 6) cu o constanta Af0tau:

, unde:
• f0 = inversul perioadei
• tau= latimea pulsurilor, depinde de cat de adanca este limitarea
Notatii de trecere din timp in frecventa pentru toate marimile implicate:

Pot sa imi permit cu acestii notatii sa comut lucrurile in domeniul frecventa ca sa imi
usurez rationamentul si sa scriu tensiunea de iesire in domeniul frecventa ca fiind
produsul intre impedanta retelei de selectie si spectrul de frecventa al curentului care
trece prin sarcina => relatia 7, unde I(f) este de forma relatiei 8, rezultand din
transformarea relatiei 4:
Se scrie curentul axandune pe tot ce inseamna pe componente de rang n si
componente dreapta-stanga;

Printr-o desenare spectrala la nivelul diagramei spectrale a curentului si printr-o

suprapunere a functiei Z(f), o reprezentare bi-cadran, vad cum pot, impunand
anumite conditii, sa selectez componenta de frecventa Nf0.

In felul acesta cu este spuns si in nota N2:

, impunand conditia:
Putem sa spunem ca tensiuna de iesire este de fapt componenta de frecventa f0 sau
de pulsatie w0, cu produsul marimilor care inseamna amplitudinea maxima (Vo)
prin elementele passive sau indirect prin tau respective:
[Link] Sructura modulatorului Weaver
* f1 = frecventa centrala a benzii de baza
* f0 = frecventa de taiere a semnalului informational (al semibenzii de baza)
* fc = frecventa centrala a benzii semnalului BLD\U pe care vreau sa-l produc

Structura este stimulate prin semnalul informational m(t), un semnal pregatit pentru
modulatie, un semnal care nu are componenta continua (am vazut ca in spectrul care
a fost adus in atentie era un gol de componente inclusive la 0 si apoi continua un
lipsa componentelor pana la fe).
Pe fiecare traseu (pe sus si pe jos) constatam:
• prezenta a cate unui modulator analogic M1 pt sus, M2 pentru traseul de jos.
• prezenta pe fiecare traseu a unui FTJ care opereaza in banda 0-f0
• de asemenea pe fiecare traseu prezenta unui alt modulator analogic M3(sus),
M4(jos)
• sumator care imi realizeaza suma algebrica inre semnalul de la iesirea de pe
primul tronson si de pe tronsonul de jos
Semnalul la iesire va fi semnalul BLU centrat pe frecventa fc.
In plus mai apare un bloc care a fost explicitat anterior, multiplicator de frecveta.
Prin acest multiplicator de frecventa realizez purtatoarea c(t) de frecventa fc si
purtatoarea in cuadratura q(t) prin reteaua de dafazare.
Cu alte cuvinte voi avea pentru primul grup de multiplicatoare M1- M2 un oscillator
OC1, furnizor de c1(t), q1(t).
Prin multiplicatorul de frecventa multiplic c1(t), cu raportul fc/f1si obtin un c(t) de
frecventa fc si un q(t) la iesirea acestei retele de defazare. Pt oscilatorul in cuadratura
Oc1 am incadrat grupul Osc+retea de defazare, de frecventa f1. Iar pentru a produce
purtatoarele c(t) si q(t), am incadrat punctat ceea ce inseamna structura OC2, bazat
pe multiplicatorul de frecventa si reteaua de defazare.
Uitandu-ne la schema putem spune asa: procesarea urmareste urmatoarele etape:
1. Intr-o prima etapa care se desfasoara la nivelul multiplicatorului M1, respectiv
la nivelul multiplicatorului M2, multiplicarile care se realizeaza la nivelul M1
si M2 inseamna multiplicari analogice, inseamna modulatii de produs specific
celor doua multiplicatoare care materializeaza producerea a doua semnale
BLD: s11 si s12. Numai ca s11 este pe purtatoare c1(t), iar al doilea semnal
BLD este rezultatul modulatiei de pe purtatoarea in cuadratura q1(t), cu
acelasi semnal modulator m.
2. Semnalele sunt filtrate trece jos in banda filtrului de care faceam pomenire,
adica identic cu cel de jos si un alt filtru trece jos identic, amandoua in tratarea
noastra se considera filtre idealizate cu caracteristicile specific unui ftj ideal.
Dupa filtrare se obtin doua semnale, s21(pe primul tronson, cel de sus) si s22
(pe tronsonul de jos)
3. Insumarea care produce un semnal BLS (banda laterala suparioara) si BLI
(banda laterala inferioara)
 [Link].Modulatorul Weavor

1. Se scriu semnalele laesirea primei perechi M1-M2: s11(t)- primul semnal de

pe traseul 1, s12(t)- primul semnal de pe traseul 2:

Reprezentarea:
2. Prin filtrarea trece jos, etapa a 2a, s21, s22, inseamna filtrarea trece jos a lui
s11 si respective s12, scris sub forma de produs de convolutie intre functia
pondere a filtrului trece jos si cele doua semnale, spectral vorbind, s21, s22,
rezulta prin aceasta filtrare:

3. In etapa a treia este a doua modulatie de tip BLD:

Insumarea algebrica a celor doua semnale:

Se analizeaza mai usor la nivel spectral:

 Daca spectrele se insumeaza, respective se scad:

Expresia spectrala se vede la 13 si 14

Conversia in timp se scrie in rel 15 si 16
Am plecat de la rel 11 si 12 pe care scads au le adun si treaba asta are
consecinta asupra spectrului si in final dau expresii de tipul celor consecrate
pentru un BLS si BLI, numai ca cu frecventa diferite in scriere.
In diagrama spectrelor:
• Y+ spectrul BLS
• Y- spectrul BLI
!!! Il intereseaza de unde a inceput si unde a ajuns

[Link] cu modulatie liniara de tip stereophonic (ML -

“stereo”)
Def: o modulatie de tip stereofonic in general presupune transmiterea simultana intr-
o banda 2fm, ca pana acum, cu transmisiunea a doua seamnale pentru aceeasi banda
pe care o foloseam pana acum in transmisiuni BLD sau MA, banda care era egala cu
2fm, numai ca in aceasta banda 2fm, pana acum transmiteam un singur semnal, deci
era o transmisiune monofonica, acum transmit doua. Aceste doua semnale pot sa
provina din locatii diferite, am M1 M2 sau pot sa provina din aceeasi incinta si atunci
vorbesc de stereofonia propriu-zisa. Luam cazul cel mai simplu cu captari si
conversii de tip mesaj semnal pentru aceeasi incinta pentru obtinerea unei spatialitati
sonore care sa insemne o naturalete a redarii semnalului.

In cazul notei N1, arat situatia in care as avea o singura locatie. In cadrul locatiei am
un traductor M1 (microfon), mesajul se converteste prin acest traductor, se amplifica
si obtin semnalul m1. Apoi am aldoilea traductor M2 (microfon) si obtin semnalul
2, dar pana acum pentru monofonie aveam un singur traductor M cu amplificare
corespunzatoare si obtineam semnalul m(t), comparand cu m1(t) si m2(t), m(t) ar fi
suma lor. In concluzie, ca sa am o receptie performanta in conditii de stereofonie,
trebuie sa pot sa refac semnalele m1 si m2 si sa le dau spatialitatea Sonora, dar tin
seama ca ce am transmis stereo ar fi util si pentru receptia monofonica. Este vorba
despre asa numita compatibilitatea intre transmisiunea stereo si receptia
monofonica:

Daca cele doua semnale in coditiile noii transmisiuni sunt din doua locatii distincte,
cand lucrez cu nonstereofonie, cu transmisiuni distincte, locatii distincte, m1 si m2
pleaca din locatii distincte doua semnale oarecare, numai ca se transmit intr-o
aceeasi banda, maim ult cele doua semnale m1 si m2, fie ca vorbesc de a), fie ca
vorbesc de b), trebuie sa aiba semnalele cu aceeasi dinamica, aceeasi frecventa
maxima fm sis a nbu aiba componenta continua caci transmisiunea va fi de tip BLD.
Clasificare:
• ML – QAM (Quadrature Amplitude Modulation) (b)
• ML – CQAM (Compatible QAM) (a)
 CURS 10

5.1 Comunicatii ML-QAM (ML cu purtatoare in cuadratura)

A) structura modulatorului QAM (multiplexare ortogonala)
Avem o structura a modulatorului bazata pe doua modulatoare cu rol de
multiplicatoare de produs de tip BLD: M1 SI M2. Fiecare multiplicator are doua
intrari: intrarile nr. 1 sunt stimulate prin cele doua semnale m1(t) si m2(t).
Componentele continue pentru m1(t) si m2(t), m1(0) si m2(0) sunt egale cu zero.
Cele doua semnale modulatoare intervin in procesul dublei modulatii BLD
prezente in schema. Purtatoarele sunt diferite intre ele, intre cele doua modulatii
BLD pe care le realizam, pentru traseul de sus, pentru multiplicatorul M1,
purtatoarea este c(t), cosinusoidala, iar pentru modulatorul M2 purtatoarea este
sinusoidala, in cuadratura, q(t).

La iesirea celor doua modulatoare avem s1(t) si s2(t), in urma sumatorului avem
sQAM(t). Se scrie:
Daca fac transformata Fourier a relatiei 1 => spectrul semnalul sQAM ca fiind suma a
doua spectre. Un prim spectru pt. primul termen si un al doilea spectru pe al doilea
termen.

Spectrul confirma bada 2fm de lucru, in care practice transmitem spectrele a doua
semnale BLD cu modulatoare distincte M1 si M2.
Spectrele celor doua semnale BLD in cuadratura se plaseaza in aceeasi banda.

La receptie se vor putea degaja cele doua spectre in perspectiva refacerii semnalului,
gratie defazajului celor doua purtatoare.

B) Forma generala de scriere a semnalelor modulate pe purtatoare

continue
B1) Forma rectangulara de scriere
Este data de relatia 4:

Relatia 4 spune ca: Orice semnal modulat pe o purtatoare continua poate fi scris sub
forma diferentei a doua semnale BLD care implica purtatoare in cuadratura si a doua
semnale modulatoare fc(t) si fq(t).
fc(t) si fq(t) = functii caracteristice ale semnalului sim ai doct ar fi componentele
fazorului propriu semnalului modulat.
B2) Forma polara de scriere
La nivelul rel. 5 impunem rescrierea functiilor caracteristice fc(t) si fq(t) sub forma
rel 5 in care implic doua noi functii: v(t) si .

Daca luam relatiile 5 si explicitam in cadrul rel. 4 pe fc si fq, atunci vem avea o
scriere de forma relatiei 6, in care cele doua marimi noi introduse, anvelopa
semnalului si faza instantanee totala se scrie in rel 7:

De retinut: orice semnal modulat pe purtatoare continua poate fi scris intr-o forma
rectangulara in sensul relatiei, identificand functiile fc si fq sau poate fi scris sub o
forma polara conform relatiei 6, unde anvelopa si faza instantanee totala se pot
aprecia dupa ce am identificat functiile fc si fq.

C) Analiza semnalului sQAM(t)

Rescriem forma semnalului din relatia 1 sub forma relatiei 8, explicitand c(t) si q(t)
si am identificat fc si fq:

Daca avem fc si fq ne uitam la relatiile din 7, se introduc acei fc si fq in rel7, si

obtinem 9 si 10:

Daca in rel 6 introduc rel 9 si 10 voi avea rel 11:

Rel 11 prezinta doua dependente si arata ca un semnal s QAM(t) are caracteristici si
de modulatie liniara si de modulatie unghiulara de tip modulatie de faza.

5.2. Comunicatii ML-CQAM

A) Structura modulatorului
Este posibil ca intr-un semnal stereo-unghiular sa fie cuprins stereo-liniar.

Structura modulatorului cuprinde:

Sursele de semnal informational m1, m2
Apoi o structura de X cu cele doua sumatoare care imi vor produce semnalul
diferenta m1-m2 si suma lor m1+m2
Cu semnalul diferenta care devine semnal modulator lafel ca si semnalul suma voi
aborda doua modulatoare BLD, deci modulatoare de produs M1, M2 pe purtatoare
in cuadratura (q(t), c(t)), cu ( ) avand un oscilator in cuadratura de frecventa fc, vom
genera doua semnale BLD, pe care le notez sdBLD(t), adica semnal BLD cu modulator
semnal diferenta, iar pe al doilea traseu, la iesirea lui M2 obtin un semnal BLD cu
modulator semnalul suma. Totodata de la oscilatorul care este in structura
oscilatorului in cuadratura obtin un semnal c(t). Cu alte cuvinte sumatorul
insumeaza: sdBLD(t), ssBLD(t) si c(t). Aceasta suma de semnale e notata prin s1(t), cu
relatia data in 16, iar daca identific functiile fc si fq se rescrie sub forma relatiei 20,

evidentiind o anvelopa dependenta de , unde:

md = semnalul suma
ms = semnalul diferenta
Se doreste sa nu mai existe aceste fluctuatii ale anvelopei, anvelopa sa fie constanta
si sa ramana numai caracteristici unghiulare pentru ca raportul semnal diferenta /
semnal suma imi este util in perspectiva refacerii semnalelor stereo.
Semnalul concis este scris sub forma relatiei 21, o forma anvelopa cosinus,
modulatie liniara prin prezenta anvelopei fluctuante, modulatie unghiuara prin
frecventa unei faze fluctuante.

Dupa ce obtinem semnalul suma format din sdBLD(t), ssBLD(t) si c(t), semnalul s1(t)
este trecut printr-un bloc numic limitator trece banda (LTB).
Limitator trece banda (LTB) este format din doua subunitati de procesare: un
limitator bilateral, cu limitare adanca, si un filtru trece banda.
Ce isi propune acesta?

• Limitarea bilaterala adanca insemna cat mai aproape de baza alternantelor a.i.
sa obtinem un tren de pulsuri cat mai aproximatix considerate
dreptunghiulare. Factorul de umplere este 0.5.
Se scrie semnalul:

Se descompune in serie Fourier:

Se calculeaza coeficientii:

Prin filtrare trece banda se observa ca semnalul 1 limitat, scris in relatia 26, e
format dintr-o suita de semnale modulate unghiular, asa cum trebuie cu anvelope
constante, purtatoarele fiind purtatoarea dorita de frecventa fc la nivelul primului
semnal, al doilea semnal cu purtatoare de 3 ori frecventa anterioara ca unghiul e
de 3 ori mai mare, numai armonicile impare in joc, cu alte cuvinte o suita de
semnale modulate unghiular:

Filtrarea trece banda vine si extrage doar primul termen a.i. spunem:

unde s2(t) = semnalul la iesirea limitatorului trece banda

s1(t) este un semnal modulat in faza.
 Ultimul bloc de procesare este un modulator MA (MOD MA), este caracterizat
printr-un indice de modulatie MA, foloseste s2(t) drept semnal purtator si
semnalul modulator este semnalul suma.
Semnalul la iesirea modulatorului MA: sCQAM = un semnal de forma:

6. Demodularea liniara
6.1. Structura unui lant de receptie (tip heterodina)
Urmatorul paragraf este dedicat refacerii semnalului modulator. La inceput luam
cazul transmisiunilor de tip monofonic, pentru modulatia BLD, MA, BLU, iar in
final abordam problema unei stereofonii liniare.

