Mihai Eminescu, cel mai important poet romantic al literaturii române, este

cunoscut pentru profunzimea și universalitatea operei sale. Temele principale

abordate de Eminescu includ iubirea, natura, timpul, condiția umană și reflecțiile
filozofice. Prin creația sa, poetul a explorat dimensiuni complexe ale existenței și
ale sentimentelor umane.
Tema iubirii ocupă un loc central în opera sa, fiind redată adesea în tonalități
romantice, melancolice și idealizate. În poezii precum „Luceafărul”, iubirea este
înfățișată ca un sentiment imposibil și sublim:
"Trăind în cercul vostru strâmt / Norocul vă petrece, / Ci eu în lumea mea mă
simt / Nemuritor și rece."
Aici, Hyperion renunță la iubirea pentru Cătălina, simbolizând incompatibilitatea
dintre ideal și realitate.
În poezia „Sara pe deal”, iubirea este descrisă într-un cadru idilic, în
comuniune cu natura:
"Sara pe deal buciumul sună cu jale, / Turmele-l urc, stele le scapără-n cale."
Această atmosferă romantică evidențiază dorința unei iubiri simple și pure.
Alte opere importante ce tratează tema iubirii includ „Floare albastră”,
unde poetul exprimă nostalgia unui ideal feminin inaccesibil:
"Totuşi este trist în lume."
Prin aceste creații, Eminescu a transformat iubirea într-un simbol al
aspirației către absolut.

