Scribd
Încărcați
14 vizualizări1 pagină

Crăiasa Zăpezii După Hans Christian Andersen

Povestea urmărește aventurile lui Kay și Gerda, doi prieteni care se despart când Kay este răpit de Crăiasa Zăpezii. Gerda pornește într-o căutare periculoasă pentru a-l găsi pe Kay, întâlnind diverse personaje care o ajută în călătoria ei. În cele din urmă, Gerda reușește să-l salveze pe Kay, topind gheața din inima lui cu iubirea și muzica lor, și se întorc împreună acasă.

Încărcat de

Diana Mihai
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
14 vizualizări1 pagină

Crăiasa Zăpezii După Hans Christian Andersen

Povestea urmărește aventurile lui Kay și Gerda, doi prieteni care se despart când Kay este răpit de Crăiasa Zăpezii. Gerda pornește într-o căutare periculoasă pentru a-l găsi pe Kay, întâlnind diverse personaje care o ajută în călătoria ei. În cele din urmă, Gerda reușește să-l salveze pe Kay, topind gheața din inima lui cu iubirea și muzica lor, și se întorc împreună acasă.

Încărcat de

Diana Mihai
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Crăiasa Zăpezii

După Hans Christian Andersen

Au fost odată un băiețel pe care îl chema Kay și o fetiță pe care o chema Gerda. Locuiau în case
învecinate și erau cei mai buni prieteni, cântând și jucându-se laolaltă cât era ziulică de lungă.
Într-o zi de iarnă, Kay își legă săniuța la spatele unei sănii mari, care tocmai trecea pe strada lor.
Băiatul nu-și dorea decât o cursă mai lungă, dar sania aceea îl trase tot mai repede și tot mai departe,
scoțându-l din oraș. Îl cuprinse frică văzând că nu poate să-și dezlege săniuța, dar nici că se putea
împotrivi în vreun fel. Începuse să ningă din ce în ce mai tare, iar Kay nu mai vedea nimic în faţa lui.
Câteva ore mai târziu, sania cea mare se opri în fața unui palat de gheață și din ea coborî nimeni alta
decât... Crăiasa Zăpezii! Iar atunci când îl sărută pe frunte, Kay uită pe dată de micuța Gerda, de bunica
lui dragă și de tot ce lăsase în urmă acasă! A doua zi, fetița vărsă lacrimi amare văzând că prietenul ei Kay
nu se întorsese.

Așa că o porni la drum în căutarea lui. La căderea nopții, o ceată de tâlhari dădu peste ea și uneia dintre
ei i se făcu milă de biată fată și o luă acasă.
Tâlharul acela avea o fată de-o seamă cu Gerda. Iar fata de tâlhar avea câţiva porumbei călători.
Întrebați dacă l-au văzut pe Kay, unul dintre ei le spuse că prietenul Gerdei se află în puterea Crăiesei
Zăpezii.
Fata tâlharului îi dădu Gerdei ceva merinde pentru drum și niște cizme călduroase, din blană. Şi-i
mai dărui şi-un ren, în spinarea să poată călători prin ţinutul de gheaţă şi zăpadă.
— Aleargă, renule, aleargă! îl îndemnă fetiţa de tâlhar. Du-o pe Gerda la palatul Crăiesei Zăpezii și
să vă întoarceți cât de repede veți putea!
Iar el alergă cât îl ţinură picioarele şi nu se opri decât în faţa porţilor palatului. Cum renul nu
îndrăznea să treacă de porți, Gerda se văzu nevoită să intre singură în palat. Din fericire, Crăiasa Zăpezii
nu era acasă, fiind plecată să cearnă niscaiva zăpadă prin munți. Aşa că Gerda avu vreme să-l caute pe
Kay. Îl găsi, în cele din urmă, într-o sală uriașă, în care băiatul era prins cu aranjatul unor cuburi de
gheață.
— Kay! Dragul meu Kay! îl strigă Gerda, tare bucuroasă că-l găsise.
Numai că băiatul rămase nemișcat și rece, deoarece inima îi fusese în Crăiasa Zăpezii! Atunci, Gerda se
pune pe cântat, îngânându-i cântecul lor cel mai drag și izbutind astfel să topească stratul de gheață în
care fusese încătușată inima lui Kay.
— Gerda! strigă el, plin de voioşie. Unde ai fost până acum?
Fetiţa se bucură nespus că prietenul ei se preschimba în cel pe care-l ştia. O luară la fugă şi ieşiră
din palat înainte de ai prinde Crăiasa
Zăpezii. Apoi, urcând amândoi pe spinarea renului, porniră în galop și în scurt timp ajunseră cu bine
acasă.

S-ar putea să vă placă și