Modulatia liniara se utilizeaza in benzile corespunzatoare undelor lungi (30k-300k)

si medii(300k-3M).
Mf = mediu fizic.
Aleg ca posibil mediu de transmisiune fie un cablu, fie un mediu fizic. Interfata intre
cablu si receptor fiind facuta de un cuplor de receptiec CR, sau in cazul transmisiunii
radio interfata este realizata de antenna de receptive, AR.
In structura unui astfel de receptor, incepand cu r(t) = semnalul de la intrarea in
receptor, semnalul transmis ataca un prim bloc care concentreaza filtru de radio-
frecventa si un amplificator de radio-frecventa cu un accord manual sau digital
pentru a identifica canalul. La iesirea acestui bloc avem semnalul s R(t), care semnal
ataca convertorul de frecventa (pentru undele lungi poate sa lipseasca, iar pentru
benzile medii se impune).
Convertorul de frecventa urmareste ca sa coboare procesarea semnalului la
receptive in benzi mai joase.
Conversia de frecventa presupune existenta unui multiplicator M1, un oscilator
local (care de fap teste si sub controlul acordului), care imi debiteaza un semnal c0(t)
de forma: , unde:

w0 = frecventa unghiulara / pulsatia = 2*pi*f0

f0 = fc+fI, fI fiind frecventa intermediara
Acest semnal c0(t) se multiplica cu semnalul sR(t), obtinem un semnal sx(t) care se
amplifica la nivelul unui amplificatory de frecventa intermediara (AFI).
Daca amplificatorul de radio-frecventa e caracterizat prin banda B, frecventa
centrala fc si castigul GR, amplificatorul de frecventa intermediara mentine banda
numai ca frecventa centrala nu mai este fc, ci este o frecventa mult mai mica decat
fc, este o frecventa fI, frecventa intermediara, iar castigul este Gi.
Amplificam tot ce este in banda amplificatorului si obtinem semnalul sr(t), abia la
iesirea convertorului, daca acesta exista, am conenctat blocul DL, demodulator
linear, acesta este blocul cheie care trebuie sa-mi reface semnalul meu dupa o
procesare prealabila.
Semnalul de la iesirea demodulatorului linear se aplica unui ABB (amplificatory in
banda de baza), care ofera semnalul m(t), pe care l-am reconstituit, cu problemle
care apar la nivelul demodulatorului linear.

Legenda:
Etapa 1: Semnalul r(t) provine de la mai multe surse. E format din L surse de semnal
modulat linear, unde L reprezinta numarul de emitatoare liniare:

Semnalul sri este specific unui tip de transmisiune pe care am pus-o in miscare. Poate
fi BLD, MA sau BLU:

Ari < A, A = valoare maxima a purtatoarei modulate.

Semnalul sR(t) e bombardat cu semnale sri(t) de la L surse, afectat prin atenuarea

canalului de comnunicatii si prin defazare de catre canal.

Rangul canalului i a fost conservat la nivelul amplitudinilor si consemnat nivelul

fazei i.
 CURS 11

Etapa 2: Etapa conversiei de frecventa (C.F.)

Cand spun “plaje” ma refer la plasarea frecventei centrale fc si banda
corespunzatoare ocupata in aceasta plaja. De obicei se face apel la valoare frecventei
centrale.
ML se foloseste in domeniul undelor lungi (150-300kHz). Nu se foloseste C.F. la
frecv medii (unde medii): 550-1600kHz.
C.F.: se deplaseaza banda utila la frecvente mai joase, se translateaza banda la frecv
intermediara
La nivelul multiplicatorului M1 din structura convertorului, are loc multiplicarea
intre semnalul debitat de oscilatorul local si semnalul de la intrarea convertorului,
adica semnalul de la iesirea amplificatorului de radio-frecventa. Semnalul la iesirea
multiplicatorului analogic, M1, semnalul sx(t) este producul intr sR(t) si c0(t).
sR(t) = semnalul de la iesirea blocului anterior, amplificatorul de radio
c0(t) = semnalul de la iesirea oscilatorului local

unde, si

Cu aceste lucruri cunoscute vom vedea care este rezultatul multiplicarii de la relatia
5 asupra fiecarui tip de semnal in parte.
Pentru BLD:
In relatia 5, inlocuim sR(t) cu expresia de la relatia (4) si inmultim cu c0(t):
.
Va rezulta:

La un astfel de semnal, primul termen este tot un semnal BLD, numai ca e pe o

purtatoare fc+f0 BLD. fc+f0 e in afara benzii AFI-ului, deci primul termen este
rejectat de insasi banda AFI. Astfel singurul termen care ramane este al doilea, tot
un BLD, de frecventa centrala fI , cu alte cuvinte va fi amplificat cu AFI, dar pana
atunci am anticipat ca primul termen va fi rejectat, al doilea se mentine, pentru ca
reprezinta acea componenta utila noua insa cu banda translatata si centrata pe fI.
Ce am spus pentru BLD este valabil si pentru MA si BLU

Daca vrem sa simplificam lucrurile spunem ca amplificatoarele sunt idealizate si nu

mai luam in considerare defazajul, decat pur si simplu castigul in modul. Si atunci
am modul indentic cu castigul.
Important este ca acest set 6 imi arata ca semnalul fiind indifferent BLD, MA, BLU,
semnalul receptionat la intrare, prin antenna sau prin cuplor, s-a prelucrat la nivlelul
unitatii de receptie cu conversie sau fara conversie, in cazul de fata este cu conversie
Etapa 3: DL (demodularea linaira) si ABB (amplificatorul de banda de baza)
- DL:
o DS: demodulare sincrona
o DA: demodulare asincrona
o DPS: demodulare psudosincrona

6.2. Demodularea sincrona (coerenta)

Def: daca ar fi sa definim demodulare sincrona sau coerenta, am putea-o considera
demodularea care isi propune sa reface semnalul modulator cu o conditie; sa
respectam sincronismul de frecventa intre semnalul care ataca structura propriu-zisa
si un semnal generat local de un oscilator local la nivelul demodulatorului sincron.
Cu alte cuvinte, atacam cum sr(t) daca am luiat in considerare conversia, daca nu
atacam cu sR(t). Deci demodulatorul va fi atacat cu sR(t) pe de o parte si pe de alta
parte un semnal debitat de un oscilator local pe care il notam c0(t).

Structura demodulatorului liniar;

Avem semnalul de intrare de care faceam pomenire: sr(t) si semnalul generat local
c0(t).
Acest demodulator linear este format dintr-un multiplicator analogic care va
multiplica semnale de intrare in el. Rezultatul este x(t) pe care il aplicam unui filtru
trece jos care lucreaza in banda de baza si vrem sa aratam in ce condtii semnalul de
iesire y(t) imi reproduce semnalul informational.

Vom trata demodularea sincrona pentru cele 3 cazuri.

a) BLD

Scriem concret sr(t):

Apreciez x(t) ca produs intre relatiile (1) si (2)

rel de mai sus este (3).

 Bunul simt ne arata ca primul termen este rejectat de de FTJ, in schimb al doilea
termen se accepta si consideram, ca in anumite conditii relatia (5) este rezultatul de
la iesirea FTJ de la iesirea demodulatorului.
Semnalul de la relatia 5 nu este un semnal reconstituit m(t) si atunci incep sa
analizez. Cazurile de analiza sunt urmatoarele:
Cazul 1:
Daca eroarea de pulsatie este diferita de 0 si eroarea de faza este nula, atunci relatia
(5) devine relatia (6),

care continua ca si pentru cazul general 5 sa fie tot un semnal BLD, de frecventa
centrala delta f. daca delta f< fm (fm fiind frecventa de taiere a filtrului trece jos)

In niciunul dintre cazuri nu este semnal BLD (semnalul BLD presupunea sa extraga
exact spectrul benzii de baza). Deci concluzia dupa o astfel de analiza este ca nu pot
sa accept o eroare de frecventa , deci de pulsatie. CONCLUZIA: delta omega trebuie
sa fie 0. De aici delta f egal cu 0. Si de aici sincronismul intre semnalul de intrare si
semnalul local.

Se continua analiza.
Cazul 2:
Plecand de la relatia 5, daca le pun 0, obtin cos de 0 care este egal cu 1 si obtin y(t)
constant *m(t) (vezi relatia 7). Iata semnalul informational reconstituit. Cu alte
cuvinte, sincronismul total si de fracventa si de faza e perfect, e cazul ideal. Am o
reconstituire perfecta a semanlului.

Cazul 3:

Sa ne gandim acum ce insemna sa avem sincronism de frecventa dar sa nu avem

sincronism de faza. Delta fi diferit de zero si fluctuant. Ne uitam in relatia (5) si se
obtine relatia (8).

Nota N1: Ce se intampla daca delta fi are niste valori caracteristice? La un

anumit moment este de forma:

, atunci pentru aceste valori particulare:

Cu alte cuvinte semnalul y(t) devine nul pentru anumite valori particular ale
semnalului receptionat, cu altecuvinte atenuarea duce chiar spre disparitia
semnalului refacut. Conform relatiei (8) el arata refacere, insa poate sa dispara din
cand in cand. Apare asa numitul fenomen de fading. Apare si dispare semnalul.

Morala: sincronismul de frecventa pentru BLD este obligatoriu, sincronismul de faza

e util sa fie, dar nu este absolut necasat, putem sa-l acceptam, insa consecintele lui
pot sa se traduca prin atenuarea semnalului refacut, atenuari in cazuri limita de tip
fading, de disparitie a semnalului.
Analiza pentru MA si BLU se reia pe acelasi tipic.
 b) MA
Semnalul de intrare este de aceasta data specific MA:

Si in acest caz k1 duce la fading.

Morala: ca si la BLD se constata ca eroarea de frecventa nu poate fi acceptata. Se
impune un delt omega0, deci un delta f0, deci un sincronism de frecventa. Pot sa am
eroare de faza dar cu consecinta de tip fading.

c) BLU
Semnalul de intrare este de aceasta data specific BLU:
Consideram ca m(t) de la emisie este de forma primului grafic, deci cu acest semnal
operam in relatia (20). Daca am un astfel de m(t), introducand notatia pentru p(t),
pot a scriu pentru graficul lui m(t) relatia (22).
Pot sa apreciex in relatia 23 m transformat Hilbert de care am nevoie in relatia (20).
Apare in relatia (23) transformata Hilbert a fuctiei p(t). tranformata Hilbert inseamna
rezolvarea produsului de convolutie. Fac acest lucru prin relatia (24), stim hh(t), fac
schimbare de variabila, si in final avem pentru p(t) transformat Hilbert avem relatia
(27), plecand de la (26).
Ca sat rec de la t la t-kT, introduce in loc de t in relatia (26), t-kT si obtinem relatia
(27).
Dupa ce avem p transformat Hilbert de t-kT, inlocuim in relatia (20) si obtinem
relatia (28).

Sa ma bata mama, cica asta de sus e pentru cultura noastra generala.

6.3. Demodularea asincrona (necoerenta)

Chiar denumirea ne arata ca nu mai vorbim de un sincronism, de o coerenta, cum
era pana acum intre doua semnale (semnalul de intrare in demodulator si semnalul
generat local).
Structura este extrem de scimplu dar nu se va aplica decat pentru MA.
MA= semnal cu modulatie liniara care conserva purtatoare
Avem doua directii mari de realizare, clasificare:
• Detectia liniara de anvelopa (DLA)
• Demodularea asincrona cu redresare patratica (BARIP), este dedicate pentru
BLUC (banda laterala unica compatibila)
 CURS 12

6.3.1. Detectia liniara de anvelopa in cazul MA

- vom demonstra ca opereaza aceasta detectectie, apoi vom demonstra ca nu este
aplicabila BLD, BLU.
- este aplicabila MA pt ca MA conserva purtatoare.

Structura demodulatorului DLA

DLA contine un bloc de redresare dubla alternanta (pentru a mari performanta,

pentru a mari componenta continua se trecea de la mono la dubla redresare). Al
doilea bloc este un filtru trece jos in banda de baza.

Nota 1
Am zis ca redresorul este dubla alternanta, deci vom avea un redresor cu doua diode
sau un redresor cu 4 diode in punte.
Daca aplic un semnal cosinusoidal la intrarea unui RDA, pulsurile redresate arata
asa:

Semnalul de iesire urmareste pe portiuni induse semnalul cosinusoidal, iar in afara

acestor intervale scrute apare o descarcare a unui condensator (a condensatorului din
reteaua gama de filtrare, din structura integratorului), care este o descarcare
exponentiala. Cu alte cuvinte am o alternanta de semnale cos pe durate inguste si
semnale cu alura exponentiala.
Vorbim despre tensiunea de riplu (cu galben), cu cat dinamica intre minim si maxim
este mai reduce cu atat vorbim despre un riplu mai bun, iar cazul ideal ar fi o
componenta continua care sa fie tangenta la maximele acestor maxime.
Lucram cu curentii din electronica, curenti mici.

Wi = pulsatia intermediara
fi = frecventa intermediara
Ti = perioada intermediara

Sus este forma semnalului modulatin amplitudine care ne arata o purtatoare

cosinusoidala (cu verde), care este modelat prin procesul de modulatie si a carui
dinamica este limitate de o anumita anvelopa v(t) (cu rosu).
Daca un astfel de semnal se plica la intrarea acestui RDA, ne asteptam la o redresarea
a pulsurilor negative, cele positive raman positive. Si obtinem semnalul x(t) la iesirea
redresorului (semnalul redresat - cu galben).

