Substantivul

-comune-casă, masă, tablă, ușă.

-proprii-Ion, Vasile, Gheorghe, Iași
Substantivele pot fi: simple- casă, masă
-compuse-floarea-soarelui, bloc-turn
În limba română, se pot forma feminine de la masculine și invers, cu ajutorul
unor sufixe moționale. Acestea sunt sufixe lexico-gramaticale, fiindcă dau în
același timp o informație gramaticală, dar formează și cuvinte noi.
(avocată, bucureșteancă, ursoaică, pictoriță)
Substantive epicene-au o singură formă pentru masculin și pentru feminin.
(papagal, veveriță, zebră, țânțar, girafă, elefant)
Substantive nonnumărabile
Substantive defective de plural (au formă de singular-singularia tantum):
zahăr, orez, lapte, unt, miere, mazăre, mușețel, rouă, fotbal, handbal, volei,
geografie, matematică.
Substantive defective de singular (au formă de plural-pluralia tantum):
ochelari, zori, șale.
Substantivele masive sunt substantivele nonnumărabile, care denumesc
materii și își păstrează caracteristicile, chiar dacă sunt împărțite.
lapte, pâine, mușețel, unt, miere.
Substantive colective au formă de singular și înțeles de plural.
(turmă, șatră, clasă (de elevi), lot, herghelie, familie, regiment, pâlc)
Articolele substantivului
Articolul-este un element, care însoțește întotdeauna un substantiv și arată în
ce măsură obiectul denumit le este cunoscut vorbitorilor.
-hotărât-se adaugă la sfârșitul substantivului:
Singular: masculin (l, lui-băiatul, băiatului), feminin (a, i-fata, fetei) neutru (l,
lui-fularul, fularului)
Plural-masculin (i, lor-băieții, băieților), feminin (le, lor-fetele, fetelor), neutru
(le-lor- vapoarele, vapoarelor)
-nehotărât-se așază înaintea substantivului:
Singular: masculin-un unui (un băiat, unui băiat); feminin-o, unei (o fată, unei
fete); neutru (un, unui-un vapor, unui vapor)
Plural: masculin-niște, unor (niște băieți, unor băieți); feminin-niște, unor
(niște fete, unor fete); neutru-niște, unor (niște vapoare, unor vapoare)
-genitivale- a (fetei), ai (băieților), al (băiatului), ale (fetelor)
Locuțiunea substantivală-grupul unitar de cuvinte sinonim cu un substantiv și
care se comportă în propoziție ca substantivul, fiind determinat de atribut.
Cele mai multe provin din locuțiuni verbale în care verbul este substantivizat.
(ținere de minte, băgare de seamă, părere de rău, aducere pe calea cea
bună, dare a aramei pe față, luare în râs, luare la rost, punere a osului la
muncă, scoatere din minți, trecere în lumea celor adormiți)
Substantivul are cinci cazuri:
Cazul este forma pe care o ia substantivul pentru a exprima funcția sintactică
într-o propoziție.
NOMINATIV-cine? când este subiect-Băiatul vine.
-atribut substantival în nominativ-Orașul Iași este frumos.
-nume predicativ-Acesta este băiatul.
Cazul nominativ nu are prepoziție.
ACUZATIV- pe cine? ce? la cine? la ce? de ce? despre ce? despre cine? unde?
de unde? când? până când? de când? cum? în ce fel? în ce mod? Care? ce fel
de?
Funcții sintactice:
Complement direct: L-am văzut pe băiat. (pe cine? ce?)
Complement prepozițional: Vorbesc despre tata. (despre ce? de ce? la cine?
la ce? despre cine? pentru ce? pentru cine?)
Circumstanțial de loc: Plec la bunici. (unde? de unde?)
Circumstanțial de timp: La ora cinci voi citi. (când? de când?)
Circumstanțial de mod: Voi vorbi ca tata. (cum? în ce mod?)
Circumstanțial de cauză: Tremura de frig. (din ce cauză?)
Circumstanțial de scop: Plec la cumpărături. (cu ce scop?)
Nume predicativ: Coperta este de plastic.
Atribut substantival prepozițional: Cartea de pe masă e frumoasă.(care
carte?)
LA NOMINATIV ȘI LA ACUZATIV, SUBSTANTIVELE AU ACEEAȘI FORMĂ.
Prepoziții specifice cazului acuzativ-de, la, pentru, despre, din, de la, cu,
peste+locuțiuni prepoziționale:față de, în loc de, în afară de, conform cu.
DATIV-determină un verb; când este complement indirect-cui? Băiatului îi dau
o carte. (CUI ÎI DAU O CARTE?) Discuția grație mamei mi-a plăcut. (A.S.P.)
Discuția este grație mamei. (N.P.)
Prepoziții specifice dativului: datorită, mulțumită, grație.
GENITIV-determină un substantiv-a, ai, al, ale cui? când este atribut
SUBSTANTIVAL genitival- Cărțile fetei sunt frumoase.(ale cui cărți?); Cartea se
află deasupra biroului. (C.L.) Am ajuns înaintea fetei. (C.T.) Mama este contra
fratelui. (N.P.) Trenul dinaintea casei a trecut. (A.S.P.)
Prepoziții specifice genitivului: asupra, contra, deasupra, dedesubtul,
înaintea, înăuntrul împotriva+locuțiuni prepoziționale: în mijlocul, în urma, în
jurul, în preajma.
Vocativ-când arată o chemare, o atenționare și nu îndeplinește funcție
sintactică. (Viorel, vino la tablă.)
Prepoziția: simple: sub, lângă, de, la, pe, după, spre.
Compuse-deasupra, de la, despre.
Într-o enumerare de substantive în cazul genitiv cerute de o prepoziție sau de
o locuțiune prepozițională, articolul genitival apare înaintea fiecărui termen:
Pisica s-a aruncat asupra vrăbiilor și a porumbeilor. În cazul dativ, prepozițiile
nu se reiau: Am reușit datorită părinților, profesorilor și prietenilor.
Cuvintele: asemenea, așijderea, conform, contrar, potrivit, aidoma sunt
adverbe și nu sunt încadrate în clasa prepozițiilor.
Posibilități combinatorii ale substantivului
Substantivul adjunct poate avea două funcții sintactice speciale față de un
verb centru cu funcția sintactică de predicat: SUBIECT și NUME PREDICATIV.
Subiectul este -exprimat prin: substantiv (Mihnea va rămâne repetent.),
pronume (El a venit.), numeral (Doi au plecat.), verb la infinitiv (A citi e ușor.),
verb la supin (De cântat e ușor.), verb la gerunziu. (Se aude plouând.) CINE?
-inclus, când poate fi dedus din desinența verbului, la persoana I și a II-a,
singular și plural. (Cânt. Cânți)
-subînțeles, când a fost exprimat anterior în enunț, apărând la persoana a III-
a, singular și plural. (Florile sunt frumoase/ și degajă un miros plăcut./ )
Numele predicativ din componența predicatului nominal intră într-o relație
ternară, depinzând atât de verbul copulativ, cât și de subiect.
În calitate de centru, substantivul are adjuncți cu funcția sintactică de atribut.
Ca adjunct al verbului, substantivul îndeplinește funcția sintactică de
complement sau de circumstanțial.