2022-

2023

DREPTUL PROPRIETĂȚII
INTELECTUALE
SUPORT DE CURS
ANUL III, SEMESTRUL 2
Titlul I Aspecte introductive privind dreptul proprietății intelectuale

In prima parte a cursului vom descrie, într-un prim timp, noțiunea de drept de
proprietate intelectuala cu elementele cele doua elemente ce îl compun, apoi vom prezenta
izvoarele dreptului de proprietate intelectuala, încheind cu arătarea principiilor generale ce
guvernează dreptul proprietății intelectuale.

Capitolul I Aspecte introductive privind dreptului de proprietate

intelectuala

1. Noțiunea de proprietate intelectuală

Dreptul de proprietate intelectuală este format din dreptul de autor si dreptul de

proprietate industrială.

Dreptul de autor reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează

raporturile referitoare la realizarea si valorificare operelor literare, artistice sau științifice.

Obiectul dreptului de autor îl constituie operele literare, artistice si științifice,

indiferent de forma lor de exprimare, de valoarea sau de destinația lor. Aceasta idee este
fundamentala in sistemul Convenției de la Berna pentru protecția operelor literare si artistice
din 1886. Prin dispozițiile alineatului (1) al articolului 2 se prevede ca termenul opere literare
si artistice cuprinde toate lucrările din domeniul literar, artistic si științific.

Totodată, pentru a fi protejata, opera trebuie sa îndeplinească următoarele condiții:

 sa fie rezultatul unei activități creatoare;
 sa îmbrace o forma concreta de exprimare, perceptibila simțurilor;
 sa fie susceptibila de aducere la cunoștința publicului.

In cadrul dreptului de autor, elementul caracteristic al creației intelectuale consta in

originalitate operei.

Proprietatea industriala reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează

raporturile referitoare la creațiile intelectuale aplicabile in industrie si la semnele distinctive
ale acestei activități.

Obiectul dreptului de proprietate industrială cuprinde creațiile industriale propriu-zise

si semnele distinctive. De altfel, in conformitate cu prevederile articolului 1, alineatul (2) al
Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 1883, dreptul de proprietate
industriala are ca obiect brevetele de invenție, modelele de utilitate, desenele sau modelele
industriale, mărcile de fabrica sau de comerț, mărcile de serviciu, numele comercial si

2
indicațiile de proveniența sau denumirile de origine, precum si reprimarea concurentei
neloiale.

In sensul larg al accepțiunii, proprietatea industriala nu se refera numai la industrie si

comerț. Proprietatea industriala se aplica si domeniului industriilor agricole si extractive,
precum si tuturor produselor fabricate sau naturale, cum ar fi vinuri, grăunte, foi de tutun,
fructe, vite, minereuri, ape minerale, etc.

De reținut ca cele doua domenii ale drepturilor intelectuale, dreptul de proprietate

industriala si dreptul de autor, cu toate deosebirile existente, se aseamănă prin obiectul
protecției juridice si natura drepturilor subiective ale autorilor.

In concluzie, prin dreptul de proprietate intelectuala se înțelege ansamblul normelor

juridice care reglementează raporturile privind protecția creației intelectuale in domeniile
industriale, științific, literar si artistic, precum si semnele distinctive ale activității de comerț.

Dreptul de proprietate intelectuala se caracterizează prin posibilitatea titularului de a

folosi in mod exclusiv obiectul dreptului sau. Recunoscut de lege, dreptul subiectiv al
titularului prezinta doua aspecte: unul pozitiv si altul negativ

Aspectul pozitiv consta in dreptul titularului de a fi singurul îndreptățit sa exploateze

obiectul dreptului sau de proprietate intelectuală. Prerogativa folosinței se exercita de titular in
mod direct si nemijlocit.

Aspectul negativ consta in dreptul titularului de a interzice altor persoane orice

folosința a bunului, fără încuviințarea sa. Prin opunerea de către titular al folosinței bunului,
terții au obligația de a nu face nimic de natura a aduce atingere exercitării dreptului de
proprietate intelectuala.

2. Izvoarele dreptului de proprietate intelectuala

Dreptul de proprietate intelectuale are doua categorii de izvoare: interne si

internaționale.

a. Izvoarele interne

In prezent, pe planul dreptului intern drepturile de creație intelectuale sunt

reglementate, in principal, prin următoarele acte normative:
 Constituția României (art. 15, alin. (1) si art. 30, alin. (1), alin. (6)-(8));
 Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor si modelelor industriale;
 Legea nr. 8/1996 actualizata privind dreptul de autor si drepturile conexe republicata
la 14 iunie 2018;
 Legea nr. 64/1996 privind brevetul de invenție;

3
  Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicațiile geografice;
 Legea nr. 344/2005 privind unele masuri pentru asigurarea respectării drepturilor de
proprietate intelectuală in cadrul operațiunilor de vămuire.

b. Izvoarele externe

In plan internațional, exista o serie de acte normative, la care Romania este parte ori a
aderat sau le-a ratificat, după cum urmează:
 Convenția internaționala pentru protecția proprietății industriale de la Paris din 1883
si revizuita;
 Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare si artistice de la 9 septembrie
1886;
 Convenția universala privind dreptul de autor, adoptata la Geneva in 1952;
 Convenția internaționala pentru protecția artiștilor interpreți sau executanți, a
producătorilor de fonograme si a organismelor de radiodifuziune de la Roma din 26
octombrie 1961;
 Tratatul de cooperare in domeniul brevetelor de la Washington din 19 iunie 1970;
 Tratatul privind dreptul mărcilor de la Geneva din 27 octombrie 1994.

Capitolul II Principiile dreptului de proprietate intelectuala

Principiile fundamentale ale dreptului de proprietate intelectuala sunt:

 tratamentul național;
 dreptul de prioritate;
 independenta brevetelor; si
 independenta mărcilor.

1. Tratamentul național

Prin tratament național se înțelege ca resortisanții Uniunii de la Paris si ai Uniunii de la

Berna beneficiază in celelalte tari membre de aceleași drepturi ca si naționalii.

Principiul tratamentului național este consacrat de articolul 2 din Convenția de la Paris

din 1883. Astfel, cetățenii fiecărei tari a Uniunii se vor bucura in toate celelalte tari ale
Uniunii, in ceea ce privește protecția proprietății industriale, de avantajele pe care legile
respective le acorda in prezent sau le vor acorda in viitor naționalilor, aceasta fără a se
prejudicia drepturile prevăzute in mod special de prezenta Convenție.

Potrivit articolului 5 din Convenția de la Berna din 1886, operele resortisanților sunt
supuse in tarile Uniunii, altele decât tara de origine a operei, regimului stabilit pentru operele
naționale. In afara de prevederile Convenției, întinderea protecției, precum si mijloacele

4
procedurale garantate autorului pentru apărarea drepturilor sale, se reglementează, in mod
exclusiv, conform legislației tarii in care se reclama protecția.

In dreptul roman, principiul tratamentului național este adoptat de articolul 6 al Legii

nr. 64/1991 si art. 2 al Legii nr. 84/1998.

2. Dreptul de prioritate

Prin drept de prioritate se înțelege situația privilegiata a unei persoane, care a efectuat
intr-o tara a Uniunii un prim depozit reglementar, de a depune cereri cu același obiect pentru
obținerea protecției in celelalte tari membre.

Dreptul de prioritate este reglementat de articolul 4 din Convenția de la Paris astfel:

„resortisantul sau succesorul lui in drepturi, care a depus in condiții reglementare, intr-una
din tarile Uniunii, o cere de brevet de invenție, de model de utilitate, de desen sau model
industrial, de marca de fabrica sau de comerț, va beneficia, pentru a efectua depozitul in
celelalte tari, de un drept de prioritate”.

Pentru a exista un drept de prioritate, primul depozit trebuie sa aibă valoarea unui
depozit național reglementar, care îndeplinește condițiile prevăzute de legislația națională a
fiecărei tari membre sau a tratatelor bilaterale sau multilaterale încheiate intre tarile Uniunii
(art. 4, alin. (3), lit. a C. de la Paris).

Prin depozit național reglementar se înțelege orice depozit care este suficient pentru a
stabili data la care a fost depusa cererea in tara respectiva, oricare ar fi soarta ulterioara a
cererii (art. 4, alin. (3), lit. a, C. de la Paris).

In conformitate cu aceste dispoziții, primul depozit trebuie sa se efectueze intr-o tara

membra a Uniunii si sa fie reglementar.

Apoi, cea de a doua cerere este necesar sa aibă același obiect ca si prima cerere. In
ambele cereri se vor formula aceleași revendicări. Succesorii in drepturi ai primului depunător
pot invocat dreptul de prioritate.

Persoana care se prevalează de prioritatea unui depozit anterior va trebui sa depună o

declarație indicând data si tara depozitului (art. 4, lit. d.). Termenul pana la care trebuie făcută
declarația se stabilește de către fiecare tara. In măsura in care se pretinde, solicitantul va
prezenta, in termen de 3 luni de la data depozitului cererii ulterioare, o copie a cererii depuse
anterior si un certificat al datei depozitului eliberate de administrația care a primit prima
cerere.

Termenele de prioritate au fost stabilite de la 12 luni pentru brevetele de invenție si

modelele de utilitate si la 6 luni pentru desenele sau modelele industriale si pentru mărcile de
fabrica sau de comerț. Termenele încep sa curgă de la data depozitului primei cereri, fără ca

5
ziua depozitului sa fie cuprinsa in calcul (art. 4, alin. (2) lit. c). Daca ultima zi este
nelucrătoare, termenul se va prelungi pana in prima zi lucrătoare care urmează (art. 4, alin.
(3), lit. c).

Efectele recunoașterii dreptului de prioritate sunt precizate de lit. B, art. 4 din

Convenția de la Paris. Cu respectarea termenelor stabilite, depozitul efectuat ulterior intr-una
din celelalte tari ale Uniunii nu va putea fi invalidat de fapte săvârșite, intre timp, cum ar fi
mai ales un alt depozit, publicarea invenției sau exploatarea ei, punerea in vânzare a unor
exemplare ale desenului sau modelului, folosirea mărcii. Aceste fapte nu vor putea da naștere
la niciun drept al terților si la nicio posesiune personala. Drepturile câștigate de terți înainte de
ziua primei cereri care servește ca baza dreptului de prioritate sunt rezervate prin efectul
legislației interne fiecărei tari a Uniunii.

Cererile depuse de alte persoane pentru același obiect, in intervalul de prioritate, vor fi
lovite de nulitate. Tot in acest interval, resortisantului nu-i sunt opozabile drepturile secundare
ale terților.

In legislația noastră, dreptul de prioritate este recunoscut de art. 20 al Legii nr. 64/1991
si art. 9 al Legii nr. 84/1998.

3. Independenta brevetelor

Prin independența brevetelor se înțelege ca cererile de brevete pentru aceeași invenție

depuse in diferite tari ale Uniunii de la Paris nu depind unele de altele.

Principiul independentei brevetelor este prevăzut de art. 4bis din Convenția de la Paris.
Astfel, brevetele cerute in diferite tari ale Uniunii de cetățeni ai Uniunii vor fi independente
de brevetele obținute pentru aceeași invenție in celelalte tari. Aceasta dispoziție trebuie
înțeleasa in mod absolut, in sensul ca brevetele acordate in cursul termenului de prioritate sunt
independente, atât din punct de vedere al cauzelor de nulitate si decădere, cat si din punct de
vedere al duratei normale a protecției.

Independenta brevetelor a înlocuit principiul solidarității brevetelor. Brevetul obținut

pentru aceeași invenție într-o alta tara a Uniunii fiind independent, soarta lui nu mai depinde
de brevetul de origine.

4. Independenta mărcilor

Prin independenta mărcilor se înțelege ca, după înregistrarea într-o tara a Uniunii de la
Paris, marca nu mai depinde de marca de origine sau de mărcile înregistrate in celelalte tari
ale Uniunii.

Principiul independentei mărcilor este consacrat de art. 6 din Convenția de la Paris.

Potrivit art. 6, alin. (1)-(3), condițiile de depunere si de înregistrarea a mărcilor de fabricare

6
sau de comerț vor fi stabilite in fiecare tara a Uniunii de legislația națională. Totuși, o marca
depusa de un resortisant al unei tari a Uniunii nu va putea fi refuzata sau invalidata pentru
motivul ca nu ar fi fost depusa, înregistrata sau reînnoita in tara de origine. O marca
înregistrata reglementar intr-una din tarile Uniunii va fi considerata ca independenta de
mărcile înregistrate in celelalte tari ale Uniunii, inclusiv tara de origine.

Art. 6quinquies, lit. e din Convenție prevede ca reînnoirea înregistrării unei mărci, in tara
de origine, nu va atrage obligația de reînnoire a înregistrării in celelalte tari ale Uniunii in care
a fost înregistrată marca.

7
Titlul II Dreptul de autor si drepturile conexe

Capitolul I Noțiunea dreptului de autor

1. Aspecte generale privind dreptul de autor

a. Dreptul creației intelectuale sau dreptul proprietății intelectuale

Înainte de a trece la analiza conținutului prezentului titlu, trebuie făcute unele aprecieri
in legătura cu sintagmele „creanței intelectuală”, „proprietate intelectuala” si „proprietate
industrială”, frecvente folosite in legislația romana din domeniul protecției juridice a creației
intelectuale.

Astfel, expresia creație intelectuala, evoca doar produsul ca atare al efortului

intelectual uman, nesugerând, prin sine, ca ar fi vorba si despre protecția juridica a acestuia.

La rândul lor, expresiile proprietate intelectuală si proprietate industriala exprima doar

un aspect al ocrotirii juridice a creației intelectuale, adică numai dreptul de proprietate asupra
acestui. Altfel spus, aceste expresii nu vizează si celelalte drepturi care decurg din creația
intelectuală.

In sfârșit, expresia creație intelectuala si de proprietate industriala, din conținutul art.

2, pct. 1, lit. e [Link]., respectiv proprietate intelectuala si industriala, din cel al art. 27, pct.
1, lit. e [Link]., sunt pleonastice deoarece creația intelectuala, respectiv proprietatea
intelectuala includ si creația tehnica, respectiv proprietatea industriala.

Așadar, conform unei opinii doctrinare expresia dreptul creației intelectuale este mai
indicat pentru a fi folosita in textele legale care privesc ocrotirea juridica de ansamblu a
acestui produs al intelectului uman.

b. Categorii de creație intelectuala protejate in România

Potrivit legislației interne, creația intelectuală se divide in următoarele categorii:

 opere, care pot fi literare, artistice sau științifice, precum si orice alte asemenea opere
de creație intelectuală;
 interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți si, respectiv, executanți;
 înregistrările sonore ale producătorilor de înregistrări sonore;
 emisiunile organismelor de radiodifuziune si televiziune;
 bazele de date;
 invențiile;
 mărcile de produse sau de servicii înregistrate;
 desenele sau modelele industriale;

8
  indicațiile geografice.

In temeiul art. 3, pct. 1 din Legea nr. 344/2005, sunt considerate drepturi de proprietate
intelectuală, corespunzătoare creațiilor evocate mai sus, următoarele categorii de drepturi:
 dreptul de autor;
 drepturile conexe dreptului de autor;
 drepturile asupra mărcilor de produs sau de servicii înregistrate;
 drepturile asupra desenelor si modelelor industriale;
 drepturile asupra indicațiilor geografice;
 drepturile asupra brevetului de invenție;
 drepturile asupra certificatului suplimentar de protecție;
 drepturile asupra soiurilor de plante.

Legea nr. 344/2005, in art. 3, definește dreptul de autor si drepturile conexe, astfel:
 dreptul de autor este dreptul de proprietate intelectuală recunoscut persoanei sau
persoanelor fizice care au creat o opera originala in domeniul literar, artistic sau
științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma concreta de exprimare
si independent de valoarea si destinația lor, ori altor titulari legali, persoane fizice sau
juridice;
 drepturile conexe sunt drepturi de proprietate intelectuala, altele decât drepturile
autorului unei opere, de care beneficiază artiștii interpreții sau executanții pentru
propriile interpretări sau execuții, producătorii de înregistrări sonore si producătorii de
înregistrai audiovizuale, pentru propriile înregistrări, si organismele de radiodifuziune
si televiziune, pentru propriile emisiuni si servicii de programe.

In privința drepturilor de proprietate industrială reținem următoarele definiții:

 drepturile ce decurg din acordarea brevetului de invenție sunt drepturi de proprietate
industrială (asupra creanței tehnice) ce se nasc ca urmare a eliberării unui titlu de
protecție, ce poate fi dobândite urmare a realizării unei invenții, adică a unei creații
tehnice ce are ca obiect un produs sau un procedeu, in orice domeniu tehnologic, cu
condiția ca acel produs sau procedeu sa fie nou, sa implice o activitate inventiva si sa
fie susceptibil de aplicare industrială;
 drepturile asupra mărcilor de produs sau de servicii înregistrate sunt drepturi de
proprietate industriala ce decurg din folosirea, in condițiile legii, de către o persoana a
unui semn susceptibil de reprezentare grafica, care servește la deosebirea produselor
sau serviciilor acelei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane. Pot
constitui mărci semnele distinctive, cum ar fi: cuvintele, inclusiv numele de persoane;
desenele; literele; cifrele, elementele figurative, formele tridimensionale, precum si
orice combinație a acestor semene;
 drepturile asuprea desenelor sau modelor industriale sunt drepturi de proprietate
industrială ce decurg din realizarea unui aspect nou al unui produs, având o funcție
utilitară;
 drepturile asuprea indicațiilor geografice sunt drepturi ce decurg din denumirea care
servește la identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate a unui

9
 stat, in cazul in care o calitate, reputație sau alte caracteristici determinate pot fi, in
mod esențial, atribuite acestei origini geografice.

2. Subiectul dreptului de autor

Art. 3, alin. (1) din L. nr. 8/1996 consacra principiul conform căruia este autor
persoana fizica (sau persoanele fizice) care a creat opera. Se poate deduce ca este exclus ca
aceasta calitatea sa fie atribuita unei persoane juridice.

Așadar, doar o persoana fizica poate participa la realizarea operei in calitatea de autori
unic sau de coautor.

In principiu, pentru existenta coautorului trebuie întrunite cumulativ următoarele

condiții:
 (i) opera sa fie creata de doua sau mai multe persoane fizice împreună;
 (ii) participarea fiecărei persoane fizice la realizarea operei respective sa fie
creativa;
 (iii) intre persoanele fizice care participa la realizarea operei sa existe o înțelegere
prealabila, adică o legătură subiectiva anterioara creării acesteia.

De asemenea, coautorii unor opere comune pot fi (art. 5, alin. (2) din L. 8/1996):
 principali, adică persoana fizica care a creat opera;
 secundari, adică persoane fizica sau juridica căreia i se recunoaște anumite
prerogative ale dreptului de autor, fără ca acea persoana sa fie creatoarea operei. Se
pot distinge următoarele subiecte secundarea:
 persoana fizica sau juridica care face publica opera, având consumantul
autorului, daca opera este anonima sau sub pseudonim;
 moștenitorii legai sau testamentari ai autorului care dobândesc prerogative ale
dreptului de autor;
 Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, in lipsa moștenitorilor legali sau
testamentari, dar numai pentru drepturile morale (prevăzute la art. 10, lit. b si d
din L. 8/1996);
 organismul de gestiune colectiva mandatat in timpul vieții de către autor sau, in
lipsa unui mandat, organismul de gestiune colectiva cu cel mai mare număr de
membri, din domeniul respectiv de creație, in ambele cazuri, însă, daca nu
exista moștenitori, iar drepturile transmise sunt patrimoniale (conf. art. 25, alin.
(1) din L. 8/1996);
 cesionarul drepturilor patrimoniale de autor;
 angajatorul.

3. Obiectul dreptului de autor

a. Noțiuni generale privind obiectul dreptului de autor

10
 Legea nr. 8/1996 consacra obiectul dreptului de autor in Capitolul III al legii.

Potrivit art. 7, obiectul dreptului de autor este constituit din operele originale de creație
intelectuala in domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație,
modul sau forma de exprimare si independent de valoarea si destinației lor.

Din conținutul textului legal citat se pot deduce elementele definitorii ale obiectului
dreptului de autor, astfel:
 obiectul dreptului de autor este alcătuit numai din opere de creație intelectuala. Fiind o
creație intelectuala, opera poate fi numai produsul activității individului uman;
 operele trebuie sa fie originale, adică sa cuprindă suficiente elemente particulare care
sa le distingă net de alte creații intelectuale de același gen;
 operele, pentru a fi obiecte al dreptului de autor, trebuie sa aparțină, după caz,
domeniului literar, artistic sau științific;
 pentru a constitui obiect al dreptului de autor, nu are relevanta modalitatea de creație,
modul sau forma concreta de exprimare si nici valoarea sau destinația lor;
 pentru a fi protejat juridic, creația intelectuala trebuie sa fie conforma cu legea care
interesează ordinea publica si bunele moravuri.

In lipsa unor definiției legale, definim opera ca fiind produsul original al activității
intelectuale a individului uman in domeniul literar, artistic sau științific, protejat juridic
indiferent de modalitatea de creație, modul sau forma concreta de exprimare, valoarea sau
destinația lui, cu condiția sa fie conform cu legea care interesează ordinea publica si bunele
moravuri.

Așadar, potrivit art. 7, fac obiectul dreptului de autor următoarele categorii de creații
intelectuale:
 scrierile literare si publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile si orice
alte opere scrise sau orale, precum si programele pentru calculator (lit. a);
 operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile
universitare, manualele școlare, proiectele si documentațiile științifice (lit. b);
 compozițiile muzicale cu sau fără text (lit. c);
 operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice si pantomimele (lit. d);
 operele cinematografice, precum si orice alte opere audiovizuale (lit. e);
 operele fotografice, precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog
fotografiei (lit. f);
 operele de arta grafica sau plastica, cum ar fi: operele de sculptura, pictura, gravura,
litografie, arta monumentala, scenografie, tapiserie, ceramica, plastica sticlei si a
metalului, desene, design, precum si alte opere de arta aplicată produselor destinate
unei utilizări practice (lit. g);
 operele de arhitectura, inclusiv planșele, machetele si lucrările grafice ce formează
proiecte de arhitectura (lit. h);
 lucrările plastice, hărți si desene din domeniul fotografiei, geografiei si științei in
general (lit. i).

11
 Totodată articolul 8 din prezenta lege afirma expres ca mai sunt obiecte ale dreptului
de autor operele derivate ce au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente,
şi anume:
 traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi
orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau științifice care reprezintă o
muncă intelectuală de creație;
 culegerile de opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile şi
antologiile, colecțiile sau compilațiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv
bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii
intelectuale.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 8/1996, nu beneficiază de protecția legala a dreptului de
autor următoarele categorii de creații intelectuale:
 ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de
funcționare sau conceptele matematice ca atare si invențiile conținute intr-o opera,
oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare (lit. a);
 textele oficiale de natura politica, legislativa, administrativa, judiciara si traducerile
oficiale ale acestora (lit. b);
 simbolurile oficiale ale statului, ale autorităților publice si ale organizațiilor, cum ar
fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul si medalia (lit. c);
 mijloacele de plata (lit. d) care, de asemenea, au un regim juridic special de protecție,
reglementat de legislația civila si financiara;
 știrile si informațiile de presa (lit. e);
 simple fapte si date (lit. f).

De reținut ca opera este recunoscuta si protejata independent de aducerea acesteia la

cunoștința publicului, adică prin simplul fapt al realizării ei, chiar daca este in forma
nefinalizata (art. 1, alin. (2) din L. nr. 8/1996). Se instituie, astfel, principiul absentei oricărei
formalități pentru protecția juridica a operei.

b. Caracterul de originalitatea operei

Originalitatea este una dintre condițiile esențiale pentru existenta si protecția juridica a
operei.

Aceasta cerință rezulta explicit din conținutul art. 7 din L. nr. 8/1996, si anume
„constituie obiectul dreptul de autor numai operele originale de creație intelectuala in
domeniul literar, artistic sau științific”.

De asemenea, originalitatea operei este in strânsă legătură cu individualitatea ei. La

rândul sau, individualitatea poarta amprenta personalității autorului, deoarece acesta este pus
in situația de a opta, de a analiza, de a compara, de a face apel la toate resursele lui de gust, de
inteligenta, de sensibilitatea si de interes.

12
 Originalitatea poate fi sub doua forme:
 absoluta, caracterul absolut derivând din inexistenta anterioara momentului realizării
operei a unei creații intelectuale identice ori asemănătoare; sau
 relativă, ceea ce este original deriva din transformarea creativa a unei opere
preexistente sau din modul de alegere ori dispunere a materialului dintr-o opera
preexistenta.

Totodată, așa cum am menționat mai sus, art. 8 din L. nr. 8/1996 enumera doua
categorii de opere derivate, si anume:
 traducerile, adaptările, adnotările lucrările documentare, aranjamentele muzicale si
orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau științifice care reprezintă o
munca intelectual de creație (lit. a);
 culegerile de opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile si
antologiile, colecțiile sau compilațiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv
bazele de date care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creații
intelectuale (lit. b).

Doctrina a precizat ca, pentru a face obiectul dreptului de autor si de a fi astfel

protejata juridic, opera derivata trebuie sa întrunească cumulativ doua cerințe, si anume:
 (i) sa fie rezultatul unei activități intelectuale (art. 8 si art. 16 din L. nr. 8/1996); si
 (ii) sa nu fie prejudiciate drepturile autorilor operei originale (art. 8 din L. nr. 8/1996).

c. Categorii de opera

Potrivit obiectului său, opera poate fi de următorul fel.

i. Opera postum

Opera este postum daca a fost divulgata după decesul autorului.

Din prevederile art. 10, lit. a din L. nr. 8/1996 se deduce ca autorul unei opere are
dreptul moral „de a decide daca, in ce mod si când va fi adusa opera la cunoștința
publicului”.

Divulgarea operei după decesul autorului, la rândul ei, se poate datora uneia dintre
următoarele doua împrejurări:
 autorul a decis ca opera sa fie divulgata începând cu o anumita data si, intre timp,
acesta a decedat;
 autorul a decis ca opera sa fie divulgata chiar după decesul sau.

Opera poate deveni postuma numai in una dintre cele doua situații expuse mai sus. Cu
toate acestea, in doctrina s-a exprimat opinia potrivit căreia, operele pentru care autorii si-au

13
manifestat expres decizia de a nu fi divulgate vor putea fi aduse la cunoștința publicului după
expirarea termenelor de protecție prevăzute de L. nr. 8/1996.

In orice situație, art. 11, alin. (2) si art. 12 din L. nr. 8/1996 limitează posibilitatea
transmiterii doar la exercițiului acestui drept si, nicidecum, a dreptului ca atare. Altfel spus,
după moartea autorului, moștenitorul legal sau testamentar va avea exercițiul acestui drept
numai in ipoteza in care de cujus, in timpul vieții lui, nu a decis in mod explicit ca opera sa nu
fie divulgata.

ii. Opera comuna si opera colectiva

Noțiuni generale. Opera comuna este opera realizata de mai multe persoane fizice in
calitate de coautori, a căror contribuții pot fi sau nu distincte, iar drepturile izvorâte din
realizarea ei aparțin coautorilor, dintre care unul poate fi principal.

Opera colectiva este opera realizata de mai multe persoane fizice in calitate de
coautori, a căror contribuție formează un tot, iar drepturile ce decurg din crearea ei aparțin, de
regula, persoanei fizice sau juridice din inițiativa, sub responsabilitatea si sub numele căreia
acesta a fost creata.

Asemănările intre opera comuna si opera colectiva sunt:

 ambele opere sunt realizate prin contribuția creativa a doua sau a mai multor persoane
fizice;
 opera este creata in colaborare;
 existenta unei unități de timp, in sensul unei concomitente a activității coautorilor in
realizarea opere.

Deosebirile dintre cele doua tipuri de opera:

 in cazul operei comune, contribuția coautorilor poate fi distincta sau nu, pe când, in
cazul operei colective, contribuția nu poate fi separata, formând „un tot”;
 in cazul operei comune, drepturile de autor aparțin coautorilor, in schimb, in situația
operei colective, drepturile de autor aparțin persoanei care a inițiat, sub
responsabilitatea si sub numele căreia opera a fost creata.

Dobândirea si exercițiul drepturilor de autor. In cazul operei comune, dreptul de

autor aparține coautorilor, intre care unul poate fi autorul principal (art. 5, alin. (2) din L. nr.
8/1996). Astfel, drepturile de autor asupra operei comune aparțin coautorilor, fiecare dintre
aceștia dobândind prerogative ale dreptului de autor doar asupra ansamblului operei, iar nu si
asupra contribuției sale la realizarea acesteia.

De asemenea, legea oferă posibilitatea legală ca unul dintre coautori sa fie desemnat
autorul principal. In lipsa unor reguli legale speciale, desemnarea autorului principal va fi
făcută potrivit învoielii coautorilor si, in caz de dezacord, in raport cu contribuția fiecăruia
dintre ei la realizarea operei.

14
 Modul de repartizarea intre coautori a remunerației obținute din utilizarea operei este,
in lipsa unei convenții, proporțional cu contribuția fiecăruia la realizarea operei (art. 5, alin.
(5) din L. nr. 8/1996).

Daca nu se poate stabili proporția in care fiecare coautor a contribuit la realizarea

operei, remunerația se împarte in mod egal.