Pentru constante de timp foarte mari pot sa vorbesc de o urmarire a cosinusoidei

foarte inguste, cu tendinta ca acest interval pe care se face urmarirea sa fie ingust si
impins catre maximul pulsurilor cosinusoidale.
Dupa ce realizez si filtrarea constat ca am un semnal zimtat, dar care urmareste alura
anvelopei.
Tot ce am vorbit, vom scrie analitic:
Avem semnalul sr(t) de tip MA:

Am impus coditia ca anvelopa sa fie mai mare sau egala cu zero pentru ca in cazul
MA-ului aceasta conditie decurge din conditionarea initiala pe care am impus-o, si
anume aceea de a evita acele salturi de faza 0, pi,0, pi pe care le intalneam in cazul
BLD.
fic = este rezultatul defazarilor cumulate in lant.
Modelam mathematic desenul cu anvelopa, avem:

Sa analizam ce inseamna |cos (wit+fic)|, pentru asta anlizam doar |cos (wit)|,pentru
a ne fi mai usor.

Dezvoltam in serie Fourier detasand componenta continua.

Obtinem suita de coeficienti:

Deci relatia 3 imi arata cum scriu |cos (wit)|, dare u am nevoie de |cos (wit+fic)|, deci
rescriu relatia (3), dar cu un argument fic

Deci obtinem x(t):

Relatia (6) o interpretam in felul urmator: la iesirea redresorului dubla alternanta,

semnalul x(t) evidentiaza un numar infinit de termini. Primul termen arata prezenta
anvelopei. Prin redresare dubla alternanta, daca redresorul a fost stimulat printr-un
semnal MA, se obtine o suita, teoretic infinita, de semnale MA pe armonicile pare
ale frecventei purtatoarei si o componenta care este proportionala cu anvelopa
semnalului.

Ne uitam sa vedem cine ar putea intra in banda de baza, in niciun caz primul MA, al
doilea…etc, singura componenta din x(t) care ar putea sa treaca prin FTJ este prima
componenta.
Scriem semnalul de iesire y(t), care vine cu o atenuare ca castig unitar:

y(t) este proportional cu anvelopa.

Nota 2
Un semnal caracterizat printr-o anvelopa v(t) ofera la iesirea detectorului linear de
anvelopa un semnal proportional prin relatia (8) cu anvelopa semnalului de intrare.

Morala: demodularea asincrona sub forma de detectiei liniara de anvelopa se

aplica doar semnalelor care conserva purtatoarea (semnalele MA)
6.3.2. DLA in cazul transmisiunilor BLD / BLU
Ce inseamna sav ad daca detectia functioneaza?
Plec de la Nota 2: semnalul de la iesirea detectorului este un semnal proportional cu
anvelopa semnalului de intrare.

A) BLD
Avem semnalul de intrare:

Semnalul de intrare are o anumita anvelopa.

Explicitez cosinusul de suma prin relatia (2):

Ce e in fata cosinusului este fc, iar ce este in fata sinusului esste fq.

Deci v(t) nu e proportional cu m(t) ci cu |m(t)|. Deci spunem ca semnalul y(t), nu

reproduce m(t) ci reproduce un semnal proportional cu |m(t)|. Deci e diferit de m(t),
deci detectia nu se poate aplica pentru BLD.

B) BLU
Avem semnalul de intrare:
Vrem sa determinam anvelopa:

Tot ce vedem in relatia (7) tot ce vedem pe langa cos(wit) insemna fc(t), tot ce e pe
langa sin(wit) e fq(t):

In consecinta avem v(t), daca avem v(t), conform celor stabilite, semnalul de iesire
este proportional cu anvelopa. Se obtine y(t) diferit de m(t), deci nu se poate aplica
detectia liniara.

[Link] pseudosincrona (dem. cu inserare de purtatoare)

Purtatoarea nu se va genera printr-un oscilator de purtatoare, purtatoarea se va
sintetiza pe baza informatiei care exista, fie in cazul BLD-ului in benzile laterale, fie
in cazul BLU-ului in singura banda laterala.
Aceasta sinteza de purtatoare se face prin asa numitul sintetizor de frecventa.

Structura demodulatorului pseudosincron

Implica un sumator, un bloc SF (care este sintetizorul de frecventa) si un detector

liniar de anvelopa, caracterizat prin constanta kv.
Blocul SF, sintetizonul de frecventa, este atacat de semnalul sr(t), informatia din
benzile sau banda laterala ataca sintetizorul de frecventa si detemina generarea
unui semnal purtator local, notat prin c0(t).

Pentru simplificare concentrez eroarea de faza , care este eroarea

la nivel de faza intre semnalul se intrare si semnalul c0(t) si scriu eroarea aceasta
in locul lui fi0.

Etapele de procesare, se aplica sr(t) si se genereaza c0(t). apoi se insumeaza sr(t) cu

c0(t) in conditiile pe care le vreau si obtinem x(t).

In cee ace urmeaza pentru BLD se va pleca de la relatia:

Pentru BLU:

Unde fic e zero, iar in loc de fi0 introduc delta fi.

Pentru BLD:

Scriem explicit c0(t), desfacand cos de suma si x(t) devine:

La inceput am impus ca pentru ca m2(t) sa nu distorsioneze si se
obtine:

Dupa ce am scris relatia (7), reluata sub forma relatiei (8), pot sa scriu ca semnalul
de iesire este prortionat prin kv cu aceasta anvelopa vx(t) si obtinem:

Apare fenomenul de fading ca si in demodularea sincrona.

Pentru BLU:
Aceleasi conditii simplificatoare pentru BLU, in sensul ca semnalul sintetizat c0(t),
concentreaza si eroarea de faza:

este simplificat prin in

sensul ca la nivelul argumentelor cos si sin scriem concentrand eroarea de faza.
Suma celor doua semnale:

Se scrie explicit c0(t):

Se scriu detaliat functiile fc(t) si fq(t);

Apoi apreciem anvelopa:

Se tine seama ca:

Se rescrie anvelopa:

Se inmulteste relatia (16) cu o constanta si se obtine relatia(17):

Exact aceleasi interpretari pe care le dadusem la demodularea asincrona pentru

BLU:
 Curs 13
6.5 Demodularea corespunzatoare transmisiunilor stereoliniare de tip QAM
(demultiplexarea ortogonala)

Scurta recapitulare

In contextul reconstiturii in partea de receptie al lantului de comunicatie a semnalului informational,

context denumit sub forma demodulare liniara, am aratat cele 3 tehnici importante:

▪ Tehnica demodularii sincrone (coerente)

▪ Tehnica demodelarii asincrone (noncoerente)
▪ Tehnica demodularii pseudosincrone (cu inserare de purtatoare)

Am vazut ca varianta cea mai simpla si econonomica este cea a demodularii asincrone unde nu se
pune problema unui generator care sa imi furnizeze purtatoare locala, nici problema trasmiterii de
purtatoare pilot pe care sa il folosim pt cazul in care nu avem purtatoare conservata.

In aceste conditii, am constatat ca demodularea asincrona este tentanta. Spre deosebire de cea
sincrona care se aplica pt toate tehnicile, cea asincrona se utilieaza doar acolo unde tehnica de modulare
conserva purtatoarea.

Am dovedit ca in cazul benzii laterale duble si al benzii laterale unice nu se poate utiliza ascincronismul
de demodulatie, asa ca s-a cerut o noua tehnica, cea pseudosincrona in care se face o sinteza de
purtatoare pe baza informatiilor din banda laterala si cu purtatoarea sintetizata o in jectam in cadrul
semnalului, iar apoi cu purtatoarea injectata tehnica asincrona de demodulare poate opera.

Am analizat cazul cu care am incheiat problema tehnicilor de transmisiune (cazul QAM) – cazul
transimsiunilor stereo liniare, cazul a 2 smenale m1, m2 in aceasi banda. Am vazut cum se creaza un
generator QAM, iar acum urmeaza sa tratam problema demodularii QAM (numita demultiplexarea
ortogonala).

Cum arata un semnal QAM?

Tinand seama de structura semnalului QAM si de prezenta a doua semnale BLD, fiecare cu
modulatorul sau M1, M2 cu purtatoare in cuadratura. Daca am studiat demodularea sincrona, valabila pt
tot ce inseamna modulatie cu sau fara conservare de purtatoare, e clar ca in mom de fata solutia este de
rezolvare a demodularii pt primul si al doilea termen din structura semnalului QAM.
 Construim structura de demodulator.

Schema este alcatuita din doua demodulatoare sincrone de purtatoare in cuadratura.

Se aplica semnalul sr(t) din relatia (1) si observam prezenta a 2 multiplicatoare M1,M2 asa cum
stim din cazul demos sincrone, unui FTJ in benzile de baza si un oscillator in cuadratura care furnizeaza
cele 2 purtatoare in cuadratura c0(t) si q0(t) (tot ce este punctat).

Pt fiecare traiect identific in SR prezenta unei structuri de tip demodulare sincrona. Ar fi trb sa
avem un oscilator local pt demodulatorul de sus si cel de jos, dar avand purtatoare in cuadratura, un osc
in cuad ne furnizeaza si c0 si q0.

Partea din osc in cuadratura (iesirea care furnieza c0), M1 si FTJ de pe traiectul de sus reprez
primul demulator sincron destinat primului termen. Pe traiectul de jos am un demodulator sincron in care
se injecteaza purtatoarea sinusiodala q0(t), prezenta multiplicatorului 2 si a filtrului FTJ.

Are loc o procesare in paralel pe fiecare traiect in parte desfasurandu-se aceatsa procesare. Se
aplica sr din relatia (1) la intrarea in demodulator.

X1 va fi rezultatul multiplicarii c0 cu sr.

La c0 si q0 am considerat ca frecventa pe care trebuie sa lucram va fi fI (frecv intermediara)

Primul termen si al 3 vor fi rejectati prin banda de baza. Dupa filtrarea trece jos, intoducand
notatiile pt constanta ks si eroarea de faza Delta fi, obtinem semnalul la iesire y1(t):
 In aceeasi maniera, obtinem si pt traseul de jos produsul sr(t)*q0(t).

Reconsituirea celor 2 semnale m1, m2 presupune un control al fazei.

Daca lucram cu un sincronism de faza (eroare 0) si mergem in relatiile (5) si (7) obtinem:

Astfel am refacut semnalele cu care am plecat la drum.

Ne putem gandi si la o eroare de faza controlata in snesul de a avea 45 grade.

Am putea extrage semnalul suma, iar apoi prin prelucrarea semnalelor intre ele m1+m2 si m1_m2
prin adunare sau scadere obtinem m1 si m2.

Daca vreau sa am doar reconsituirea semnalului m1 si m2, propunem urmatoarea schema cu

control de faza: demodulator QAM cu PLL (Phase Locked Loop)

Avem un PLL, 2 retele de defazare cu -pi/4 si +pi/4 (!!cel de sus este +pi/4). Obtinem s1 care este
semnalul de la iesirea retelei de defazare de sus, iar s2 pt reteau de jos. s0 este un semnal cu iesirea
controlabila. Prin defazare cu -pi/4 si +pi/4 obtinem semnalele x1 si x2, care inseamna si sincronism de
faza (eroare nula).

S1, s2 sunt semnalele in cuadratura pe care le injectam dupa ce folosim un PPL si 2 retele de
defazare. Astfel obtinem y1 proportional cu m1 si y2 proportional cu m2, considerand eroarea e faza nula
ca in relatia (8).
Cap. II. Comunicatii cu modulatie unghiulara (exponentiala)

Scurta recapitulare

Semnalul modulat linear, indiferent de tehnica, preia la nivelul anvelopei variatiile amplitudinii
semnalului modulator m(t), iar unghiul (argumentul) purtatoarei ramanea constant.

Purtatoarea ramane de aceeasi forma (cosinusoidala), insa variatiile de amplitudine ale semnalului
informational vor fi grefate pe unghiul purtatoarei, ramanand amplitudinea constanta. Vorbim de o
anvelopa constanta si de un unghi fluctuant. Fizic vorbind, e mai usor de exprimat procesul fizic cand avem
de a face cu o modulatie exponentiala.

Introducere

Def. MU(ME) (Modulatia unghiulara/ exponentiala) este un process de conversie a variatiilor

instantanee de amplitudine proprii semnalului modulator in variatii instantanee ale unghiului
(argumentului) semnalului modulat.

Daca avem o tehnica de demodulatie, atunci avem o structura numita demodulator care
implementeaza tehnica dorita. Va fi controlata de semnalul informational si imi va genera un semnal
numit modulatie unghiulara (exponentiala), un semnal sME .

Vorbim de o conversie de tip amplitudine-unghi, si nu mai avem amplitudine-amplitudine.

unde “csi” este o functie care depinde de timp (t) si smenalul informational ( m(t) ) numit functia unghiului
(argumentului) instantaneu.

In relatia (1) A=ct pt ca dorim ca acest unghi csi(t) sa imi preia informatia.

unde “omega c” este pulsatia semnalului nemodulat

 Avem acum in structura nu numai faza initiala (fi0), ci si una instantanee ( fi(t) ). Suma lor se
numeste functia faza instantanee totala.

Mai putem defini si pulsatia instantanee ca fiind derivata functiei argument instantaneu

(*)

Semnalul modulat exponential sME (t) prezinta doua marimi ce pot carcateriza semnalul: faza
instantanee si frecventa instantanee. Fi(f) si f(t)

• Daca faza instantanee este dependenta de informatie, vorbim de o modulatie exponentiala de tip
Modulatie de Faza (MP).
• Daca faza instantanee contine informatia, avem modulatie exponentiala de tip MF (modulatie de
frecventa).

1. Forme de scriere privind semnalele cu MU(ME)

A. Cazul modulatiei de faza MP

Prin definitie spunem ca faza instantanee este dependenta liniar de informatie conform relatiei
(1), unde mp=ct este indicele modulatiei de faza cu valori in [0,inf). Daca semnalul informational nu este
un semnal tensiune, atunci unitatea de masura este radiani/volt.

Introducem relatia (1) in relatia de mai sus a unghiului (*) si obtinem pt semnalul modulat de faza
relatia de mai jos, cat si relatia pentru frecventa:
Exemplu: Consideram cazul in care mp=pi rad/V.

m(t) o sa aiba forma unui semnal monopuls care intre momentele [T1,T2] (cand incepe si se
termina modulatia) inregistreaza saltul de la 0 la 1 sub forma unui monopuls.

O unitate de scala inseamna jumatate din perioada semnalului emis in conditii de nemodulare
(Tc/2).

Reprezentam grafic fi(t)

Cum relatia (2) imi arata ca sunt in fata unei cosinusoide cu A=ct pana in momentul T1 pt ca pana
atunci m(t) este 0 si nu intervine in faza. De la T1 se inregistreaza un salt de la 1 la pi, avem salt de pi de
faza pana in T2 cand are loc al doilea salt de faza. Astfel revenim de unde am plecat, la semnalul
cosinusoidal.

