ADJECTIVUL.
ARTICOLUL DEMONSTRATIV
Clasa a VI-a
Adjectivul este partea de vorbire care exprimă însuşirea unui obiect. El însoțește și determină un
substantiv și are forme deosebite după genul și numărul substantivului pe care îl însoțește:
Masculin Feminin
Singular copac înalt casă înaltă
Plural copaci înalți case înalte
Adjectivul poate fi legat de substantiv prin articolul demonstrativ. Articolul demonstrativ se acordă în gen
și număr cu substantivul determinat.
Exemplu: copacul cel înalt; casa cea înaltă.
I. Clasificare:
1. După alcătuire:
a) adjective simple: bun, rău, harnic, leneș, isteț (om bun)
b) adjective compuse: cumsecade, nord-american, nou-născut. (om cumsecade)
2. După proveniență:
a) adjective propriu-zise (calificative- denumesc calități ale obiectelor): floare frumoasă
b) adjective provenite din verb la participiu: pom înflorit
3. După flexiune:
a) variabile, când își modifică forma în vorbire; aceste adjective au, în funcție de gen și număr
patru forme flexionare (ghiocel alb, narcisă albă, ghiocei albi, narcise albe);
trei forme flexionare (trandafir roșu, lalea roșie, trandafiri roșii, lalele roșii);
două forme (toporaș mare, lalea mare, toporași mari, lalele mari);
b)invariabil, când nu își modifică forma în vorbire (trandafir roz, lalea roz, trandafiri roz, lalele roz)
II. Numărul, genul și cazul adjectivului:
- se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină:
N-Ac: masculin sg./pl. băiat frumos / băieţi frumoşi
feminin sg./pl. fată frumoasă / fete frumoase
neutru sg./pl. tablou frumos / tablouri frumoase
G-D : masculin sg./pl. băiatului frumos / băieţilor frumoşi
feminin sg./pl. fetei frumoase / fetelor frumoase
neutru sg./pl. tabloului frumos / tablourilor frumoase
III. Locul adjectivului (Topica):
- adjectivul stă, de obicei, după substantivul pe care îl determină ( norul sur )
- poate sta şi înaintea substantivului ( surul nor, mândrul soare)
IV. Scrierea corectă ( ortografia ) adjectivului:
- adjectivele terminate la masculin, sg. în -iu, se scriu la plural cu doi –ii, iar cînd stă înaintea
substantivului se scriu cu trei –iii :
Ex:
(sg,m) ( pl, m ) copil zglobiu – copii zglobii – zglobiii copii;
bujor roşu – bujori roşii – roşiii bujori;
(sg,f) (pl,f) câmpie cenuşie – câmpii cenuşii – cenuşiile câmpii;
Adjectivul nearticulat Adjectivul articulat
oameni har-nici har-ni-cii oameni
Motivarea ortografiei: cenușiii nori : primul „-i” se află în tema cuvântului, al doilea
„-i” este desinență de plural, iar al treilea „-i” este articol hotărât
V. Gradele de comparație:
a) pozitiv: inteligent
b) comparativ: 1. de superioritate: mai inteligent
2. de egalitate: la fel (tot așa) de inteligent
3. de inferioritate: mai puțin inteligent
c) superlativ: 1. relativ: - de superioritate: cel mai inteligent
- de inferioritate: cel mai puțin inteligent
2. absolut: - de superioritate: foarte (extraordinar de, nespus de, foaaaarte) inteligent
-de inferioritate: foarte puțin inteligent
La superlativ relativ este greșită utilizarea prepoziției „din” când raportarea se face la mai multe persoane,
obiecte: Este cel mai curajos din copii. Corect este: Este cel mai curajos dintre copii.
Adjective fără grade de comparație: superior, inferior, optim, anterior, posterior, maxim, minim, complet, viu,
clujean etc.
Mijloace expresive de redare a superlativului absolut, care sunt analizabile sintactic:
În limba română, superlativul absolut se poate forma şi astfel:
- cu adverbe, legate de adjectiv prin prepoziţia "de": extraordinar, grozav, teribil, minunat etc. (extraordinar de
frumos);
- prin repetarea adjectivului (roşie, roşie);
- prin repetarea unei vocale sau a unei consoane (frumoooasă);
- cu substantive (foc de deştept).
- adverbele ce și cât plasate înaintea adjectivului (Ce mare este!)
În structura nespus de frumoasă, adjectivul se analizează separat iar adverbele sunt circumstanțiale de mod pe
lângă adjectiv.
Ea este nespus de frumoasă.
frumoasă = adjectiv, gradul superlativ absolut, caz N, f.s. NP
nespus = adverb de mod, f.s Ccm
!!!! Adjectivul poate deveni substantiv prin înlăturarea substantivului:
Omul înţelept este respectat. ( înţelept – adj.)
Înţeleptul este respectat. ( înţeleptul – substantiv )
VI. Posibilități combinatorii ale adjectivului (Funcții sintactice)
Adjectivul are două funcții sintactice specifice:
- atribut adjectival
Model analiză: Mărul roşu este al meu.
roşu = adjectiv propriu-zis, variabil, cu trei terminații, se acordă în gen și număr cu substantivul determinat
„mărul”, nr. singular, gen neutru, gradul pozitiv, funcție sintactică de atribut adjectival.
- nume predicativ
PN
Mărul este roșu.
roşu = adjectiv propriu-zis, variabil, cu trei terminații, se acordă în gen și număr cu substantivul determinat
„mărul”, nr. singular, gen neutru, gradul pozitiv, funcție sintactică de nume predicativ.
Atributul adjectival poate determina:
un substantiv: Fata s-a bucurat de nota mare.;
un pronume: Dumnealui mai îndrăzneţ a vorbit.;
numeral cu valoare pronominală: Doi mai triști scriu poezii.
Atributul adjectival se poate exprimă prin:
adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparaţie: El are o dispoziţie schimbătoare.;
adjectiv provenit din verb la participiu: Emoţia trăită l-a îmbujorat.;