 In cazul operei colective, in lipsa unei convenții contrare, dreptul de autor

aparține persoanei fizice sau juridice din inițiativa, sub responsabilitatea si sub
numele căreia a fost creata (art. 6, alin. (2) din L. nr. 8/1996).

Capitolul II Conținutul dreptului de autor

Prin conținut al dreptului de autor înțelegem sau drepturile efective ce se

nasc din calitatea de autor al operei

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, in Capitolul IV din
Partea I a Titlului I, sub denumirea „Conținutul dreptului de autor” (art. 10-26),
reglementează doua categorii de drepturi ce se nasc din realizarea unei opere, si anume:
 drepturile morale, care sunt absolute si opozabile astfel erga omnes (art. 10-11);
 drepturile patrimoniale, care decurg din realizarea operei si durează tot timpul vieții
autorului si, după moartea acestuia, se transmit prin moștenire legala sau testamentara
pe o perioada determinata de timp (art. 12-16, 21-26).

De reținut ca, întocmai ca oricare alte drepturi civile, drepturile rezultate din creația
intelectuală prezinte următoarele trăsături:
 se prezinta sub forma unor posibilități recunoscute, garantate si protejate juridic,
aparținând autorului unei opere ori succesorilor acestuia sau altor persoane expres
prevăzute de lege;
 reprezintă latitudinea autorului de a avea o anumita conduita, atât fata de opera, cat si
fata de terți, in legătura cu opera pe care a realizat-o;
 conferă autorului posibilitatea de a apela la forța de constrângere a statului pentru a i
se asigura exercițiul nestingherit a acestor prerogative.

1. Drepturile morale

Legea nr. 8/1996, in art. 10, reglementează cinci drepturi morale, si anume:
 dreptul de a decide daca, in ce mod si când v-a fi adusa opera la cunoștința publică sau
dreptul de a divulga opera (lit. a);
 dreptul dea pretinde recunoașterea calității de autor al operei sau dreptul de
paternitatea asupra operei (lit. b);
15
  dreptul de a decide sub ce nume v-a fi adusa opera la cunoștința publicului (lit. c);
 dreptul de a pretinde respectarea integrității operei si dreptul de a se opune oricărei
modificări, precum si oricărei atingeri aduse operei, daca prejudiciază onoarea sau
reputația sa (lit. d);
 dreptul de a retracta opera, despăgubind, daca este cazul, pe titularul dreptului de
utilizare prejudiciați prin exercitarea retractării (lit. e).

In temeiul art. 11, alin. (1), drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunțări sau
înstrăinări. Așadar, drepturile morale sunt inalienabile si insesizabile.

Excepții de la art. 11, al. (2) din L. 8/1996

Prin derogarea de la dreptul comun, in temeiul art. 11, alin. (2), coroborat cu art. 10,
exercițiul următoarele drepturi se poate transmite prin moștenire pe durata nelimitata:
 dreptul de a decide daca, in ce mod si când va fi adusa opera la cunoștința publica (lit.
a);
 dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei (lit. b);
 dreptul de a pretinde respectarea integrității operei (lit. c).

Daca nu exista moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine organismului de gestiune

colectiva care a administrat drepturile autorului sau, după caz, organismului cu cel mai mare
număr de membri din domeniul respectiv de creație.

a. Dreptul la divulgarea operei

Divulgarea operei înseamnă aducerea acesteia la cunoștința publica.

Dreptul la divulgarea operei, prevăzut de art. 10, lit. a, creează, pentru autorul operei,
următoarele prerogative:
 dreptul de a decide sa aducă sau nu opera la cunoștința publica;
 dreptul de a decide când va aduce opera la cunoștința publica;
 dreptul de a decide in ce mod va aduce opera la cunoștința publica;
 dreptul de a apela, la nevoie, la forța coercitivă a statului pentru ocrotirea exercițiului
acestui drept.

Totodată, potrivit art. 10, lit. a coroborate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 8/1996,
sunt considerata comunicări publice orice comunicare a unei opere, realizate direct sau prin
mijloace tehnice, făcute intr-un loc deschis publicului sau in orice loc in care se aduna un
număr de persoane care depășește cercul normal al membrilor unei familii si al cunoștințelor
acesteia.

De asemenea, in temeiul aceluiași text, sunt considerate comunicări publice si

următoarele activități:
 reprezentarea scenica, recitarea sau orice alta modalitate publica de execuție sau de
prezentare directa a operei;

16
  expunerea publica a operelor de arta plastica, de arta aplicata, fotografica si de
arhitectura;
 proiecția publica a operelor cinematografice si a altor opere audiovizuale, inclusiv a
operelor de arta digitala;
 prezentarea intr-un loc public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale,
precum si prezentarea intr-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei
pere radiodifuzate;
 orice comunicarea a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir, realizata prin punerea
la dispoziția publicului, inclusiv prin internet sau alte rețele de calculatoare, astfel
încât oricare dintre membrii publicului sa poată avea acces la aceasta din orice loc sau
in orice moment ales in mod individual.

b. Dreptul la paternitate asupra operei

Dreptul la paternitate asupra operei sau dreptul de a pretinde recunoaștere a calității de

autor al operei se întemeiază pe necesitatea de a respecta legătura fireasca ce exista intre
creator si opera sa.

Acest drept ii conferă titularului cel puțin următoarele prerogative:

 dreptul de a se comporta in raport cu opera in calitate de creator al acesteia;
 dreptul de a i se recunoaște de către terți, inclusiv de către autoritățile statului, calitatea
de creator al operei;
 dreptul de a beneficia de toate prerogativele morale si materiale pe care legea le
conferă autorului operei;
 dreptul de a se opune oricărui act sau fapt prin care s-ar aduce atingere prerogativelor
recunoscute de lege ce decurg din calitatea de autor;
 dreptul de a apela, la nevoie, la forța coercitiva a statului pentru ocrotirea acestui
drept.

Cum s-a menționat, prin derogare de la prevederile art. 11 din Legea nr. 8/1996,
exercițiul dreptului la paternitate asupra operei se poate transmite prin moștenire, potrivit
legislației civile, pe timp nelimitat.

Transmiterea exercițiului acestui drept prin moștenire nu înseamnă ca succesorul

autorului operei devine autorul operei respective. Acestuia i se transmite numai exercițiul
dreptului, adică dreptul de a pretinde altor persoane sa recunoască calitatea de autor a
antecesorului lor si, nicidecum calitatea de autori ai operei.

c. Dreptul de a decide asupra numelui sub care opera va di adusa la cunoștința

publicului

Acest drept consta in posibilitatea juridica conferita autorului de a stabili cuvântul sau
grupul de cuvinte, atașate denumiri operei, care au rolul de a indica persoana autorului creației
intelectuale respective.

17
 De reținut ca numele sub care opera este adusa la cunoștința publica nu poate fi
cufundat cu denumirea acesteia. Denumirea este alcătuita dintr-un grup de cuvinte care au
rolul de a identifica opera, ca atare, in raport cu alte opere de același gen.

Totodată, acest drept conferă titularului posibilitatea de a aduce opera la cunoștința

publicului sub numele sau, sub un alt nume ori sub un pseudonim.

In situația in care opera a fost adusa la cunoștința publicului sub forma anonima sau
sub un pseudonim, care nu permite identificarea autorului, in temeiul art. 4, alin. (2), dreptul
de autor se exercita de către persoana fizica sau juridica care o face publica, cu
consimțământul autorului, atât timp cat acesta nu își dezvăluie indemnitatea.

In cazul in care opera este colectiva sau comuna, coautorii vor decide numele si
denumirea sub care opera va fi făcută public.

d. Dreptul de a pretinde respectarea integrității operei

Acest drept moral este înscris in art. 10, lit. d din Legea nr. 8/1996 si conferă autorului
sau titularului următoarele drepturi:
 dreptul de a se opune oricărei modificări sau transformări si, in general, oricărei
atingeri aduse operei de către terțe persoane;
 dreptul de a apela la forța coercitiva a statului pentru prevenirea, constatarea sau
încetarea încălcării ori pentru stabilirea si acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a
nesocotirii integrității operei;

Pentru ca aceste drepturi sa producă efecte juridice, potrivit art. 10, lit. d, este necesar
ca actele prin care se aduce atingere integrității operei sa prejudicieze, după caz, onoarea sau
reputația autorului.

Astfel, in temeiul normei de principiu, prevăzută de art. 188 din Legea nr. 8/1996, in
caz de nesocotire a acestui drept, titularul dreptului de autor poate cere instanței de judecata
sau altor organisme competente sa dispună următoarele:
 recunoașterea drepturilor si constatarea încălcării integrității operei;
 repararea prejudiciului astfel produs, calculat potrivit normelor legale;
 luarea unor masuri pentru prevenire producerii unor pagube iminente sau pentru
asigurarea reparării acestora, după caz;
 ordonarea unor masuri de asigurare a dovezilor sau de constatare a unor stări de fapt;
 remiterea încasărilor si a bunurilor rezultate din fapta ilicita;
 scoaterea din circuitul comercial, prin confiscarea si distrugerea copiilor efectuate
ilegal;
 publicarea in mijloacele de comunicare in masa a hotărârii judecătorești, pe cheltuiala
celui care a săvârșit fapta ilicita.

18
 Prin derogare de la regula generala, exercițiul acestui drept poate fi transmis prin
moștenire succesorilor pe durata nelimitata si, in lipsa acestora, organismului de gestiune
colectiva care a administrat drepturile autorului sau, după caz, organismului cu cel mai mare
număr de membri, din domeniul respectiv de creație.

e. Dreptul de a retracta opera

Acest drept consta in posibilitatea juridica recunoscuta autorului operei de a o retrage

după divulgare.

Pentru ca exercițiul acestui drept sa fie posibil, este absolut necesar ca, in prealabil,
opera sa fi fost adusa la cunoștința publica. In caz contrar, practic, ar lipsi obiectul retractării.

De menționata ca, in cazul in care intre autorul operei si titularul dreptului de utilizare
exista încheiat un contract exercitarea dreptului de retractare constituie o excepție de la
principiul forței obligatorii a contractului (art. 969, alin. (2) [Link].).

Totodată, in caz de litigiu, autorul operei retractate nu este obligat sa dovedească in

fata instanței de judecata motivele retractării. In schimb, cocontractantul, in caz de opunere,
poate dovedi reaua-credință si exercitarea abuziva a acestui drept de către autor.

De asemenea, acest drept nu poate face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări si nici
nu poate fi transmis prin moștenire. Pe cale de consecința, dreptul de retractare, daca nu a fost
exercitat de autor in timpul vieții sale se stinge odată cu decesul acestuia, neputând fi exercitat
ulterior de către succesorii lui.

2. Drepturile patrimoniale

Drepturile patrimoniale născute din crearea unei opere literare, artistice sau științifice
sunt drepturi civile cu conținut economic, adică evaluabile in bani. Pe cale de consecință,
aceste drepturi vor împrumuta toate caracteristicile generale ale oricărui drept civil
patrimonial.

Totuși, având-si izvorul in crearea unei opere, aceste drepturi vor prezenta, conform
Legii nr. 8/1996, si unele trăsături specifice dreptului de proprietate intelectuală, după
cum urmează:
 sunt strâns legate de persoana autorului, adică sunt in principiu intuitu personae (art.1,
alin. (1) din L. nr. 8/1996);
 sunt, in principiu, exclusive, adică absolute sau opozabile erga omnes (art. 12 din L.
nr. 8/1996);
 sunt, in principiu, alienabile, deoarece pot face obiectul înstrăinării sau al cesiunii
exclusive sau neexclusive (art. 39 si urm. din L. nr. 8/1996). Prin derogare de la
dreptul comun, unele dintre aceste drepturi nu pot fi transmise prin moștenire.

19
 Cronologic, Legea nr. 8/1996 reglementează doua drepturi patrimoniale, si anume:
 (i) dreptul de a decide utilizarea operei (art. 12-16 din L. nr. 8/1996);
 (ii) dreptul de suită (art. 24 din L. 8/1996).

a. Dreptul de decide utilizarea operei

Potrivit art. 12, autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in
ce mod si când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimții la utilizarea operei de către alții.

Este de constata ca acest drept, deși este patrimonial, este un drept exclusiv, adică
absolut si, pe care de consecință, opozabil erga omnes.

In concret, din conținutul art. 13 din Legea nr. 8/1996 rezulta ca autorul operei are
dreptul de a autoriza sau de a interzice următoarele operațiuni:
 reducere operei (lit. a);
 distribuirea operei (lit. b);
 importul in vederea comercializării pe piața interna a copiilor după opera, realizate
cu consimțământul autorului (lit. c);
 închirierea operei (lit. d);
 împrumutul operei (lit. e);
 comunicarea publica, direct sau indirect a operei (lit. f);
 radiodifuziunea prin cablu a operei (lit. g);
 transmiterea prin cablu a operei (lit. h);
 realizarea de opere derivate (lit. i).

b. Dreptul de suită

Art. 24 din Legea nr. 8/1996 reglementează aspectele referitoare la dreptul de suită.

De asemenea, in doctrina dreptul de suita a fost definit ca fiind acel drept patrimonial
de autor care, in limitele ordinii publice si a bunelor moravuri si sub sancțiunea forței
coercitive a statului, conferă titularului posibilitatea de a pretinde si de a primi de la
persoanele desemnate de lege o suma de bani reprezentând o anumita cota procentuala din
prețul obținut la orice vânzare a operei sale originale de arta grafica sau plastica ori a
operei fotografice, ulterioara primei înstrăinări a acesteia de către el, si de a fi informat cu
privire la locul unde se afla opera sa.

Pot deveni titulari ai dreptului de suita, potrivit Legii nr. 8/1996, următoarele
persoane:
 persoana fizica sau juridica din inițiativa, sub responsabilitatea si sub numele căreia a
fost creata opera colectiva (art. 6, alin. (2) din L. 8/1996);
 persoanele care, după moartea autorului, in calitate de succesori legali sau
testamentari, dobândesc drepturile patrimoniale, respectiv prerogativele ce revin

20
 autorului din dreptul de exploatare (art. 12 din L. 8/1996) si dreptul de suita (art. 25
din L. 8/1996);
 statul roman, daca nu exista moștenitori, exercițiul acestor drepturi revenind
organismului de gestiune colectiva mandatat in timpul vieții de către autor sau, in
lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare număr de
membri, din domeniul respectiv de creație;
 persoana care, după încetarea protecției dreptului de autor, aduce la cunoștința
publica, in mod legal, pentru prima oara, o opera nepublica înainte (art. 25, alin. (2)
din L. 8/1996).

In lumina art. 24, alin. (1) din Legea nr. 8/1996, sunt purtătoare ale dreptului de suita
operele originale:
 de arta grafica sau plastice, mai cu seama: operele de sculptura, gravura, litografie,
arta monumentala, scenografie, tapiserie, ceramica, plastica sticlei si a metalului
desene, design si alte opere de arta aplicata produselor destinate unei utilizări
practice;
 operele fotografice.

Potrivit art. 24, alin. (2) din Legea nr. 8/1996, dreptul de suita se aplica tuturor actelor
de revânzare care implica, in calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari: saloane,
galerii de arta, precum si orice comerciant de arta.

Condițiile dreptului de suita.

Așadar, o prima condiție in vederea existentei unui drept de suită, este existenta unui
act de revânzare. Prin acte de revânzare înțelegem contractele de vânzare-cumpărare ulterior
primei înstrăinării a operei de către titular. Totodată, pentru nașterea dreptului de suita, prima
vânzare a operei trebuie realizata chiar de către autor. Per a contrario, nu este realizata
aceasta cerință atunci când, spre exemplu, proprietarul actual al operei, după ce a dobândit
dreptul de proprietate asupra ei direct de la autor, dar printr-o alta operațiune juridica decât
cumpărarea (cum ar fi donație), o vinde unei terțe persoana.

Următoarea cerință, a doua,vizează calitatea vânzătorilor ulteriori, si anume aceștia

trebuie sa fie persoane fizice sau juridice organizarea de saloane sau galerii de arta ori care au
calitatea de comerciant de opere de arta.

A treia condiție relativa la dreptul de suita privește fixarea cuantumului suitei la un

anumit procent din suma revânzării si in limita maxima a sumei de 12.500 euro, mai precis :
- de la 300 la 3.000 euro - 5%;
- de la 3.000,01 la 50.000 euro - 4%;
- de la 50.000,01 la 200.000 euro - 3%;
- de la 200.000,01 la 350.000 euro - 1%;
- de la 350.000,01 la 500.000 euro - 0,5%;
- peste 500.000 euro - 0,25%.

21
 De reținut ca, in dreptul roman, bunurile dobândite in timpul căsătorie, de oricare
dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune. Printre categoriile de bunuri proprii
regăsim si manuscrisele științifice sau literare, schițele si proiectele artistice, proiectele de
invenții si inovații, precum si alte asemenea bunuri. Aceste bunuri incorporează creații
intelectuale.

Asupra acestor bunuri soții vor exercita un drept de proprietate comuna pe cote părți.
Chiar daca bunul nu este divizat in materialitatea lui, fiecare soț va exercita un drept de
proprietate exclusiva asuprea cotei părți ce i se cuvine din bun, in raport cu contribuția lui
efectiva la realizarea acestuia.

Pe de alta parte, potrivit dreptului comun, soțul supraviețuitor, in cazul moștenirii

legale, are vocație succesorala fata de soțul sau, având astfel posibilitatea sa dobândească
drepturile morale si cele patrimoniale, care se transmit prin moștenire. Evident, soțul
supraviețuitor poate dobândi astfel de drepturi si prin moștenire testamentară.

Capitolul III Limitele juridice ale executării dreptului de autor

Legea nr. 8/1996, in art. 35-39, sub denumirea marginala „Limitele exercitării
dreptului de autor”, reglementează situațiile si condițiile in care diverse persoane, fără
consimțământul autorului sau titularului drepturilor de autor si fără plata unei remunerații, pot
utiliza sau transforma o opera.

1. Restrângerea dreptului patrimonial al autorului sau titularului drepturilor

patrimoniale de autor de a interzice utilizarea operei de către alte persoane

Art. 35, alin. (1) din Legea nr. 8/1996 prevede ca sunt permise, fără consimțământul
autorului si fără plata vreunei remunerații, diverse utilizări ale unei opere aduse anterior la
cunoștința publica, cu condiția ca acestea sa fie conforme cu bunele uzanțe, sa nu contravină
exploatării normale a operei si sa nu îl prejudiciez pe autor sau pe titularii drepturilor de
utilizare.

Așadar, de principiu, drepturile de autor sunt protejate chiar din momentul realizării
operei, indiferent de faptul ca a fost sau nu adusa la cunoștința publicului.

Totuși, potrivit art. 35 atunci când opera este utilizata conforme bunelor uzanțe, adică
sa fie compatibila cu practicile corecte din domeniu, nu este nevoie de consimțământul
autorului.

De asemenea, opera mai poate fi folosita in condițiile art. 35 atunci când nu contravine
„exploatării normale”, adică terțele persoanele, care utilizează opera sa respecte natura
literara, artistica sau științifică a operei, după caz, precum si cerințele impuse de Legea nr.

22
8/1996 pentru diversele modalități de utilizare. Spre exemplu, copiile trebuie realizate fără
modificări, tăieturi sau adăugiri (art. 14 din L. nr. 8/1996).

In fine, terțele persoane trebuie sa utilizeze opera astfel încât sa nu îl prejudicieze pe

autor sau pe titularii drepturilor de utilizare. Expresia titularii dreptului de utilizare are
semnificația de persoane care, in condițiile Legii nr. 8/1996, dobândesc drepturile
patrimoniale de utilizare si nicidecum de persoane care au doar exercițiul acestor drepturi. De
exemplu, după decesul autorului, drepturile de utilizare împreună cu dreptul de suita se
transmit moștenitorilor autorului care, astfel, devin titulari ai drepturilor respective.

a. Reproducerea operei fără consimțământul titularului drepturilor de autor

a.1 Potrivit art. 35, alin. (1) din L. nr. 8/1996, reproducerile care sunt realizate in cadrul
procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative, cum ar fi, spre exemplu, cele pentru
administrarea probelor in cadrul procesului civil sau penal ori pentru fundamentarea unor acte
normative adoptate de autoritățile statului nu este necesar consimțământul titularului
drepturilor de autor, caci vizează satisfacerea unui interes public.

a.2 Totodată, reproducerile pentru învățământ de articole izolate sau de scurte extrase din
opere sunt permise in cadrul instituțiilor de învățământ sau de ocrotire sociala (art. 35, alin.
(1), lit. c din L. nr. 8/1996).

De menționat ca instituțiile de învățământ sau de ocrotire sociala pot fi de stat sau

private.

In temeiul art. 35, alin. (1), lit. d, teza I, din L. nr. 8/1996, reproducerile pentru
informare si cercetare de scurte extrase din opere este posibila fără consimțământul titularului
drepturilor de autor, însă este circumscrisa îndeplinirii unor cerințe speciale, astfel:
 (i) scopul reproducerilor trebuie sa fie de informare si de cercetare;
 (ii) reproducerile trebuie sa aibă ca obiect „scurte extrase” din opere;
 (iii) reproducerile trebuie sa fie realizate in cadrul bibliotecilor, muzeelor,
filmotecilor, fonotecilor, arhivelor, instituțiilor publice culturale sau științifice care
funcționează fără scop lucrativ.

a.3 De asemenea, potrivit art. 35, alin. (1), lit. d, teza a II-a, din L. nr. 8/1996,
reproducerea integrala a exemplarului unei opere este permisa, pentru înlocuirea acestuia, in
cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecția
permanenta a bibliotecii sau a arhivei respective.

Art. 35, alin. (1), lit. e din L. nr. 8/1996 mai reglementează „reproducerile specifice”
realizate de către biblioteci accesibile publicului, de către instituții de învățământ sau de
muzee ori de către arhive, cu condiția sa nu fie realizate in scopul obținerii unui avantaj
comercial sau economic direct sau indirect.

23
 De remarcat ca, pentru determinarea caracterului licit al reproducerii, esențial este
scopul acesteia si nicidecum persoana care o realizează in mod efectiv.

a.4 In temeiul art. 35, alin. (1), lit. f din L. nr. 8/1996, este permisa reproducerea, cu
excluderea oricăror mijloace care vin in contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea
către public, a imaginii unei opere de arhitectură, arta plastica, fotografica sau arta aplicata,
amplasata permanent in locuri publice, in afara cazurilor in care imaginea operei este
subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuirii sau comunicări si daca este
utilizata in scopuri comerciale.

Pentru incidenta acestui text, este necesar întrunirea următoarelor trei condiții:
 (i) opera sa fie amplasata permanent in locuri publice;
 (ii) imaginea operei nu trebuie sa constituie subiectul principal al reproducerii,
adică doar un detaliu al unui ansamblu de obiecte;
 (iii) reproducerea sa nu fie realizata in scopuri comerciale, adică pentru obținerea
de profit.

a.5 Potrivit art. 36, alin. (1) din Legea nr. 8/1996, nu constituie o încălcare a drepturilor de
autor reproducerile unei opere fără consimțământul autorului, pentru uz personal sau pentru
cercul normal al unei familii, cu condiția ca opera sa fi fost adusa anterior la cunoștința
publica, iar reproducerea sa nu contravină utilizării normale a operei si sa nu-l prejudicieze pe
autor sau pe titularul dreptului de utilizare.

„Uzul sa fie personal” presupune utilizarea nemijlocita a reproducerii operei pentru

satisfacerea unor trebuințe particulare (specifice) ale persoanei in cauza. Expresia „cercul
normal al unei familii” cuprinde soții, copii lor si alte persoane expres prevăzute de lege.

a.6 In temeiul art. 36 din L. nr. 8/1996, in scopul de a testa funcționarea produselor la
momentul fabricării sau vânzării, societățile comerciale care produc sau vând înregistrări
sonore sau audiovizuale, echipament pentru producerea sau comunicarea publica a acestora,
precum si echipament pentru receptarea de emisiuni de radio si de televiziune, pot reproduce
si prezenta extrase din opere, cu condiția ca aceste operațiuni sa fie reduse la dimensiunile
necesare testării.

Pentru ca astfel de reproduceri si prezentări sa nu fie considerate încălcări ale dreptului

de autor, se impun a respectarea cumulativ a doua condiții speciale, si anume:
 (i) scopul reproducerii si prezentărilor sa fie testarea funcționarii produselor la
momentul fabricării sau vânzării;
 (ii) reproducerea sau prezentările sa fie reduse la dimensiunile necesare testării.

b. Restrângerea dreptului moral al autorului sau titularului dreptului moral de

a se opune oricărei modificări ori atingeri aduse operei

24
 Potrivit art. 37 din Legea nr. 8/1996, transformarea unei opere fără consimțământul
autorului si fără plata unei remunerații, este permisa in următoarele cazuri:
 daca este o transformare privata (lit. a). Se impune respectarea a doua condiții: (i)
transformarea sa fie realizata in particular sau individual de către o persoana fizica
sau juridica; (ii) transformarea sa nu fie pusa la dispoziția publicului, adică folosirea
transformării sa aibă același caracter privat;
 transformarea sa aibă rezultat o parodie sau o caricatura (lit. b), cu condiția de a nu
crea confuzie cu opera originala si autorul ei;
 transformarea sa fie făcută cu acordul autorului (lit. c).

Capitolul IV Durata protecției drepturilor de autor

Indiferent ca sunt morale sau patrimoniale, de principiu, drepturile de autor sunt

protejate juridic chiar din momentul realizării operei (art. 27, alin. (1) din L. nr. 8/1996).

In genere, drepturile subiective (morale), fiind o componenta a capacitații juridice

civile de folosință a persoanei fizice, in lipsa unei dispoziții legale contrare, potrivit art. 7,
alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, durează pana la decesul titularului. In cazul persoanei
juridice, drepturile morale vor dura atât timp cat persoana juridica exista ca subiect de drept.

In ceea ce privește durata de protecție juridica a drepturilor patrimoniale de autor

prevăzute la art. 131 si 242 din Legea nr. 8/1996 durează tot timpul vieții autorului, iar după
moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioada de 70 de
ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunoștința publica in mod legal. Daca nu
exista moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva cu cel
mai mare număr de membri din domeniul respectiv de creație (art. 28, alin. (1) din L. 8/1996).

In temeiul art. 28, alin. (2) din Legea nr. 8/1996, persoana care, după încetarea
protecției dreptului de autor, aduce la cunoștința publica, in mod legal, pentru prima oara,
opera nepublicata înainte, beneficiază de protecția echivalenta cu cea a drepturilor
patrimoniale al autorului. In acest caz, durata protecției drepturilor este de 25 de ani începând
cu momentul in care opera a fost adusa pentru prima oara la cunoștința publica, in mod legal.

1
Art. 13 L. nr. 8/1996: „Utilizarea unei opere dă naștere la drepturi patrimoniale, distincte şi exclusive, ale
autorului de a autoriza sau de a interzice: a) reproducerea operei; b) distribuirea operei; c) importul în vederea
comercializării pe piaţa internă a copiilor realizate, cu consimţământul autorului, după operă; d) închirierea
operei; e) împrumutul operei; f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv
prin punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales,
în mod individual, de către public; g) radiodifuzarea operei; h) retransmiterea prin cablu a operei; i) realizarea
de opere derivate”.
2
Art. 24, alin. (1) L. nr. 8/1996: „Autorul unei opere originale de artă grafică sau plastică ori al unei opere
fotografice beneficiază de un drept de suită, reprezentând dreptul de a încasa o cotă din preţul net de vânzare
obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări de către autor, precum şi dreptul de a fi
informat cu privire la locul unde se află opera sa”.

25
 In cazul operelor aduse la cunoștința publica, in mod legal, sub pseudonim sau fără
indicarea autorului, daca pseudonimul nu permite stabilirea indemnității autorului ori aceasta
indemnitate nu este dezvăluită, potrivit art. 29, alin. (1) din L. nr. 8/1996, durata drepturilor
patrimoniale este de 70 de ani de la data aducerii operelor la cunoștința publica. Practic, in
acest caz, imposibilitatea stabilirii indemnității autorului echivalează cu decesul acestuia,
deces care este prezumat ca a intervenit chiar in momentul aducerii operei la cunoștința
publica.

Durata protecției juridice a drepturilor patrimoniale de autor in cazul operelor comune

este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor (art. 30, alin. (1) L. 8/1996). In schimb, in
cazul in care contribuțiile coautorilor sunt distincte, durata drepturilor patrimoniale pentru
fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor (art. 30, alin. (2) L.
8/1996).

Durata protecției juridice a drepturilor patrimoniale de autor in cazul operelor

colective, potrivit art. 31 din L. nr. 8/1996, este de 70 de ani de la aducerea operelor la
cunoștința publica. Atunci când opera colectiva nu este realizata in termenul de 70 de ani de la
crearea contribuțiilor coautorilor, durata protecției expira după trecerea acestui termen.

In sfârșit, potrivit art. 32 din L. nr. 8/1996, in cazul programelor pentru

calculator, drepturile patrimoniale de autor durează tot timpul vieții autorului, iar
după moartea acestuia se transmit prin moștenire pe o perioada de 70 de ani.

Capitolul V Transmiterea contractuala a drepturilor patrimoniale de

autor

Operele de creație intelectuală se pot valorifica direct sau prin contract.

Valorificare directa se realizează de autor, prin propriile sale mijloace iar modalitățile
de aducere la cunoștința publica sunt determinate de specificul operei. Actele concrete ale
autorului pot privi expunerea unei lucrări de arta plastica, recitarea in public a unei poezii,
lecturarea in public a unui text de proza, executarea unei lucrări coregrafice sau muzicale.