B. Cazul modulatiei de frecventa MF

In acest caz A=ct, iar fercventa instantanee este dependenta de informatie dupa o lege liniara.

unde mf=ct este indicele modulatiei de frecventa cu valori in [0,inf). Unitatea de masura este Hz/volt.
 Cunoscand relatia (4), inmultind cu 2pi obtinem frecventa unghiulara instantanee. Notam primul
termen cu omega c, iar al doilea cu momega - indicele modulatiei de frecventa in contextual frecventelor
unghiulare.

Plecand de la relatia (5) si din relatia din paragraful introductiv, aleg un moment initial de start t0
si unul oarecare t si aplicam integrala. Obtinem relatia (7) care defineste unghiul., iar apoi semnalul
modulat de frecventa sMF(t).

Obs: Am plecat de la frecventa instantanee (4) si ajungem la faza instantanee (9) prin identificare.

Exemplu: Cunoastem fc si alegem indicele de modulatie egal numeric cu fc.

m(t) evolueaza dupa legea de la exemplul de mai sus.

Pe baza relatiei (4) reprezint freventa care inregistreaza din nou salturi. Semnalul MF conform (8)
terbuie privit ca un smenal cosinusoidal cu A=ct. Cat timp este nemodulat, semnalul evolueaza frumos
pana in momentul T1. De la T1 frceventa se dubleaza, deci avem frecventa de doua ori mai mare si doua
perioade in loc de una intre T1 si T2. Concluzia este ca A (anvelopa) s-a mentinut constanta, dar frecventa
s-a dublat.
 Curs 14
2. Indicii deviatiilor de faza, respectiv de frecventa (beta, delta f)

Stim din cursul trecut urmatoarele relatii importante ale fazei instantanee si frecventei
instantanee:

Ne propunem sa definim:

• mn(t) – semnalul informational normat. Prin def, inseamna normarea semnalului informational
prin valoarea maxima a modulului acestuia.
• m’n(t) – derivata normata asemnalului informational. Prin def, inseamna normarea derivatei
semnalului informational prin valoarea maxima a modulului acesteia.
• In(t) - integrala normata a semnalului informational. Prin des, inseamn raportul intre integrala din
smenalul informational si valoarea maxima a modulului integralei.

A. Cazul modulatiei de faza (MP)

Rescriem (1) folosind (5):

Definim indicele deviatiei de faza “beta” masurabil in radiani si il introducem in relatia anterioara.

Rescriem (2) folosind (6):

Definim o noua marime numita indicele deviatiei de frecventa “delta f”, se masoara in Hz si o introducem
in relatia anterioara.
Obs: Comparand (1) cu (8) constatam ca “beta” reprezinta valoarea maxima a modulului fazei
instantanee. Daca am controlul dinamic si semnal informational, am traductor si amplificator. Pot sa
operez cu un anumit nivel si limitez valoarea maxima a modulului semnaluuil informational la 1V.
Semnalul normat se identifica ca valoare cu cel informational. Intorcandu-ma in (9) constatam ca beta =
[Link] final obtinem o noua forma de scriere a smenalului MP.

B. Cazul modulatiei de frecventa (MF)

Rescriem (3) folosind (7):

Definim indicele deviatiei de faza “beta” ca fiind produsul dintre indicele modulatiei de frecventa si
valoarea maxima a acetui modul., in radiani.

Rescriem (4) folosind (5):

Definim o noua marime numita indicele deviatiei de frecventa “delta f”, in Hz.

Obs: Comparand (3) cu (14) constatam ca “beta” reprezinta valoarea maxima a modulului fazei
instantanee. Pot sa operez cu un anumit nivel si limitez valoarea maxima a modulului semnaluuil
informational la 1V. Intorcandu-ma in (15) constatam ca delta f se identifica cu mf (numeric). Semnalul
normat se identifica ca valoare cu cel informational pentru ca e normat la 1. m(t) este adimensional.

Daca inmultim (17) cu 2pi obtinem suma dintre pulsatia purtatoarei neodulate (omega c) si
indicele deviatiei de frecventa la nivelul de frecventa unghiulara (delta omega). Daca integram la
momentele t0 si t, obtinem functia “csi”-unghiul.

In final obtinem o noua forma de scriere a smenalului MF in conditiile in care utilizam indicele
deviatiei de frecventa la nivelul frecventei unghiulare.
Termenul al doilea din expresia semnalului MF reprezinta faza instantanee.

Obs: Indiferent de tipul modulatiei, MP sau MF, beta se defineste la fel, ca valoarea maxima a modulului
fazei instantanee.

Exercitiu: Consideram cazul unui semnal informational m(t) redus la o singura componenta – semnal
monotonal, si ne propunem sa determinam cele 2 marimi: beta si delta f. Stim ca fm-frecventa maxima.

Folosim relatiile pt MP si MF:

Calculam modulul, derivata modulului si integrala:

Inlocuind in (8) si (14) avem:

Obs. Constatm ca delta f = beta*fm, se obtine acelasi rezultat sip t MF sip t MP privind cei doi indici.
 3. Forma generala de scriere a semnalelor MU(ME). Specrul de frecventa

Plecam de la relatia generala a unui smenal ME cu anvelopa A=ct, purtator de infromatia la nivelul
unghiului. Ca sa simplificam scrierea vom considera faza initiala 0.

unde daca consideram limitarea la 1V, obtinem pentru fi(t) :

S-a obtinut fi(t)=beta*fi normat (t)

Rescriem in ecuatia (1)

Cum A=ct, anvelopa complexa se reduce la a analiza Z(t).

 Cazul 1. Consideram ca m(t) este un semnal real periotic (de perioada T0), par. Aceste
caracteristice ale lui m(t) se extend asupra fazei instantanee, asupra fazei instantanee normata si
asupra functiei Z(t). Astfel Z(t) este privit ca un semnal periodic si se dezvolta in serie Fouriet
conform relatiei 4.

Cunoastem T0 si automat omega 0.

Obs. Daca inlocuim in (5) pe t cu -t, obtinem Zk=Zk* => coeficientii Zk sunt reali

Revenim la relatia (3)

 Din domeniul timp, spunem ca un semnal ME cu semnal modulator real periodic, chiar daca
vorbim de MF sau MP, se poate echivala printr-o suita infinita de componente cosinusoidale incepanad
cu rangul 0 (componenta proprie purtatoarei nemodulate, care se emite in conditii de nemodulare) si o
suita de alte componente (k=+-1,+-2…).

!!Prima paranteza de la delta este delta [f-(fc+kf0)], dar n-am reusit sa rescriu frumos

Facem reprezentarea pt k=0,+-1, ….

Un semnal modulat unghiular este caracterizat printr-un spectru infinit. El intra in categoria
semnalelor cu spectru imprastiat. Spectrul sau conserva componenta la frecventa centrala fc – frecv
proprie semnalului purtator nemodulat care se si emite cat timp am semnal modulator 0. Spectrul este
organizat pe o banda laterala dreapta si o banda laterala inferioara, ambele cu nr infinit de componente.

Deci un semnal modulat unghiular este caracterizat printr-o banda infinita organizata in doua benzi
laterale si centrata pe frecvente fc, pt aceasta frecventa fiind prezenta si componenta spectrala. Am mai
intalnit acest lucru la semnalul MA.

 Cazul 2. Semnalul informational este acum monotonal de tip sinus. Perioada este de data aceasta
Tm.

Exprimam faza normata si ne intoarcem in (3) pt a inlcocui si obtine Z(t)

unde Jk(beta) – functia Bessel de speta I si ordin k

Obs. Functile Bessel de speta I, de rang par negativ sau pozitiv, putem spune ca sunt pozitive si egale intre
ele. La cele de rang impar, cele de rang impar pozitive sunt pozitive, cele de rang impar sunt negative, iar
in modul ambele sunt egale.

Forma generala de scriere a unui semnal modulat exponential este:

3. Forma generala de scriere a unui semnal modulat exponential

Spectrul pt un semnal modulat exponential indifferent ca este MP sau MF

 Curs 15

3. Forma generala de scriere a unui semnal modulat exponential

Spectrul pt un semnal modulat exponential indifferent ca este MP sau MF

Apare fm-unica frecventa, frecventa maxima. Central am fc, si o distantare cu +-fm. Scoatem in
evidenta componentele impare cele de rang negativ impar. Ele au o contributie in faptul ca puterea
reprezinta o constanta.

4. Modulatia exponentiala de banda ingusta

Def. MEBÎ reprezinta un proces de modulatie unghiulara daca beta<0.5 (beta-indice de deviatie). Atunci:

Plecam de la relatia (15) si aplicam aceste neglijari de functii Bessel, rezultand:

Recunoastem prezenta purtatoarei nemodulate c(t) si doua benzi, laterala dreapta si laterala stanga.
Intre benzi exista un defazaj egal cu pi.
 Constatm ca in (3) semnalul MEBI contine purtatoarea cosinusoidala nemodulata din care
scadem un semnal banda laterala dubla pe purtatoare sinusoidala in cuadratura.

Deci un semnal modulat exponential se poate echivala prin diferenta dintre un semnal purtator
cosinusoidal si un semnal BLD pe purtatoare in cuadratura.

Daca aplicam transformata Fourier asupra relatiei (3), avem:

` Spectrul de frecventa in amplitudine

Se prezinta la fel ca un spectru de amplitudine MA. Petru ca avem modul, nu mai tinem cont de
defazajul dintre banda laterala superioara si cea inferioara. Banda este B=2fm ca la MA si BLD. De la un
spectru infinit propriu semnalelor ME, din controlul lui beta putem ajunge la o banda ingusta chiar egala
cu 2fm cum intalneam la MA (pt ca avem frecventa centrata fc), chiar si la BLD.

EXAMEN Asemanari si deosebiri

 5. Banda de transmisiune a semnalelor cu modulatie unghiulara
Criteriul lui Carson

Primul criteriu Carson conserva 99% din energia componentelor spectrale.

!! In casuta 2 scrie Jk(beta) aprozimativ 0.

Carson sa zis ca tin seama ce am la o limita si ce am la cealalta limita si propune ca banda suma:

Chiar daca banda daca teoretic e infinita, in functie modificarea lui beta se conserva 99% din energia
componentelor semnalului.

Obs.

Exemplu:
 6. Puterea semnalelor ME

Un semnal ME are anvelopa constanta, insemana ca nu mai pun problema puterii de varf.
Apreciem doar puterea medie ca valoarea patratica medie.

unde RL- rezistenta de sarcina, T1,T2 limitele inetervaleloer de modulatie, deltaT-intervalul de modulatie

Se aplica teorema Parceval si se poate echivala valoarea patartica medie a unei sume de
armonici prin suma valorilor patratice medii ale acelor componente.

Tinem seama ca functiile Bessel sunt ortonormate.

Constatam ca puterea medie a purtatoarei nemodulate este o constanta.

Daca RL=1ohm, atunci P=A2/2. Puterea medie a unui semnal ME este egala cu o constanta ce semnifica
puterea medie a semnalului emis in conditii de nemodulare (puterea lui c(t) ).

7. Tehnici de modulare exponentiala. Structura modulatoarelor unghiulare

Reamintim. Un semnal ME trebuie privit ca un semnal cosinusoidal cu anvelopa constanta A si un unghi

fluctuant, care poarta informatia.
 Un modulator MP poate fi asimilat cu un oscilator cu faza variabila. Un modulator MF poate fi
asimilat cu un oscilator cu frecventa variabila.

Putem vorbi de asa-numita conversie a structurilor de modulare.

Structura poate fi modelata pt a crea semnale MF controland modulatorul prin integrala lui m(t).
Fac acest lucru ca sa pot sa am o faza variabila pt MF de forma consacrata. Putem avea o structura MP
pt a genera semnale MP daca controlam prin derivata smenalului m(t).

7.1 Modulatorul de faza si banda ingusta (MPBÎ)

Cunoastem expresia unui smenal exponential de banda ingusta.

Ne punem intrebarea:

Trebuie sa avem confirmarea ca anvelopa este constanta si confirmarea dependentei liniara la

nivelul fazei instantanee.

Pasul 1

Suntem in fata unei forme rectangulare de scriere si trebuie sa ajungem la forma polara.

unde la (4) am definit faza instantanee totala

Obs. Avem de fapt o anvelopa fluctuanta si nu constanta. Este o modulatie de amplitudine care poate sa
devina suparatoare.

Constatam ca avem de fapt o modulatie de amplitudine nedorita si o modulatie de faza insa nu

dupa o lege liniara, ci neliniara datorita lui arctg.
Se reconfirma idea de banda ingusta. Rescriu in relatia (5). Cu cat beta va fi mai mic, cu atat abaterea de
la 1 este mai mica. Putem aproxima 9 sutimi, putem deci zice ca anvelopa este aproximativ A.

Concluzia: Semanlul din relatia (1) pt modulatie exponentiala banda ingusta se poate utiliza pt
structura unui modular daca beta<=0.3 pt ca in acest caz expresia banda ingusta implementeaza in
particular MP banda ingusta.

Pasul 2: Structura modulatorului MPBÎ

Se bazeaza pe doua multiplicatoare M1, M2 pt beta*m(t) si beta*q(t) si pe sumatorul S al sumei

[Link] doua purtatoar c(t) si q(t) sunt furnizate de oscilatorul in cuadratura ca sa pot injecta c(t)
in sumator si injecta q(t) pt al doilea nivel de multiplicare din relatia MPBI pt beta<=0.3

Pasul 3: Conversia modulatorului MPBI intr-un modulator MFBI

 Structura anterioara devine MPBI si voi controla structura prin integrala m(t) prin folosirea unui
bloc suplimentar cu constanta de timp tau, un integrator pe baza de amplificator operational. Intai
integrez semnalul m(t) si cu rezultatul controlez modulatorul MPBI. Cu alte cuvinte, MPBI este
carcaterizat prin fc-frecventa in cuadratura si de beta care sa fie pana in 0.3 si voi delimita un MFBI
caracterizat prin acelasi fc si beta, dar si deviatia centrala a.i la iesire smenalul MFBI sa fie caracterizat de
frecv centrala si deviatia deltaF.
 Curs 16

Recapitulare scurta
Orice modulator fie in faza, fie in frecventa, se bazeaza pe idea ca semnalul pe care il
generez trebuie sa fie cosinusoidal cu un unghi fluctuant dependent de semnalul informational
si de timp, si ca de-a lungul timpului structurile care s-au create au fost dedicate. Astfel de
structure se pot aplica pt modulatii duale.
7.2 Metoda directa de genrare a semnalelor MF (nu s-a insistat prea mult pt ca nu ne
intereseaza asa mult)
Un oscilator MF se identifica cu un oscilator cu frecventa variabila

Oscilator sinusoidal (in 3puncte)

Este sintetizat un oscilator in 3 puncte, care poate fi Colpitts sau Hartley. Pt Colpitts
impedantele Z2 si Z3 sunt capacitive, Z1 inductiva, iar la Hartley Z2 si Z3 sunt inductive, iar Z1
capacitiva.
Putem privi modulatorul MF ca fiind un oscilator cu frecventa variabila, sau mai cine zis care are
o reactanta variabila in cadrul puntii de reactie.
Obs. Aratam ca unul dintre elemenete este fluctuant, fie capacitatea, fie inductanta. Vorbim
dspre oscilator cu frecventa variabila, tub cu reactanta variabila, traductor cu recatanta
variabila sau dioda Varicap .
Concluzionam ca semnalul de iesire y(t) este de forma clasica a semnalului modulat in
frecventa, un semnal MF cum ne propusesem.
In cadrul acestei metode semnalul modulator influenteaza o reactanta in cadrul acelei
structure in 3 puncte cu 3 impedante.