Lucian Blaga, una dintre figurile marcante ale literaturii și filozofiei române,
a fost un poet, dramaturg și eseist, cunoscut pentru lirismul profund și
originalitatea gândirii sale. Opera sa explorează teme precum natura, cunoașterea,
mitul, timpul, satul arhaic și relația omului cu divinitatea.
Natura joacă un rol esențial în creația sa, fiind văzută ca un spațiu sacru, un
intermediar între om și misterele existenței. În poeziile lui, natura nu este doar un
decor, ci o prezență vie, plină de semnificații și simboluri.
În poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, natura este privită ca o
sursă a misterului care trebuie păstrată intactă:
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / și nu ucid / cu mintea tainele ce le-
ntâlnesc / în calea mea."
Aceste versuri exprimă respectul poetului față de armonia cosmică și dorința de a
lăsa misterul să existe.
În „În marea trecere”, natura apare ca o forță cosmică, legată de ideea
trecerii și a efemerității:
"Pământul cântă cu pietrele, cu ierburile, cu apele, / cântă cu munții, cu toate
întinderile lui."
Alte opere reprezentative ce reflectă tema naturii includ „Izvorul nopții” și
„Marea trecere”, unde natura este deseori asociată cu sacralitatea și dorința omului
de a atinge absolutul. Blaga reușește să transforme peisajele în metafore ale
spiritului și ale existenței umane.
 OPERĂ LITERARĂ - creație artistică care exprimă realitatea prin ficțiune /
imagini artistice.
LIMBAJ ARTISTIC - modalitate de comunicare într-o manieră plastică,
diferită de cea a limbajului uzual, prin folosirea resurselor expresive ale limbii.
(upeenim
SINONIME cuvinte sau expresii cu formă diferită şi înțeles identic
(sinonime totale: vreme timp; veac secol; oră ceas) sau asemănător (sinonime
parțiale: drum, şosea, stradă, autostradă, magistrală, cale, potecă etc.). Există, în
texte literare, și sinonime aproximative ce corespund unor construcţii metaforice
(luna = regina nopții; somn = moarte).
ŞIR SINONIMIC (SERIE SINONIMICĂ) un şir de sinonime care se
aseamănă printr-o caracteristică generală. De exemplu, şirul sinonimic al
cuvântului a merge a se duce, a se deplasa, a trece, a umbla, a străbate, a colinda, a
cutreiera, a păşi etc. - exprimă noţiunea generală de mişcare.
SINONIM CONTEXTUAL - cuvânt care are acelaşi sens cu lexemul din
text, dar nu unul general, ci propriu textului. Adică, nu se realizează o identitate a
tuturor termenilor dintr-un şir sinonimic, ci se optează pentru unul dintre ele, în
funcție de particularitățile contextului. De exemplu, din seria sinonimică de mai
sus a cuvântului a merge, pentru a substitui verbul din propoziția „Am străbătut
pădurea-n lung şi-n lat", putem selecta doar trei sinonime: am cutreierat, am
colindat, am umblat, aceste verbe fiind cele mai apropiate ca sens contextual prin
faptul că nu presupun un scop al acțiunii, ci o mişcare în toate direcțiile, pe toată
suprafața. E bine să reții: sinonimul şi cuvântul înlocuit trebuie să fie aceeaşi parte
de vorbire (substantive, verbe, adjective, adverbe).
POLISEMIE capacitatea cuvintelor dintr-o limbă de a avea mai multe
sensuri. Analiza cuvintelor polisemantice relevă atât importanța diferențelor dintre
sensuri, cât şi a deosebirilor de utilizare contextuală. De exemplu: a ridica (a sälta)
geanta; a ridica (a mărf) producția; a ridica (a fipa) glasul; a ridica (a urca) dealul;
a ridica (a mobiliza) armata; a ridica (a construi) o casă etc.
ENUNT ARGUMENTATIV un enunt prin care se susține sau se
demonstrează un punct de vedere cu privire la o anumită temă/problemă. Se
utilizează conectori care introduc teza/opinia: după părerea mea, consider că În
opinia mea etc. și conectori de cauzalitate: deoarece, pentru că, întrucât etc.
80 TEXT LITERAR-ARTISTIC - un text scris, în versuri sau în proză, care
reprezintă o realitate a vieții, transfigurată artistic, exprimată în imagini artistice,
cu ajutorul ficțiunii, şi care trezește cititorului stări, sentimente, emoții puternice.
OPERĂ LIRICA/POEZIE -o stare sufletească" ([Link]), un text literar prin
care autorul exprimă în mod direct sentimente, emoții, stări sufleteşti manifestate
în materie sensibilä" ([Link]).
TITLU - element de constructie, o introducere la text, care pune cititorul în
relație cu textul: incită, indică, orientează; poate fi un indiciu de gen/specie
(Glossa", [Link]); relevă sau ascunde" mesajul (,,De ce nu-mi vii...",
[Link]); poate fi exprimat printr-un cuvânt, sintagmă („Făptura mamei",
[Link]), vers (,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", [Link]), figură de stil
(Leoaica tânără, iubirea", [Link]ănescu) etc.; invocă un motiv (principal) sau trimite
la starea eului liric (Dorul", [Link]); sugerează idei/sentimente (Astăzi ne
despărțim", St. Augustin Doinas).
EU LIRIC - vocea textului poetic care transmite cititorului, la lectura
poeziei, o gamă largă de idei, gânduri, sentimente, senzații etc. Eul liric poate fi
identificat in mai multe stări/ipostaze generate de statutul textului liric.
STARE/IPOSTAZĂ A EULUI LIRIC modalitate de gândire, de comportare
a eului liric, generată de statutul textului liric. Modul prin care se manifestă cul
liric: contemplare, visare, decepție, confuzie, indiferenţă singurătate, suferinţă,
culpabilitate, dor, nostalgie, revoltă, bucurie, ură, entuziasm, admiraţie etc.
TEMA - un aspect al vieţii/al realității pe care autorul il transpune în mod
artistic (natura, copilaria, mama, graiul, iubirea, ars poetica, timpul, destinul, viața
etc.)
MOTIV LITERAR
semnificatie, fiind şi o modalitate de realizare a temei.
cea mai mică unitate de sens a textului; purtător de
LAITMOTIV
textului.
motivul care revine/se repetă în opera literară; refrenul
SIMBOL-procedeu expresiv prin care se exprimă/sugerează o idee abstractă
prin intermediul unui obiect concret, pe baza unei analogii, datorită
amplificării încărcăturii lui emoționale.
FIGURĂ DE STIL procedeu de expresivitate artistică, prin care autorul
modifică înțelesul unui cuvânt pentru a sugera imagini. Distingem figuri
fonologice, în baza modificărilor sonore (o estetică a sunetelor) aliterația, asonanta,
onomatopeea etc.; figuri morfosintactice, bazate pe valoarea stilistică a părților de
vorbire şi o anumită organizare a părților de propoziţie sau a propozițiilor in fraze-
repetiția, anafora, epifora, refrenul, enumeratia, polisindetonul, asindetonul,
inversiunea, chiasmul etc.; figuri semantice ce presupun modificări de sens
complexe ale cuvântului epitetul, comparația, metafora, personificarea, metonimia,
sinecdoca, oximoronul, alegoria, simbolul etc.
ROLUL STILISTIC/VALOAREA EXPRESIVĂ a semnelor de punctuație și
a părților de vorbire în afară de valorile gramaticale, semnele de punctuație și
părțile de vorbire realizează, doar în context, şi valori de ordin emotiv, afectiv,
stilistic, pornind de la intenția autorului de a releva, a accentua, a insista asupra
unui segment al textului sau, dimpotrivă, a-l estompa, a-l neglija.
MESAJUL GLOBAL AL TEXTULUI - ideea principală a discursului liric;
atitudinea autorului față de tema abordată, ideile şi sentimentele pe care le
transmite acesta, prin intermediul eului liric, cititorului; semnificațiile operei.
CITITORUL - RECEPTOR AL TEXTULUI LITERAR - receptarea textului
literar presupune înțelegerea/interpretarea/aprecierea proprie a semnificațiilor şi a
valorilor artistice şi estetice ale acestuia. În acest scop, e necesar să realizezi o
lectură multiplă a textului, pentru a urmări și a descoperi structura şi tema operei,
valenţele titlului şi ale lexemelor, semnificaţiile motivelor, simbolurilor şi ale
figurilor de stil. Nu vei uita nici de valoarea stilistică a semnelor de punctuație și a
părților de vorbire. Vei releva atât ipostazele eului liric, cât și emoțiile, ideile,
trăirile pe care acesta le comunică. Toate aceste elemente de construcție a textului,
acționând ca un tot întreg comportă un anumit sens, o idee principală, care şi
constituie mesajul operei.
CITITORUL - SCRIPTOR DESPRE TEXTUL LITERAR - în calitate de
cititor-scriptor va trebui să produci propriul text literaritemul 7- Comentează, într-
un minieseu de 10-12 rânduri, mesajul global al poeziei, în raport cu afirmația dată.
Aceasta presupune, în primul rând, o lectură atentă şi repetată a poeziei, pentru a
înțelege cât mai exact ce prezintă textul respectiv, care sunt semnificațiile, ideile,
sentimentele transmise în mod direct de către eul liric, adică să percepi corect
mesajul global. Pentru at comenta/explica mesajul e necesar să faci referință la
indici textuali şi să identifici stări şi sentimente ale eului liric, figuri de stil,
simboluri şi motive literare, relevante pentru mesajul textului concret. Vei relaționa
numaidecât mesajul global cu ideea din afirmația propusă, dezvoltând-o şi
formulând un punct de vedere propriu. În toate aceste etape vei ține cont de
coerenţa textuală, te vei exprima clar, respectând logica şi organizarea corectă a
ideilor în text.