Valorificarea prin contract presupune ca autorul recurge la serviciile unor intermediari

specializați.

1. Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor

a. Noțiune, caracteristici, tipuri

26
 Noțiune. Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor este reglementat cu
titlu general de art. 40-48 din Legea nr. 8/1996.

Caracteristici. Cesiunea reprezintă convenția prin care autorul sau titularul dreptului
de autor (cedentul) poate transmite altor persoane (cesionarul) numai drepturile sale
patrimoniale, in schimbul unei remunerații (art. 30, alin. (1) din L. nr. 8/1996).

Tipuri de [Link] de cesiune a drepturilor patrimoniale este bilateral,

consensual, intuitu personae, cu titlu oneros, comutativ si cu executare succesiva.

Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului se poate realiza prin mai multe forme.
Astfel, in funcție de întinderea drepturilor atribuite prin contract, cesiunea este exclusiva sau
neexclusiva.

Prin cesiunea exclusiva, titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera in
modalitățile, pe termenul si pentru teritoriul convenite cu cesionarul si nici nu mai poate
transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Cesiunea exclusiva nu se prezuma, fiind
necesar sa fie expres prevăzută in contract, respectiv fuziune (art. 40, alin. (4) din L. nr.
8/1996).

Prin cesiune neexclusiva, titularul dreptului de autor poate utiliza el însuși opera si
poate transmite dreptul neexclusiv si altor persoane. La rândul lui, cesionarul neexclusiv nu
poate ceda dreptul sau unei alte persoane decât cu consimțământul expres al cedentului.
Consimțământul cedentului nu este necesar in cazul in care cesionarul, persoana juridica, se
transforma prin una dintre modalitățile prevăzute de lege (art. 40, alin. (5), (6) si (8) din L. nr.
8/1996).

b. Obiectul contractului

Obiectul contractului de cesiune îl constituie drepturile patrimoniale 3pe care autorul

sau titularul dreptului de autor le poate ceda altor persoane. Cesiunea drepturilor patrimoniale
ale autorului poate fi limitata la anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu si pentru o
anumita durata (art. 40, alin. (2) din L. nr. 8/1996).

Prin considerarea regulilor de drept comun, obiectul contractului de cesiune trebuie sa

îndeplinească următoarele condiții:
 obiectul sa existe;
 obiectul sa fie posibil;
 obiectul sa fie determinat sau determinabil;
 obiectul sa fie in circuitul civil;
 obiectul sa fie licit sau moral.

Drepturile morale fiind inalienabile.

3

27
 Regula cesiunii explicite este stabilita prin alin. (7) al art. 40 din Legea nr. 8/1996 4. De
la aceasta regula sunt admise următoarele excepții:
 in cazul cesiunii dreptului la reproducere a unei opere se prezuma ca dreptul la
distribuirea copiilor unei astfel de opere a fost, de asemenea, cesionat, cu excepția
dreptului la import, daca nu se proceda altfel prin contract (art. 41 din L. nr. 8/1996);
 proprietarul originalului unei opere de arta plastica sau fotografica are dreptul sa o
expună public, chiar daca aceasta nu a fost adusa la cunoștința publica, in afara
cazului in care autorul a exclus in mod expres acest drept prin actul de înstrăinarea a
originalului (art. 48, alin. (4) din L. nr. 8/1996);
 in lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor
pentru calculator, create de unul sau de mai mulți angajați in exercitarea atribuțiilor
de serviciu ori după instrucțiunile celui care angajează, aparțin acestuia din urma (art.
75 din L. nr. 8/1996).

In conformitate cu art. 42, alin. (2) al Legii nr. 8/1996, nu pot fi cesionate drepturile
patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului, indiferent daca sunt
nominalizate sau nenominalizate. Aceasta prevedere constituie o derogare de la regula de
drept comun, conform căreia bunurile viitoare pot face obiectul unei convenții.

c. Forma si conținutul contractului

Existenta si conținutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi

numai prin forma scrisa acestuia. De la aceasta regula fac excepție contractele având drept
obiect opere utilizate in presa (art. 43 din L. nr. 8/1996).

Forma scrisa a contractului de cesiune se cere ad probationem si nu ad validitatem. In

absenta formei scrise, părțile nu vor putea dovedi existenta si conținutul contractului printr-un
alt mijloc de proba.

Contractul de cesiune trebuie sa cuprindă următoarele clauze (art. 42, alin. (1) din L.
nr. 8/1996):
 drepturile patrimoniale transmise;
 modalitățile de utilizare;
 durata si întinderea cesiunii;
 remunerația titularului dreptului de autor.

Absenta oricărei dintre aceste prevederi da dreptul părții interesate de a cere rezilierea
contractului. La cererea autorului, remunerația poate fi stabilita si ulterior încheierii
contractului, de către organele jurisdicționale competente.

d. Remunerația autorului

4
Art. 40, alin. (7) din L. nr. 8/1996: „Cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale ale titularului dreptului de
autor nu are nici un efect asupra celorlalte drepturi ale sale, dacă nu s-a convenit altfel”.

28
 Remunerația cuvenita autorului pentru cesiunea drepturilor patrimoniale reprezintă o
clauza principala. Determinarea si, implicit, fixarea cuantumului remunerației autorului se
poate face prin doua metode, care prevăd fie participarea proporțională la beneficiile obținute,
fie retribuirea in suma forfetara precizata anticipat.

Autorul are posibilitatea de a solicita organelor jurisdicționale competente stabilirea

remunerației. Determinarea se va face avându-se in vedere sumele plătite uzual pentru aceeași
categorie de opere, destinație si durata utilizării, precum si alte circumstanțe ale cazului.

Când apare o disproporție evidenta intre remunerația autorului operei si beneficiile

celui care a obținut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor
jurisdicționale competente revizuirea contractului sau mărirea convenabila a remunerației (art.
44, alin. (3) L. nr. 8/1996).

Un drept special pe care îl are autorul operei este acela de a cere desființarea
contractului de cesiune.

e. Desființarea contractului

Contractul de cesiune se poate desființa pentru anumite motive speciale prevăzute de

Legea nr. 8/1996 la art. 48, si anume: autorul poate cere desființarea contractului in cazul in
care cesionarul nu îl utilizează sau îl utilizează intr-o măsură insuficienta si daca, prin aceasta,
interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil.

Desființarea nu poate fi solicitata înainte de expirarea a doi ani de la data cesionarii

dreptului patrimonial asupra operei. In cazul operelor cedate pentru publicațiile cotidiene,
acest termen va fi de trei luni, iar in cazul publicațiilor periodice, de un an.

Autorul nu poate renunța anticipat la exercitarea dreptului de a solicita desființarea

contractului de cesiune pentru motive de neutilizare sau de insuficienta utilizare.

2. Specii ale contractului de cesiune

a. Contractul de editare

Contractul de editare este convenția prin care titularul dreptului de autor cedează
editorului, in schimbul unei remunerații, dreptul de a reproduce si de a distribui opera (art. 49,
alin. (1) din L. nr. 8/1996).

Nu constituie contract de editare convenția prin care titularul dreptului de autor îl

împuternicește, pe cheltuiala sa, pe un editor, pentru a reproduce si, eventual a distribui opera.
In aceasta situație, se vor aplica prevederile de drept comun referitoare la contractul de
antrepriza.

29
 Caracterele juridice ale contractului de editare sunt următoarele: bilateral, consensual,
intuitu personae, comutativ, cu titlu oneros si cu executare succesiva. Daca natura cesiunii
este exclusiva, contractul va fi translativ de drepturi, întrucât se transmite editorului un drept
real de reproducere si distribuire a operei.

Părțile contractate sunt:

 titularul dreptului de autor, care poate fi autorul operei sau succesorul in drepturi; si
 editorul, adică persoana care, in temeiul contractului de editare, are dreptul de a
reproduce si distribui opera pusa la dispoziție de titularul dreptului de autor.

Obiectul contractului de editare îl constituie dreptul de a reproduce si distribui o opera

de creație intelectuala. Autorul își valorifica prerogativele patrimoniale, prin cedarea dreptului
de utilizare a operei sale, in schimbul unei remunerații.

Contractul de editare se încheie in forma scrisa, având valoarea ad probationem, si

trebuie sa cuprindă următoarele clauze (art. 52, alin. (1) din L. nr. 8/1996):
 durata cesiunii;
 natura exclusivă sau neexclusivă şi întinderea teritorială a cesiunii;
 numărul maxim şi minim al exemplarelor;
 remunerația autorului, stabilită în condițiile prezentei legi;
 numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit;
 termenul pentru apariţia şi difuzarea exemplarelor fiecărei ediţii sau, după caz, ale
fiecărui tiraj;
 termenul de predare a originalului operei de către autor;
 procedura de control al numărului de exemplare produse de către editor.

Absenta oricăreia dintre ele da dreptul părții interesate de a cere anularea contractului.

In privința efectelor contractului de editarea distingem următoarele:

 titularul dreptului de autor are doua obligații: (i) obligația de predare, care implica
punerea la dispoziția editorului a originalului operei; (ii) obligația de garanție, care
privește exercitarea drepturilor cedate editorului (garantarea pentru tulburările
provenite din fapta proprie sau din fapta unui terț);
 editorul are următoarele obligații: obligația de a publica opera; obligația de a utiliza
opera; obligația de a plăti remunerația; obligația de a restitui originalul operei;
obligația de a oferi copiile rămase in stoc.

Datorită caracterului intuitu personae, contractul de editare nu poate fi cedat de editor

decât cu consimțământul autorului (art. 55 din L. nr. 8/1996).

Contractul de editare încetează, in lipsa unei clauze contrare, după expirarea duratei
stabilite sau după epuizarea ultimei ediții convenite.

30
 Daca editorul nu publica opera in termenul cuvenit, autorul poate solicita desființarea
contractului si daune pentru neexecutare. Autorul păstrează însă remunerația primita sau, după
caz, poate solicita plata remunerației integrale prevăzute in contract (art. 57, alin. (3) din L. nr.
8/1996).

b. Contractul de reprezentare teatrala sau de execuție muzicala

Contractul de reprezentare teatrala sau de execuție muzicala este convenția prin care
titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta
ori de a executa in public o opera actuala sau viitoare, literară, dramatică, muzicala,
dramatico-muzicala, coregrafica ori o pantomima, in schimbul unei remunerații, iar cesionarul
se obliga sa o reprezinte ori sa o execute in condițiile convenite (art. 59, alin. (1) din L. nr.
8/1996).

De reținut ca cesionarul poate fi o persoana fizica sau juridica, având calitatea de

întreprinzător de spectacole. Fiind un comerciant, cesionarul intermediază intre artiști si
public, organizând reprezentarea sau executarea unei opere.

Contractul trebuie încheiat sub forma scrisa (ad probationem) si sa conțină

următoarele clauze obligatorii:
 durata contractului sau numărul de comunicări publice;
 termenul in care va avea loc premierea sau singura reprezentare ori execuție a operei;
 caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii;
 teritoriul pentru care s-a cedat dreptul de reprezentare teatrala ori execuție muzicala;
 remunerația autorului;
 perioada de comunicare de către cesionar a numărului de reprezentați sau de execuții
muzicale, precum si a situației încasărilor.

Absenta unei mențiuni referitoare la durata, întinderea teritoriala si remunerația

autorului, da dreptul părții interesate de a cere rezilierea contractului (art. 42, alin. (1) din
[Link]. 8/1996). Tot astfel, in lipsa unei prevederi exprese in contract, cesiunea va fi considerata
neexclusiva (art. 40, alin. (4) din L. nr.8/1996).

Durata contractului este limitata, contractul fiind pe o durata determinata sau pentru un
număr determinat de comunicări publice. In absenta unei alte calificări, durata determinata
pentru care se încheie contractul poate fi egala cu perioada de protecție a operei.

Efectele contractului sunt după cum urmează. In calitate de cedent, titularul dreptului
de autor are obligația de a pune opera la dispoziția cesionarului si obligația de garanție.

Principalele obligații ale cesionarului sunt: obligația de a utiliza opera; obligația de a

permite cedentului sa controleze derularea contractului; obligația de a plăti remunerația.

31
 In privita transmiterii contractului, potrivit art. 60, alin. (4) din L. nr. 8/1996,
beneficiarul unui contract de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală nu îl poate ceda
unui terţ̦ , organizator de spectacole, fără̆ consimţământul scris al autorului sau al
reprezentantului său, în afară de cazul cesiunii concomitente, totală sau parţială, a acestei
activități.

Contractul de reprezentare teatrala sau de execuție muzicala poate înceta la expirarea

duratei stabilite sau la epuizarea numărului de comunicări publice convenite.

Contractul mai încetează si in doua cazuri specifice:

 daca cesionarul nu reprezintă sau nu executa opera la termenul stabilit, autorul poate
solicita, potrivit dreptului comun, desființarea contractului si daune pentru
neexecutare (art. 63 din L. nr. 8/1996). Autorul are dreptul sa păstreze remunerația
primita sau, după caz, va solicita plata remunerației integrale prevăzute in contract;
 întreruperea reprezentărilor sau execuțiilor timp de 2 ani consecutivi, daca nu s-a
prevăzut un alt termen prin contract, da dreptul autorului de a solicita rezilierea
contractului si daune interese (art. 60, alin. (3) din L. nr. 8/1996).

c. Contractul de închiriere

Contractul de închiriere a unei opere este convenția prin care autorul se angajează sa
permită utilizarea, pe timp determinat, cel puțin a unui exemplar al operei sale, in original sau
in copie, in special programe pentru calculator ori opere fixate in înregistrai sonore sau
audiovizuale (art. 64, alin. (1) din L. nr. 8/1996).

Contractul de închiriere a unei opere este supus dispozițiilor de drept comun privind
contractul de locațiune.

Părțile in contract sunt locatorul (autorul operei) si locatarul (orice persoana fizica sau
juridica). Totodată, contractul poate fi încheiat si de succesorii in drepturi ai autorului operei.

Daca nu sa convenit altfel, locatorul păstrează dreptul de autor asupra operei

închiriate, cu excepția dreptului de distribuție. Beneficiarul dreptului de închiriere este ținut sa
plătească o remunerație autorului pe perioada cat folosește exemplarul operei.

d. Contractul de comandă

Contractul de comandă este convenția prin care o persoana, in calitate de beneficiar,

comanda unui autor o opera viitoare (art. 47, alin. (1) din L. nr. 8/1996).

Obiectul contractului de comodat îl constituie valorificarea drepturilor patrimoniale

asupra unei opere viitoare. Opera care privește obiectul comenzii trebuie sa fie individual
determinata. In absenta unei clauze contrare, drepturile patrimoniale aparțin autorului.

32
 Contractul de comanda are o natura complexa. Obligația autorului de a crea opera
implica un contract de executare de lucrări, iar dreptul beneficiarului de a utiliza opera
presupune un contract de valorificare a drepturilor de autor.

Potrivit art. 47, alin. (2) din Legea nr. 8/1996, contractul trebuie sa cuprindă atât
termenul de predare, cat si termenul de acceptare a operei. In perioada dintre aceste termene,
beneficiarul poate sa verifice măsură in care condițiile convenite cu autorul operei au fost
respectate.

Daca opera nu îndeplinește condițiile stabilite, persoana care comanda lucrare are
dreptul sa denunțe contractul. In cazul denunțării, sumele încasate rămân autorului. De
asemenea, autorul are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate pentru executare lucrărilor
pregătitoare.

e. Contractul de adaptare audiovizuala

Contractul de adaptarea audiovizuala este convenția prin care titularul dreptului de

autor asupra unei opere preexistente transfera unui producător dreptul exclusiv de
transformare si de includere a operei respective într-o opera audiovizuala (art. 69, alin. (3) din
L. nr. 8/1996).

Titularul dreptului de autor asupra unei opere preexistente are dreptul la adaptarea
audiovizuala, adică dreptul exclusiv de a o transforma sau de a o include într-o opera
audiovizuala. Cesiunea dreptului de adaptare audiovizuala se poate face numai pe baza unui
contract. Autorizarea acordata producătorului trebuie sa prevadă expres condițiile producției,
difuzării si proiecției operei audiovizuale.

Caracterul de adaptare audiovizuala este distinct de cel de editare a operei. Contractul

se încheie in scris (ad probationem) intre titularul dreptului de autor si producătorul operei
audiovizuale.

In lipsa unei clauze contrare, se prezuma ca autorii operei audiovizuale, cu excepția

celor ai muzicii special create, ii cedează producătorului drepturile exclusive privind utilizarea
operei in ansamblul sau, precum si dreptul de a autoriza dublarea si subtitrarea, in schimbul
unei remunerații echitabile.

Autorii nu pot interzice utilizarea specifica a versiunii definitive a operei audiovizuale.

In lipsa unei alte clauze, autorii operei audiovizuale își păstrează toate drepturile de utilizare
separata a propriilor contribuții, precum si dreptul de a autoriza si de a interzice utilizarea in
afara celei specifice a operei, integral sau parțial cum ar fi utilizarea unor fragmente din opera
cinematografica pentru publicitate, alta decât pentru promovarea operei.

Producătorul este obligat sa remită autorilor, periodic, situația încasărilor percepute

după fiecare mod de utilizarea. Autorii primesc remunerațiile convenite fie prin intermediul

33
producătorului, fie direct de la utilizatori, fie prin organismele de gestiune colectiva a
drepturilor de autor, pe baza contractelor generale încheiate de acestea cu utilizatorii.

Daca producătorul nu finalizează opera audiovizuala in timp de cinci ani de la

încheierea contractului sau nu difuzează opera intr-un an de la finalizarea acesteia, coautorii
pot cere rezilierea contractului. De asemenea, părțile pot conveni si asupra altor termene si
motive de reziliere a contractului (art. 72, alin. (3) din L. nr. 8/1996).

Capitolul VI Regimul juridic special al unor categorii de opere

Acest capitol cuprinde analiza regulilor juridice speciale ce privesc următoarelor

categorii de opere :
 operele cinematografice si alte opere audiovizuale;
 programele pentru calculator;
 drepturile sui-generis ale fabricantului de baza de date;
 operele de arta plastica, de arhitectura si fotografice.

1. Operele cinematografice si alte opere audiovizuale

a. Noțiuni generale

Opera audiovizuala este opera cinematografică, opera exprimată printr-un procedeu

similar cinematografiei sau orice altă operă constând dintr-o succesiune de imagini în mişcare,
însoţite sau nu de sunete (art. 65 din L. 8/1996).

Rezulta din definiția operei audiovizuale, elementul definitoriu este modalitatea

particulara de exprimare a creației intelectuale, care poate consta intr-un procedeu specific
cinematografic sau unul similar.

Procedeul sau tehnica cinematografica consta in înregistrarea fotografica a unor scene

sau a unor peisaje pe un film special si reproducerea acestora prin proiecte luminoase pe
ecran, astfel încât sa dea iluzia mișcării si a vieții.

Legea prevede trei specii de opere audiovizuale: opera cinematografica propriu-zise;

opera exprimata printr-un procedeu similar cinematografiei: orice alta opera care consta intr-o
succesiune de imagini in mișcare, însoțite sau nu de sunete.

b. Autorii operei audiovizuale

Opera cinematografica este o specie a operei comune, adică este creata de mai multe
persoane in colaborare.

34
 De altfel, sunt coautori ai operei următoarele persoane:
 regizorul sau realizatorul;
 autorul adaptării;
 autorul scenariului;
 autorul dialogului;
 autorul muzicii special create pentru opera;
 autorul grafic pentru operele de animație sau ale secvențelor de animație, când
acestea reprezintă o parte importanta a operei;
 alte persoane stabilite prin contractul dintre producătorul si regizorul sau realizatorul
operei, care au contribuit substanțial la crearea acesteia.

De menționata ca doar regizorul sau realizatorul operei audiovizuale este coautor la

realizarea operei, producătorul neavând aceasta calitate. Așadar, regizorul sau realizatorul
operei audiovizuale este persoana fizica care, in contractul cu producătorul, își asuma
conducerea creării si realizării operei, in calitate de autor principal (art. 66, alin. (1) din L. nr.
8/1996).

In schimb, conform art. 66, alin. (2) din Legea nr. 8/1996, producătorul operei
audiovizuale este persoana fizica sau juridica care își asuma responsabilitatea producerii
operei si, in aceasta calitatea, organizează realizarea operei si furnizarea mijloacelor necesare,
tehnice si financiare.

c. Drepturile ce decurg din realizarea unei opere audiovizuale

Drepturile morale asupra unei operei audiovizuale finite sunt recunoscute numai
coautorilor. Astfel, coautorii unei operei audiovizuale au următoarele drepturi morale:
 dreptul de a divulga opera;
 dreptul la paternitate asupra operei;
 dreptul de a pretinde respectarea integrității operei si de a se opune oricărei atingeri
aduse integrității acesteia;
 dreptul de a decide numele sub care opera va fi divulgata;
 dreptul de retractare.

Drepturile patrimoniale ale coautorilor sunt prevăzute printr-un contract de adaptate

sau de utilizare audiovizuala încheiat cu un producător.

In concret, in ordinea cronologica prevăzută de Legea nr. 8/1996, contractul de

utilizare prezinta următoarele particularități:
 prin încheierea contractele se prezuma ca autorii operei audiovizuale cedează
producătorului, cu excepția contribuției coautorilor muzicii speciale create, drepturile
exclusive privind utilizarea operei in ansamblul ei, precum si dreptul de a autoriza
dublarea si subtitrarea, in schimbul unei remunerații echitabile;
 in cazul in care unul dintre coautori refuza sa definitiveze contribuția sa la opera
audiovizuala sau se afla in imposibilitatea de a o face, acel autor nu se poate opune

35
 folosirii contribuției sale pentru definitivarea operei audiovizuale respective in
ansamblul ei;
 numai autorul principal are dreptul de a se opune utilizării specifice a versiunii
definitive a operei, indiferent de faptul ca este vorba despre o utilizare integrala sau
numai parțială a operei;
 in lipsa unei clauze contrare, coautorii operei audiovizuale își păstrează toate
drepturile de utilizare separata a propriilor contribuții, precum si dreptul de a autoriza
ori de a interzice utilizarea in afara celor specifice operei, integral sau parțial, cum ar
fi utilizarea unor fragmente din opera cinematografica pentru publicitate, alta decât
pentru promovarea acesteia;
 coautorii operei audiovizuale au dreptul la remunerație pentru fiecare mod de
utilizare a operei. Remunerația este proporționala cu încasările brute rezultate din
utilizarea operei.
 daca producătorul nu finalizează opera in timp de 5 ani de la data încheierii
contractului sau nu difuzează opera intr-un an de la finalizarea acesteia, coautorii pot
cere rezilierea contractului.

Dreptul la adaptarea audiovizuala este un drept exclusiv al titularului dreptului de

autor asupra unei opere preexistente, drept care consta in posibilitatea acestuia de a permite
altei persoane s-o transforme sau s-o includă intr-o opera audiovizuala.

Ne aflam intr-o astfel de situație, de pilda, atunci când autorul unei opere literare, cum
ar fi un roman sau nuvela, consimte ca acesta sa fie adaptata pentru realizarea scenariului unei
opere audiovizuale.

In concret, acest drept poate fi transmis prin contract de cesiune de drepturi

patrimoniale ale autorului. De altfel, contractul de cesiune ce are ca obiect dreptul de adaptare
muzicala, se încheie in forma scrisa intre titularul dreptului de autor asupra unei opere
preexistente si producătorul operei audiovizuale. In contract se vor stipula expres condițiile
producție, difuzării si proiecției audiovizuale.

2. Programele pentru calculator

a. Noțiuni generale

Definiție. Conform Legii-tip din 1978, elaborata de Organizația Mondiala a

Proprietății Intelectuale, programul pentru calculator este un ansamblu de instrucțiuni putând,
din momentul transpunerii pe un suport descifrabil de către o mașină capabila sa trateze
informații, sa indice, sa execute, ori sa permită obținerea unei funcții, a unei sarcini sau a unui
rezultat.

Cu toate ca Legea nr. 8/1996 reglementează programul pentru calculator la art. 73-82,
aceasta nu îl definește,precizând doar obiectul protecției acestuia.

36
 Elementele caracteristice ale unui program. Unanim este admis faptul ca sunt
elemente componente ale programului pentru calculator, următoarele:
 materialul de concepție pregătitor;
 codul-sursa sau programul editat in cod-sursa;
 codul -obiect sau traducerea codului-sursa in program inteligibil pentru calculator;
 manualul de utilizare sau documentație conexa;
 documentație auxiliara.

Titularul dreptului de autor asupra unui program. Autorul programului pentru

calculator este persoana sau persoanele fizice care l-au creat. Programul pentru calculator se
poate realiza individual sau in colaborare. Daca programul a fost creat in colaborare,
contribuția fiecărui coautor poate fi individualizata. Divizarea programului nu este posibilă si
in cazul utilizării sale.

b. Obiectul protecție in cazul programelor pentru calculator

Potrivit art. 73, alin. (1) din Legea nr. 8/1996, protecția programelor pentru calculator
include:
 orice expresie a unui program;
 programele de aplicație și sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în
cod-sursă sau cod-obiect;
 materialul de concepție pregătitor;
 manualele.

De fapt, obiectul protecției in cazul programelor pentru calculator este in strânsă

legătură cu etapele ce trebuie parcurse pentru realizarea operei, etape care sunt:
 realizarea materialului de concepție pregătitor;
 editarea programului sau realizarea lui in cod-sursa;
 traducerea programului din cod-sursa in program inteligibil pentru calculator;
 realizarea manualului de utilizare sau a documentație conexe si auxiliare.

c. Drepturile morale, patrimoniale si exclusive

c.1 In privința drepturilor morale, autorul beneficiază de toate drepturile prevăzute la art.
10 din Legea nr. 8/1996, mai puțin dreptul de retractare a opere.

Exercițiul drepturilor morale, ce decurg din realizarea unui program pentru calculator,
aparține numai autorului, cu excepția exercițiului drepturilor care, după moartea autorului, pot
fi transmise prin moștenire si altor persoane pe durata nelimitata, si anume:
 dreptul de a decide daca, in ce mod si când va fi adusa programul pe calculator la
cunoștința publica;
 dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al programului pe calculator;
 dreptul de a pretinde respectarea integrității programului pe calculator.

37
 Când nu sunt moștenitori, exercițiul acestor trei drepturi revine organismului de
gestiune colectiva care a administrat drepturile autorului sau, după caz, organismului cu cel
mai mare număr de membri din domeniul respectiv de creație.

c.2 Cu privire la drepturile patrimoniale, autorul programului pentru calculator are toate
prerogative patrimoniale prevăzute de art. 12-26 din L. nr. 8/1996.

c.3 Potrivit art. 74 din L. nr. 8/1996, autorul unui program beneficiază, pe lângă drepturile
prevăzute de lege si de dreptul exclusiv de a autoriza si realiza următoarele operațiuni:
 reproducerea permanenta sau temporara a programului pe care l-a realizat;
 traducerea, adaptarea, aranjarea si orice alte transformări aduse unui program pentru
calculator, precum si reproducerea rezultatului acestor operațiuni, fără a prejudicia
drepturile persoanei care transforma programul pentru calculator;
 distribuirea si închirierea originalului sau a copiilor, sub orice forma, ale unui
program pentru calculator;
 vânzarea copiei programului pe calculator pe piața interna.

De reținut ca, in cadrul contractului de munca, potrivit art. 75 din L. nr. 8/1996, in
lipsa unei convenții contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru
calculator, create de unul sau mai mulți angajați, in exercitarea atribuțiilor de serviciu sau
după instrucțiunile celui care angajează, aparțin acestuia din urma. Așadar, in cazul
programelor pentru calculator, drepturile patrimoniale se prezuma (iuris tantum) ca sunt ale
angajatorului.

d. Limitări aduse exercițiului dreptului de autor in cazul programelor pentru

calculator

In privința drepturilor morale, așa cum s-a afirmat, autorul unui program pe calculator
nu are dreptul de a retracta programul pentru calculator.

Referitor la drepturile patrimoniale, Legea nr. 8/1996 aduce următoarele limitări:

 in lipsa unei convenții contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de
autor reproducerea permanenta, respectiv traducerea, adaptarea, aranjarea si orice
alte transformări ale programului, daca acestea sunt necesare pentru a permite
dobânditorului legitim sa utilizeze programul pe calculator intr-un mod
corespunzător destinației sale, inclusiv pentru corectarea erorilor (art. 77);
 dreptul utilizatorului autorizat al unui program pentru calculator de a face, fără
autorizarea autorului, o copie de arhiva sau de siguranță, in măsura in care acesta este
necesara pentru asigurarea utilizării programului (art. 78, alin. (1));
 dreptul utilizatorului autorizat al copiei unui program pentru calculator de a observa,
studia sau testa funcționarea programului, fără autorizarea titularului dreptului de
autor, in scopul de a determina ideile si principiile care stau la baza oricărui element
al acestuia, cu ocazia efectuări unor operațiuni de instalare, afișare, rulare sau

38
 executare, transmitere ori stocare a programului pe care este in drept sa le efectueze
(art. 78, alin. (2));
 dreptul utilizatorului autorizat de a reproduce codul sau de a traduce forma acestui
cod fără autorizarea titularului dreptului de autor, daca acesta este indispensabila
pentru obținerea informațiilor necesare interoperabilității unui program pentru
calculator cu alte programe pentru calculator (art. 79).