7.3 Metoda indirecta de genrare a semnalelor MF (metoda Amstrong)

Pe baza acestei metode se genereaza un semnal MF de banda ingusta intr-o prima etapa. In
acdrul celei de-a doua etape, alterneaza multipicarile de frecventa si conversiile de frecventa.

 A. In schema in loc de m1, m2 … avem n1, n2 …

Modulatorul Asstrong se bazeaza pe 2 structuri de baza: una de tip modulatie de tip band ingusta, si una
multietajata care cotine o suita de multiplicatoare de frecventa cu factorii de multicplicari n1,2 … care
sunt intercalate cu o suita de convertoare de frecventa CF1,CF2 ..

Se genereaza MF banda ingusta care la randul sau se bazeaza pe un modulator MPBI caruia i se ataseaza
un integrator intre sursa de semnal infomational si structura MFBI. Semnalul informational de la intarre
e carac de frecv maxima fm si o dinamica maxima de 1V.
Pt primul bloc vom folosi un beta1<=0.3 si o frecventa f1 pe care o alegem. Daca impunem beta1=0.2,
atunci pe langa fm apreciem deviatia de frecventa delta f1. La iesirea primului bloc semnalul e caract de
frecventa centrala f1 cu o deviatie dreapta-stanga spre limita maxima fmax+f1 si fmax-f1.

In final semanlul MF treuie sa fie carac printr o frecv centrala fc si o deviatie delta f proprie unui smenal
MF banda larga. Trebuie la nivelul frecv centrale s fac un salt de la f1 la fc, iar la nivelul deviatiei de frecv
de la delta f1 la delta f2.

 B. Modulatorul Amstrong (n1,n2,CF)

Structura unui modulator Amstrong cu 2 multiplicari si o singura conversie de frecventa.

Plecam cu un semnal infomational m(t) si atacam modulatorul de frecventa banda ingusta (BI).
La iesirea MFBI semanlul este s1(t) carac prin frecv f1 pe care o asigura oscilatorul in cuadratura
cu cuart, si deviatia delta f1. Acest semnal s1 este un semnal MF.

In final ne propunem ca frecv centrala sa fie fc sis a avem delta f. Apreciem raportul intre
deviatia de frecv finala pt semnalul de banda larga si dev de frecventa de la iesirea
modulatorului de frecv banda ingusta delta f1, care va fi diferit de raportul dintre fc/f1.
Trebuie sa intervenim cu o corectie de frecventa la nivelul CF1. Alegem factorii de multicplicare
n1, n2 si intervim cu o multiplicare prin M1. Se multiplica intregul argument, inclusiv faza
instantanee si se obtine s2.

Acum are loc conversia. Se obtine un s3 prin inmultirea lui s2 cu c0.

Urmeaza o inmultire cu n2, o multipilicare.

Semnalul de la final este unul MF cu parametrii doriti, omega c, delta omega.

Exemplu
 7.4. Oscilatorul comandat in tensiune generator de semnale MF (VCO-voltage control)

anvelopa frecventa instantanee

faza instantanee este al doilea termen din cei trei din paranteza dreapta a cosniusului.
Trebuie sa producem un semnal dat de relatia (1) unde am marcat prin “csi” intregul
unghi. Vrem ca anvelopa sa fie constanta, si sa respectam legea de dependenta frecventa
instantanee-semnal informational.
 A. Structura bloc functionala a OCT-ului
OCT-ul este structurat in OC care sub controlul m(t) trebuie sa produca un semnal s1 sau
s2 de forma cosinusoidala cu unghi fluctuant, dar si un semanl sinusoidal tot cu A=ct cu acelasi
unghi. Se introduce RCSA care este stimualata prin cele 2 semnale s1 si s2. s2 se foloseste pt a
debita semnale MF. Acest RCSA are la iesire un semnal de corectie sc(t) care cat timp A=ct este
0, nu intervene asupra OC-ului. Daca A nu este ct, apare o corectie.

OC – oscilator in cuadratura
RCSA – retea de control si stabilizare a amplitudinii
sc(t) – semnal de corectie (daca A=ct atunci sc(t)= 0)

 B.
M1, M2 – multiplicatoare analogice
I1, I2 – integratoare comutabile
Integratoarele au aceasi constanta insa se pot controla printr-o intarare numita mod de lucru.
Cele 2 multiplicatoare sunt controlate de tensiunea semnalului informational. La nivelul
integratorului I2 este o intrare care este iesirea lui M2, si inca una sc(t).
Obs. Cele 2 integratoare sunt comutabile, adica ele au 3 moduri de lucru, reset pt initializare,
integrare si memorare.

Aceste integratoare la inceput se reseteaza, se incarca cu o tensiune initiala vI si apoi trec in

modul de integrare.
Debitam s1 si s2. Impunem ca plecand de la un Acos sa ajungem la un Asin.
In conditii de normalitate, frecv instantanee este de forma (7)

m(t) are o compoenneta continua si una alternativa.

Si fc si delta f se pot controla prin constanta de multiplicare a multicplicatoarelor si prin
constanta de timp a integratorului.

 C.
Pp ca apar abateri de la normalitate, adica sa nu se mai respecta conditia (7)
Se mai introduce 2 multiplicatoare M3, M4 - circuite integratoare la patrat. O tensiune de
referinta la intarare 3. Este o structura de tip sumator integrator organizat in jurul
amplificatorului operational AO3. La iesire am dupa ca sc zero su siferit de 0. Daca este diferit
de 0, inmultesc sc cu x.
Semanlul de corectie se scrie in consitiile in care A=ct.

Tensiunea de refeirnta trebuie sa fie negativa deci. Abaterea de la constanta inseamna

abaterea de la tensiunea de referinta in modul. sc devinde dif de 0 care se multiplica la nivelul
M5 si rezultatul se aplica intarii integratorului I2.

 D. Consideram OC si RCSA cuplate

Prin acest reglaj, la o crestere a lui A fata de constanta, se regleaza frecv instantanee si o face sa
creasca pana dispare abaterea de la constanta, adica pana dispare sc(t). In acel moment
obtinem A=ct.

7.5. Transmisiuni MF stereofonice

Def. Transmisiunea MF stereo impune ca sa pot transmite doua semnale m1(t), m2(t)
caracterizate printr-o aceeasi dinamica si o aceeasi frecventa maxima in conditiile in care
pastrez banda de transmisiune si realizez conditia de compatibilitate intre transmisiune stereo
si receptive monofonica (90% din delta f=75KHz pt MF, sa se aloce traductor receptiei
monofonice).

Suntem in contextul unei incinte. Cat timp aveam transmisiune monofonica, in incinta
aveam un singur traductor (sageata inseamna mesaj audio, apoi avem un microfon si un
preamplificator), mesajului audio se transforma in smenal audio/vocal si se regleaza nivelul.
Avem semnalul m(t) la final, tot cel de pana acum. Daca vreau sa am o spatiaritate acustica
creata, macar pt 2 captari distincte si 2 conversii distincte mesaj-semnal, folosim 2 microfoane
M1, M2 a.i vorbim de 2 semnale, iar performanta se indreapta.

Spunem ca transmisiunea MF stereo presupune transmiterea a doua smenale m1, m2

intr-o banda data de Carson, caracterizate prin aceeasi frecventa maxima fm, si care determina
ocuparea unei benzi in spiritul relatiei 1 Carson. In cazul stereofoniei audio de studio cu 2
semnale cu performante modeste, vorbim de un fm=15Kz, beta uzual=5kHz.
Daca transmitem 2 semnale, vorbim de un alt fm si anume fm’. Structura de modulare
va fi de banda ingusta. Ideea este ca deviatia trebuie sa ramana aceeasi.
In spiritul compatibilitatii dintre transmisiunea stereo si receptia monofonica, trebuie sa
alocam 90% din deviatia de frecventa.
 Structura bloc functionala a modulatorului MF stereo

GSIS – generator de semnal informational stereo

mT(t) – semnal informational stereo/total
MOD MF – modulatie MF cu una din structurile discutate anterior
Modulator MF stereo
In aceasta structura avem 2 blocuri mari: GSIS si un bloc MF care poate fi chiar MFBI.
Semnalul inf stereo trebuie sa raspunda conditiei de a fi maxim 1V in modul, iar frecventa sa
maxima sa fie mai mare decat frecventa maxima a semnalului monofonic.
Putem scrie pt semnalul MF stero expresia clasica pt un semnal MF.
 Cursul 17

7.5 Tranmsiuni MF stereofonice

A) Definitie
Aici ne propunem sa transmitem cel putin 2 semnale m1 si m2, caracterizate prin
aceeasi dinamica si aceeasi frecventa maxima, cu conditiile de compatibilitate:
● 90% din 𝛥𝑓 = 75 𝑘𝐻𝑧 pentru MF, unde 𝛥𝑓 = deviatia de frecventa
● Sa se aloce traductor receptiei monofonice
Transmisiunea acestor 2 semnale presupune sa mentin banda de transmisiune pe
care o apreciez, trecand de la banda teoretic infinita la banda finita, prin relatia lui
Carson. Daca avem transmisiune monofonica , acesta este primul criteriu Carson
(prima relatie care se vede dupa b) )

Banda Carson de la monofonie trebuie sa fie respectata si in cadrul stereofoniei.

Asta presupune: transmitand mai multe informatii, banda de baza se va largi si
ajungem la o frecventa maxima in loc de 𝑓𝑚 la 𝑓𝑚′ . Deci banda pe care dorim sa o
conservam este banda Carson folosita la monofonie. Aici frecventa maxima a
semnalului informational creste de la 𝑓𝑚 la 𝑓𝑚′ . Creste in asa fel incat sa transmit
toate informatiile de care am nevoie pentru stereofonie, cu o consecinta privind
indicele deviatiei de faza. Daca prima data aveam 𝛽, acum vom avea 𝛽′ <𝛽, dar
poate fi si mai mic decat 0.5: 𝛽 < 0.5. atunci cand este mai mic decat 0.5,
transmisiunea se transforma in transmisiune MF de banda ingusta.
B) Structura functionala a modulului MF stereo

● GSIS = generator de semnal informational stereo, care ne furnizeaza un

semnal informational in noile conditii si se numeste semnal informational
total 𝑚 𝑇 (𝑡); banda acestui semnal este [0 𝑓𝑚 ′]
● MOD MF = modulator MF intr-o varianta consacrata, facuta pentru a fi
modulator, fie il pot transforma prin procesul de conversie
Cu un altfel de modulator stereo si cu acest semnal 𝑚 𝑇 (𝑡) putem scrie expresia
semnalului MF stereo (relatia (1))

cu conditiile de buna
functionare:
● A = ct
● Frecventa instantanee sa fie de forma relatiei (2)
Prezentarea mai in detaliul a generatorului de semnal informational stereo GSIS

Acesta presupune utilizarea unui mixer, format din 2 sumatoare, primul sumator
realizand diferenta dintre semnalele 𝑚1 (𝑡) si 𝑚2 (𝑡) , iar cel de-al doilea suma.
● 𝑚𝑑 (𝑡) = semnalul diferenta
● 𝑚𝑠 (𝑡) = semnalul suma, care se transmite direct la iesire si intra asa cum
este in structura semnalului informational stereo 𝑚 𝑇 (𝑡)

Prin oscilatorul Oscde frecventa 𝑓𝑝 (frecventa pilotului) se genereaza un semnal al

carui nivel se ajusteaza prin alternatorul At si furnizam:
● pe de-o parte semnalul pilot 𝑐0 (𝑡) care se injecteaza si el in structura
semnalulului informational stereo
● pe de alta parte oscilatorul ataca un multiplicator de frecventa ( X 2 ) cu
multiplicarea 2 si ajustam si nivelul ca valoarea maxima sa fie 1 (prin
cos(2 𝜔𝑝 𝑡); deci primul multiplicator de frecventa multiplica argumentul
𝜔𝑝 𝑡 prin 2, astfel incat sa folosim o frecventa 2𝑓𝑝 , unde fp este frecventa
pilotului

Deci in semnalul 𝑚 𝑇 (𝑡) am injectat:

● semnalul suma
● semnalul pilot al carui nivel se ajusteaza prin atenuator
Apoi oscilatorul ne genereaza purtatoarea pentru modulatorul de produs
structurat in jurul lui M1, care foloseste drept semnal modulatorul semnalul
diferenta, pentru a genera un semnal BLD 𝑠𝐵𝐿𝐷 (𝑡)𝑑 indexat prin d pentru a stii ca
foloseste un semnal diferenta.

Se mai poate utiliza si o alta sursa, asa-numita sursa privind generarea

comuncatiilor autorizate auxiliare CAA, care genereaza semnalul liniar 𝑚𝑦 (𝑡) care
este un semnal fie BLD, MA fie BLU sau QAM. Deci suntem in situatia in care avem
o stereofonie liniara inclusa in intr-o stereofonie cu modulatie de frecventa.

Problema este ca daca in final semnalele m1 si m2 sunt de frecventa maxima fm,

iar semnalele diferenta si suma sunt si ele de frecventa maxima fm, semnalul
informational stereo va fi caracterizat de o amplitudine maxima 1 in modul si o
frecventa maxima fm’, care ar putea fi 53 kHz sau 74 kHz.
Vedem ca sumatorul final insumeaza 3, maxim 4 semnale, semnalul BLD cu
semnal modulator diferenta, semnalul pilot, semnalul suma si un posibil semnal
𝑚𝑦 (𝑡).
Uneori a dat ce e mai sus la examen.