Totodată, nu sunt permise, in cazul programului pentru calculator, următoarele

operațiuni:
 utilizarea si reproducerea programelor pe calculator fără consimțământul autorului in
situațiile si modurile enumerate de art. 331;
 reproducerea programelor pentru calculator pentru uz personal sau pentru cercul
normal al unei familii si al cunoștințelor acesteia, adică pentru uz privat (art. 80
coroborat cu art. 36);
 transformarea programului pentru calculator in modurile si scopurile prevăzute de
art. 35 din L. nr. 8/1996, adică transformarea privata, transformarea are ca rezultat o
parodie sau o caricatura ori daca transformarea este impusa de scopul folosirii
permise de autor;
 reproducerea sau comunicarea publica a programelor pentru calculator in scopul de a
testa funcționarea produselor la momentul fabricării sau vânzării (art. 80 si art. 38 din
L. nr. 8/1996). De fapt, reproducerea sau comunicarea poate avea ca obiect exclusiv
înregistrări sonore sau audiovizuale ori echipamente pentru reproducerea sau
comunicarea publica a acestora;
 înregistrarea programelor pe calculator pentru nevoile propriilor emisiuni (art. 39 din
L. nr. 8/1996).

e. Durata protecției juridice a drepturilor asupra programelor pentru calculator

Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei înstrăinări ori renunțări, cu excepția
dreptului de divulgarea, a dreptului la recunoașterea calității de autor si a celui de a pretinde
respectarea integrității programului care, după moartea autorului, se transmite prin moștenire
si, daca nu sunt moștenitori, se transmit organismului cu cel ai mare număr de membri din
domeniul respectiv de creație.

Cu privire a drepturile patrimoniale,acestea durează tot timpul vieții autorului, iar

după moartea acestuia se transmite prin moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioada de
70 de ani.

Atunci când programul a fost creat de unul sau mai mulți angajați in exercitarea
atribuțiilor de serviciu sau după instrucțiunile celui care angajează, drepturile patrimoniale
aparțin, după caz:
 angajatorului, daca printr-o clauza contrara nu se prevede altfel;
 creatorului sau creatorilor programului pentru calculator, daca exista o convenție in
acest sens intre angajator si cel care a creat opera.

39
 f. Valorificarea drepturilor patrimoniale asupra programelor pentru calculator

Potrivita art. 76 din Legea nr. 8/1996, drepturile patrimoniale ale autorului unui
program pentru calculator pot fi valorificare pe calea contractelor de utilizare si a
contractelor de închiriere a programelor pentru calculator.

f.1 Contractul de utilizare este convenția prin care titularul drepturilor patrimoniale de
autor, in limitele legii care interesează ordinea publica si bunele moravuri, încuviințează altei
persoane, numita utilizator, sa folosească programul in schimbul unei remunerații.

In lipsa unei convenții contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pe

calculator, in temeiul art. 76, alin. (1) din L. nr. 8/1996, se prezuma următoarele:
 faptul ca utilizatorul i s-a acordat dreptul neexclusiv de a utiliza programul pentru
calculator;
 faptul ca utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a
programului pentru calculator. Aceasta regula dezvăluie caracterul intuitu personae
al contractului de utilizare ce are ca obiect un program pentru calculator.

De asemenea, cesiunea dreptului de utilizare(nu de proprietate) a unui program

pentru calculator nu implica si transferul dreptului de autor asupra acestui. Altfel spus,
utilizatorul nu devine titularul dreptului de autor al programului pentru calculator.

f.2 In alta ordine de idei, potrivit art. 1, alin. (3) din O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile
de leasing si societățile de leasing, dreptul de utilizarea a programelor pentru calculator poate
face obiectul operațiunilor de leasing (inchiriere), daca titularul dreptului de autor a autorizat
aceasta operațiune.

In acest caz, locatorul/finanțatorul transmite către utilizator, pentru o perioada de timp

determinata, dreptul de utilizare a unui program pentru calculator asupra căruia deține, la
rândul sau, un drept definitiv de utilizare.

Transmiterea dreptului de utilizare a programului pentru calculator se realizează la

solicitarea utilizatorului de a dobândi definitiv dreptul de utilizare asupra programului pentru
calculator.

La sfârșitul perioadei de leasing, locatorul/finanțatorul trebuie sa respecte dreptul de

opțiune a utilizatorului de a dobândi definitiv dreptul de utilizare asupra programului pentru
calculator.

Dreptul de opțiune a utilizatorului trebuie exprimat înainte de sfârșitul perioadei de

leasing, daca părțile nu au convenit altfel. Totodată, utilizatorul, pentru a dobândi definitiv
dreptul de utilizare, este obligat sa achite toate obligațiile asumate prin contract.

40
 3. Drepturile sui-generis ale fabricantului de baza de date

a. Noțiuni generale

La nivel național, sursa normativa principala a drepturilor sui-generis ale fabricantului de

baze de date este Legea nr. 8/1996, art. 140-143.
In cadrul european, aceste drepturi specifice sunt reglementate de Directiva nr.
96/9/CE din 11 martie 1996 privind protecția juridica a bazelor de date.

Baza de dateeste definita la art. 140, alin. 2 al L. nr. 8/1996 ca fiind „o culegere de
opere, de date sau de alte elemente independente, protejate ori nu prin drept de autor sau
conex, dispuse într-o modalitate sistematică ori metodică şi în mod individual accesibile prin
mijloace electronice sau printr-o altă modalitate”.

De reținut ca normele de drept relative bazei de date nu se aplică programelor pentru

calculator utilizate la fabricarea sau funcționarea bazelor de date accesibile prin mijloace
electronice.

Prin fabricant al bazei de date legiuitorul a înțeles ca fiind „persoana fizică sau
juridică ce a făcut o investiție substanțială cantitativă şi calitativă în vederea obţinerii,
verificării sau prezentării conținutului unei baze de date” (art. 140, alin. 4 al L. nr. 8/1996).

b. Drepturile fabricantului

Fabricantul unei baze de date are dreptul patrimonial exclusivde a autoriza şi de a

interzice:
 extragerea totalităţii sau a unei părţi substanţiale din aceasta, evaluată calitativ sau
cantitativ;
 reutilizarea totalității sau a unei părţi substanţiale din aceasta, evaluată calitativ sau
cantitativ.

Operațiunea de extragere reprezintă transferul permanent sau temporar al totalităţii ori

al unei părţi, evaluată calitativ sau cantitativ, substanţiale din conţinutul bazei de date pe un
alt suport, prin orice mijloc sau sub orice formă.

Reutilizarea definește orice formă de punere la dispoziţia publicului a totalităţii sau a

unei părţi substanţiale a conţinutului bazei de date, evaluată calitativ sau cantitativ, prin
distribuirea de copii, prin închiriere sau sub alte forme, inclusiv prin punerea la dispoziţia
publicului a conţinutului bazei, astfel încât oricine să poată avea acces la aceasta în locul şi la
momentul alese în mod individual.

Trebuie menționat ca, potrivit legii, prima vânzare pe piața internă a unei copii a bazei
de date de către titularul dreptului sui-generis sau cu consimțământul acestuia epuizează
dreptul de a controla revânzarea acestei copii.

41
 c. Bazele de date puse la dispoziția publicului

c.1 Limite ale fabricantului

Fabricantul unei baze de date, care este pusă la dispoziția publicului prin orice
modalitate, nu poate împiedica utilizarea legitimă a acesteia prin extragerea sau reutilizarea de
părți nesubstanțiale din conținutul său, oricare ar fi scopul utilizării.

În cazul în care utilizatorul legitim este autorizat să extragă sau să reutilizeze numai o
parte a bazei de date, autorizarea fabricantul este limita la perimetrul bazei de date ce nu este
permisa accesului publicului.

c.2 Limite ale utilizatorului

Din conținutul art. 142 din L. 8/1996 se deduce faptul ca utilizatorul este ținut atât de
obligații prohibitive, cat si de drepturi pozitive ce vizează utilizarea bazei de date puse la
dispoziția publicului.

Actele negative sunt următoarele:

 utilizatorul nu poate efectua acte care intră în conflict cu utilizarea normală a acestei
baze de date sau care lezează în mod nejustificat interesele legitime ale fabricantului
bazei de date;
 utilizatorul nu poate să aducă prejudicii titularilor unui drept de autor sau conex care
se referă la opere ori la prestații conținute în această bază de date.

Actele pozitive prevăzute de lege speciala sunt:

 utilizatorul poate, fără autorizarea fabricantului bazei de date, să extragă sau să
reutilizeze o parte substanţială a conţinutului acesteia:
(i) în cazul în care extragerea se face în scopul utilizării private a conţinutului unei baze de
date neelectronice;
(ii)în cazul în care extragerea se face în scopul utilizării pentru învăţământ sau pentru
cercetare ştiinţifică, cu condiţia indicării sursei şi în măsura justificată de scopul necomercial
urmărit;
(iii)în cazul în care se face o extragere sau reutilizare având ca scop apărarea ordinii publice şi
a siguranței naționale ori în cadrul unor proceduri administrative sau jurisdicționale.
 utilizatorul poate efectua, fără consimțământul autorului acesteia, orice act de
reproducere, distribuire, comunicare publică sau transformare, necesar utilizării
normale şi accesului la baza de date sau la o parte din aceasta.

d. Durata protecției bazei de date

De reținut ca drepturile fabricantului bazei de date iau naștere o dată cu definitivarea

bazei de date.

42
 Totodată, durata protecției este de 15 ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului
imediat următor definitivării bazei de date (art. 143 din L. nr. 8/1996).

Nu in ultimul rând, orice modificare substanțială, evaluată calitativ sau cantitativ, a

conținutului unei baze de date, constând, în special, în adăugări, suprimări sau schimbări
succesive şi pentru care se poate considera că s-a efectuat o nouă investiție substanțială,
evaluată calitativ sau cantitativ, permite atribuirea unei durate de protecţie proprii bazei de
date rezultate din această investiție.

4. Operele de arta plastica, de arhitectura si fotografice

a. Reguli speciale privind utilizarea operelor de arta plastica

Potrivit art. 7, lit. g din Legea nr. 8/1996, fac parte din categoria operelor de arta
grafica sau plastica următoarele categorii de opere: operele de sculptură, pictură, gravură,
litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului,
desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări
practice.

Sunt supuse normelor de protecția juridica a operelor de arta plastica doar următoarele
doua aspecte referitoare la protecția operelor de arta :
 răspunderea juridica pentru integritatea operelor de arta plastia expuse in expoziții.
Astfel, in temeiul art. 83 din Legea nr. 8/1996, persoana fizică sau juridică
organizatoare a expozițiilor de artă răspunde de integritatea operelor expuse, luând
toate măsurile pentru înlăturarea oricărui risc;
 condițiile in care se pot realiza reproduceri după opere de arta. In lumina art. 84 din
Legea nr. 8/1996, reproducerea unei opere de arta plastica se poate realiza pe baza
unui contract ce trebuie sa conțină obligatoriu următoarele date: (i) indicații care sa
permită identificarea operei, cum ar fi o descriere sumara, o schiță, un desen, o
fotografie, etc.; (ii) referiri la semnătura autorului (numele ori pseudonimul
autorului), caci semnătura este un element absolut necesar pentru identificarea
autorului operei de arta plastica reprodusa.

De reținut, ca reproducerile nu pot fi puse in vânzare înainte ca titularul dreptului de

autor sa fi aprobat exemplarul ce i-a fost remis in acest sens. Aceasta măsura are ca scop
evitarea situațiilor in care reproducerile respective pot determina o imagine denaturata in
legătură cu opera originala.

b. Reguli speciale privind utilizarea operelor de arhitectura

Potrivit art. 7, lit. h din Legea nr. 8/1996, constituie obiect al dreptului de autor operele
de arhitectura, inclusiv planșele, machetele si lucrările grafice ce formează proiectele de
arhitectura.

43
 Art. 85 din L. nr. 8/1996, constituie doua reguli speciale in legătura cu protecția
juridica a operelor de arhitectura, si anume:
 studiile şi proiectele de arhitectură şi urbanism expuse în apropierea şantierului
operei de arhitectură, precum şi construcţia realizată după acestea trebuie să poarte
scris numele autorului, la loc vizibil, dacă prin contract nu s-a convenit altfel;
 construirea unei opere de arhitectură, realizată total sau parţial după un alt proiect, nu
poate fi făcută decât cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect.

c. Reguli speciale privind utilizarea operelor fotografice

Potrivit art. 7, lit. f din Legea nr. 8/1996, fac obiectul dreptului de autor operele
fotografice, precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografie.

In schimb, nu fac obiectul protecției legale instituite pentru dreptul de autor

fotografiile unor scrisori, acte, documente de orice fel, desene tehnice si alte asemenea.

De principiu, dreptul autorului unei opere fotografice de a exploata propria opera nu

trebuie sa prejudicieze drepturilor autorului operei de arta reprodusa in opera fotografica.

Totodată, înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea

drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului dea autor asupra acesteia.

De reținuta ca drepturile patrimoniale asupra operei, care a fost creata in exercitarea

unui contract de munca sau la comanda, se prezuma ca aparține, pentru o perioada de trei ani,
celui care angajează sau persoanei care a făcut comanda, daca prin contract nu s-a prevăzut
altfel.

Fotografia unei persoane, atunci când este executata la comanda, poate fi publicata sau
reprodusa de persoana fotografiata sau de succesorii săi, fără consimțământul autorului
fotografiei, daca nu s-a convenit altfel.

Atunci când numele autorului figurează pe exemplarul original al fotografiei, el

trebuie menționat si pe reproducerile acesteia.

d. Protecția portretului, a destinatarului unei corespondente si a secretului

sursei de informare

d.1 Art. 89 din Legea nr. 8/1996 dispune ca utilizarea unei opere, care conține un portret,
necesita consimțământul persoanei reprezentate in portret.

Autorul, proprietarul sau posesorul unei astfel de opere nu are dreptul sa o reproducă
sau sa o utilizeze fără consimțământul persoanei reprezentate, iar după moartea acesteia a
succesorilor ei, intr-un interval de timp de 20 de ani după moartea persoanei reprezentate.

44
 Totuși, consimțământul nu este necesar pentru următoarele situații:
 daca persoanele fizice reprezentate in portret sunt de profesie model sau au primit o
remunerație pentru a poza si daca nu exista o convenție contrara in acest sens;
 daca persoana fizica este general cunoscuta si portretul a fost executat cu ocazia
activităților ei publice;
 daca portretul persoanei fizice constituie numai un detaliu al unei opere ce reprezintă
o adunare, un peisaj sau o manifestare publica.

d.2 In temeiul art. 90 din L. nr. 8/1996, utilizarea unei corespondenţe adresate unei
persoane necesită consimţământul destinatarului, iar după moartea acestuia, timp de 20 de ani,
al succesorilor săi, dacă destinatarul nu a dorit altfel.

De notat faptul ca legiuitorul permite atât persoanei reprezentante intr-un porter, cat si
destinatarului corespondentei exercitarea dreptului de a pretinde respectarea integrității operei
si de a se opune oricărei modificări, precum si oricărei atingeri aduse operei, daca cauzează
onoarei sau reputației lor (art. 91 din L. 8/1996).

d.3 De altfel, editorul sau producătorul, la cererea autorului, este obligat să păstreze
secretul surselor de informaţii folosite în opere şi să nu publice documentele referitoare la
acestea (art. 92 din L. 8/1996). Dezvăluirea secretului este permisa numai cu consimțământul
persoanei cere l-a încredințat sau in baza unei hotărâri judecătorești definitive.

Încălcarea prevederilor art. 92 constituie infracțiunea, respectiv divulgarea secretului

profesional, prevăzut de Codul penal.

Capitolul VII Drepturile conexe si drepturile sui-generis

Potrivit dispozițiilor art. 94 din legea drepturilor de autor, sunt titulari de drepturi
conexe drepturilor de autor si, pe cale de consecința, protejați următorii:
 artiștii interpreți sau executanți, pentru propriile interpretări sau execuții;
 producătorii de înregistrări sonore si cei de înregistrări audiovizuale, pentru
propriile înregistrări;
 organele de radiodifuziune si de televiziune, pentru propriile emisiuni si
servicii de programe.

Trebuie reținut încă de la început ca drepturile de autor conexe nu intra in conflict cu

drepturile de autor propriu-zise, neaducând-le nicio atingere (art. 93, al. (1) din L. 8/1996).

1. Dreptul artiștilor interpreți sau executanți

45
 Potrivit art. 95, prin artiști interpreți sau executanți se înțelege: actorii, cântăreții,
muzicienii, dansatorii si alte persoane care prezinta, cânta, dansează, recita, declama, joaca,
interpretează, regizează, dirijează ori executa in orice alta modalitate o opera literara sau
artistica, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăți, de circ ori de marionete.

Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale:

 dreptul de a pretinde recunoașterea paternității propriei interpretări sau execuții;
dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul sau sa fie indicat ori comunicat la
fiecare spectacol si la fiecare utilizare a înregistrării acestuia;
 dreptul de a pretinde respectarea calității prestației sale si de a se opune oricărei
deformări, falsificări sau altei modificări substanțiale a interpretării ori execuției sale
sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputația
sa;
 dreptul de a se opune oricărei utilizări a prestației sale, daca prin aceasta utilizare se
aduc prejudicii grave persoanei sale.

Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza următoarele:
 fixarea prestației sale;
 reproducerea prestației fixate;
 difuzarea prestației fixate prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod
de transmitere cu titlu oneros ori cu titlu gratuit;
 prezentarea intr-un loc public sau comunicarea publica a prestației fixate ori nefixate
pe un suport;
 adaptarea prestației fixate;
 emiterea sau transmiterea prin radiodifuziune ori prin televiziune a prestației sale,
fixate sau nefixate pe un suport, retransmiterea prin mijloace fără fir, prin fir, prin
cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar.

Artiștii interpreți sau executanți care participa in mod colectiv la aceeașiprestație, cum
ar fi membrii unui grup muzical, unui cor, unei orchestre, unui corp de balet sau unei trupe
teatrale, trebuie sa își desemneze dintre ei un reprezentant pentru acordarea
autorizațieiprevăzute la art. 98. Reprezentantul este desemnat in scris, cu acordul majorității
membrilor grupului. Sunt exceptați de la prevederile alineatelor precedente regizorul, dirijorul
si soliștii.

In cazul unei prestații efectuate de artistul interpret sau executant in cadrul unui
contract individual de munca, dreptul patrimonial prevăzut la art. 98 poate fi transmis celui
care angajează, cu condiția ca transmiterea dreptului sa fie expres prevăzută in contractul
individual de munca.

In lipsa unei convenții contrare, artistul interpret sau executant, care a participat la
realizarea unei opere audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se prezuma ca
cedeazăproducătorului acesteia dreptul exclusiv de exploatare a prestației sale prin fixare,
reproducere, difuzare si comunicare publica. Pentru comunicarea publica, artistului interpret

46
sau executant i se cuvin 50% din sumele încasate de producător. Dispozițiileart. 43, 44 si 68
alin. (1) se aplica si artiștilorinterpreți sau executanți.

Actualul articol 102 din L. 8/1996 prevede ca durata drepturilor patrimoniale ale
artiștilorinterpreți sau executanți este de 50 de ani începând cu data interpretării sau executării
si calculând-se de la 1 ianuarie anului următor faptului generator de drepturi.

Totodată, actuala reglementare prevede doua excepții de la acest termen, si anume:

 în cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul unei
publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen,
drepturileîncetează la 50 de ani de la prima publicare sau de la prima comunicare către
public, înfuncţie de care dintre aceste date este prima; si
 în cazul în care fixarea executării pe o fonogramă face obiectul unei publicări legale
sau alunei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile
încetează la 70 deani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de
comunicare către public, înfuncţie de care dintre aceste date este prima

Opera colectivă poate fi realizată prin două categorii de prestații, și anume: prestația
care este doar o simplă executare, în sensul executării anumitor detalii, situație în care, în mod
evident, executantul nu intră sub incidența Legii nr. 8/1996, sau prestația ca act de creație
efectivă, când, de exemplu, asistentul de regie, de coregrafie, de scenografie, poate primi
mandate din partea regizorului, coregrafului sau scenografului pentru a aplica tehnici
individuale, a conduce repetiția, a executa schițe, a concepe anumite lucruri, părți componente
ale concepției scenografice sau regizorale. În această a doua situație, asistenții pot fi și ei
titulari de drepturi de autor sau conexe, după caz.

2. Dreptul producătorilor de înregistrări audiovideo

Se considera înregistraresonora sau fonograma, in lumina art. 104 din L. 8/1996, orice
fixare, exclusiv sonora, a sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuție a unei opere sau
a altor sunete ori a reprezentărilor numerice ale acestor sunete, oricare ar fi metoda si suportul
utilizate pentru aceasta fixare. Nu se considera înregistrare sonora o fixare audiovizuala sau
partea sonora a acesteia ori reprezentarea sa numerica.

Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce are inițiativa și
își asumă responsabilitatea organizării și finanțarea realizării primei fixări a sunetelor, fie că
acestea constituie sau nu o operă în sensul legii dreptului de autor.

Se consideră fonogramă orice fixare exclusiv sonoră a sunetelor provenite dintr- o

execuție a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentărilor numerice ale acestor sunete,
oricare ar fi metoda și suporturile utilizate pentru această fixare.

Nu este considerată înregistrare sonoră o fixare audiovizuală sau partea sonoră a

acesteia, ori reprezentarea sa numerică.

47
 Producătorul de fonograme este persoana fizică sau juridică care își asumă
responsabilitatea organizării și finanțării realizării primei fixări a sunetelor provenind dintr-o
execuție a unei opere sau a altor sunete.
Se consideră înregistrare audiovizuală sau videogramă orice fixare a unei opere audiovizuale
sau a unor secvențe de imagini în mișcare, însoțite ori nu de sunet, oricare ar fi metoda și
suportul utilizate pentru această fixare.

Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce are inițiativa
și își asumă responsabilitatea organizării și realizării primei fixări a nei opere audiovizuale sau
a unor secvențe de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunet și în această calitate furnizează
mijloacele necesare tehnice și financiare.

In cazul reproducerii si difuzarii inregistrarilor sonore, producatorul este in drept sa

inscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii si alte suporturi materiale de
ambalare, pe langa mentiunile privind autorul si artistul interpret sau executant, titlurile
operelor si data fabricarii, numele si denumirea producatorului.

Condiționat de respectarea dispozițiilor articolului 93, al. (1) din L. 8/1996 5,

producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza următoarele
(art. 106, al. (1) din L. 8/1996):
a. reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor înregistrări sonore;
b. distribuirea propriilor înregistrări sonore;
c. închirierea propriilor înregistrări sonore;
d. împrumutul propriilor înregistrări sonore;
e. importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a copiilor legal realizate ale
propriilorînregistrări sonore;
f. radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor înregistrări sonore, cu excepţia
celorpublicate în scop comercial, caz în care are dreptul doar la remuneraţie
echitabilă;
g. punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări sonore, astfel încât să poată
fiaccesate, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
h. retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări sonore.

De asemenea, producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a

împiedica importul de copii ale propriilor înregistrări sonore realizate fără autorizarea sa.

Trebuie subliniat ca legiuitorul nu sancționează importul copiilor legal realizate ale

propriilorînregistrări sonore atunci când este făcut de o persona fizica in bagajul personal si
fără scop comercial/

5
Art. 93, al. 1 L.8/1996: „Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Nicio
dispoziţie a prezentului titlu nu trebuie interpretată în sensul unei limitări a exerciţiului dreptului de autor”.

48
 Durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale producătorilor de fonograme este de
50 de ani de la data primei fixări. Cu toate acestea, dacă în decursul acestei perioade
fonograma
face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale, durata de protecţie a
drepturilor este de 70 de ani de la data la care a avut loc prima dintre acestea.
Durata de protectie se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următorfaptului
generator de drepturi.

Prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale și producător, în lipsa unei
clauze contrare, se prezumă că aceștia îi cedează producătorului drepturile exclusive privind
utilizarea operei în ansamblul său, precum și dreptul de a autoriza dublarea și subtitrarea, în
schimbul unei remunerații echitabile.

Totodată, in lipsa unei clauze contrare, autorii operei audiovizuale, precum și alți
autori ai unor contribuții la aceasta, își păstrează toate drepturile de utilizare separată a
propriilor contribuții, precum și dreptul de a autoriza și/sau interzice utilizări în afara celei
specifice a operei, integral sau parțial, cum ar fi fragmente din opera cinematografică pentru
publicitate, alta decât pentru promovarea operei, în condițiile legii.

3. Organele de radiodifuziune si de televiziune

Legea speciala, prin dispozițiile art. 129, aroga dreptul patrimonial exclusiv de a
autoriza sau de a interzice, cu obligația pentru cel autorizat de a menționa numele
organismelor,
următoarele:
a. fixarea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de
televiziune;
b. reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor emisiuni şi servicii
deprograme de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport,
indiferent dacă aufost transmise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit;
c. distribuirea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de
televiziunefixate pe orice fel de suport;
d. importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a propriilor emisiuni şi servicii
deprograme de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
e. retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni şi servicii de programe de
radiodifuziunesau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit
sau prin orice altprocedeu similar, precum şi prin orice alt mod de comunicare către
public, inclusivretransmiterea pe internet;
f. comunicarea publică a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune
sau deteleviziune în locuri accesibile publicului, cu plata intrării;
g. închirierea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de
televiziune,fixate pe orice tip de suport;
h. împrumutul propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de
televiziunefixate pe orice fel de suport;

49
 i. punerea la dispoziţia publicului a propriilor emisiuni şi servicii de programe
deradiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au
fost emiseprin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit, astfel încât să poată fi
accesate în orice locşi în orice moment ales, în mod individual, de către public.

In sensul art. 130, al. (1), din L. 8/1996, prin reemitere se înțelege emiterea simultana,
de către un organism de radiodifuziune, a unui program al altui organism de radiodifuziune.

Desigur ca in virtutea legii cadru, organismele de radiodifuziune si de televiziune au

dreptul exclusiv de a limita importul de copii ale programelor de radiodifuziune sau de
televiziune realizate de ele, cat si a celor ce sunt realizate fără acordul lor si fixate pe orice tip
de suport.

Excepția prevăzută de art. 131 din L. 8/1996 relativa la regula de drept enunțată mai
sus vizează, ca si in cazul celorlalte opere prezentate, importul de copii făcut de o persona
fizica, fără scop comercial, in bagajul personal legal admis.

Drepturile de autor ce protejează operele realizate de organele de radiodifuziune si de

televiziune sunt protejate pe o durata de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului
următor celui in care a avut loc prima radiodifuzare a misiunii sau a serviciului de programe
ale organismului de radiodifuziune ori de televiziune.

Totodată, trebuie subliniat faptul ca dreptul de distribuire a unui program de radio sau
televiziune, încetează in momentul realizării primei vânzări sau odată cu primul transfer de
drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor acestuia, in interiorul României, de către
titularul de drepturi sau cu acordul acestuia.

O categorie aparte de organisme de radiodifuziune si de televiziune reglementata de L.

8/1996 la art. 135-137, sunt acele care au drept obiect de activitatea comunicarea publica a
unor programe prin satelit.

Prin comunicare prin satelitînțelegem, in sensul art. 135, al. (2) din prezenta lege,
„introducerea, sub controlul si responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau de
televiziune situat pe teritoriul României, a semnalelor purtătoare de programe destinate
captării de către public, intr-un lanț neîntrerupt de comunicare ce conduce la satelit si revine
la pământ”.

De asemenea, legiuitorul definește satelitul ca fiind orice satelit care operează pe

benzi de frecventa rezervate pentru radiodifuzarea semnalelor in scopul recepționării de
către public sau pentru comunicarea individuala privata.

De remarcat ca titularii dreptului de autor pot cesiona drepturile lor pentru

comunicarea publica prin satelit unui organism de radiodifuziune sau de televiziune, numai

50
printr-un contract încheiat fie prin intermediul unui organism de gestiune colectiva, fie
individual.

Capitolul VIII Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor si a

drepturilor conexe

Titularii drepturilor de autor și ai drepturilor conexe își pot exercita drepturile
recunoscute prin Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe în mod individual sau pe
bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă, în condițiile strict prevăzute de lege.

Gestiunea colectivă a drepturilor de autor se poate face numai pentru operele aduse
anterior la cunoștință publică, iar gestiunea colectivă a drepturilor conexe se poate face numai
pentru interpretări sau execuții fixate ori radiodifuzate anterior, precum și pentru fonograme
ori videograme aduse anterior la cunoștință publică.

Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe, este

acordat direct, prin contract scris, de către titularii de drepturi. Fiecare titular de drepturi care
a acordat un mandat organismului de gestiune colectivă are dreptul la un vot în cadrul
adunării generale.

Gestinea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi:

 dreptul la remunerație compensatorie pentru copia privată;
 dreptul la remunerația echitabilă pentru împrumutul public;
 dreptul la suită;
 dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale;
 dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu excepția proiecției publice a
operelor cinematografice;
 dreptul la remunerație echitabilă recunoscut artiștilor interpreți și producătorilor de
fonograme pentru comunicarea publică și radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau
a reproducerilor acestora;
 dreptul de retransmisie prin cablu.

Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe sunt, în
sensul Legii dreptului de autor, persoane juridice constituite prin libera asociere, care au ca
obiect de activitate, în principal, colectarea și repartizarea drepturilor a căror gestiune le este
încredințată de către titulari. Organismele de gestiune colectivă se constituie în condițiile
legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturi de Autor și funcționează potrivit
reglementărilor privind asociațiile fără scop patrimonial coroborate cu dispozițiile Legii
dreptului de autor.

51
 Organismele de gestiune colectivă pot fi create în mod separat pentru gestionarea de
categorii distincte de drepturi, corespunzând unor domenii diferite de creație, precum și
pentru gestionarea de drepturi aparținând unor categorii distincte de titulari.

În prezent, în România funcționează următoarele organisme de gestiune colectivă:

 UPFR – Uniunea producătorilor de fonograme din România;
 COPYRO- gestioneazădrepturile producătorilor de opere literare;
 CREDIDAM- gestionează drepturile artiștilor interpreți și executanți;
 UCMR ADA –gestionează drepturile autorilor de muzică;
 DACIN SARA- societatea pentru drepturile de autor în cinematografie și
audiovizual, societatea autorilor români din audiovizual;
 VISARTA- gestionează drepturile din domeniul artelor vizuale;
 UPFAR ARGOA- uniunea producătorilor de film și audiovizual din România,
Asociația Română de gestiune a operelor din audiovizual.

Organismele de gestiune colectiva au următoarele obligații:

 sa acorde utilizatorilor, prin contract, in schimbul unei remuneratii, autorizatii
neexclusive de utilizare a operelor sau prestatiilor titularilor drepturilor, sub forma de
licenta neexclusiva;
 sa elaboreze tabele pentru domeniul lor de activitate, cuprinzand drepturile
patrimoniale cuvenite, precum si metodologiile ce trebuie negociate cu utilizatorii in
vederea platii acestor drepturi, in cazul acelor opere al caror mod de exploatare face
imposibila autorizarea individuala de catre titularii de drepturi;
 sa incheie, in numele titularilor de drepturi sau pe baza mandatului acordat de
organisme similare din strainatate, contracte generale cu organizatorii de spectacole,
organismele de radiodifuziune, televiziune si retransmitere prin cablu, avand ca
obiect autorizarea de reprezentare si de difuzare a operelor sau a prestatiilor actuale si
viitoare inscrise in repertoriul lor;
 sa reprezinte interesele membrilor lor, in ce priveste exploatarea operelor acestora, in
afara teritoriului Romaniei, prin incheierea de contracte bilaterale cu organisme
similare din strainatate, precum si prin afilierea la organisme internationale
neguvernamentale din domeniu;
 sa incaseze sumele datorate de utilizatori si sa le repartizeze intre titularii de drepturi,
potrivit prevederilor din statut;
 sa informeze, la cerere, pe titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe
despre modul de utilizare a drepturilor lor si sa le comunice raportul financiar anual
si raportul de verificare financiar-contabila;
 sa acorde asistenta de specialitate titularilor de drepturi si sa ii reprezinte in cadrul
procedurilor legale ce privesc obiectul lor de activitate;
 sa indeplineasca orice alta activitate conform mandatului primit de la titularii
dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, in limitele obiectului lor de activitate;
 sa ceara utilizatorilor comunicarea de informatii si inmanarea de documente
indispensabile pentru determinarea cuantumului remuneratiilor si al taxelor pe care le
colecteaza.

52
 Oficiul Român pentru Drepturi de Autor este un organ de specialitate aflat în
subordinea Guvernului.

Oficiul Român pentru Drepturi de Autor este autoritatea unică la nivel național ce
deține competență exclusivă pe întreg terotoriul țării cu privire la ținerea evidenței, la
observarea și controlul aplicării legislației în domeniul dreptului de autor și al drepturilor
conexe, având competență în ținerea evidenței prin registre naționale, supraveghere,
autorizare, arbitraj și constatare tehnico-științifică, în domeniul dpreturilor de autor și al
drepturilor conexe.

Organismele de gestiune colectiva sunt obligate sa furnizeze Oficiului Roman pentru

Drepturile de Autor informatii legate de exercitarea propriilor atributii si sa puna la dispozitia
acestuia, in primul trimestru al fiecarui an, darea de seama anuala, aprobata de adunarea
generala statutara, si raportul comisiei de verificare a gestiunii economice si financiare.

Atribuțiile Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor sunt urmatoarele:

 organizeaza si administreaza evidenta repertoriului de opere si de autori primit de la
organismele de gestiune colectiva pentru drepturile de autor si drepturile conexe;
 acorda avize pentru constituirea ca persoane juridice, in conditiile legii, a
organismelor de gestiune colectiva si urmareste aplicarea legislatiei de catre
organismele a caror constituire a avizat-o;
 avizeaza, in conditiile legii, elaborarea si negocierea tabelelor si a metodologiilor
stabilite de organismele de gestiune colectiva cu asociatiile patronale de utilizatori;
 exercita, la cererea si pe cheltuiala titularilor unor drepturi protejate, functii de
observare si de control asupra activitatilor ce pot da nastere la incalcari ale legislatiei
dreptului de autor si a drepturilor conexe;
 intervine, pe cale de mediere, in negocierile dintre organismele de gestiune colectiva
si utilizatori, potrivit art. 131 alin. (4) din L. nr. 8/1996;
 incheie procese-verbale de constatare a incalcarilor legii, in conditiile prevazute de
Codul de procedura penala, si sesizeaza organele competente in cazul infractiunilor
pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu;
 elaboreaza programe de instruire, de formare practica si teoretica in domeniul
dreptului de autor si al drepturilor conexe;
 intretine relatii cu organizatiile de specialitate similare si cu organizatiile
internationale din domeniu, la care statul roman este parte.

Capitolul IX Apărarea dreptului de autor

Legea romana nr. 8 din 1996 a instituit la art. 185-200 un număr de masuri si mijloace,
care formează un sistem de protecție a dreptului de autor si a drepturilor conexe.

53
 Pe lângă masurile tehnice de protecție si informații, Legea speciala prevede anumite
proceduri si sancțiuni juridice. Astfel, incălcarea drepturilor recunoscute si protejate de lege
atrage răspunderea civila, contravenționala sau penala a persoanei vinovate.

1. Masuri tehnice de protecție si informații privind regimul drepturilor

Prin masuri tehnice se înțelege utilizarea oricărei tehnologii, a unui dispozitiv sau a
unei componente care, in cadrul funcționarii sale normale, este destinat sa împiedice sau sa
limiteze actele care nu sunt autorizate de titularii drepturilor recunoscute de lege (art. 185, al.
2 din L. 8/1996).

In temeiul art. 185, alin. (1) al Legii nr. 8/1996, masurile tehnice de protecție a
drepturilor de autor pot fi instituite de autorul unei opere, artistul interpret sau executant,
producătorul de fonograme ori de înregistrări audiovizuale, organismul de radiodifuziune sau
de televiziune si fabricantul de baza e date.

Titularii de drepturi care au constituit masuri tehnice de protecție au obligația de a

pune la dispoziția celor care beneficiază de excepțiile prevăzute de lege, mijloacele necesare
pentru accesul legal la opere sau la oricare alt obiect al protecției.

In funcție de tipul de opera, beneficiarii acestor excepții sunt următorii:

 organele judiciare, parlamentare sau administratorii (art. 35, alin. (1), lit. a din L. nr.
8/1996);
 posturile de radio si de televiziune, precum si instituțiile publice de învățământ si
ocrotire sociala (art. 35, alin. (1) din L. nr. 8/1996);
 bibliotecile publice, muzeele sau arhivele (art. 35, alin. (1), lit. d din L. nr. 8/1996);
 instituțiile de învățământ si cercetare științifica (art. 35, alin. (2), lit. d din L. nr.
8/1996);
 utilizatorii de opere in beneficiul persoanelor cu handicap (art. 35, alin. (2), lit. e din
L. nr. 8/1996);
 organismele de radiodifuziune si de televiziune (art. 39 din L. nr. 8/1996).

2. Mijloace de drept civil

Titularii drepturilor recunoscute si protejate de lege pot solicita instanțelor de judecata

sau altor organisme competente, după caz, recunoașterea drepturilor lor si constatarea
încălcării acestora. Tot titularii de drepturi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru
repararea prejudiciului cauzat.

Același solicitări pot fi formulate in numele si pentru titularii de drepturi de către

organismele de gestiune, de către asociațiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele
autorizate sa utilizeze drepturi protejate de lege, conform mandatului acordat in acest sens.
Daca o acțiune a fost pornita de titular, persoanele autorizate sa utilizeze drepturi protejate de
lege pot sa intervină in proces, solicitând repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat.

54
 La stabilirea despăgubirilor, in temeiul art. 188, alin. (2) al Legii nr. 8/1997, instanța
de judecata va lua in considerare una din următoarele soluții:
 (i) fie sa recurgă la numite criterii, cum ar fi consecinţele economice negative, în
special câştigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor şi, atunci când
este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale
cauzate titularului dreptului;
 (ii) fie sa acorde de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal
datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu
se pot aplica criteriile prevăzute mai sus.

a. Masuri provizorii si asiguratorii

In cazul încălcării unor drepturi recunoscute si protejate de lege, persoanele

îndreptățite pot cere instanței de judecata sau altor organe competente sa dispună de îndată
luarea unor masuri pentru a preveni producerea iminenta a unei pagube sau pentru a asigura
repararea pagubei (art. 188, alin. (3) din L. nr. 8/1996).

De asemenea, persoanele îndreptățite mai pot cere ridicarea sau predarea către
autoritățile competente a mărfurilor cu privire la care exista suspiciuni referitoare la
încălcarea unui drept prevăzut de lege pentru a împiedica introducerea lor in circuitul
comercial.

Din analiza contentului art. 188 din Legea nr. 8/1996 se poate deduce ca instanța este
in drept sa dispună următoarele categorii de masuri:
 de prevenire a unor pagube iminente:
 de asigurare a reparării pagubei, adică masuri asiguratorii;
 de ridicare sau predare către autoritățile competente a mărfurilor cu privire la care
exista suspiciuni privind încălcarea unui drept prevăzut de Legea nr. 8/1996:
 de asigurarea a obiectelor si înscrisurilor care constituie dovezi ale încălecării
drepturilor de autor si a drepturilor conexe.

Pentru luarea masurilor provizorii si a masurilor asiguratorii si pentru asigurarea

dovezilor sau de constatare a stări de fapt, precum si pentru exercitarea cailor de atac asupra
masurilor luate sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun. Pronunțarea se poate amâna cu
cel mult 24 de ore.

Instanțele judecătorești sunt abilitate sa adopte masurile provizorii sau asiguratorii,

fără citarea părții adverse, in cazurile in care acest lucru va fi necesar, in special atunci când
orice întârziere este de natura sa cauzeze un prejudiciu ireparabil sau când exista riscul
demonstrabil de distrugere a elementelor de proba. Partea adversa va fi informata de îndată,
cel mai târziu după executarea masurilor.

55
 In legătura cu adoptarea acestor masuri, instanțele judecătorești, sub rezerva asigurării
protecției informațiilor confidențiale, vor pretinde reclamantului sa furnizeze orice element de
proba, accesibil in mod rezonabil, pentru a dovedi cu suficienta certitudine ca s-a adus
atingere dreptului sau ori ca o astfel de atingere este iminenta. In aceasta situație, instanțele
judecătorești pot sa ceara reclamantului sa depună o cauțiune suficienta pentru a asigura
compensarea oricărui prejudiciu care ar putea fi suferit de parat.

Masurile de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt dispuse de

instanța vor fi aduse la îndeplinire prin executor judecătoresc. Titularii dreptului ce se
presupune ca au fost încălcate ori cu privire la care exista pericolul de a fi încălcate sau
reprezentanții acestor titulari au dreptul de a participa la punerea in executare a masurilor de
asigurare a dovezilor ori de constatare a unei stări de fapt.

b. Răspunderea civila

In situația încălcării drepturilor morale si drepturilor patrimoniale de autor, persoanele

îndreptățite pot recurge la următoarele activități civile:
 acțiunea in răspundere civila delictuala, bazata pe dispozițiile art. 1349 [Link]. si ale
legii speciale;
 acțiunea in răspundere civila contractuala, bazata pe dispozițiile legii speciale privind
cesiunea drepturilor patrimoniale de autor, care se completează cu prevederile de
drept comun;
 acțiunea in îmbogățire fără justa cauza, întemeiata pe dispozițiile art. 1345 [Link].;
 acțiunea pentru plata nedatorata, întemeiată pe dispozițiile art. 1341 [Link].

De o maniera generala, potrivit art. 188, alin. (1) teza I din L. nr. 8/1996, titularii
drepturilor pot solicita instanței de judecata sau altor organisme competente sa dispună, după
caz:
 recunoașterea drepturilor lor;
 constatarea încălcării acestora;
 acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului provocat.

c. Masuri reparatorii

Titularii drepturilor încălcate, conform art. 188, alin. (10) al L. nr. 8/1996, pot cere
instanței de judecata sa dispună aplicarea oricăreia dintre următoarele masuri:
 remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul
ilicit;
 distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror
destinaţie unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit;
 scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare şi distrugere, a copiilor efectuate
ilegal;
 răspândirea informaţiilor cu privire la hotărârea instanţei de judecată, inclusiv afişarea
hotărârii, precum şi publicarea sa integrală sau parţială în mijloacele de comunicare în

56
 masă, pe cheltuiala celui care a săvârşit fapta; în aceleaşi condiţii instanţele pot
dispune măsuri suplimentare de publicitate adaptate circumstanţelor particulare ale
cazului, inclusiv o publicitate de mare amploare.

Instanța de judecata dispune aplicarea acestor masuri pe cheltuiala făptuitorului, cu

excepția cazului in care exista motive temeinice sa nu suporte cheltuielile. In luarea masurilor
provizorii, instanța de judecata va respecta principiul proporționalității cu gravitatea încălcării
drepturilor protejate e lege si va lua in considerarea interesele terților susceptibile de a fi
afectați de aceste masuri.

3. Mijloace de drept administrativ

Încălcarea drepturilor de autor si a drepturilor conexe atrage si răspunderea

contravențională. Așadar, in conformitate cu art. 190 al Legii nr. 8/1996, constituie
contravenții următoarele fapte:
 încălcarea dreptului de suita si a obligațiilor vânzătorilor unor opere de arta plastica;
 încălcarea drepturilor privind utilizarea portretului si a corespondentei fără
consimțământul persoanei reprezentate in portret sau al destinatarului corespondentei;
 încălcarea obligației importatorilor si fabricanților de suporturi si aparate de a se
înscrie la Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, in Registrul National al Copiei
Private, pentru obținerea Certificatului de înregistrare, respectiv plata remunerațiilor
procentuale, datorate pentru aparate si suporturi;
 nerespectarea obligațiilor organismelor de gestiune colectiva de a cere utilizatorilor
sau intermediarilor acestora comunicarea de informații si transmiterea documentelor
necesare pentru determinarea cuantumului remunerațiilor pe care le colectează,
precum si informații privind operele utilizate;
 fixarea, fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de
prezenta lege, a interpretărilor sau a execuţiilor artistice ori a programelor de
radiodifuziune sau de televiziune;
 comunicarea publică, fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor
recunoscute de lege, a operelor ori a produselor purtătoare de drepturi conexe.

Contravențiile enumerate se sancționează cu amenda, de la 3.000 lei la 30.000 lei.

In temeiul art. 191din L. nr. 8/1996, constituie contravenție, dacă nu reprezintă̆

infracţiune, fapta persoanelor juridice ori a persoanelor fizice autorizate de a permite accesul
în spaţiile, la echipamentele, la mijloacele de transport, la bunurile sau la serviciile proprii, în
vederea săvârşirii de către o altă persoană a unei contravenții prevăzute de prezenta lege.
Aceste fapte se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei şi cu confiscarea
mărfurilor-pirat sau a dispozitivelor-pirat de control al accesului

Contravențiile se constanta si se aplica de ofițerii sau de agenții de politie din cadrul

Ministerului de interne cu competente in domeniu. Contravenientul poate achita, in termen de

57
48 de ore de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției, jumătate din
minimul amenzii prevăzute de lege.

4. Mijloace de drept penal

Fapte în legătură cu dreptul de autor ar putea fi sancţionate prin utilizarea dispoziţiilor
art. 208 şi 209 C. pen. privind furtul şi furtul calificat, art. 213 C. pen. privind abuzul de
încredere, art. 214 privind gestiunea frauduloasă sau a art. 217 C. pen. privind distrugerea.
Dar infracţiunile menţionate ar acoperi doar o mică parte din actele antisociale grave prin care
s-ar încălca drepturile autorilor, respectiv acele fapte prin care s-ar aduce atingere obiectelor
în care se materializează operele.

Așadar, faptele incriminate de actuala lege a drepturilor de autor sunt enunţate în art.
193-200 ale acesteia. Era necesară o asemenea reglementare, separată şi detaliată, deoarece
numărul şi varietatea modurilor în care omul îşi manifestă puterea de creaţie s-a dezvoltat
enorm, iar concomitent cu aceasta au cunoscut o amploare deosebită şi modalităţile de
încălcare a dreptului de autor.

Astfel, art. 193 din lege precizează, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 6 lunai la 3 ani sau cu amendă, dacă nu constituie o infracţiune mai gravă,
fapta persoanei care, fără a avea autorizarea sau, după caz, consimţământul titularului
drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
 aduce o opera la cunoştinţa publică;
 reprezintă scenic, recita, execută sau prezintă direct, în orice altă modalitate publică, o
operă;
 permite accesul public la bazele de date pe calculator, care conţin sau constituie opere
protejate;
 traduce, publică în culegeri, adaptează sau transformă o opera, pentru a obţine o operă
derivată;
 fixează pe un suport prestaţia unui artist interpret sau executant;
 emite sau transmite prin radiodifuziune sau televiziune o prestaţie, fixată ori nefixată
pe un suport, sau o retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit ori
prin orice alt procedeu similar sau prin orice alt mijloc de comunicare către public;
 prezintă intr-un loc public înregistrările sonore ale unui producător;
 emite ori transmite prin radiodifuziune sau prin televiziune înregistrările sonore ale
unui producător ori le retransmite prin mijloace tară fir, prin fin prin cablu, prin satelit
sau prin orice alt procedeu similar ori prin orice alt mijloc de comunicare către public;
 fixează programe de radio sau de televiziune sau le retransmite prin mijloace fără fir,
prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar ori prin orice alt
mijloc de comunicare către public;
 comunică, într-un loc accesibil publicului cu plata intrării, programe de radio sau de
televiziune".

58
 De asemenea, potrivit art. 196 din lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 1 luni la 1 an, daca nu constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care,
fără a avea consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
 reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
 distribuirea, închirierea sau importul pe piaţa internă al operelor ori al produselor
purtătoare de drepturi conexe, altele decât mărfurile-pirat;
 radiodifuzarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
 retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
 realizarea de opere derivate;
 fixarea, în scop comercial, a interpretărilor sau a execuţiilor artistice ori a programelor
de radiodifuziune sau de televiziune.

Legea definește produse purtătoare de drepturi conexe interpretările sau execuţiile

artistice fixate, fonogramele, videogramele şi propriile emisiuni ori servicii de programe ale
organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.

Este încadrata cu o pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta

persoanei care își însuşeşte, fără drept, în întregime sau în parte, opera unui alt autor şi o
prezintă ca o creaţie intelectuală proprie (art. 197, alin. (1) din L. 8/1996).

Cu privire la aceasta fapta penala, legea prevede ca împăcarea părților înlătura

răspunderea penala (art. 197, alin. (2) din L. 8/1996).

In fine, art. 199 din L. 8/1996 sancționează penal cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani
sau cu amenda fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau închiriază,
oferă, prin orice mod, spre vânzare sau închiriere, ori deţine, în vederea comercializării,
dispozitive ori componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie sau care
prestează servicii care conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie sau care
neutralizează aceste măsuri tehnice de protecţie, inclusiv în mediul digital.

Totodată, constituie infracțiune şi se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau

cu amendă fapta persoanei care, fără drept, înlătură, în scop comercial, de pe opere sau de pe
alte produse protejate ori modifică pe acestea orice informaţie sub formă electronică privind
regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil.

Protecţia drepturilor de autor (morale şi/sau patrimoniale) şi a drepturilor conexe,

inclusiv cea penală, apărare realizată prin incriminarea şi sancţionarea faptelor înscrise în art.
193-199 din Legea nr. 8 din 1996, este condiţionată de existenţa unor condiţii care trebuie să
fie îndeplinite sine qua non:
 (i) creaţiile intelectuale să se situeze între limitele de aplicare prevăzute în art. 202,
203 şi 204din Legea nr. 8 din 1996. Astfel, pentru „opere" aşa cum sunt ele definite în
Legea nr. 8 din 1996, este necesare ca autorii lor să fie cetăţeni români, iar operele să
nu fi fost aduse la cunoştinţă publică; de asemenea, operele ai căror autori sunt
persoane fizice sau juridice cu domiciliul sau sediul în România, chiar daca sunt

59
 străini sau apatrizi, cu aceeaşi condiţie de a nu fi fost aduse la cunoştinţă publică;
operele aduse la cunoştinţă publică pentru prima dată în România, indiferent cine sunt
autorii, precum şi opere aduse la cunoştinţă publică pentru prima dată în altă ţară, dar
simultan sau cel mult în 30 de zile au fost aduse la cunoştinţă publică şi în România,
indiferent cine sunt autorii lor. De asemenea, operele de arhitectură beneficiază de
protecţie penală dacă sunt construite în România;
 (ii) dreptul de autor şi drepturile conexe să constituie obiectul protecţiei penale este
aceea ca ele să existe, adică să fie actuale. Astfel, este necesar să se observe acele
dispoziţii ale Legii nr. 8 din 1996 privitoare la momentul în care se nasc aceste
drepturi, durata protecţiei, cazurile şi condiţiile în care încetează acele drepturi în
raport cu felul creaţiei de către titularul dreptului, ca şi de alte împrejurări;
 (iii) inexistenţa vreunui caz de limitare legală a exerciţiului dreptului de autor şi/sau a
drepturilor conexe. Dispoziţiile art. 35-39, dar şi din alte texte din Legea nr. 8 din
1996 precizează cazurile în care nu este necesară autorizarea titularului drepturilor
recunoscute prin Legea dreptului de autor pentru utilizarea unei opere.

60
Titlul III Dreptul proprietății industriale

Capitolul I Protecția juridica a invențiilor

1. Noțiuni generale privind invențiile

a. Importanta invențiilor

Invenția este rezultatul unei activității de creație intelectuală. Procesul de realizare a

unei invenții presupune o contribuție originala, o idee inventiva, o scânteie de inspirație6.

Autorul invenției propune aplicarea unei soluții noii intr-un domeniu al vieții
economice si sociale. Totodată, invențiilereprezintă o forma superioara de materializare a
gândirii creatoare, cu caracter aplicativ. Prin obiectivele lor concrete, invențiile contribuie in
mod decisiv la dezvoltarea tehnica si progresul economic.

De reținut ca, invenția este creația care îndeplinește anumite condiții de brevetabilitate,
fiind protejata prin acordarea unui titlu specific.

Astfel, putem defini invenția ca fiind „o creație tehnica intr-un domeniu al tehnologiei
ce are ca obiect un produs sau un procedeu care implica o activitate umana inventiva noua,
susceptibila de aplicare industriala si protejată juridic”7.

b. Izvoarele protecției juridice a invențiilor

In plan intern, regimul juridic al brevetelor de invenție este reglementat, in ordine

cronologică, de următoarele acte normative:
 Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție;
 Legea nr. 93/1998 privind protecția tranzitorie a brevetelor de invenție;
 Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante;
 Legea nr. 203/2002 si Legea nr. 28/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr.
64/1991 privind brevetele de invenție, republicata;
 Legea nr. 83/2014 privind invențiile de serviciu.

In plan internațional, brevetele de invenție sunt ocrotite, in principal, prin următoarele

acte:
 Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale, din 20 martie 1883;
 Convenția pentru instituirea Organizației Mondiale a Protecției Intelectuale, semnată
la Stockholm, la 14 iulie 1967;

6
I. Macovei, Tratat de drept al proprietății intelectuale, C.H. Beck, București, 2010, p. 47.
7
T. Bodoasca, Dreptul proprietatii intelectuale, Universul Juridic, București, 2010, p. 247.

61
  Tratatul de cooperare in domeniul brevetelor, adoptat la convenția diplomatica de la
Washington, la 19 iunie 1970;
 Convenția privind brevetul european, adoptată la Munchen la 5 octombrie 1973;
 Acordul dintre Guvernul României si Organizația Europeana de Brevete privind
cooperarea in domeniul brevetelor, semnat la București la 9 septembrie 1994;
 Aranjamentul de la Strasbourg privind clasificare internaționala a brevetelor de
invenții din 26 martie 1971.

c. Clasificarea invențiilor

Invențiile se pot clasifica după diverse criterii, dintre care unele sunt prevăzute de
Legea nr. 64/1991. Astfel, invențiile pot fi grupate după următoarele criterii:
 După obiectul lor, invențiile pot constitui:
 invenții de produse, adică obiecte materiale sau corpuri, cu forme si caractere
speciale care le deosebesc unele de altele. Pentru a fi brevetate, trebuie sa aibă
aplicabilitate industriale. Exemple de produse: dispozitivele, instalațiile,
echipamentele, mașinile unelte, aparatele care se refera la mijloace de lucru;
circuitele electrice, pneumatice sau hidraulice; substanțele chimice;
 invenții de procedee noi, adică o succesiune logica de etape, faze sau pași
caracterizați prin ordinea lor de desfășurare, prin condiții inițiale, ca de
exemplu: materiale prima clasa, parametrii, prin condiții tehnice de desfășurare
si/sau mijloace tehnice utilizate, cum ar fi: utilaje, instalații, dispozitive,
aparatura, catalizatori si prin produse sau rezultate finale.

 După cum sunt sau nu brevetabile:

 invenții brevetabile: invenții ce au ca obiect un produs sau un procedeu in toate
domeniile tehnologice, cu condiția ca acesta sa fie nou, sa implice o activitate
inventiva si sa fie susceptibil de aplicare industriala;
 invenții nebrevetabile, sunt excluse de la protecția juridica, si pot fii:
descoperirile, teoriile științifice si metodele matematice; creațiile estetice;
planurile, principiile si metodele in exercitarea de activități mentale, in materie
de jocuri sau in domeniul activităților economice si programele de calculator;
prezentările de informații.

 După stadiul tehnicii sau corelația care exista intre soluțiile tehnice:
 invenții principale au o existenta de sine stătătoare. Ele pot fi aplicate in mod
independent, de orice alta soluție;
 invenții complementare aduc îmbunătățiri altor soluții. Întrucât perfecționează
sau completează o soluție anterioara, invențiile complementare nu pot fi
aplicate fără o alta invenție, principala sau complementara.

 După complexitatea soluției:

 invenții simple, ce au ca obiect un singur produs sau mijloc;

62
  invenții complexe sau de combinație, au ca obiect un produs sau procedeu
realizat prin folosirea conjugata a mai multor mijloace sau elemente.

d. Obiectul si subiectul protecției

Potrivit art. 1 din Legea nr. 64/1991, drepturile asupra unei invenții sunt recunoscute si
aparate pe teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenție de către OSIM (Oficiul
de Stat pentru Invenții și Mărci), in condițiile prevăzute de lege.

Așadar, obiect al protecției este invenția, iar protecția se face prin acordarea unui
brevet de invenție.

Brevetului de invenție este acordat pentru orice invenție si se eliberează de directorul

general al OSIM, in temeiul hotărârii de acordare a acestuia adoptata de Comisa de examinare
de specialitate.

Din economia Legii nr. 64/1991 se deduce ca, in principal, brevetul de invenție
îndeplinește următoarele funcții juridice:
 constituie temeiul de fapt si de drept pentru recunoașterea si apărare pe teritoriul
României a drepturilor asupra invenției;
 conferă titularului sau un drept exclusiv de exploatare pe întreaga durata de protecție a
acestuia si, pe cale de consecința, oferă posibilitatea juridica pentru titular de a se
opune ca terțe persoane sa efectueze, fără consimțământul sau, acte de folosire a
intenției ce face obiectul brevetului de invenție;
 da titularului dreptul la acordarea unei licențe obligatorii pentru exploatarea brevetului
ulterior daca brevetul nu poate fi exploatat fără sa aducă atingere drepturilor conferite
de un alt brevet acordat pentru o cerere de brevet a cărei data de depozit național
reglementar este anterioara;
 da titularului dreptul de a fi despăgubit pentru prejudiciile suferite ca urmare a
săvârșirii faptelor prevăzute la art. 57, alin. (1) si art. 61, alin. (1);
 conferă titularului dreptul sa se adreseze instanței judecătorești competente pentru
soluționarea litigiilor născute din calitatea sa de titular de brevet si de a cere acesteia
sa dispună masurile prevăzute de art. 63.

Potrivit art. 2, lit. h din Legea nr. 64/1994, autorul invenției poarta denumirea de
inventator. Astfel, inventatorul este persoana care a creat invenția.

Inventator poate fi numai o persoana fizica, deoarece numai aceasta este înzestrată cu
inteligenta, inspirație si ingeniozitate, calități absolut necesare pentru desfășurarea unei
activități creative pe care o presupune si realizarea unei invenții.