Pentru functionare, se apreciaza semnalul diferenta si semnalul suma:

Se genereaza semnalul BLD avand modulator semnalul diferenta si se genereaza

semnalul pilot, iar pentru 𝑚𝑦 alegem una din variantele date. (BLD, MA ...)

In final explicitam semnalul 𝑚 𝑇 (𝑡) , cu conditia ca valoarea maxima sa fie 1V.

Ne asiguram notatiile pentru tratarea in domeniul frecventa (adica notatiile
spectrelor fiecarui semnal).
Prin Transformata Fourier a relatiei (6) obtinem relatia 7 cu spectrul pentru
semnalul informational total (stereo), care contine transformata lui 𝑚𝑠 (𝑡) ,
spectrul pentru BLD si spectrele celorlalte doua semnale.

Daca reprezentam aceasta relatie 7 la nivel de spectru de amplitudini in frecventa

● mijloc: primul grup spectral (cel de la mijloc) este grupul privitor la semnalul
fie monofonic, sau spectrul semnalului Ms(f)
● prima sageata de dupa 0 este componenta c0 cu imaginea sa, de 19 kHz si
este unica componenta proprie pilotului
● daca estista My(f) se lasa intervalul 60 74 kHz

Banda maxima fm’ este 53 de kHz, pentru ca purtatoarea pentru BLD indexat are
frecventa 2fp=38 kHz , iar apoi venim cu semnalul diferenta care are un spectru
intre 0 si 15 ca si cel suma si atunci venim cu banda translatata si centrata pe 38,
deci vom avea 38± 15 si de aici banda SBLD-ului.
Daca adaugam si niste semnale modulate liniar, intervenim cu aceste semnale
stric in banda 60 74 pentru ca nu putem sari de 74. La 75 kHz deja suntem in fata
valorii indicelui deviatiei de frecventa pentru transmisiuni radio.

Observam ca banda
pentru monofonie si
pentru stereo sunt
egale, la valoarea de
180 kHz, cu 𝛽 ales 5.
Astfel reusim sa
scoatem valoarea lui
𝛽′ , care rezulta 0.2<0.5 pentru modulatorul de frecventa banda ingusta.

D) Compatibilitatea transmisiunii stereo cu receptia monofonia

Se realizeaza plecand de la relatia frecventei instantanee prin transmisiune
stereofonoica

● Spunem ca 100% din 𝛥𝑓 se foloseste pentru transmisiunea stereofonica,

deci folosesc dinamica pentru mT(t) , - 1 +1
● Pentru monofonie este bine daca am 90% din 𝛥𝑓 conservat; asta inseamna
ca mT-ul se reduce la ms si ms-ul trebuie sa fie maxim 0.9*𝛥𝑓
Mai de parte nu ne intereseaza foarte tare analiza lui un m1 oarecare, un m2
avand in vedere ca au aceeasi dinamica, se apreciaza ms si apoi se apreciaza ce
este cu linie continua la schema din dreapta (semnalul continuu este semnalul
diferenta) si putem vedea anvelopa pozitiva si negativa pentru limitarea
purtatoarei semnalului, adica acolo va fi frecventa 2fp. Se face calculul si se
constata ca pentru semnalele m1 si m2, ‘a’ = dinamica maxima in modul va fi
0.45V.

Daca my este 0,
pilotul va avea un
nivel de 0.1V. daca
este diferit de 0, atunci 0.1V se impart intre pilot si comunicatia autorizata
auxiliara.

Nu mai ridicam problema MF-ului fiindca el s-a mai discutat: deci daca dorim sa
specific un generator (sa zicem un OCT utilizat ca modulator de frecventa) atunci
iau generatorul de semnal informational stereo si il voi inlantui cu OCT-ul. Astfel
creez un modulator MF stereo.
8. Demodularea unghiulara (exponentiala)
8.1. Structura lantului de receptie (receptor cu heterodinare)

Ca si la demodularea liniara, ne alegem un tip de lant de receptie, mai concret un

tip de receptor.
Structura contine:
● Un bloc care este un filtru de radio frecventa FRF si un amplitificator de
radio frecventa ARF pe care le putem considera impreuna ca fiind blocul
ARF
● Apoi avem convertorul de frecventa (tot ce este cu linie punctata) cu
aceleasi conditii ca la demodularea liniara;
● aici totusi nu atac direct cu semnalul din convertor, ci atac demodulatorul
exponential DEM EXP prin-trun bloc care se numeste LTB = limitator trece-
banda
● ABB = amplificator din banda de baza
Fata de receptorul utilizat in cazul receptiei liniare, vom avea in plus un limitator
trece banda LTB si un bloc de demodulare exponentiala DEM EXP fata de unul
liniar.
Diferentele in privinta semnalului fata de ce aveam la demodularea liniara: in
cadrul lantului de receptie vorbeam de un semnal de receptie r(t) care provenea
din semnalele furnizate de mai multe emitatoare. Aceste semnale pentru fiecare
canal au o atenuare produsa de canalul de transmisiune si o defazare; nu
consideram prezenta zgomotului, fiindca asta ar complica tratarea. Aceasta
atenuare si defazare se concretizau la nivelul structurii semnalului prin influntarea
scrierii analitice in amplitudinea purtatoarei si faza initiala, care poate fi diferita
de 0.
In cazul de fata lucrurile sunt putin diferite: pe baza unei scheme ca cea de sus se
trateaza procesarea semnalului r(t), un semnal care provine de la L surse.

Fiecare sursa debiteaza un semnal 𝑠𝑟𝑖 (𝑡) . consideram pentru canalul de rang i ca
frecventa purtatoare este fc, deci am scris pulsatia 𝜔𝑐 . astfel semnalul 𝑠𝑟 𝑖 (𝑡) se
infatiseaza in relatia (2) ca o cosinusoida ???? cred ca zice unifluctuant ???? , cum
stiam ca este un semnal modulat exponential. La modulatia exponentiala,
conditiile de buna functionare ne aratau ca anvelopa trebuie sa fie constanta. Aici,
in urma transmisiunii prin canalul de tranmsiune acel A constant, devine un 𝐴𝑟𝑖 ,
adica este anvelopa corespunzatoare procesului de receptie proprie canalului de
rang i. in acest caz, anvelopa nu mai este constanta, ci este fluctuanta, deci avem
o modulatie liniara ML parazita, cauzata de canalul de tranmsisiune. De
asemenea, in loc de faza initiala 𝜑0 acum am un 𝜑0𝑐 , lucru pe care il intalneam si
la transmisiunile de tip liniar, insa acesta nu deranjeaza nu nimic, pentru ca e la
nivelul fazei initiale.
Faza instantanee 𝜑𝑡 va avea formele:

Ce ne deranjeaza este ca acest 𝐴𝑟𝑖 (𝑡) este fluctuant, nu este constant, ,iar asta
este o condiție de bună funcționare.
La ieșirea amplificatorului de radiofrecvență se scrie semnalul sR(t)
Unde 𝐺𝑅 este un defazaj al amplificatorului de radio frecventa. Dacă
amplificatorul este ideal atunci 𝐺𝑅 va fi 0.
Daca canalul de care extrag prin acord este 𝑠𝑟𝑖 (𝑡)iar anvelopa este fluctuantă,
această fluctuație a anvelopei se va perpetua si la nivelul semnalului 𝑠𝑅 (𝑡) .
Daca facem conversie de frecventa vom avea la iesirea amplificatorului de
frecventa intermediara (AFI-ului)

Ce ne deranjează încă uitandu-ne la relația 4 este ca anvelopa fluctuantă se

menține. Acest lucru ne deranjează din cauza condițiilor de bună funcționare a
fiindcă am velo pa trebuia să fie constantă, nu să fie fluctuantă. Acest lucru ne
deranjează din cauza condițiilor de bună funcționare pentru semnalul modulat
exponential.

Aici intervine limitatorul trece bandă, care de fapt conține in structura un

limitator bilateral și un filtru trece bandă. Prin limitare bilaterală se obține un
semnal 𝑠𝐼𝐿 (𝑡) care conține o suită de semnale modulate exponențial fie frecventa
fie faza cu unghiul 𝜓𝐼 (𝑡)respectiv 3𝜓𝐼 (𝑡) si anvelope constante , numai ca este o
suita. Nouă ne place numai primul semnal fiindcă are unghiul care trebuie, iar
celălalt este un semnal modulat exponențial pe armonici impare ale purtătoarei
inițiale.
Astfel intervine a doua etapă de procesare si anume filtrarea trece banda si
extrag tot ce îmi este util mie din banda proprie și specifică primului termen.
Acum observăm că semnalul are o anvelopă constantă si se conservă unghiul cu
faza inițială putin schimbata, de la 𝜑0𝑐 la 𝜑𝑐 . Schimbarea face inițiale nu-mi
schimbă modulația în sine. De acum înainte, acesta este semnalul cu care atacam
blocul de demodulare.

4) Demodularea exponentiala + ABB

Modulatoarele de frecvență pot fi convertite în modulatoare de fază si invers. La
fel demodulatorul exponential dedicat transmisiunilor Modulatie de Faza MP se
pot converti in structuri utile pentu demodularea de tip Modulatie de frecventa
MF.

8.2 Demodularea de faza

A) Algoritmul demodulatorului MP
Semnalul de la intrarea demodulatorului este cel pe care l-am analizat anterior, ca
fiind semnalul recepționat, din care extragem semnalul canalului propriu, care se
convertește în frecvență și care prin limitare trece bandă își recapătă constanța
anvelopei, la nivelul fazei initiale fiind fluctuatii, dar faza inițială nu este
purtătoare de semnal informațional, deci nu ne deranjeaza.
Trebuie sa stim cum exprimam semnalul la intrarea demodulatorului:

𝜔𝐼 = 𝑝𝑢𝑙𝑠𝑎𝑡𝑖𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑑𝑖𝑎𝑟𝑎
𝜑(𝑡)
= 𝑓𝑎𝑧𝑎 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑎𝑛𝑒𝑒, 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑓𝑖𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑡𝑖𝑝𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑜𝑑𝑢𝑙𝑎𝑡𝑖𝑒 (𝑙𝑎 𝑛𝑜𝑖 𝑚𝑜𝑑𝑢𝑙𝑎𝑡𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑓
De obicei lucram cu un m(t) cu dinamica controlata, [-1 1]. Unde nu am
posibilitatea să spun că semnalul informațional este controlabil într-o anumită
plajă unde nu am posibilitatea să-ți spun că semnalul informațional este într-o
anumită plajă atunci vorbim la modul general ca 𝜑(𝑡) are prima formula si anume
mp*m(t).

Observam acum că relația 1 scrisă în formă polară apare acum în formă

rectangulară în relația 3, unde putem evidenția funcția fc(t) si functia fq(t).
Deci dacă reușesc printr-o structură să identific funcțiile caracteristice fc fq din
formarectangulară și să calculez printr-o unitate aritmetică arctg din raportul
celor două funcții, înseamnă că am refăcut semnalul.

B) Structura demodulatorului MP

Structura este realizată pe baza a două demodulatoare sincrone: unul care se

construiește în jurul lui M1 si un al doilea în jurul lui M2. De asemenea este
prezent un oscilator cuadratura de frecventa 𝑓𝑖 care este furnizor de c0(t) si de
q0(t). In structura fiecărui demodulator sincron apare un filtru trece jos în banda
de bază 0 fm. Cu alte cuvinte pentru partea de sus avem un demodulator sincron
format din M1 si filtrul trece jos căruia i se injectează o purtatoare q0(t), iar a 2-a
intrare in demodulator este 𝑠𝑟 (𝑡). In structura de jos pentru cel de-al doilea
demodulator M2 si filtrul trece jos, se injecteaza pilotul sau semnalul local si 𝑠𝑟 (𝑡)
la a 2-a intrare in demodulator.
Blocul cu -1 este un buffer care nu face altceva decat sa imi inverseze semnul.
Scriem functiile purtatoare locale:

Pentru că este vorba de demodulare sincronă si pentru ca semnalul sr este de

frecventa 𝑓𝑖 automat pentru demodularea sincronă sincronismul de frecvență
este obligatoriu. Dacă apuc să proiectez oscilatorul În cuadratură, apoi trebuie să-l
facem de frecvență egală cu frecvența semnalului de intrare.
Etapele de procesare:
Generam semnalele s1 si s2

Apoi le scriem explicit

Prin filtrarea trece jos se extrage cel de-al doilea termen.

 Identificam la ambele semnale prezenta functiei fq(t), respectiv fc(t), fiecare
insotite de constanta A0/2.

Astfel am extras faza instantanee totală

Nota: Dacă semnul de la intrare nu ar fi fost un semnal MF si am fi vrut să folosim
tot demodulatorul de fază cu un semnal de intrare de tip MF, atunci puteam sa
folosim demodulatorul de faza pentru a demodula un semnal modulat in
frecventa, daca demodularea era urmata de un derivator.
 Cursul 18

8.3 Demodularea MF prin discriminare de frecventa DF

8.3.1. Principiul discriminarii de frecventa DF
Discriminarea de frecvență implica o convertire a semnalului MF intr-un semnal
dublu modulat MA/MF . Aceasta dubla modulare este realizata astfel incat
anvelopa sa fie proportionala cu frecventa instantanee.

Cunoastem semnalul de intrare in demodulator:

• Ar = anvelopa
• Prin conversia de frecventa am trecut de la 𝜔𝑐 la 𝜔𝐼
• La nivelul fazei instantanee apare expresia specifica modulatiei de frecventa
• Avem si o posibila faza initiala

Acesta este un semnal specific MF-ului, cu anvelopa constanta, cu un unghi care

arata conversia de frecventa, cu o faza instantanee care ne arata specificitatea
modulatiei de frecventa. Acest semnal are si frecventa instantanee din forma din
relatia 2:
Cu aceste date, intr-o prima etapa ne propunem ca MF-ul sa fie convertit in
MA/MF. Acest lucru il facem prin derivarea semnalului ca in relatia 3:

Daca analizam expresia 1 si ne uitam in expresia 4:

observam ca noul semnal are o anvelopa fluctuanta dependenta de frecventa

Daca rescriem anvelopa si scriem explicit si unghiul, ajungem la relatia 5:

Acum reconfirmam prezenta modulatiei de frecventa daca ne uitam la expresia

fazei instantanee specifica MF-ului si observam ca avem o anvelopa fluctuanta
depdenta de frecv instantee, deci vedem prezenta unei modulatii de amplitudine
dar in sensul controlat de noi. Daca vom extrage aceasta anvelopa, vom beneficia
de semnalul reconstituit.
Pentru a extrage anvelopa in cazul unui semnal MA/MF, aplicam una din cele 2
metode:
• Demodulare sincrona
• Demodulare asincrona de tip detector liniar de anvelopa
In consecinta, avem structura bloc a discriminatorului de frecventa:

• Avem un derivator pentru a obtine expresia pentru x(t); constanta de timp

de aici se considera unitara
• Mai avem si un detector linia de anvelopa DLA pentru a extrage anvelopa
proprie semnalului derivat, cu constanta specifica detectorului kv
Semnalul de la iesire este semnalul y(t), proportional cu kv si cu anvelopa Vx(t),
anvelopa proprie lui x(t) (formula anvelopei se gaseste in relatia 5)

Fiecare constanta din relatia 1 arata o istorie a procesarii.