In general, titularul brevetului de invenție este inventatorul, însă legea da dreptul ca

orice alta persoana fizica sau juridica sa aibă calitatea de titular al brevetului, mai precis de
proprietar al dreptului conferit prin brevet, cum este cazul succesorilor săi in drept.
63
 Invenția poate fi creata de o singura persoana fizica, situație in care suntem in prezenta
inventatorului unic, sau de doua sau mai multe persoane fizice in colaborare, caz in care
suntem in situația invenției realizata in colaborare.

Pentru existenta unui coautorat, trebuia îndeplinite, cel puțin, următoarele condiții:
 o înțelegere prealabila intre doua sau mai multe persoane in legătura cu realizarea
împreună a unei invenții;
 persoanele sa colaboreze la realizarea aceleași invenții;
 participarea mai multor persoane la realizarea invenției sa fie creativa.

Daca doua sau mai multe persoane au creat aceeași invenție, independent una de alta,
va fi considerata inventator si, pe cale de consecința, va fi îndreptățita la eliberarea brevetului
de invenție, persoana care a depus o cerere de brevet a cărei data de depozit este cea mai
veche.

Potrivit Legii nr. 83/2014, in privința invențiilor de serviciu realizate de un

salariat, trebuie făcute următoarele mențiunii.

Astfel, invențiile de serviciu sunt invențiile făcute de salariați în exercitarea

atribuțiilor de serviciu conform contractului de muncă valabil încheiat cu angajatorul (art. 3,
alin. (1))

De asemenea, sunt asimilate invențiilor de serviciu: (i) invențiile făcute în timpul
derulării contractului cu angajatorul, dar despre care acesta nu a fost informat pânăla încetarea
raporturilor de muncă cu angajatorul, precum şi (ii) invențiile făcute după̆ încetarea
contractului de muncă, şi care se bazează̆ pe experiențadobândită în activitatea depusă pentru
angajator,
dacă invențiile din aceste două categorii ar fi putut să fie considerate ca fiind făcute in
exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Mai pot fi considerate invenții de serviciu, invențiilefăcute de colective de inventatori

în care cel puţin unul se află în raporturi de muncă cu angajatorul; în astfel de situații, ceilalți
inventatori nesalariați ai angajatorului pot ceda, dreptul la acordarea brevetului, acestuia din
urmă.

De reținut ca, salariatul care face o invenție de serviciuare obligația să comunice acest
fapt deîndată̆ angajatorului (art. 4).

Pentru invențiile de serviciu dreptul la brevet sau la modelul de utilitate

înregistrataparține angajatorului (art. 5).

Totuși, o invenție de serviciu devine liberă în una din următoarelesituații:

64
  angajatorul nu-şi exprimă interesul pentru preluarea interesului în termende 2 luni de
la comunicarea realizăriiace ăsteia;
 angajatorul nu confirmă interesul pentru obținereaprotecțieiinvențieiori modelului de
utilitate, în termen de 2 luni de la data comunicăriirealizăriiinvenției;
 angajatorul nu mai dorește continuarea procedurilor privind cererea de protecție pentru
invenția de serviciu.

De o maniera generala, brevetul de invenţie conferă titularului dreptul de a interzice

terților să efectueze fărăautorizația sa următoarele acte:
 pentru produse:fabricarea comercializarea, oferirea spre vânzare, folosirea, importul
sau stocarea în vederea comercializării, oferirii spre vânzare sau folosirii;
 pentru procedee sau metode: folosirea acestora.

Întindereaprotecției conferite prin brevet este determinată de conținutul revendicărilor,

care se interpretează în legătură cu descrierea şi desenele invenției.

2. Condițiile pentru brevetare invenției

Pentru brevetarea unei invertii este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele

condiții de fond:
 (i) invenția sa prezinte noutate, adică sa nu fie cuprinsa in stadiul tehnicii (art. 9 din L.
64/1991). Sunt cuprinse in stadiul tehnicii, cunoștințele care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiții:
 sa fie devenit accesibile publicului oriunde in lume;
 accesul publicului la această cunoștințe sa se facă, după caz, printr-o descriere
scrisa sa orala ori prin folosirea in orice mod;
 accesibilitatea publicului sa intervină pana la data depozitului cererii de brevet
sau a priorității recunoscute;
 data punerii cunoștințelor la dispoziția publicului sa poată fi identificata, adică
sa fie o data certa.

De reținut ca, stadiul tehnicii cuprinde toate cunoștințele care au devenit accesibile
publicului oriunde in lume, printr-o descriere scrisa ori orala, prin folosirea sau in orice alt
mod, pana la data depozitului cererii de brevet de invenție.

 (ii) invenția sa presupună o activitate inventiva (art. 11 din L. 64/1991), adică implica
o activitate de creație atunci când, pentru o persoana de specialitate, ea nu rezulta, in
mod evident, din cunoștințele cuprinse in stadiul tehnicii.

Nu implica o activitatea inventiva, de pilda, următoarele realizări tehnice:

 cele care constau intr-o simpla enunțare a unei probleme tehnice, fără a o
rezolva, chiar daca problema este noua;

65
  cele care rezolva numai probleme privind economisirea de materiale sau
energie, optimizarea dimensiunilor sau reducerea preturilor de cost, fără a se
obține efecte tehnice noi sau superioare;
 rezolva probleme numai printr-o simpla înlocuire de materiale cu caracteristici
cunoscute care conduc la efecte previzibile;
 invenția se refera la un produs natural asupra căruia nu s-a intervenit
tehnologic;
 rezolvară problema printr-o simplificare fără sa mențină, cel puțin, stadiul
tehnicii si conduce la obținerea acelorași efecte.

 (iii) invenția sa fie susceptibila de aplicare industriala (art. 12 din L. 64/1991).

Așadar, o invenție este susceptibila de aplicare industriala daca obiectul sau poate fi
fabricat sau utilizat intr-un domeniu industrial, inclusiv in agricultura.

O invenție poate avea aplicabilitate industriala daca din descriere, revendicări si

desene rezulta ca aceasta este corecta din punct de vedere științific si tehnic. Nu are
aplicabilitate industriala, de exemplu, invenția revendicata ce are ca obiect un dispozitiv sau
un procedeu a cărui presupusa funcționare este in mod evident contrara legilor fizicii, cum
este cazul unui mecanism de tip perpetuum mobile.

3. Procedura de brevetare

a. Cererea de brevet reprezintă manifestarea unilaterala de voință a autorului

invenției sau a titularului dreptului de brevet, adresata autorității de stat
abilitate de lege (OSIM), pentru declanșarea si desfășurarea producerilor
prevăzute de lege in vederea eliberării titlului de protecție si, pe cale de
consecință, pentru a beneficia si a-i fi ocrotite drepturile ce decurg din
calitatea de titular al acestuia.

Cererea de brevet, potrivit art. 13 din Legea 64/1991, trebuie redactata in limba
romana si sa coprină următoarele elemente:
 solicitarea acordării brevetului de invenției;
 datele de identitate ale solicitantului;
 o descriere a invenției;
 una sau mai multe revendicări;
 desenele la care se face referire in descriere sau revendicări.

Cererea de brevet trebuie sa poarte semnătura solicitantului si sa fie datată.

Atunci când solicitantul nu este același cu inventatorul, cererea trebuie sa conțină

indicații care sa permită stabilirea identității inventatorului si va fi însoțită de un document din
care sa reiasă modul in care solicitantul a dobândit dreptul la acordarea brevetului.

In privința condițiilor de forma a cererii, acestea sunt următoarele:

66
  cererea poate fi depusa de persoana îndreptățită la acordarea brevetului, personal sau
in orice mod prescris de lege;
 in toate procedurile din fata OSIM, solicitantul este considerat a fi persoana îndreptată
la acordarea brevetului (prezumție legala);
 cererea de brevet, însoțită de documentele prevăzute de lege, va fi depusa, la alegerea
solicitantului, pe hârtie sau sub o alta forma si printr-un mijloc de transmitere
acceptate de OSIM.

b. Descrierea invenției trebuie sa conțină, in principiu următoarele elemente:

 titlul invenției, într-o formulare clara si concisa a invenției revendicate, fărăînsă sa o
divulge;
 precizarea domeniului tehnic in care poate fi aplicata invenția, fără sa fie divulgata
soluția. Soluția tehnica consta in prezentarea mijloacelor tehnice pentru rezolvarea
problemei tehnice;
 prezentarea stadiului tehnicii, considerat a fi util pentru înțelegerea, cercetarea
documentara si examinare invenției revendicate;
 prezentarea problemei tehnice pe care o rezolva invenția;
 expunerea invenției, așa cum este revendicata, astfel încânt problema tehnica si
soluția acesteia sa poată fi înțeleasă de o persoana de specialitate;
 indicarea modului in care invenția poate fi exploatata industrial;
 prezentarea avantajelor invenției revendicate, in raport cu stadiul tehnicii;
 prezentarea, pe scurt, a fiecărei figuri din desenele explicative, daca acestea exista;
 prezentarea detaliata a obiectului invenției.

c. Constituirea depozitului național si invocarea unei priorități recunoscute

In temeiul art. 15, alin. (5) din Legea nr. 64/1991, prin depozit național reglementar se
înțelege orice depozit care este suficient pentru stabilirea datei la care a fost depusa cererea,
oricare ar fi fost soarta ulterioara a acesteia.

Potrivit Legii nr. 64/1991, data de depozit a cererii de brevet de invenție este data la
care au fost înregistrate următoarele:
 o indicație explicita sau implicita ca se solicita acordarea unui brevet de invenție;
 indicații care sa permită stabilirea identității solicitantului sau care sa permită
contactarea acestuia de către OSIM;
 o parte care, la prima vedere, sa para a fi o descriere a invenției.

Depozitul cererii conferă un drept de prioritate, cu începerea de la data acestuia sau de

la data priorității invocate si recunoscute, fata de orice alt depozit privind aceeași invenție
având o data de depozit sau de prioritate ulterioara.

Revendicarea unei priorități se face in cererea de brevet si trebuie sa indice

următoarele elemente:
 data la care a fost înregistrată cererea anterioara;

67
  numărul cererii anterioara;
 denumirea tarii, parte a Convenției de la Paris sau a membrului OMC, in care cererea
anterioara a fost depusa, daca cererea anterioara este o cerere națională;
 denumirea autorității care acorda brevetul regional, conform tratatului regional, in
cazul in care cererea anterioară este o cerere regionala;
 denumirea oficiului receptor la care cererea este înregistrată, daca cererea anterioara
este o cerere internațională.

Ca efect al constituirii depozitului național reglementar, adică al depunerii cererii de

brevet de invenție si înregistrării acesteia, cererea se publica in Buletinul oficial de Proprietate
Industriala (BOPI).

Publicarea cererii se face după expirarea unui termen de 18 luni de la data de depozit
si, daca a fost recunoscuta o prioritate, de la data acelei priorități. De la aceasta regula exista o
excepție când obiectul invenție constituie secret de stat, care nu se publica. Aceste cereri vor
fi publicate in termen de 3 luni de la data declasificării informațiilor cuprinse in aceasta.

Cu toate acestea, cererea de invenție nu se publica daca, pana la expirarea termenului

de 18 luni, a fost luata o hotărâre de respingere a acesteia sau daca cererea a fost retrasa ori
declarata ca fiind retrasa.

Pe durata a 6 luni de la publicarea hotărârii de acordare a brevetului, acesta este supus

opunerii publice.

4. Drepturile ce decurg din realizarea unei invenții si din acordarea brevetului(art.

31 si urm. din L. 64/1991)

Realizarea unei invenții da naștere unor drepturi subiective morale si patrimoniale in

persoana autorului invenției si a celei îndreptățite la acordarea brevetului de invenție.

a. Drepturilor morale derivate din realizate invenției sunt:

 dreptul la recunoașterea calității de inventator. In virtutea acestui drept, potrivit Legii
nr. 64/1991, inventatorul are următoarele prerogative:
 de a cere si de a i se acorda brevetul de invenție;
 de a transmite succesorilor săi dreptul la acordarea brevetului de inventator;
 de a beneficia de remunerație suplimentară, in situația in care inventatorul este
salariat, iar dreptul la eliberarea brevetului de invenție aparține unității;
 de a fi informat de unitatea la care este angajat in legătura cu stadiul realizării
invenției, in situația in care inventatorul este salariat sau realizează invenția in
temeiul unui contract de cercetare;
 de a se opune divulgării de către terți a datelor despre invenție pana la
publicarea acesteia;

68
  de a i se consemna in cererea de brevet datele de identitate, in situațiile in care
titularul brevetului de invenție nu este inventatorul;
 de a beneficia de proprietatea invenției;
 de a utiliza invenția, daca titularul brevetului este chiar inventatorul;
 de a contesta hotărârile OSIM in legătură cu invenția al cărei autor este;
 de a cere revocarea hotărârilor OSIM date in legătură cu invenția al cărei autor
este;
 de a cere instanței de judecata sa dispună masurile asiguratorii;
 de a se adresa instanție de judecata pentru a i se recunoaște calitatea de
inventator.

 dreptul de a aduce invenția la cunoștința publicului. Dreptul de a aduce sau nu

invenția la cunoștința publicului aparține inventatorului in toate situațiile, cu excepția
cazurile prevăzute de Legea nr. 64/1991, cazuri in care calitatea de solicitant, adică de
persoana îndreptățită la acordarea brevetului de invenție, aparține altei persoane.

Aducerea invenției la cunoștința publica se poate realiza fie prin declanșarea

procedurii de brevetare, fie prin expunerea invenției intr-o expoziție.

 dreptul la nume, adică dreptul inventatorului de a i se indica datele de identitate in

cererea de brevet de invenție si decurge din calitatea sa de inventator.

Dreptul la nume, pentru inventatorul salariat, se materializează prin menționarea

numelui, prenumelui si calitate acestuia in brevetul eliberat, in cartea de munca si in orice acte
sau publicații privind invenția sa.

In ipoteza in care titularul este altul decât inventatorul, acestuia din urma i se
eliberează un duplicat al brevetului de invenție.

 dreptul la recunoașterea priorității științifice sau dreptul de prioritate științifica

reprezintă faptul ca inventatorul este îndrituită sa i se recunoască ca el este prima
persoana fizica care a creat invenția.

Acest drept se naște in momentul realizării invenției, dar este opozabil terților numai
de la data la care invenția devine publica.

b. Drepturile patrimoniale care decurg din realizarea unei invenții variază in

funcție de cum inventatorul este titular al brevetului de invenție sau
titularul este o alta persoana.

 când titular al brevetului este o alta persoana, inventatorul beneficiază de unele

drepturi patrimoniale limitate, si anume:

69
  (i) dreptul la remunerație suplimentară, daca invenția este realizata in
condițiile unui relații de munca;
 (ii) dreptul la acordarea unei compensații materiale, acordate pe baza de
contract, in situația in care invenția este declarata secret de stat.

 când titular al brevetului este inventatorul, acesta are următoarele drepturi

patrimoniale:
 (i) dreptul exclusiv de exploatare a invenției pe toata durata sa durata. Mai
precis, titularul brevetului poate efectua următoarele operațiuni:
 sa fabrice, sa folosească, sa ofere spre vânzare, sa vândă sau sa importe
in vederea folosirii, sa ofere spre vânzare ori sa vândă produsul care
face obiectul invenției;
 sa utilizeze procedeul, sa folosească, sa ofere spre vânzare ori sa vândă
sau sa importe in aceste scopuri produsul obținut direct din procedeul
brevetat, daca obiectul brevetului este un procedeu.
 (ii) dreptul la despăgubiri, care se naște din nesocotirea drepturilor morale sau
patrimoniale ale autorului invenției sau ale titularului brevetului de invenție

5. Transmiterea drepturilor privind invențiile (art. 42 si urm. din L. nr. 64/1991)

Potrivit art. 42, alin. (1) din Legea nr. 64/1991, pot fi transmise total sau parțial,
următoarele drepturi:
 dreptul la brevet;
 dreptul la acordarea brevetului;
 drepturile ce decurg din brevet.

Calitatea de autor al invenției este netransmisibilă.

Transmiterea se poate face prin cesiune sau prin licență, exclusiva sau neexclusiva, ori
prin succesiune.

a. Contractul de cesiune

Prin contractul de cesiune, titularul brevetului, cedentul, transmite dreptul sau asupra
titlului de proprietate unei alte persoane, cesionar.

Existenta valabila a contractului de cesiune presupune îndeplinirea unor condiții de

fond proprii ce privesc cedentul si obiectul cesiunii. Astfel:
 (i) cedentul trebuie sa fie titularul brevetului de invenție ; iar
 (ii) obiectul transmiterii, brevetul, sa existe in momentul încheierii contractului.

Contractul de cesiune este: bilateral, consensual, cu titlu oneros sau gratuit.

70
 In privința condițiilor de forma, de reținut ca, transmiterea drepturilor asupra
brevetului de invenție se înregistrează la OSIM. Sub condiția depunerii integrale a
contractului de cesiune, înregistrarea poate fi solicitata de oricare dintre părțile contractante.

Fata de terți, cesiunea produce efecte numai de la data publicării in Buletinul Oficial
de Proprietate Industriala (art. 42, alin. (3) din L. 64/1991). Înregistrarea transmisa reprezintă
o condiție de opozabilitate si nu de validitate.

Cesiunea poate avea următoarele forme:

 poate fi definitiva sau temporara. In cazul cesiunii temporare, cedentul își rezerva
dreptul, la expirarea duratei de valabilitate, de a relua brevetul. Aceasta cesiune are
natura juridica a unei vânzări cu pact de răscumpărare ;
 poate fi totala sau parțială. Este totala dacă cedentul transmite brevetul in întregul
său, si parțială daca cedentul limitează cesiunea doar la anumite drepturi. Cesiunea
parțială implica un regim de coproprietate asupra brevetului de invenție;
 poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Când este cu titlu oneros, cesionarul va
plăti un preț fix sau cote-părți din beneficiile obținute. Când este cu titlu gratuit este
supusa aceleiași reglementari ca si donația.

Cu privirea la obiectul contractului, acesta îl constituie dreptul asupra unui brevet

existent, adică a totalității drepturilor transmisibile.

Atunci când brevetul de invenție a expirat sau este nul, obiectul cesiunii nu este
valabil. Contractul se considera fără obiect, chiar daca nulitatea parțială a brevetului survine
după încheierea actului juridic. Cesiunea unui brevet expirat prezinta totuși interes, când
operațiunea se produce înainte de expirarea termenului de prescripție al unei acțiuni in
contrafacere.

Efectele contractului de cesiune se concretizează prin drepturile si obligațiile

părților. Astfel, cesionarul dobândește dreptul asupra brevetului, in total sau in parte, si
dreptul la acțiunea in [Link] rândul lui, cedentul are dreptul laplata prețului
stabilit, precum sidreptul, in cazul cesiunii limitate in timp, de a continua exploatarea
invenției, in condițiile contractului.

Principalele obligații ale cedentuluisunt de a preda obiectul contractului si de a

garanta pentru vicii ascunse si împotriva evicțiunii provenite din fapta terțului sau din fapta
personala. Fapta terțului poate prezenta forma unei acțiuni in contrafacere sau a unei acțiuni in
anulare.

Cesionarul are, in principal, obligațiilede a plăti prețul cesiunii si de a exploata

invenția.

In situația in care prețul se plătește sub forma de redevență proporțională cu volumul

producției, cesionarul are obligația de exploatare a invenției.

71
 Contractul de cesiune încetează prin:
 convenția părților;
 la expirarea duratei de valabilitate a brevetului;
 in cazul anularii brevetului, cesiunea se desființează, contractul fiind fără obiect.

Licențele

Licențele pot fi de doua tipuri: convenționale si judiciare.

In primul rând, prin contractul de licența (licențele convenționale), titularul unui

brevet, licențiator, transmite unui beneficiar, licențiat, in tot sau in parte, dreptul sau exclusiv
de exploatare, in schimbul plații unui preț.

Contractul de licență conferă părților un număr însemnat de avantaje. Astfel, din

perspectiva licențiatorului, acesta pate avea următoarele beneficii: evitarea barierelor vamale
si masurilor restrictive cu caracter netarifar; repartizarea zonelor de desfacere si înlăturarea
concurentei pe piața; stimularea exporturilor de utilaje, mașini si materii prime; valorificarea
rezultatelor cercetării, precum si a potențialului de proiectare; facilitarea pătrunderii pe piețele
externe; obținerea de participații directe la beneficiile obiectivelor realizate.

In comparație cu titularul brevetului, licențiatul este mai puțin avantajat, bucurându-se,

totuși, de următoarele avantaje: realizarea de economii valutare prin reducerea importurilor de
mărfuri similare sau identice; introducerea unei tehnici avansate; asimilarea unor produse
tehnice complexe; promovarea exporturilor de mărfuri produse sub licență.
In privința caracterelor juridice, contractului de licență este bilateral, consensual,
intuitu personae, cu titlu oneros, comutativ si cu executare succesiva.

Contractul de licență este un contract nenumit, guvernat de legea părților. Astfel,

natura juridica a contractului se poate stabili in funcție de modul prin care se transmite
folosința invenției brevetate.

Obiectul contractului de licență îl formează autorizarea sau acordarea dreptului ca o

invenție brevetata sa fie folosita de un partener.

Contractul de licență nu implica un act de dispoziție asupra dreptului exclusiv de

exploatare. Titularul transmite doar folosință dreptului sau de exploatare, care poate fi totala
sau parțială.

Licența fiind creatoare numai de obligații, drepturile exclusive aparține in continuare

titularului de brevet. Ca urmare, asupra aceluiași brevet pot fi concedate un număr nelimitat
de brevete.

72
 Contractul de licență încheiat pe durata determinata încetează la expirarea
termenului convenit intre părți. In cazul duratei nedeterminate, contractul încetează la
expirarea perioadei de validitate a brevetului, invenția trecând in domeniul liberei concurente.

In caz de nerespectare a obligațiilor asumate de către părți, contractul de licență

încetează prin reziliere, cu efecte pentru viitor. De asemenea, contractul de licență încetează
prin anularea brevetului de invenție.

In al doilea rând, licențele judiciaresau obligatoriieste reglementata de Legea nr.

64/1991 la art. 43 si urm.

Licența juridica se acorda de către instanță, respectiv Tribunalul Municipiului

București („TMB”), prin hotărâre judecătorească. Astfel, potrivit art. 43, alin. (1) din L. nr.
64/1991, la cererea oricărei persoane interesate, TMB poate acorda o licență obligatorie la
expirarea unui termen de patru ani de la data de depozit a cererii de brevet sau a unui termen
de trei ani de la acordarea brevetului, socotindu-se termenul care expira cel mai târziu.

Așadar, dreptul exclusiv conferit de brevet poate fi acordat unei alte persoane in baza
unei hotărâri judecătorești, îndeplinind următoarele condiții:
 (i) invenția, care face obiectul unei asemenea licențe, nu a fost aplicata sau nu a fost
suficient aplicata pe teritoriul României. De asemenea, se poate acorda licență
obligatorie in situații de urgenta națională, in alte situații de extrema urgenta si de in
situații de utilizare publică in scopuri necomerciale;
 (ii) titularul brevetului de invenție nu poate sa-si justifice inacțiunea;
 (iii) expirarea unui termen de 4 ani de la data de depozit a cererii de brevet sau de 3
ani de la acordarea brevetului, socotindu-se termenul care expira cel mai târziu;
 (iiii) nu s-a ajuns la o înțelegere cu titularul brevetului privind condițiile si
modalitățile comerciale de aplicare a invenției.

Licențele obligatorii sunt neexclusive si, in principiu, netransmisibile. Astfel, instanța

de judecata, in considerarea caracterul neexclusiv, va stabili întinderea si durata acestora,
precum si nivelul remunerației cuvenite deținătorului dreptului.

Persoana interesata in acordarea unei licențe obligatorii poate fi orice subiect de drept,
persoană fizica sau juridica, inclusiv Guvernul României sau terții autorizați de acesta.

Licențele obligatorii pot fi retrase de TMB, la cererea persoanei interesate, daca

circumstanțele care au condus la acordarea acestora au încetat sa mai existe si nu risca sa se
producă din nou. In cazul retragerii licenței obligatorii, instanța de judecata este obligata sa
dispună masuri pentru protejarea intereselor legitime ale persoanei care au dobândit-o.

In temeiul art. 46, alin. (2) din Legea nr. 64/1991, hotărârea TMB poate fi atacata cu
apel la Curtea de Apel București in termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii (art. 468
[Link].).

73
 Hotărârile judecătorești definitive si irevocabile privind acordarea sau, după caz,
retragerea licenței obligatorii se comunica de către persoana interesata la OSIM, care le
înregistrează in Registrul național al cererilor de brevet de invenție sau in Registrul național al
brevetelor de invenție si publica mențiunea acestor hotărâri in BOPI in termen de o luna de la
comunicare.

6. Încetarea drepturilor privind invențiile

Drepturile care decurg din brevetul de invenție se sting la expirarea duratei de

protecție a brevetului sau prin renunțarea titularului la brevet.

Durata de valabilitate a brevetului este de 20 ani şi începe de la data constituirii

depozitului național reglementar.

Totodată, pe întreaga perioada de valabilitate a brevetului de invenție, titularul are

obligația de a plăti taxele de menținere in vigoare a brevetului. Plata anuala a taxelor evita, in
principiu, menținerea in vigoare a titlurilor de protecție pentru invenții neexploatate.

Neplata taxei legale de menținere in vigoare a brevetului de invenție se sancționează

cu decăderea titularului din drepturile ce decurg din brevet. Decăderea intervine la expirarea
termenului de 6 luni, in care taxa poate fi plătită cu majorări.

7. Apărarea drepturilor privind invențiile

a. Apărarea drepturilor prin mijloace de drept civil

Potrivit Legii nr. 64/1991, titularul de brevet, precum si licențiatul autorizat sa

utilizeze drepturile decurgând din brevetul de invenție poate solicita instanție de judecata sa
ordone una din următoarele masuri:
 masuri asiguratorii, atunci când exista un risc de încălcarea a drepturilor ce decurg din
brevetul de invenției;
 masuri, după acordarea liberului de vama, pentru încetarea faptelor de încălcare a
drepturilor decurgând din brevet;
 obligarea celui care a încălcat drepturile decurgând din brevet de a informa titularul de
brevet asupra indentații terților care au participat la producerea si distribuirea
mărfurilor in cauza, precum si asupra circuitelor de distribuție;
 obligarea reclamantului de a furniza orice elemente de proba de care acesta dispune,
pentru a dovedi ca este titularul brevetului încălcat ori al unui brevet a cărui încălcare
este inevitabila.

b. Apărarea drepturilor prin mijloace de drept penal

74
 In legătura cu apărarea drepturilor ce decurg din realizarea unei invenții, Legea nr.
64/1991 incriminează trei infracțiuni, si anume:
 însușirea fără drept a calității de autor al invenției se pedepsește cu închisoarea de la
3 luni la 2 ani sau cu amenda (art. 55). Împăcarea părților înlătura răspunderea
penala.
 infracțiunea de contrafacere se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amenda (art. 56);
 divulgarea datelor cuprinse in cererile de brevet de către personalul OSIM se
pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda (art. 61).

Capitolul II Protecția juridica a desenelor si modelelor industriale

Legea cadru este Legea nr. 129/92 republicată în 2007 privind protecția desenelor și
modelelor.

1. Ce poate fi înregistrat ca model sau desen ?

În conformitate cu art.9 din Legea nr.129/1992 privind protecția desenelor şi a

modelelor industriale „obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un
desen sau un model industrial este nou şi are un caracter individual”.

Desenul industrial (art.2, lit.d) este aspectul exterior al unui produs sau a unei părți a
acestuia, redat în două dimensiuni şi definit de linii, contururi, formă, textură, ornamentații şi
culori. Prin desen industrial se înțeleg, de exemplu, reprezentări grafice şi motive concepute
pentru a fi realizate pe hârtie, masă plastică, țesături, porțelan, ceramică sau lemn.

Modelul industrial (art.2, lit.h) este aspectul exterior al unui produs sau a unei părți
a acestuia, redat în trei dimensiuni şi definit în același mod ca şi desenul industrial. Prin
model industrial se înțelege orice formă tridimensională cum sunt: piese de mobilier,
încălțăminte, vaze, carcase de aparatură electrică şi altele.

2. Ce nu poate fi înregistrat ca Desen sau ca Model?

Desenul sau modelul industrial care este determinat exclusiv de o funcție tehnică nu
poate fi înregistrat (art.11). Sunt excluse de la protecție desenele sau modelele industriale ale
căror destinație şi aspect contravin ordinii publice sau bunelor moravuri (art.12).

Cererea va fi respinsă dacă încorporează, fără acordul titularului, o operă protejată prin
Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, sau orice alt drept de
proprietate industrială protejat. Cererea va fi respinsă, de asemenea, dacă constituie o utilizare
improprie a oricăruia dintre obiectele menționate în lista cuprinsă în art.6 ter. din Convenţia

75
de la Paris, sau o utilizare abuzivă a emblemelor şi stemelor, altele decât cele menționate în
art.6 ter. din convenție, la care România a aderat în 1968.

3. Cercetarea documentară privind anterioritatea

Înainte de depunerea cererii de înregistrare se poate face o cercetare documentară de

anterioritate în fondul documentar existent la Serviciul de Desene şi Modele pentru a afla ce
este înregistrat în domeniul respectiv şi a vedea ce şanse aveţi de a obţine certificatul.

Acest demers poate fi efectuat prin depunerea unei cereri tip adresate către OSIM -
Serviciul Desene şi Modele, şi prin achitarea taxei corespunzătoare.

4. Constituirea depozitului reglementar

Pentru constituirea unui depozit reglementar, respectând art. 10 din Legea nr. 129/1992
republicată în 2007, este necesar să se depună la sediul OSIM (Biroul Recepţie Documente,
Camera 3, parter) următoarele documente:

1) formularul tip - Cerere de înregistrare a desenului/modelului – D 01, însoţit de

reproducerile grafice ale desenelor/modelelor pentru care se solicită înregistrarea;
2) dovada plăţii taxei de înregistrare.

În formular trebuie precizate:

 solicitarea de înregistrare a desenului sau modelului;
 datele de identificare ale solicitantului;
 numărul de desene sau modele pentru care se solicită
protecția;
 indicarea produselor în care este încorporat desenul sau modelul, dacă este
cazul;
 descrierea elementelor noi, caracteristice desenului sau modelului pentru care se
solicită protecţia, aşa cum apar în reprezentările grafice depuse;
 numele autorilor sau o declaraţie pe răspunderea solicitantului că autorii au renunţat la
dreptul de a fi menţionaţi în cererea şi/sau în publicaţiile desenului sau modelului;
 semnătura solicitantului şi, după caz, ştampila unităţii.

La formularul completat trebuie anexate reprezentările grafice ale

desenului/modelului, în 3 exemplare, şi dovada de plată a taxelor de depunere şi publicare.

Cererea de înregistrare mai poate conține, după caz, şi alte elemente care nu
condiționează data depozitului reglementar, cum ar fi:
 datele de identificare a mandatarului autorizat, în cazul în care acesta a fost desemnat
în cererea de înregistrare;
 procura de reprezentare în fața OSIM;

76
  actele de prioritate, în cazul în care se invocă o prioritate de înregistrare sau de
expoziție;
 solicitarea amânării publicării, însoțită de taxa aferentă acestei proceduri;
 declarația indicând informațiile care, după cunoştinţa solicitantului, permit să se
dovedească îndeplinirea condiţiilor de acordare a protecţiei desenului sau modelului
pentru care se solicită înregistrarea.

5. Realizarea reprezentărilor grafice ale desenului sau modelului

În conformitate cu art. 20 din Legea 129/1992 cererea de desen sau model împreună cu
reproducerile grafice corespunzătoare anexate, se publică în Buletinul Oficial de Proprietate
Industrială – Secţiunea Desene şi Modele, în format electronic.

Pe o cerere poate fi cerută protecția mai multor desene sau modele, prin constituirea
unui depozit multiplu (art. 14 din aceeași lege), dacă acestea sunt destinate a fi încorporate în
aceeaşi categorie de produse, dacă satisfac o regulă de unitate de concepție, sau de unitate de
utilizare. Un depozit multiplu poate cuprinde până la 100 de desene sau modele, în
conformitate cu art. 15 (1) din Regulamentul de aplicare al legii menționate anterior.

6. Protecție

Depunerea cereri de înregistrare a desenului/modelului (constituirea depozitului

reglementar) la OSIM îi asigură solicitantului un drept de prioritate (art. 15 din Legea nr.
129 /19992), cu începere de la data constituirii acestuia, faţă de orice alt depozit ulterior
privind acelaşi desen/model.

Începând cu data publicării desenului/modelului în Buletinul Oficial de Proprietate

Industrial, Secţiunea Desene şi Modele, solicitantul beneficiază de o protecție provizorie,
conform art. 34, până la eliberarea certificatului de înregistrare.

Pe întreaga perioadă de valabilitate certificatul de înregistrare conferă titularului un

drept exclusiv de exploatare a desenului/modelului și dreptul de a interzice terților utilizarea
acestuia, în conformitate cu art. 30).

7. Contestarea hotărârilor Comisiei de examinare

Hotărârile Comisiei de examinare privind cererile de înregistrare a desenelor şi

modelelor pot fi contestate, în scris şi motivat, la OSIM, în termen de 30 zile de la data
comunicării acestora în BOPI, conform art. 24 din Legea 129/1992 republicată în 2007.

Taxa pentru examinarea unei contestaţii este de 690 lei, conform pct. 11 din Anexa 5
a O.G. 41/1998 menţionată anterior.

8. Protecția în străinătate a desenelor şi modelelor industriale

77
 Convenția de la Paris prevede un termen de prioritate de 6 luni de la data depozitului
reglementar pentru desen/model. Ca urmare puteți beneficia de acest termen pentru a forma,
fie un depozit internațional la Biroul International al OMPI, conform Aranjamentului de la
Haga (1960) fie, direct, prin cereri naționale la oficiile statelor în care titularul doreste să
extindaprotecția desenului/modelului, prevalându-vă de data de prioritate a depozitului din
România.

Capitolul III Protecția juridica a mărcilor si a indicațiilor geografice

1. Protecția juridica a mărcilor

a. Noțiunea de marca

Legea cadru este Legea nr. 84/1998 privind înregistrarea mărcilor și indicațiilor
geografice, modificată şi completată prin Legea 66/2010.

Potrivit art. 3, lit. a din Legea nr. 84/1998, marca este un „semn susceptibil de
reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau
juridice de cele aparținând altor persoane. Pot sa constituie mărci semne distinctive cum ar
fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme
tridimensionale si in special forma produsului sau ambalajului sau, combinații de culori,
precum si orice combinație a acestor semne”.

Legea nr. 84/1998 mai definește in conținutul aceluiași articol mai sus menționat si
următoarele noțiuni de mărci:
 marca anterioara este marca înregistrata, precum si marca depusa pentru a fi
înregistrata in Registrul National al Mărcilor, cu condiția ca ulterior sa fie înregistrată;
 marca notorie este marca larg cunoscuta in Romania la data depunerii unei cereri de
înregistrare a mărcii sau la data priorității revendicate in cerere. Pentru a determina
daca o marca este larg cunoscuta se va avea in vedere notorietatea acestei mărci, in
cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile cărora marca
respectiva se aplica, fără a fi necesara înregistrarea sau utilizarea mărcii in Romania;
 marca colectiva este marca destinata a servi la deosebirea produselor sau serviciilor
membrilor unei asociații, de produsele sau serviciile aparținând altor persoane;
 marca de certificare este marca ce indica faptul ca produsele sau serviciile pentru
care este utilizata sunt certificate de titularul mărcii in ceea ce privește calitatea,
materialul, modul de fabricație a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia, ori
alte caracteristici.

După modul de reprezentare grafică, marca poate fi:

 marca verbală - o denumire, un slogan, scrise cu caractere standard;

78
  marca figurativă - un element grafic (desen) care nu conține litere sau cifre;
 marca combinată - o denumire scrisă cu o grafică deosebită şi/sau in culori sau o
denumire însoțită de un element grafic (desen);
 marca tridimensională - marca constituită din forma produsului sau a ambalajului
sau orice alt semn specific tridimensional care permite identificarea unui produs sau
serviciu.

In general, marca îndeplinește următoarele funcții:

 funcția de diferențiere a produselor si serviciilor si de indicare a originii acestora;
 funcția de garanție a calității produsului sau serviciului;
 funcția de organizare a pieței;
 funcția de monopol;
 funcția de reclama;
 funcția de protecție a consumatorilor.

b. Condițiile de fond pentru protecția mărcilor

Din dispozițiile Legii nr. 84/1998, se deduce ca, pentru a fi protejata juridic, marca
trebuie sa îndeplinească următoarele condiții:

 semnul sa fie susceptibil de reprezentare [Link] grafica înseamnă

obiectivizarea semnului prin linii, puncte, culori, scriere, aplicate pe un suport
material si perceptibil prin vizualizare;
 semnul sa fie distinctiv. Un semn este distinctiv daca se deosebește prin anumite
trăsături proprii de alte semne de același fel sau asemănare;
 semnul sa fie disponibil. Semnul este disponibil in situația in care nu aduce atingere
unui drept anterior protejat.

Potrivit Regulamentului de aplicarea a Legii nr. 84/1998, semnul nu este disponibil in

următoarele situații:
 a fost înregistrat anterior ca marca;
 reprezintă o marca notorie;
 aduce atingere unui drept al unei personalități cu privire la imaginea sau la
numele sau patronimic;
 reprezintă o indicație geografica protejata;
 reprezintă un desen sau model industrial;
 este protejat in cadrul dreptului de autor;
 reprezintă orice alt drept de proprietate industriala ocrotit anterior datei
depozitului național reglementar al unei mărci;
 reprezintă un însemn oficial.

 semnul sa fie licit, adică sa nu contravină ordinii publice si bunelor moravuri.

79
 c. Subiectul dreptului la marca

Potrivit art. 2, de dispozițiile Legii nr. 84/1998, beneficiază, pe lângă persoanele fizice
si juridice romane, si persoanele fizice si juridice străine cu domiciliul sau cu sediul in afara
teritoriul României, in condițiile convențiilor internaționale privind mărcile si indicațiile
geografice la care Romania este parte.

După cum rezulta din Legea nr. 84/1998, in raport cu natura mărcii, subiectul acesteia
va fi, după caz:
 subiect al dreptului la marca individuala, adică dreptul la marca aparține persoanei
care a depus prima, in condițiile legii, cererea de înregistrare a mărcii;
 subiect al dreptului lamarca colectiva. In aceasta situație, titulariimărcii colective pot
fi, deopotrivă, persoane fizice sau juridice ori persoane fizice si juridice intre care
exista un raport juridic de asociere, conform cu reglementările legale din materie civila
sau comerciala;
 subiect al dreptului lamarca certificata. In cazul mărcii certificare, nu pot solicita
înregistrarea unei mărci persoanele care fabrica, importa sau vând produse ori
prestează servicii, altele decât cele de control in domeniul calității. Mărcile certificate
nu pot fi înregistrate la cererea persoanei fizice.

d. Înregistrarea mărcilor

 (1) dreptul la marca aparține persoanei fizice sau juridice care a depus prima cererea
de înregistrare a mă[Link] de înregistrare a mărcii constituie manifestarea
unilaterala de voință a subiectului dreptului la marca, adresata organelor abilitate ale
statului (OSIM) pentru a declanșa si a îndeplini formalitățile legale pentru
înregistrarea acesteia si, pe cale de consecință, pentru a beneficia de drepturile
conferite de lege din aceasta împrejurare.

Cerere de înregistrare trebuie sa conțină o serie de elemente obligatorii prevăzute de

lege, cum ar fi : datele de identificare ale solicitantului, reproducerea mărcii precum si
indicarea produselor sau serviciilor pentru care înregistrarea este ceruta.

Cererea este redactata in limba romana, se depune la Oficiul de Stat pentru Invenții si
Mărci si constituie depozitul național reglementar al mărcii. Cererea se va referi la o singura
marca.

 (2) crearea depozitului național la data depunerii cererii de înregistrarea a mărcii la

OSIM.

 (3) examinarea formala sau preliminara a cererii de înregistrare a mărcii, intr-un

termen de o luna de la data primirii cererii de înregistrare. OSIM va examina daca
cererea conține: datele de identificare ale solicitantului; reproducerea mărcii; indicarea
produselor sau serviciilor pentru care înregistrarea este ceruta.

80
 In cazul in care taxa de înregistrare si examinare a cererii nu este plătita in termen de
trei luni de la data depunerii acesteia, OSIM poate acorda solicitantului, pentru motive
întemeiate, in ca un termen de doua luni.

 (4) Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci examinează pe fond, cererea de

înregistrare a mărcii in termen de 6 luni de la data plătii taxei de înregistrare si
examinare a cererii.

OSIM examinează :
 capacitatea solicitantului conform;
 daca in cerere se invoca o prioritate;
 motivele de refuz prevăzute la art.5 alin. (1) si art.6 din Legea nr. 84/1998.

Examinarea motivelor de refuz se face potrivit unor criterii, cum ar fi:

 gradul de distinctivitate inițială sau dobândita, al mărcii notorii in Romania;
 durata si întinderea utilizării in Romania a mărcii notorii in legătura cu
produsele si serviciile pentru care o marca se solicitata a fi înregistrată;
 durata si întinderea publicității mărcii notorii in Romania;
 aria geografica de utilizare a mărcii notorii in Romania;
 gradul de cunoaștere a mărcii notorii pe piața românească de către
segmentul de public căruia i se adresează;
 existenta unor mărci identice sau similare pentru produse sau servicii
identice sau similare, aparținând altei persoane decât cea care pretinde ca
marca sa este notorie.

 (4) înregistrarea si publicarea mărcii. Daca in urma examinării se constata ca sunt

îndeplinitecondițiile pentru înregistrareamărcii, OSIM decide înregistrareamărcii si
publicarea acesteia in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala (BOPI). Marca se
publica in termen de 2 luni de la data deciziei de înregistrare a mărcii.

Daca cererea nu îndeplineștecondițiile pentru înregistrareamărcii Oficiul de Stat pentru

Invenții si Mărci notifica aceasta solicitantului acordându-i un termen de 3 luni in care acesta
sa-si poată prezenta punctul de vedere, ori sa-si retragă cererea. Termenul poate fi prelungit
cu o noua perioada de 3 luni la cererea solicitantului si cu plata taxei prevăzută de lege.

La expirarea termenului de 3 luniOSIM va decide, după caz, înregistrareamărcii,

respingerea cererii de înregistrare a mărcii ori va lua act de retragerea cererii.

Decizia OSIM poate fi contestata, iar contestația va fi soluționată de către o comisie de

reexaminare.

81
  (5) opoziții la înregistrare. In terme de 3 luni de la data publicării mărcii, titularul
unei mărci anterioare sau al unei mărci notorii, precum si titularul unui drept anterior
cu privire la imaginea sau numele patronimic, la o indicatie geografica protejata, un
desen sau model industrial protejat sau un drept de autor, precum si orice alta persoana
interesata poate face opoziție la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci cu privire la
marca publicata.

Opozițiile trebuie sa fie formulate in scris, motivat si cu plata taxei prevăzute de lege.
In cazul neplății taxelor legale pentru opoziție se considera ca opozitia nu a fost facuta .

OSIM notifica solicitantului opozitia formulata indicand numele persoanei care a

formulat-o, precum si motivele opozitiei privind inregistrarea marcii.

In termen de 3 luni de la data notificarii opozitiei, solicitantul poate prezenta punctul

sau de vedere; la cererea solicitantului termenul poate fi prelungit de Oficiul de Stat pentru
Inventii si Marci cu maximum 3 luni.

Opozițiile formulate cu privire la marca publicata, se vor soluționa de către o comisie

de examinare din cadrul OSIM. Daca opozițiile sunt întemeiate, comisia decide respingerea
inregistrarii marcii. Decizia de respingere a înregistrării mărcii poate fi contestata de
solicitantul mărcii. Decize de respingere a inregistrarii marcii ramasa definitiva se publica in
BOPI.

e. Termenul de valabilitatea certificatului de înregistrarea a mărcii

Potrivit art. 29 din Legea nr. 84/1998, înregistrarea mărcii produce efecte cu începere
de la data depozitului național reglementar al mărcii, pentru o perioada de 10 ani.

La cererea titularului, înregistrarea mărcii poate fi reînnoită la împlinirea fiecărui

termen de 10 ani, cu plata taxei prevăzute de lege.

Cererea de reînnoire a înregistrării mărcii poate fi făcută înainte de expirarea duratei

de protecție in curs, dar nu mai devreme de 3 luni înainte de expirarea acestei durate.
Reînnoirea înregistrării mărcii operează începând din ziua imediat următoare expirării duratei
de protecție in curs.

Taxa pentru cererea de reînnoire a înregistrării mărcii este datorata la data înregistrării
cererii, in cuantumul aplicabil la aceasta data; taxa poate fi plătita si in următoarele 6 luni de
la expirarea duratei de protecție in curs, dar cu majorarea prevăzută de lege.

Neplata taxei este sancționată cu decăderea titularului din dreptul la marca.

Daca OSIM constata ca nu sunt îndeplinite condițiile prevazute de lege pentru

reinnoirea inregistrãrii marci, notificã aceasta titularului, care poate prezenta observatii asupra

82
neindeplinirii conditiilor legale in termen de 3 luni de la primirea notificarii; in lipsa unui
rãspuns in termen cererea de reinnoire a inregistrarii marcii se respinge.

f. Drepturile conferite de marca

Potrivit art. 35 din Legea nr. 84/1996, înregistrarea mărci conferă titularului sau un
drept de exploatare exclusivaasupra mărci.

Astfel, terților le este interzis sa folosească, fără consimțământul titularului:

 un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care
marca a fost înregistrată;
 un semn care, datã fiind identitatea sau asemănarea cu marca, ori datã fiind identitatea
sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplica semnul cu produsele sau
serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce in percepția publicului un
risc de confuzie, incluzând si riscul de asociere a mărcii cu semnul;
 un semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau servicii diferite de cele
pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urma a dobândit un renume in
Romania si daca din folosirea semnului, fără motive întemeiate s-ar putea profita de
caracterul distinctiv ori de renumele mărci sau folosirea semnului ar cauza titularului
mărci un prejudiciu.

In aplicarea textului mai sus amintit, titularul mărci poate cere sã fie interzise terților,
in special următoarele acte:
 aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;
 oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor in acest scop sau, după caz,
oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn;
 importul sau exportul produselor sub acest semn;
 utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.

Aceste acte pot fi interzise terților si titularul poate cere despăgubiri numai după data
publicării mărci.

g. Limitări ale dreptului asupra mărci

Titularul unei mărci înregistrate nu poate cere sa se interzică altor persoane deținerea,
oferirea spre vânzare sau comercializarea produselor care poarta aceasta marca, pentru
produsele care au fost puse in comerț de însuși titular sau cu consimțământul acestuia.

Aceste limitări nu sunt aplicabile daca titularul probează motive temeinice de a se

opune la comercializarea produselor, in special, când starea produselor este modificata sau
alterata după punerea lor in comerț.

De asemenea, titularul mărci nu poate cere sa se interzică unui terț sa folosească in

activitatea sa comerciala:

83
  numele sau adresa titularului;
 indicații care se refera la specia, calitatea, destinația,valoarea, originea geografica,
perioada de fabricatie a produsului sau perioada prestarii serviciului sub marca, ori alte
caracteristici ale acestora;
 marca, daca aceasta este necesara pentru a indica destinația produsului sau serviciului,
in special pentru accesorii sau piese detașabile.

h. Transmiterea drepturilor asupra mărci

In lumina art. 39 din Legea nr. 84/1996, drepturile mărcii pot fi transmise:

 cesiune. Cesiunea trebuie făcută in scris si semnata de părțile contractante, sub

sancțiunea nulității.

Transmiterea prin cesiune a drepturilor asupra mărcii se poate face pentru toate
produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrată sau numai pentru o parte din
acestea; cesiunea, chiar parțială, nu poate limitata teritorial folosirea mărci pentru produsele
sau serviciile la care se refera.

In cazul in care patrimoniul titularului mărci este transmis in totalitatea sa, aceasta
transmitere are ca efect si transferul drepturilor cu privire la [Link] unor
elemente din patrimoniul titularului nu afectează calitatea de titular al dreptului la marca.

Mărcile identice sau similare aparținând aceluiași titular si care sunt folosite pentru
produse sau servicii identice sau similare nu pot fi transmise prin cesiune decata in totalitate si
numai către o singura persoana, sub sancțiunea nulității actului de transmitere.

Cesiunea este supusa înscrierii in Registrul National al Mărcilor si o publica in

Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Cesiunea devine opozabila terților începând cu
data înscrierii acesteia in Registrul National al Mărcilor.

 licență. Titularul mărci poate, in baza unui contract de licență, sa autorizeze terții sa
folosească marca pe întreg teritoriul României sau o parte a acestuia, pentru toate sau
numai pentru o parte din produsele ori serviciile pentru care marca a fost înregistrată.

Licențele pot fi exclusive (daca dreptul de folosință este conferit pentru teritoriu) sau
neexclusive (dreptul de folosință este conferit si altor persoane decât licențiatul sau, chiar,
titularul își rezerva dreptul de a folosi, in continuare, marca licențiată).

Licențele mai pot fi si:

 de exploatare: dreptul licențiatului de a aplica marca si de a fabrica produsul la care
acesta se refera;
 de folosință: da dreptul licențiatului de a aplica sau atașa marca de produse livrate de
licențiator;

84
  de reclama: presupune autorizarea folosirii mărci in scop comercial si publicitar.

Titularul mărci poate invoca drepturile conferite de marca împotrivalicențiatului care a

încălcat clauzele contractului de licență, in ceea ce privește durata folosirii, aspectul mărci si
natura produselor sau serviciilor pentru care licență a fost acordata, teritoriul pe care marca
poate fi folosita, calitatea produselor fabricate sau a serviciilor furnizate de licențiat sub marca
pentru care s-a acordat licență.

Pe durata contractului de licență de marca, licențiatul este obligat:

a) sa folosească, pentru produsele cărora li se aplica marca, numai marca ce face obiectul
contractului de licență, avândtotuși libertatea de a aplica pe aceste produse semne indicând ca
el este fabricantul acestora;

b) sa pună mențiunea „sub licență”alături de marca aplicata pe produsele ce fac obiectul

acesteia conform contractului.

Licențele se înscriu in Registrul National al Mărcilor, cu plata taxei prevăzută de lege

si se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Licența este opozabila terților de
la data înscrierii acesteia.

 ca urmare a executării silite a debitorului titular al mărci, efectuata in condițiile

legii.

i. Stingerea drepturilor asupra mărcilor

Dreptul asupra mărcilor se pot stinge prin una dintre următoarele modalități juridice:
 caducitatea mărci;
 renunțarea la marca;
 decăderea titularului din drepturile conferite de marca;
 anularea înregistrării mărci.

2. Protecția juridica a indicațiilor geografice

Indicația geografica reprezintă denumirea servind la identificarea unui produs

originar dintr-o tara, regiune sau localitate a unui stat in cazurile in care o calitate, o
reputație sau alte caracteristici determinate pot fi in mod esențial atribuite acestei origini
geografice (art. 3, lit. f din L. nr. 84/1998).

Indicațiile geografice ale produselor sunt protejate in Romania prin înregistrarea

acestora la OSIM si pot fi folosite numai de persoanele care produc sau comercializează
produsele pentru care aceste indicații au fost înregistrate.

85
 Indicația geografica este constituita întotdeauna dintr-o denumire geografica, ce poate
fi denumirea unei tari, a unei regiuni sau a unei localități.

OSIM înregistrează indicațiile geografice si acorda solicitantului dreptul de utilizare a

acestora după ce Ministerul Agriculturii si Alimentației sau, după caz, autoritatea competenta
din tara de origine a solicitantului, certifica :
 indicația geografica a produsului care urmează a fi înregistrată;
 produsele care pot fi comercializate sub aceasta indicație;
 aria geografica de producție;
 caracteristicile si condițiile de obținere pe care trebuie sa le îndeplinească produsele
pentru a putea fi comercializate sub aceasta indicație.

Sunt excluse de la înregistrare indicațiile geografice care:

 nu sunt conforme definiției legale a indicației geografice;
 sunt denumiri generice ale produselor;
 sunt susceptibile de a induce publicul in eroare asupra naturii, originii, modului de
obținere si calității produselor;
 sunt contrare bunelor moravuri sau ordinii publice.

Pot solicita OSIM înregistrarea indicației geografice asociațiile de producători care

desfășura o activitatea de producție in zona geografica, pentru produsele indicate in cerere.

Cererea de înregistrare trebuie sa cuprindă următoarele elemente:

 denumirea si sediul asociației de producători care solicită înregistrarea indicației
geografice;
 solicitarea expresa cu privire la înregistrarea indicației geografice si la acordarea
dreptului de utilizare a acesteia;
 lista cu persoanele autorizate sa utilizeze indicația geografica;
 tipul de produse la care se refera indicația respectiva, precum si indicarea locului de
fabricație si a limitei ariei geografice de producție;
 numele sau denumirea si adresa sau sediul mandatarului, daca este cazul.

Cererea de înregistrare va fi însoțită de următoarele documente:

 caietul de sarici;
 certificatul de conformitate a produselor cu elementele prevăzute in caietul de sarcini,
eliberat de Ministerul Agriculturii si Alimentației;
 dovada achitării taxei de înregistrare a indicației geografice;
 procura de reprezentare a solicitantului cererii, daca este cazul.

Daca cererea îndeplinește condițiile prevăzute de lege, Oficiul de Stat pentru Invenții
si Mărci decide înregistrarea indicației geografice in Registrul National al Indicațiilor
Geografice si acordarea dreptului de utilizare a acesteia solicitantului.

86
 Dreptul de folosire a indicației geografice dobândit prin înregistrarea acesteia aparține
membrilor asociației înscriși in lista comunicata la Oficiul de Stat pentru Invenții si Mărci.

In termen de 2 luni de la data deciziei de înregistrare, OSIM publica indicația

geografica in BOPI si eliberează solicitantului certificatul de înregistrare a indicației
geografice si de acordare a dreptului de utilizare a acesteia, cu plata taxei prevăzute de lege.

Înregistrarea unei indicații geografice pe numele unei asociații de producători nu

constituie obstacol la înregistrarea aceleași indicații de către orice alta asociație .

Durata de protecție a indicațiilor geografice curge de la data depunerii cererii la

Oficiul de Stat pentru Invenții si Mărci si este nelimitata.

Dreptul de utilizare a indicației geografice se acorda solicitantului pe o perioada de 10

ani cu posibilitate de reînnoire nelimitata, daca se mențin condițiile in care acest drept a
fost dobâ[Link] de reînnoire este supusa taxei prevăzute de lege.

Dreptul de folosire a unei indicații geografice nu poate sa facă obiectul nici unei
transmiteri.

Pe întreaga durata de protecție a indicației geografice, orice persoana interesata poate

cere Tribunalului Municipiului București anularea înregistrării acesteia daca înregistrarea
indicației geografice s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Pentru nerespectarea condițiilor de calitate si a caracteristicilor specifice produselor

din zona la care se refera indicația geografica, Ministerul Agriculturii si Alimentației sau orice
alta persoana interesata poate solicita Tribunalului Municipiului București decăderea din
drepturi a persoanelor autorizate de Oficiul de Stat pentru Invenții si Mărci sa folosească
indicația geografica înregistrată.

Sentința Tribunalului Municipiului București rămasă definitiva se comunica la OSIM

de către persoana interesata. OSIM radiază indicația geografica din Registrul National al
Indicațiilor Geografice si publica radierea acesteia in Buletinul Oficial de Proprietate
Industriala in termen de 2 luni de la comunicare.

3. Apărarea drepturilor asupra mărcilor si indicațiilor geografice

a. Masuri de drept civil

Potrivit art. 87 din Legea nr. 84/1998, titularul mărci sau, după caz, Ministerul
Agriculturii si Alimentației poate solicita instanței judecătorești sa dispună luarea unormasuri
asiguratorii, atunci când se considera ca exista un risc de încălcare de către terți a
drepturilor cu privire la marca sau indicația geografica protejata si daca aceasta încălcare

87
amenință sa cauzeze un prejudiciu ireparabil, ori daca exista un risc de distrugere a
elementelor de proba.

Masurile asiguratorii se vor referi, in special, la:

 încetarea actelor de încălcare a drepturilor evocate mai sus;
 si conservarea probelor pentru dovedirea provenienței produselor sau serviciilor
purtând in mod ilicit o marca sau o indicație geografica protejata.

Dispozițiile din dreptul comun referitoare la sechestrul asigurator vor fi aplicabile si

actelor care aduc atingere drepturilor cu privire la marca sau indicația geografica protejata.

Luarea masurilor asiguratorii poate fi însoțită de obligarea părții reclamante la plata

unei cauțiuni.

In cauzele privind luarea masurilor asiguratorii, sarcina probei revine reclamantului,

potrivit dreptului comun. De la aceasta regula exista o excepție, in cazurile in care mijloacele
de proba, in susținerea pretențiilor reclamantului, se afla sub controlul paratului, instanța este
in drept sa ordone ca probele sa fie produse de către parat, sub condiția garantării
confidențialității informațiilor.

b. Masuri de drept penal

Constituie infracțiune si se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu

amenda de 15 milioane lei:
 contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci in scopul inducerii in
eroare a publicului asupra calității produselor sau serviciilor la care se refera marca;
 punerea in circulație, fără drept, a unui produs purtând o marca identica sau similara
cu o marca înregistrată pentru produse identice sau similare si care prejudiciază pe
titularul mărci înregistrate;
 punerea in circulație a produselor care poarta indicații geografice ce indica sau
sugerează ca produsul in cauza este originar dintr-o regiune geografica alta decât locul
adevărat de origine, in scopul inducerii in eroare a publicului cu privire la originea
geografica a produsului.

Constituie infracțiune de contrafacerea si folosirea de către terț, in activitatea

comerciala, fără consimțământul titularului, a unui semn:
 identic sau asemănător cu marca pentru produse sau servicii identice cu acele pentru
care marca a fost înregistrată;
 care, data fiind identitatea sa asemănarea cu marca ori data fiind identitatea sau
asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplica semnul cu produsele sau
serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce, in percepția publicului, un
risc de confuzie, incluzând si riscul de asociere a mărci cu semnul;
 identic sau asemănător cu marca pentru produse sau servicii diferite de cele pentru
care marca este înregistrată, când aceasta din urma a dobândit un renume in Romania

88
 si daca din folosirea semnului, fără motive întemeiate s-ar putea profita de caracterul
distinctiv ori de renumele mărci sau folosirea semnului ar cauza titularului mărci un
prejudiciu.