Variantele de explicitare a derivatorului:

1) Structura pe baza de operational

2) Structura cu linie de intarziere pentru a realiza derivarea

 3) Derivare pasiva cu circuit acordat, cu o functie de transfer si o panta

8.3.3 nu ne intereseaza
8.3.4 nu ne intereseaza
8.3.5. Demodulatorul Chaffee – demodulatorul MF cu reactie – nu ne intereseaza

8.4. Demodulatorul PLL (demodulatorul MF cu urmarire de faza)

Acest tip de demodulator este foarte bun atunci cand avem zgomot puternic pe
canalul de transmisiune, principiul lui fiind acela de a aduce procesarea
semnalului, din perspectiva demodularii, in banda de baza.
Semnalul de intrare este semnalul clasic care a parcurs un lant propriu
receptorului (cel super heterodina cu conversie de frecventa) care ne ofera la
intrarea demodulatorului semnalul 𝑠𝑟 (𝑡).

Prin limitarea trece banda se obtine constanta anvelopei. Frecventa instantanee

este intr-o forma specifica modulatiei de frecventa (ca in relatia 2).
A) Structura demodulatorului PLL (Phase Lock Loop)
Utilizam un multiplicator
analogic M, un amplificator
care lucreaza in banda de
baza,dar am detasat functia
de filtrare in banda de baza
si am lasat numai castigul
concentrat la nivelul unei structuri simbolizate asa cum se simbolizeaza un
amplificator, cu castigul G si banda de baza (0 fm).
Un amplificator, prin banda sa, realizeaza un castig, dar si o filtrare fiindca lasa sa
fie amplificat numai ce este in banda sa.
Aici partea de filtrare o idealizez: consider ca realizeaza o filtrare, adica detasez
filtrarea trece jos si o facem o filtrare trece jos ideala, adica cu castig unitar si o
banda strict limitata la ce ne intereseaza (0 fm). In realitate filtrarea ramane in
sarcina amplificatorului.
Sumatorul este stimulat prin semnalul de iesire si de reglajul initial si facem in asa
fel incat frecventa OCT-ului sa fie in apropierea frecventei intermediare sau chiar
sa coincida.
OCT-ul este privit ca un modulator MF cu indicele de modulatie 𝑚𝑓 . OCT-ul este
in acest caz un generator de semnale MF, la iesire semnalul generat fiind 𝑐0 (t).
Acest semnal este sub controlul a ceea ce iese de la sumatorul pentru reglarea
initiala. El insumeaza in permanenta nivelul constant pe care il aplicam cu
semnalul care vine de la iesire y(t). semnalul y(t) se mai numeste si semnal eroare.
Deci semnalul eroare y(t) vine si controleaza OCT-ul.
𝑐0 este un semnal cosinusoidal de
tip MF
Relatia 4 arata specificitatea unei
modulatii MF, de data aceasta prin
semnalul eroare y(t).
𝑚𝑓 este indicele modulatiei de frecventa, fiindca OCT-ul este privit ca un
modulator de frecventa
Folosim notatia 𝑚𝜔 daca nu este garantat controlul asupra dinamicii semnalului
-1 1.
In aceste conditii vom avea un produs la nivelul multiplicatorului, intre 𝑠𝑟 si 𝑐0 ,
deci avem un produs de 2 cosinusoide. Componenta cu argument suma dupa ce
desfacem cos*cos, va fi rejectata de banda amplificatorului care urmeaza (de FTJ).
Astfel, ne ramane numai componenta diferenta si putem sa scriem direcy y(t):

• G= castigul amplificatorului din bucla

• Δ𝜔=eroare la nivel de pulsatie
Conditiile de buna functionare impun ca in procesul de urmarire de faza la nivelul
buclei sa fie realizat astfel incat sa am urmatoarele lucruri:
• Δ𝜔 = 0
𝜋
• Δ𝑓= -
2
• 0 < φy (t) ≪ 1
Introducem toate acestea in rel 5 si obtinem rel 6:

𝐴𝑟 𝐴0 𝐺
Acum intodroducem constanta 𝛼 = 𝑚𝜔
2

Pentru a rezolva relatia 8 am nevoie sa o derivez.

 Aplicam tansf.
Laplace relatiei 9, cu
cateva notatii.
• S= frecventa complexa in transf laplace

• Φ(𝑠)= transf laplace a lui 𝜑(𝑡)

Acum aplicam transformata laplace inversa pentru relatia 11:

* = convolutie
• Y(t) = solutia
pentru ec diferentiala 9
Notam primul termen din convolutie cu ℎ𝐿 (𝑡) unde L=lobe

Acum rel 15 devine:

Prin aceasta relatie observam ca suntem in fata unei retele cu functia de impuls
ℎ𝐿 (𝑡) si functia de transfer 𝐻𝐿 (𝑠):

In situatia reala, cand PLL-ul e atacat de 𝑠𝑟 (𝑡) , urmaresc ca y(t)-ul sa-mi arate
reconstituirea semnalului, deci vrem sa treaca m(t). daca introducem
transformata laplace pentru ℎ𝐿 (𝑡), atunci:
 • 𝑓𝐻 = frecventa limita superioara a benzii unui amplificator = frecventa de
taiere pentru frecvente inalte si medii = frecventa care se obtine la
scaderea cu 3 dB a amplificarii in banda
• 𝐻𝐿0 = castigul in banda

Daca reprezint caracteristica Bode la nivel de modul de amplificare, aceasta ne

arata castigul in banda 𝐻𝐿0 si frecventa limita de taiere 𝑓𝐻 .

Daca revenim putin la reteaua initiala

observam ca aceasta este reteaua unui amplificator care lucreaza la joase medii,
echivalenta PLL-ului. Daca am aceasta retea, transparenta pentru m(t), adica
acesta sa se regaseasca si la iesire, inseamna ca banda acestui amplificator
echivalent trebuie sa fie cel putin egala cu frecventa fm, ca banda sa fie (0 fm) ca
banda de baza a semnalului modulator => conditie de buna functionare 𝑓𝐻 ≥ 𝑓𝑚

Daca inlocuim 𝛼 =>

In final, ajungem la relatia de proiectare a OCT-ului prin alegerea lui mf, pentru a
avea garantia ca la iesire obtinem semnalul m(t):

In concluzie, PLL-ul constituie demodulatorul care aduce procesarea semnalului

pana in banda de baza, reprezentand cea mai performanta demodulare de
refacere a semnalului, in conditiile in care transmisiunea se face intr-un mediu cu
zgomot.

8.6 Demodularea MF de tip stereo

Semnalul stereo contine si valente de semnal mono (pe baza criteriului de
compatibilitate in receptia mono si transmisia stereo), valente de semnal stereo
fiindca din acest motiv a fost creeat, dar poate sa contina si comunicatii autorizate
auxiliare, adica comunicatii cu modulatie liniara.
Suntem acum in faza in care demodulatorul MF stereo, este atacat de un semnal
𝑠𝑟 (𝑡) care are un nou semnal informational 𝑚 𝑇 (𝑡) .

Semnalul informational stereo 𝑚 𝑇 (𝑡) contine mai multi termeni:

• Semnalul suma, utilizabil si pentru receptia monofonica

• Semnal BLD cu modulator semnal diferenta
• Simnal pilot 𝑐0
• Optional un semnal my(t) care poate sa fie un semnal BLD, MA, BLU sau
QAM

A) Structura bloc functionala pentru demodulatorul stereo

Aceasta structura trebuie sa contina:

Demodulator MF, care poate sa fie:
o Discriminator de frecventa
o PLL
Daca suntem in impas, putem folosi si un demodulator MP si il convertim in
demodulator MF.
PLL-ul imi asigura la nivelul demodulatorului MF, reconstituirea semnalului 𝑚 𝑇 (𝑡).
Acest semnal refacut prin demodulare MF vine acum si ataca al doilea bloc, si
anume blocul de refacere al semnalelor informationale stereo, respectiv
monofonice BRSIS/M.

Aici avem 4 filtre in paralel:

• FTJ care lucreaza in banda 0-15 kHz, cu care extragem ms(t)
• FTB, cu care extragem semnalul 𝑠𝐵𝐿𝐷 (𝑡)𝑑 cu modulator semnal diferenta
• FTB, filtru cu banda ingusta, cu care extragem semnalul pilot, care mai apoi
va fi multiplicat prin 2
• FTB pentru optionale, pentru a extrage semnalul 𝑚𝑦 , care apoi se
prelucreaza in cadrul unei structuri de demodulare liniara, aplicandu-se
demdodularea specifica fiecarui tip de modulatie liniara in banda 60-74
kHz. Deci structura de demodulare poate fi sincrona, asincrona sau
pseudosincrona sau QAM.
Semnalul pilot multiplicat ne da un semnal cu frecventa 2fp=38, care este
frecventa centrala a BLD-ului, se insereaza aceasta purtatoare in BLD si apoi
putem aplica un Detector Liniar de Anvelopa DLA.
La iesirea DLA-ului avem semnalul diferenta, pe traiectul de sus
avem semnalul suma si se utilizeaza un Mixer prin care scadem
cele doua semnal ms si md, sau se aduna cele 2 semnale. Acum
sus avem semnalul suma, apoi cele 2 semnale m1 m2 si
urmeaza ajustarile in perspectiva conversiei semnal-mesaj: se
face filtrare trece jos, o egalizare, amplificare si apoi avem
difuzorul pentru conversia din domeniul semnal in domeniul
mesaj.
 Cap III: Comunicatii cu modulatie a impulsurilor in amplitudine MIA
(comunicatii prin esantionare

Modulatia impulsurilor in amplitudine trebuie privita ca un proces al conversiilor

variatilor instantanee de amplitudine proprii semnalului informational, in variatii
instantanee de amplitudine ale anvelopei purtatoarei discrete, formate dintr-un
tren de pulsuri de durata finita. Altfel spus, procesul MIA este un proces de
conversie al variatilor instantanee de amplitudine a semnalului informational, in
variatii instantanee ale amplitudinii unui tren de pulsuri, care constituie semnalul
purtator.
Aceasta definitie ne arata ca fata de ce stiam la modulatia liniara, unde variatiile
de amplitudine erau convertite tot in variatii de amplitudine (amplitudini ale
anvelopei unui semnal purtator continuu modulat de semnalul informational). De
aceasta data, la MIA, avem tot conversie amplitudine-amplitudine, numai ca
variatiile de amplitudine ale modulatorului se convertesc in variatii de
amplitudine ale unei purtatoare non-continue pulsatorii.
Deci vom esantiona un semnal in banda de baza, dar pot totodata modulatia
aceasta de amplitudine sa o aplic si asupra unor semnale deja modulate, fie in
continuu fie in unghiular, pentru ca modulatia MIA are si rolul de a fi modulatie
intermediara intre semnalul care se esantioneaza si in perspectiva unei codificari
si un proces de cuantizare care premerge codificarii.

Clasificare MIA:
• Aplicata in banda de baza BB
• Benzi superioare benzii de baza BSBB

Modulatia MIA aplicata in banda de baza se utilizeaza ca modulatie

premergatoare codarii si poate fi utilizata si pentru transmisiuni in comutatie.
Modulatia MIA pentru benzi superioare benzii de baza MIA-BSBB e aplicata in
special ca modulatie intermediara, unde vreau ca semnalul fie modulat liniar , fie
modulat unghiular, la receptie sa il procesez digital, deci trebuie mai intai sa-l
esantionez, apoi sa-l cuantific si sa il prelucrez.

Lantul de comunicatie cu MIA

Semnalul cu care se pleaca il numim originar intrucat e posibil sa avem mai multe
semnale sursa pe care vreau sa le transmit folosind tehnica MIA.
Avem un circuit de linie care contine un FTJ in banda de baza si un amplificator.
Aceeasi structura se intalneste si in partea de receptie.
In partea de emisie putem utiliza esantionarea serie, numita esantionare naturala;
ea poate fi utilizata si in partea de receptie, dar aici am folosit o esantionare cu
memorare. Acelasi tip de esantionare naturala se poate utiliza si la nivelul
esantionatorului paralel, pentru a elimina distorsionarile intre canalele temporale,
daca utilizam si o multiplexare analogica MUX Ag.
Calea de transmisiune CT o consideram idealizata, astfel incat la receptie vom
avea tot v(t), care se va demultiplexa (adica se extrag canalele).
La iesirea esantionatorului de la receptie obtinem un semnal in trepte, lucru util
pentru cunatizare si apoi in perspectiva codificarii.
Cu prelucrarile de tip filtrare si amplificare la nivelul partii de receptie a circuitului
de linie obtinem semnalul final reconstituit.
Contextul acesta ne face sa ne asteptam ca in banda de baza la 2 tipuri de
esantionari:
• Esantionarea naturala din partea de emisie
• Esantionarea cu memorare in partea de receptie

Cursul 19

Abordam esantionarea in banda de baza, incepand de la o esantionare idealizata,

cu 4 pasi:
Pasul a) : Prezentarea procesului fizic
Pasul b) : Tratarea problemei modelarii acestui proces
Pasul c) : Analiza in domeniul timp a semnalului esantionat
Pasul d) : Analiza in domeniul frecventa a semnalului esantionat

Pasul a) : Prezentarea procesului fizic

Ne propunem sa vedem care este purtatoarea; purtatoarea este una discreta si
profitam de acest lucru pentru a anticipa ca modulatia aceasta, facand o paralela
cu modulatia liniara, se deosebeste principial prin faptul ca purtatoarea in cazul
modulatiei liniare era o purtatoare
continua cosinusoidala, iar in cazul de fata
purtatoarea este una discreta, formata
dintr-un tren de pulsuri de tip impulsuri
dirac:
Impulsul de rang 0 este impulsul de la momentul 0 𝛿(𝑡). Impulsul 𝛿(𝑡 − 𝑘𝑇𝑠 ) este
un impuls intarziat cu 𝑘𝑇𝑠 intervale.
𝑇𝑠 = perioada de esantionare
𝑓𝑠 = frecventa de esantionare

Frecventa de esantionare trebuie aleasa confom teoremei lui Nyquist, adica

𝑓𝑆 ≥ 2𝑓𝑚 : Pentru a avea garantia ca din esantioanele noastre sa putem
reconstruim semnalul, trebuie ca frecventa de esantionare trebuie sa fie cel putin
egala cu 2𝑓𝑚 .
𝑓𝑚 = frecventa maxima a benzii de baza a semnalului informational
Daca aceasta conditie nu se respecta si vom avea 𝑓𝑠 < 2𝑓𝑚 atunci avem o
esantionare subcritica si nu se poate reface semnalul, fiindca semnalul refacut ar
fi in acest caz un semnal distorsionat din cauza interferentei spectrale.
Cu astfel de purtatoare care respecta teorema lui Nyquist putem vedea
urmatoarea schema:
Semnalul esantionat w(t) este format din
impulsurile pe care le-am vazut in desenul
lui a(t), deci din trenul de impulsuri a(t),
care este modelat de catre evolutia in
timp a lui 𝑚(𝑡)
Stim ca la MIA, avem tot conversie amplitudine-amplitudine, numai ca variatiile
de amplitudine ale modulatorului se convertesc in variatii de amplitudine ale unei
purtatoare non-continue pulsatorii. Fiecare impuls dirac se limiteaza ca
amplitudine la valoarea pe care o confera semnalul m(t).
Momentul de aparitie a unui impuls inseamna de fapt o extragere ideala a unui
esantion cu o limitare a amplitudinii la valoarea pe care o confera semnalul m(t).
Pasul b) : Tratarea problemei modelarii acestui proces
Modelez procesul MIA printr-un proces de
multiplicare intre purtatoarea a(t) si m(t). va
rezulta semnalul esantionat v(t).
• a(t) reprezinta trenul de pulsuri prezentat
in schemele anterioare. Expresia in
domeniul timp:

Putem totusi sa gasim si o relatie echivalenta pentru a(t), prin dezvoltarea in

serie Fourier.

Unde coeficientii ak se scriu sub forma:

Putem sa il scriem pe 𝛿(𝑡) ca:

iar datorita
proprietatii de
filtrare, rezulta ca
coeficientii ak sunt
constanti si de
1
valoare .
𝑇𝑠

In final putem scrie ca

Pasul c) : Analiza in domeniul timp a semnalului esantionat

Relatia 7 explica analitic ceea ce se intampla fizic si anume creearea unui tren de
impulsuri dirac, cu valori de amplitudine ale impulsurilor, adaptate evolutiei in
timp a lui m(t).

Pasul d) : Analiza in domeniul frecventa a semnalului esantionat

Facem transformata Fourier a relatiei 6 si scriem spectrul semnalului esantionat
instantaneu V(f)

Transformata Fourier al unui produs algebric in domeniul timp reprezinta

convolutia dintre spectrul semnalului informational si spectrul semnalului
purtator.

unde A(f) este transformata Fourier

a lui a(t) :
Daca nu as avea la puterea lui e si -𝑘𝑓𝑠 atunci integrala ar fi fost definitia functiei
𝛿(𝑓) , insa aici avem o intarziere cu 𝑘𝑓𝑠 .
In consecinta, spectrul semnalului purtator ne arat o suita de impulsuri dirac in
1
domeniul frecventa, cu amplitudinile limitate la .
𝑇𝑠

Deci am plecat de la a(t) sub forma trenurilor de impulsuri dirac in domeniul timp
si am ajuns la domeniul frecventa cu A(f), unde avem un tren de impulsuri dirac cu
reptivitate data de 𝑓𝑠 , asa cum in domeniul timp repetivitatea era data de
perioada de esantionare 𝑇𝑠 .

Intorcand-ne la relatia 8, trebuie sa explicitam produsul de convolutie. Facem

acest lucru scriind integralele de convolutie.
M(𝜆) este M(f) cu variabila
schimbata in 𝜆 , la fel si pentru
A(𝑓 − 𝜆), care este A(f) cu
variabila schmbata.

Acum relatia 10 se scrie sub forma relatiei 11, unde observam ca putem rezolva
integrala, aplicand proprietatea de filtrare a functiei 𝛿 .
Acum rescriem si aceasta relatie si ajungem la relatia 12:
aceasta este forma
finala a spectrului
semnalului esantionat
instantaneu.
Reprezentarea spectrului de amplitudini si trebuie sa alegem 𝑓𝑠 > 2𝑓𝑚
(esantionare supracritica). Aici 𝑚0 = componenta continua a semnalului
informational este 0.

Pentru k=0, avem primul grup (cel din origine).

Pentru k = 1 avem cel de-al doilea grup de dupa origine si imaginea sa pentru k=-
1.
Benzile laterale pentru fiecare grup spectral vor fi la distanta de benzile laterale
ale grupurilor adiacente din stanga si din dreapta fiindca asa am ales fs-ul.
Spectrul unui semnal esantionat instantaneu este infinit, format dintr-un numar
infinit de grupuri spectrale, cu remarca, ca pentru k=0 regasim insusi spectrul in
banda de baza.
Toate grupurile spectrale au palierele limitate la amplitudinea am a grupului din
banda de baza si divizat prin Ts.

Mai putem sa analizam aceste grupuri si din alte considerente: dupa ce am

identificat prezenta grupului din banda de baza, putem sa facem grupuri perechi
(de ex 𝑓𝑠 cu −𝑓𝑠 ) , deci identific in aceasta infinitate spectrala un numar infinit de
spectre BLD: BLD pe armonica 1, BLD pe armonica 2 etc. Daca 𝑚0 devine diferit de
0, inseamna ca, chiar in banda de baza avem o componenta, iar celelalte grupuri
spectrale rezulta dintr-o translatare a spectrului din banda de baza. Deci putem
spune ca cu exceptia spectrului din banda de baza, gasim o suita de spectre de tip
MA.
DECI 𝑚0 = 0 => 𝐵𝐿𝐷
𝑚0 ≠ 0 => 𝑀𝐴

Esantionarea naturala se mai numeste si esantionarea reala prin impulsuri inguste

de latime Tp.
Respectam pasii pe care i-am urmarit
anterior si respectand teorema lui
Nyquist privind esantionarea care ne
asigura reconstituirea 𝑓𝑠 ≥ 2𝑓𝑚 . Daca
aceasta conditie nu ar fi indeplinita, am
avea o suprapunere intre banda de baza
si banda laterala a primului grup
translatat.

𝑎𝑝 (𝑡) este o purtatoare pulsatorie, formata dintr-un tren de pulsuri de durata Tp,
centrate la momentele 0, Ts, ... , kTs si de amplitudine A. Cu un astfel de tren de
pulsuri, observam ca pentru un semnal m(t) cu componenta continua nenula,
pulsurile isi mentin pozitia si duratele constante, insa amplitudinea se modeleaza
in functie de semnalul informational, dupa cum variaza acesta in timp.

Daca la modulatia liniara foloseam o multiplicare analogica

pentru a realiza un semnal BLD sau MA, vorbeam de
modulatoare de produs. Aici introducem multiplicarea
analogica intre m(t) si purtatoarea reala, dar introducem si
procesul de generare a lui ap(t), scriind ca este rezultatul
trecerii unui tren de impulsuri dirac printr-o retea cu functie pondere p(t), dat in
schema de mai jos:

Deci partea cu p(t) reprezinta reteaua de formare a pulsurilor in acest proces de

modelare, de formare a impulsurilor dirac in pulsuri reale cu perioada reala.
Pentru pasul c) :

Analizam separat produsul de convolutie, scriind integralele de convolutie:

Introducem relatia 4: in relatia 3 si
obtinem:

unde 𝑝(𝑡 − 𝑘𝑇𝑠) este exact pulsul de rang k.

Acest lucru ne arata ca suntem in faza in care avem o suita de pulsuri reale
modelate de m(t).
In final avem expresia in domeniul timp pentru semnalul esantionat natural sub
forma relatiei 8:

Pentru ap(t) putem avea si o alta scriere, dezvoltand in serie Fourier, ca in relatia
6:

Unde coeficientii ak au forma:

Daca se rezolva aceasta integrala din ak, atunci

Facand niste artificii, inmultind si impartind prin Tp, ajungem la definitia sinsului
𝑇𝑝
de 𝑘𝜔𝑠 . Ajungem la
2

Iar in final, expresia pentru semnalul esantionat natural devine:

Pasul d) : analiza in domeniul frecventa

Spectrul V(f) este TF a lui v(t).

Ap(f) va fi transformata Fourier a a lui ap(t) din relatia 6.

Cu aceste relatii ne intoarcem in produsul de convolutie, pe care il scriem sub

forma de integrale de convolutie
Aplicand proprietatea de filtrare a functiei 𝛿 obtinem in final

Deci spectrul este tot un spectru infinit, format dintr-o suita infinita de grupuri
spectrale de tip M(𝑓 − 𝑘𝑓𝑠 ), cu coef ak din relatia 7. O forma mai detaliata a
spectrului este in relatia 14:

O analiza a coeficientilor ne arata ca

pentru rangul 0 avem 𝑎0 , pentru rangul
1 avem 𝑎±1 etc.
Evaluandu-i observam o inegalitate multipla.

Daca reprezentam relatia 14 cu 𝑚0 = 0

observam infinitatea
grupurilor spectrale, a
grupului in banda de baza si
a perechilor de grupuri.
Palierele sunt
descrescatoare pe masura ce
creste rangul k.
Grupurile spectrale sunt centrate pe fs si pe multiplii de fs. Cu alte cuvinte, vedem
o suita de spectre BLD teoretic infinita. De obicei, pentru reconstituire se
foloseste grupul din banda de baza sau grupul de rang 1.
Daca trecem la 𝑚0 ≠ 0 atunci mai avem si componenta de curent continuu in
banda de baza, care se propaga si la nivelul grupurilor translatate de rang 1,2
samd si atunci vorbim de o suita de spectre MA.
Daca ne uitam la relatia 12, in cazul esantionarii ideale si apoi ne uitam la relatia
13, observam ca in 12 avem tot o suita de grupuri translatate, inclusiv in banda de
1
baza, cu o atenuare constanta pentru fiecare grup , deci toate au aceeasi
𝑇𝑠
amplitudine. Cu alte cuvinte, in momentul in care vom trece de la situatia reala la
1 𝑇𝑝
cea ideala pentru analiza, venim cu corectia care consta in trecerea de la la 𝐴
𝑇𝑠 𝑇𝑠
.
Esantionarea naturala cu memorie nu se cere.

2. Esantionarea semnalelor modulate pe purtatoare continua

(MIA in benzi superioare benzii de baza)

Avem un semnal deja modulat si il esantionez si pun problema ca din acest

semnal sa refac conform lui Nyquist, integritatea semnalului in orice moment
vreau. De obicei acest lucru opereaza in banda de receptie, iar in procesul de
prelucrare se intervine cu prelucrari digitalizate (daca e vorba de digitalizare
trebuie sa ajung la un semnal codat; ca el sa fie codat trebuie sa il cuantizez, iar
pentru cuantizare, trebuie esantionat).

Esantionarea o consider ideala. Avem un semnal pe purtatoare continua oarecare

s(t), care poate fi liniar sau exponential. Aici il iau de forma BLD:

Esantionam semnalul:
Pentru spectru aplicam transformata Fourier in relatia 1:

Spectrul pentru semnalul modulat si esantionat este:

Pentru a reprezenta relatia 4 grafic, ne alegem conform lui Nyquist 𝑓𝑠 = 𝑠𝑓𝑚 .

Indiferent de tipul modulatiei, avem in spectru o frecventa maxima si o frecventa

minima. Fiindca am ales reprezentarea critica (Adica in conditia Nyquist avem
egal), inseamna ca reprezint intai spectrul in banda de baza.
Aici k=0, insa daca am fi avut k=1, inseamna ca spectrele ar fi fost translatate
stanga-dreapta si centrate pe fs.
Cu o anumita eroare spunem ca frecventa maxima e data practic de ordinul lui fc.
Daca fc ar fi 1GHz, iar in dreapta mergem cu 100 de kHz, 100kHz se considera
neglijabili. In cazul acesta frecventa de esantionare este 2 GHz, deci intervalele
dintre grupurile spectrale vor fi mari, deci cu ocupare inutila de banda spectrala.
Asa apare teorema esantionarii semnalelor modulate pe purtatoare continua.
Daca avem un semnal s(t) modulat pe purtatoare continua, de frecventa maxima
𝑓𝑀 si de frecventa minima 𝑓0 , afirmam ca acest semnal poate fi reconstituit pe
2𝑓𝑀
baza esantioanelor daca este sondat cu o frecventa de esantionare 𝑓𝑠 = ,
𝜈 (𝑛𝑖𝑢)
𝑓𝑀
unde 𝜈 = [ ] (𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒𝑎𝑔𝑎) .
𝐵 (𝑏𝑎𝑛𝑑𝑎)
Observam ca daca aplic teorema lui Nyquist, vom avea cel putin dublul frecventei,
insa daca aplicam teorema semnalelor modulate, cu cat frecventa creste, cu atat
avem avantajul ca ne reintoarcem la dublul benzii la frecventa maxima.

Reprezentare grafica pentru exemplele 3 si 5. Semnalul modulat pe purtatoare

continua este de tip BLD.

Frecventa maxima este 2B.

Analiza ne permite urmatoarele concluzii:
• Ori de cate ori fm este un multiplu intreg de banda, fs = 2B
• Daca fm este intre 2 valori multiple intregi ale benzii

atunci
 o Asta inseamna intr-o reprezentare grafica tendinta este:

Concluzie: cu cat frecventa maxima este mai mare, panta se micsoreaza pana
cand aproape se identifica pe fiecare interval cu aproape de doua ori banda.
Daca folosesc un semnal modulat in frecventa cu purtatoare de 1GHz, cu o banda
dreapta-stanga 100kHz, sau mai putin, 100 de kHz sunt nesemnificativi, deci
aproximativ frecventa maxima conform lui Nyquist ar fi trebuit sa fie 2GHz. In
varianta noastra frecventa de esantionare se reduce la de doua ori banda, deci
400kHz, in loc de 2GHz.

Mai departe nu se cere.