Nici un act din cele prevăzutemai sus nu constituie contrafacere daca a fost efectuat
înainte de data publicăriimărci .

Totodată, orice utilizare a mărcilor si indicațiilor geografice contrara practicilor loiale

in activitatea industriala sau comerciala in scopul de a induce in eroare consumatorii,
constituie un act de concurenta neloiala si se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani
sau cu amenda de 15 milioane lei.

O acțiune in contrafacere poate fi pornita de titularul mărcii, numai după data

înregistrăriimărcii in Registrul National al Mărcilor.

Acțiunea penala se pune in mișcare la plângerea prealabila a părțiivătămate.

89
 UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ
FACULTATEA DE DREPT

DREPTUL PROPRIETĂŢII
INTELECTUALE
Editie revizuita si adaugita

Anul III, semestrul al II-lea

ADRIANA PAȘCAN
SARMISEGETUZA TULBURE
MONICA POCORA

Editura Universitară Danubius, Galaţi

2012
 © Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorului. Reproducerea ei
integrală sau fragmentară este interzisă.

Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de

Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
din Învăţământul Superior (cod 111/2006)

ISBN: 978-606-533-079-5

Tipografia Zigotto Galaţi

Tel.: 0236.477171

Dreptul proprietăţii intelectuale 2

CUPRINS
1. Dreptul de autor
Noțiunea dreptului de autor. Reglementare 8
Subiectul dreptului de autor 12
Obiectul dreptului de autor 15
Conținutul dreptului de autor 17
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 30

Teste de autoevaluare 31
Bibliografie minimală 32

2. Drepturile conexe de autor

Dreptul artiștilor 34
Dreptul producătorilor de înregistrări audiovizuale 36
Gestiunea și organismele de gestiune colectivă a dreptului de 37
autor și a drepturilor conexe

Măsuri de protecție, proceduri și sancțiuni 42

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

Rezumat 43
Teste de autoevaluare 43
Lucrare de verificare 44
Bibliografie minimală 44

3. Obiectul dreptului de proprietate industrială

Aspecte de drept comparat 46
Organisme de gestiune colectivă a dreptului de autor şi 50
rolul lor în apărarea acestor drepturi
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 55
Teste de autoevaluare 56
Bibliografie minimală 57

Dreptul proprietăţii intelectuale 3

 4. Protecția creațiilor utilitare industriale
Sistemul internaţional de protecţie juridică a proprietăţii
intelectuale 59

Aspecte privind noile acte normative care vizează protecţia 65

dreptului de proprietate intelectuală
Acordul TRIPS şi influenţele sale asupra dreptului pozitiv 67
intern
Aplicarea Acordului TRIPS in Romania 69
Unele aspecte privind Acordul TRIPS şi dreptul de autor 71
Posibilităţi procesuale şi posibilităţi administrative de 72
apărare a dreptului de autor instituite prin Acordul TRIPS
Protecţia dreptului de autor şi drepturilor conexe prin 81
mijloace de drept penal
Protecţia dreptului de autor şi drepturilor conexe prin 110
mijloace de drept civil
Protecţia dreptului de autor şi drepturilor conexe prin 113
mijloace de drept administrativ
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 119
Teste de autoevaluare 121
Lucrare de verificare 123
Bibliografie minimală 123

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Bibliografie de elaborare a cursului

Dreptul proprietăţii intelectuale 4

INTRODUCERE
Modulul intitulat Dreptul proprietăţii intelectuale se studiază în anul III
semestrul II şi vizează dobândirea de competenţe în domeniul dreptului
proprietăţii intelectuale.

Obiectivele cadru propuse sunt următoarele:

• enunțarea noţiunii dreptului de autor;

• sistematizarea formelor de protecţie a drepturilor de autor;
• cunoașterea legislaţiei romane în materie;

Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

- Dreptul de autor;
- Drepturile conexe dreptului de autor;
- Obiectul dreptului de proprietate industriala;
- Protecția creațiilor utilitare industriale.
In prima unitate de învăţare, intitulată Dreptul de autor, vei regăsi următoarele
obiective specifice:
- să integrezi dreptul de autor in categoria de drepturilor de
proprietate intelectuală;
- să corelezi dreptul de autor cu legislaţia civila;
- să integrezi dreptul de autor in sistemul drepturilor conexe,
pe care le vei atinge după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge
bibliografia recomandată. Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun
exerciţii şi teste adecvate.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a doua unitate de învăţare,
Drepturile conexe dreptului de autor, vei dobândi cunoştinţele oferite, care îţi
vor permite să atingi următoarele obiective specifice:
- să enumeri drepturile conexe dreptului de autor;
- să argumentezi rolul organismelor de gestiune colectiva;
- să explici măsurile de protecție, proceduri și sancțiuni;
- să corelezi legislaţia naţionala cu cea internaţionala,
care îţi vor permite să rezolvi testele propuse şi lucrarea de verificare
corespunzătoare primelor două unităţi de învăţare.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a treia unitate de învăţare, Obiectul
dreptului de proprietate industrială, vei dobândi competenţe specifice materiei
studiate. Acestea îţi vor permite:
- să definești și să încadrezi dreptul de proprietate industrială;
- să descrii protecția mărcilor și indicatorilor geografici.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a patra unitate de învăţare, intitulată,
Protecția creațiilor utilitare industriale, vei dobândi cunoştinţele oferite și, în
consecinţă, vei fi capabil:
- să descrii protecția invenției prin brevetul de invenție.

Dreptul proprietăţii intelectuale 5

 - să descrii protecția invenției prin modele de utilitate.

Sarcinile de lucru menţionate în curs vor fi verificate de tutore în cadrul

întâlnirilor tutoriale.

Pentru o învăţare eficientă ai nevoie de următorii paşi obligatorii:

• citeşti modulul cu atenţie;
• evidenţiezi informaţiile esenţiale, colorându-le, le notezi pe hârtie sau le
adnotezi în spaţiul alb, rezervat special în stânga paginii;
• răspunzi la întrebări şi rezolvi exerciţiile propuse;
• compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi de ce ai eliminat
anumite secvenţe;
• în caz de rezultat îndoielnic, reia întregul demers de învăţare.

Pe măsură ce vei parcurge modulul, la sfârşitul unităţilor de învăţare 2 şi 4, vei

regăsi două lucrări de verificare. Vei răspunde în scris la cerinţele acestora,
folosindu-te de suportul de curs şi resursele suplimentare (autori, titluri, pagini)
indicate. Lucrările vor fi predate în termenul specificat pe platforma
Danubius Online spre a fi verificate si notate. Aceste note se regăsesc, în
procentele precizate în programa analitică, în nota finala.
Vei fi evaluat după gradul în care ai reuşit să operaţionalizezi competenţele. Se
va ţine cont de acurateţea rezolvării, de modul de prezentare şi de
promptitudinea răspunsului. Pentru neclarităţi şi informaţii suplimentare vei
apela la tutorele indicat.
N.B. Informaţia de specialitate oferită de curs este minimală. Se impune
parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate şi rezolvarea sarcinilor de
lucru, a testelor şi lucrărilor de verificare. Doar în acest fel vei putea fi evaluat
cu o notă corespunzătoare efortului de învăţare.

Dreptul proprietăţii intelectuale 6

Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

1. DREPTUL DE AUTOR
1.1. Noțiunea dreptului de autor. Reglementare 8
1.2. Subiectul dreptului de autor 12
1.3. Obiectul dreptului de autor 15
1.4. Conținutul dreptului de autor 17
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 30
Teste de autoevaluare 31
Bibliografie minimală 32

Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
• să integrezi dreptul de autor in categoria de drepturilor de proprietate
intelectuală;
• să corelezi dreptul de autor cu legislaţia civila;
• să integrezi dreptul de autor in sistemul drepturilor conexe.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Dreptul proprietăţii intelectuale 7

Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

1.1. Noțiunea dreptului de autor. Reglementare

Evoluţia istorică a dreptului de autor oglindește, în mare măsură evoluția
istorică a societății umane, dreptul de autor născându-se din acțiunea conjugată
a revoluțiilor: tehnologice, culturale, filosofico-politice, economice cu
ideologia libertății și egalității juridice. În perioada antichității nu putem vorbi
de existența unui real drept de autor, ci doar despre un comerț cu manuscrise.
Legislația conferă autorului unei creaţii literare, artistice, ştiinţifice sau a altor
asemenea opere două categorii de drepturi subiective civile:
a) un drept de proprietate pur şi simplu asupra obiectului material în care
s-a concretizat creaţia (manuscris, pictură, sculptură etc.) ce-şi găseşte
protecţia juridică în dreptul comun;
b) un drept de autor asupra creaţiei propriu-zise care se protejează prin
normele juridice instituite de Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind
dreptul de autor şi drepturile conexe.
Așa cum s-a subliniat și în doctrină, între cele două categorii de drepturi
subiective civile amintite mai sus, există deosebiri de substanţă sub aspectul
regimului lor juridic.
Tiparul schimbă în mod fundamental modul de acces la carte, precum și
perspectivele autorilor care încep treptat să conștientizeze impactul operelor lor
asupra evoluției societății.
Dreptul moral autorului manuscrisului era recunoscut în Alexandria, singura
protecţie caracteristică drepturilor de autor fiind sancţionarea prin blam public
a plagiatorilor.
Evul Mediu nu a adus schimbarea concepţiei asupra drepturilor de autor , însă,
în această perioadă se dezvoltă industria copiştilor şi dreptul exclusiv de
transcriere a manuscriselor. Dacă iniţial, dreptul de transcriere a aparținut
călugărilor, cu timpul acesta a devenit monopolul universităţilor.
Pentru reglementarea juridică a dreptului de autor a fost nevoie să se reunească
mai multe condiţii:
• existenţa unor mijloace tehnice care să servească la multiplicarea,
comunicarea, difuzarea operelor, asigurând astfel o sursă de venit
pentru cei implicaţi;
• progresul culturii să facă posibilă cererea relativ mare de opere
multiplicate, să determine creşterea numărului consumatorilor de opere
scrise;
• graţie recunoaşterii rolului permanent al spiritului în societate, autorii să
dobândească o poziţie suficient de puternică pentru a obţine protecţia
intereselor legitime.
Apariţia în Europa a tiparului cu litere mobile inventat de Gutenberg (Johanes
Gensfleisch) în anul 1445 a constituit mijloacele tehnice, în timp ce Renaşterea
a asigurat celelalte condiţii. Tiparul poate fi considerat o necesitate pentru
Renaştere şi - totodată - un produs al acesteia.

Dreptul proprietăţii intelectuale 8

Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

Apariţia tiparului a contribuit la transformarea muncii autorilor şi industriei de

librărie, ritmul apariției cărţilor noi crește, acestea se multiplică şi se difuzează
mai repede, impunându-se nevoia adoptării unor norme juridice prin care să
controleze, dacă nu creaţia însăşi, măcar răspândirea ei. Toate acestea au
constituit premisele a ceea ce azi numim dreptul de autor.
În Franța, sub Ludovic al XI-lea, tipăriturile erau libere, iar mai târziu, sub
Francisc I, a fost interzis librarilor și tipografilor să publice sau să vândă ceva,
fără autorizarea prealabilă a Universității și a Facultății de Teologie. Literatura
de specialitate a apreciat această situație ca privilegiu, ce consta în tipărirea și
vânzarea cărților concedată de autoritatea de stat, având în diferite state o
durată mai mică sau mai mare în [Link] privilegii confereau chiar dreptul
de a folosi anumite litere și forme tipografice.
Corporațiile de tipogtafi și de librari și monopolul la care aveau dreptul în
domeniul lor de activitate obligau pe autor să cedeze (să vândă) proprietatea și
exploatarea manuscrisului librarului care se însărcina cu difuzarea operei.
Tipărirea, reproducerea sau imitarea unei opere fără consimțământul autorului
erau sancționate printr-o confiscare a exemplarelor și obligarea la plata unei
amenzi echivalente cu prețul a 1.000 de exemplare din ediția originală. Dreptul
autorului putea fi transmis în conformitate cu această lege, dar numai pe o
durată determinată.
În anul 1923 intră în vigoare o lege specială consacrată dreptului de autor și
cunoscută sub denumirea de Legea proprietății literare și artistice. Potrivit
acestei legi, autorii beneficiau în tot cursul vieții lor de dreptul exclusiv de a
publica, reprezenta sau exploata opera, aveau dreptul de a autoriza traducerile,
adaptările și reproducerile operelor lor. Aceeași lege prevedea că autorul care
nu și-a publicat operele în timpul vieții avea dreptul să interzică prin testament
publicarea lor, dar numai pentru o perioadă de 30 de ani, socotită din
momentul morții sale.
O precizare importantă a legii din 1923 consta în împrejurarea că , din momentul
expirării protecției, autoritatea de supraveghere devenea Academia Română, care
dobândea astfel un drept perpetuu asupra operei.
„Orice descoperire sau invenţie nouă, în toate domeniile industriale, este proprietatea
autorului ei; în consecinţă, legea îi garantează autorului întreaga şi totala exclusivitate
asupra invenţiei sale, în condiţiile şi pentru durata prevăzută de lege".
Până la momentul aderării SUA la Canvenția de la Berna se putea afirma că în
domeniul dreptului de autor coexistau două sisteme: sistemul de copyright, care are în
vedere,
Din cele succint expuse mai sus se poate observa cu uşurinţă că reglementările
privind protecţia creaţiilor intelectuale şi a creatorilor au evoluat în paralel,
tangenţele fiind întâmplătoare, involuntare, iar asemănările dintre unele
mijloace de protecţie fiind rodul acţiunii aleatoare a legiuitorului.
In secolul al XX-lea a apărut şi s-a consolidat ideea că toate creaţiile
intelectuale ale omului pot şi trebuie să beneficieze de o protecţie pe
coordonate asemănătoare, pentru raţiuni asemănătoare, respectiv că este
necesar să se construiască o ramură unică de drept, eventual subramuri. Ca o
consacrare la nivel internaţional a chintesenţei concepţiilor naţionale, articolul
Dreptul proprietăţii intelectuale 9
Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

2 al Convenţiei de Stockholm din 1967 a definit proprietatea intelectuală ca

fiind
„drepturile referitoare la operele literare, artistice şi ştiinţifice, interpretările artiştilor
interpreţi şi execuţiile artiştilor executanţi, fonogramele şi emisiunile de radiodifuziune,
invenţiile în toate domeniile activităţii umane, descoperirile ştiinţifice, desenele şi modelele
industriale, mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu şi denumirile comerciale, protecţia
împotriva concurenţei neloiale şi toate celelalte drepturi aferente activităţii intelectuale în
domeniile industrial, ştiinţific, literar şi artistic ".
Statele au instituit norme juridice care au menirea de a proteja proprietatea
intelectuală pentru a da o expresie normativă drepturilor morale şi patrimoniale
ale creatorilor asupra creaţiilor lor, drepturile celorlalţi membri ai societăţii de
a avea acces la creaţiile respective şi pentru a încuraja creativitatea în vederea
dezvoltării economico-sociale. Baza întregii concepţii privind reglementarea
dreptului de proprietate intelectuală constă în realitatea fundamentală a
imposibilităţii protecţiei proprietăţii intelectuale prin posesia obiectului
creaţiei.
Dreptul proprietăţii intelectuale se împarte în dreptul de autor şi dreptul
proprietăţii industriale.
Dreptul proprietăţii industriale a fost definit sintetic ca fiind ansamblul de
norme juridice care reglementează raporturile privitoare la creaţiile
aplicabile în industrie, precum şi la semnele distinctive ale unei asemenea
activităţi. In mod corespunzător, dreptul subiectiv de proprietate industrială a
fost definit ca „acea posibilitate, recunoscută de lege titularului acestui drept -
persoană fizică sau persoană juridică - de a folosi, în mod exclusiv, o creaţie
intelectuală aplicabilă în industrie sau un semn distinctiv al unei asemenea
activităţi industriale ".
Atât în plan internaţional, cât şi în România ultimului deceniu, s-a simţit
nevoia reglementării specifice şi speciale a concurenţei comerciale şi a
instituirii disciplinei de studiu universitar a dreptului concurenţei.
Nici reglementările interne şi nici cele internaţionale nu au reuşit şi nu reuşesc
să ţină pasul cu evoluţia realităţilor social-economice. Încă din anul 1906, de la
Congresul de la Bucureşti, s-au conturat - potrivit lui A.D. Xenopol - cinci
mari probleme, dintre care unele nu şi-au găsit nici astăzi o rezolvare deplină:
- drepturile artiştilor interpreţi şi executanţi asupra interpretărilor sau
execuţiilor lor - „pasurile iscodite de o dănţuitoare sau modul de
declamare al unui actor sau de cântare al unui cântăreţ";
- „ideile curate", simple, precum ideea arhitectului de a construi o
locuinţă în care toate camerele să dea într-o singură sală de intrare;
- folosirea operei străine fără acordul autorului şi fără plata vreunei
remuneraţii, de pildă pentru manualele didactice;
- conotaţia noţiunii de plagiat, şi anume dacă împrumutul ideii, temei sau
tezei unei piese şi îmbrăcarea sa într-o altă formă este ori nu plagiat;
- limitele dreptului de citare - „Când se critică o lucrare, până la ce grad e
învoit să se reproducă locuri din ea, pentru a nu face abuz şi, sub pretext
de critică, să se reproducă lucrări în chip nelegal?"
Dreptul proprietăţii intelectuale 10
Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

Grija de a proteja pe autorul creației intelectuale, de a stabili cadrul de existență și

valorificare a operelor de creație intelectuală, de a enunța regulile de comportament în
cadrul relațiilor născute în strânsă legătură cu aceste opere, precum și sancțiunile ce
trebuie aplicate în cazul încălcării acestor reguli revine dreptului, respectiv ramurii
dreptului de creație intelectuală.
Creația intelectuală îmbracă formele cele mai diverse, cele mai neașteptate,
care trebuie protejate, difuzate în anumite condiții precis stabilite și respectate
și nu în ultimul rând, ea trebuie stimulată. Dacă analizăm creația intelectualăca
bun ocrotit de norma de drept, trebuie să ne raportăm la distincția dintre
categoriile de creații intelectuale ce a dus la conturarea dreptului de proprietate
intelectuală și a dreptului de autor.
Convenţia de la Berna reflectă în principal concepţia europeană, romano-
germanică. Adeziunea S.U.A., în anul 1989, la aceasta a determinat o
întrepătrundere cu sistemul de copyright. Esenţial este că sunt respectate
principiile europene:
- protecţia se limitează la operele spiritului şi nu se extinde asupra
producţiei;
- legislaţia S.U.A. va evolua spre recunoaşterea minimală a dreptului
moral de autor.
Menţinerea distincţiei între dreptul de autor propriu-zis şi drepturile conexe
apare ca o necesitate majoră nu pentru că statele de drept romano-germanic ar
încerca să nu o mai recunoască, ci mai ales pentru că presiunea S.U.A. şi a
altor state cu sistem de copyright este în sens invers. Intr-adevăr, uneori este
mai profitabilă economic valorificarea unui drept conex, de pildă a
interpretului, care este o curea de transmisie între autor şi public, dar aceasta
nu trebuie să conducă la aşezarea pe acelaşi plan a dreptului de autor cu
drepturile conexe. Altfel spus, nu trebuie pus accentul pe efectul economic al
operei, ci pe originalitatea ei, care reprezintă talentul, creativitatea,
cunoştinţele, imaginaţia autorului, neputându-se confunda cu noutatea invenţiei
care are un caracter absolut în timp şi spaţiu.

Sarcina de lucru 1
Evidenţiază, în câteva fraze, cum a evoluat dreptul de autor in
cadrul drepturilor de proprietate intelectuală.

Dreptul proprietăţii intelectuale 11

Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

1.2. Subiectul dreptului de autor

Subiectul dreptului de autor este persoana fizică sau juridică care dobândeste
drepturile de autor legate de nașterea unei opere protejate de lege și care are
posibilitatea recunoscută de de lege să pretindă celorlalte subiecte de drept să
nu încalce niciuna dintre obligațiile corelative drepturilor sale subiective de
autor.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 8/1996, “se prezumă a fi autor, până la proba
contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la
cunoștința publica”, astfel prin autor se înțelege persoana fizica sau
persoanele fizice care au creat opera. Legea prezumă a fi autor, până la proba
contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la
cunoștință publică. Când opera a fost adusă la cunoștință publică sub formă
anonimă sau sub pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de
autor se exercită de persoana mfizică sau juridică ce o face publică având
consimțământul autorului, atât timp cât acesta nu-și dezvăluie identitatea.
In cazurile expres prevazute de lege, pot beneficia de protectia acordata
autorului persoanele juridice si persoanele fizice, altele decat autorul.
Este opera comuna opera creata de mai multi coautori, in colaborare. În cazul
spectacolului care îmbină mai multe contribuții, corespunzătoarediferitelor
componente ale acestuiaconceput ca o îngemănare a elementelor de limbaj,
sunet, mișcare, recuzită, într-o formă dramatico-muzicală, niciunul dintre
coautori nu poate reclama un drept distinct asupra ansamblului operei create.
Aceste trăsături diferențiază opera colectivă de cea comună, care este tot
rezultatul unei colaborări, dar cu privire la care art. 5 din Legea nr. 8/1996 se
limitează la a preciza că este opera creată de mai mulți coautori, în colaborare.
În cazul operei colective, în lipsa unei convenții contrare, dreptul de autor
asupra acesteia aparține persoanei fizice sau juridice din inițiativa, sub
responsabilitatea și sub numele căreia a fost creată.
Dreptul de autor asupra operei comune apartine coautorilor acesteia, intre care
unul poate fi autorul principal, in conditiile legii.
In lipsa unei conventii contrare, coautorii nu pot utiliza opera decat de comun
acord. Refuzul consimtamantului din partea oricaruia dintre coautori trebuie sa
fie temeinic justificat.
In cazul in care contributia fiecarui coautor este distincta, aceasta poate fi
utilizata separat, cu conditia sa nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau
drepturile celorlalti coautori.
In cazul utilizarii operei create in colaborare, remuneratia se cuvine coautorilor
in proportiile pe care acestia le-au convenit. In lipsa unei conventii,
remuneratia se imparte proportional cu partile de contributie ale autorilor sau
in mod egal, daca acestea nu se pot stabili.

Dreptul proprietăţii intelectuale 12

Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

Este opera colectiva opera in care contributiile personale ale coautorilor

formeaza un tot, fara a fi posibil, data fiind natura operei, sa se atribuie un
drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create.
Reținem că în lipsa unei conventii contrare, dreptul de autor asupra operei
colective apartine persoanei fizice sau juridice din initiativa, sub
responsabilitatea si sub numele careia a fost creata.

Proprietarul operei de creație intelectuală aflată sub incidența aflată sub

incidența dreptului de autor poate fia utorul, dar în același timp, posesorul
bunului material în care este încorporată opera poate fi o altă persoană fizică
sau juridică. Legea prevede în mod expres situația în care posesorul operei este
o altă persoană decât autorul operei.
Articolul 22 din Legea dreptului de autor prevede că „proprietarul sau
posesorul unei opere este dator să permită accesul autorului și să o pună la
dispoziția acestuia, dacă acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului său
de autor și cu condiția ca prin aceasta să nu se aducă atingere unui interes
legitim al proprietarului sau al posesorului. În acest caz, proprietarul sau
posesorul poate pretinde o garanție suficientă pentru securitatea operei,
asigurarea acesteia la o sumă ce reprezintă valoarea pe piață a originalului,
precum și o remunerație corespunzătoare.“
Din punct de vedere al raporturilor care se nasc între autor, pe de o parte, și
proprietar, respectiv posesor, pe de altă parte, s-ar putea ajunge la un moment
dat la o contrarietate de interese.
Este binecunoscut faptul că uneori operele științifice, literaresau artistice sunt
rezultatul activității de creație a mai multor autori, operele fiind realizate în
colaborare.
Legea recunoaște și ocrotește subiectul de drept care, colaborând, realizează
împreună cu alți aprteneri de creație opere comune sau colective.
Pe plan juridic, analiza acestor situații îmbracă forma analizei operei comune și
a operei colective.
Opera comună este opera creată de mai mulți coautori în colaborare. Dreptul
de autor asupra operei comune aparține coautorilor acesteia, între care unul
poate fi autor principal, în condițiile Legii dreptului de autor. Principiul statuat
de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe este că, în
lipsă de convenții contrare, coautorii nu pot utiliza opera decât de comun
acord. Refuzul consimțământului oricăruia dintre coautori trebuie să fie
temeinic justificat.
Autorul principal este acel autor a cărui participare la realizarea operei a fost
esențială în nașterea acesteia. În lipsa unei convenții contrare, coautorii nu pot
exploata opera decât de comun acord.
Potrivit legii, prin artiști interpreți sau executanți se înțelege: actorii, cântăreții,
muzicienii, dansatorii, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în

Dreptul proprietăţii intelectuale 13

Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

orice fel, inclusiv folcloric, de varietăți, de circ ori marionete.

Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce are
inițiativa și își asumă responsabilitatea orgănizării și finanțarea realizării
primei fixări a sunetelor, fie că acestea constituie sau nu o operă în sensul legii
dreptului de autor.
Sunt considerați autori ai operei audiovizuale în condițiile realizării unei opere
comune regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul
dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală și autorul
grafic pentru opera de animație sau al secvențelor de animație, când acestea din
urmă reprezintă o parte importantă a operei.
Producătorul de film este persoana fizică sau juridică autorizată ca atare,
înscrisă în Registrul cinematografiei, care inițiază și susține în nume propriu
realizarea unui film, asigurând în acest scop condițiile financiare,
organizatorice și tehnice necesare.
Consiliul Național al Audiovizualului este autoritateapublică autonomă aflată
sub control parlamentar, care este garantul interesului public în domeniul
comunicării audiovizuale. Această instituție este autoritatea unică
In încheierea acestor analize ştiinţifice, dorim să menţionăm că opiniile
exprimate nu reprezintă soluţii unice şi că nu s-a intenţionat să ne substituim
instituţiilor abilitate în activitatea legislativă, dar considerăm că orice încercare
pozitivă în materia armonizării legislative este binevenită.
De asemenea, aderăm la sintagma „refuzăm prin urmare, cu toată energia,
postura ştiutorului care deţine reţete de viaţă şi le poate livra la cerere".
După cum am mai arătat, evoluţia protecţiei juridice a drepturilor de autor nu
poate fi anticipată, dar poate fi cât de cât aproximată, cu toate că mai mereu
măsurile legislative sunt în urma realităţii faptice.

Sarcina de lucru 2
Evidenţiază, în câteva fraze, care este stadiul armonizării legislaţiei
române în materia analizată cu legislaţia comunitară

Dreptul proprietăţii intelectuale 14

Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

1.3. Obiectul dreptului de autor

Potrivit legii, constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie
intelectuala in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea
de creatie, modul sau forma de exprimare si independent de valoarea si
destinatia lor, cum sunt:
• scrierile literare si publicistice, conferintele, predicile, pledoariile,
prelegerile si orice alte opere scrise sau orale, precum si programele pentru
calculator;
• operele stiintifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicarile, studiile,
cursurile universitare, manualele scolare, proiectele si documentatiile
stiintifice;
• compozitiile muzicale cu sau fara text;
• operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice si pantomimele;
• operele cinematografice, precum si orice alte opere audiovizuale;
• operele fotografice, precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu
analog fotografiei;
• operele de arta grafica sau plastica, cum ar fi: operele de sculptura, pictura,
gravura, litografie, arta monumentala, scenografie, tapiserie, ceramica,
plastica sticlei si a metalului, desene, design, precum si alte opere de arta
aplicata produselor destinate unei utilizari practice;
• operele de arhitectura, inclusiv plansele, machetele si lucrarile grafice ce
formeaza proiectele de arhitectura;
• lucrarile plastice, hartile si desenele din domeniul topografiei, geografiei si
stiintei in general.
Fara a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea,
obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecand de la
una sau mai multe opere preexistente, si anume:
• traducerile, adaptarile, adnotarile, lucrarile documentare, aranjamentele
muzicale si orice alte transformari ale unei opere literare, artistice sau
stiintifice care reprezinta o munca intelectuala de creatie;
• culegerile de opere literare, artistice sau stiintifice, cum ar fi: enciclopediile
si antologiile, colectiile sau compilatiile de materiale sau date, protejate ori
nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului,
constituie creatii intelectuale.
Nu pot beneficia de protectia legala a dreptului de autor urmatoarele:
• ideile, teoriile, conceptele, descoperirile stiintifice, procedeele, metodele de
functionare sau conceptele matematice ca atare si inventiile, continute intr-o
opera, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de
exprimare;

Dreptul proprietăţii intelectuale 15

Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

• textele oficiale de natura politica, legislativa, administrativa, judiciara si

traducerile oficiale ale acestora;
• simbolurile oficiale ale statului, ale autoritatilor publice si ale organizatiilor,
cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul si
medalia;
• mijloacele de plata;
• stirile si informatiile de presa;
• simplele fapte si date.
Potrivit art. 7 și art. 8 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și
drepturile conexe, constituie obiect al dreptului de autor, atât operele
originale de creație intelectuală cât și operele derivate, cum sunt traducerile.
Utilizarea operei de creație intelectuală, înțelegând prin aceasta și dreptul de
a realiza o operă derivată și de a o edita în condițiile art. 48 din lege, se poate
realiza numai cu acordul autorului operei sau persoanei căreia i-a fost
transmis dreptul de autor. Totodată, beneficiază de protecția legii și operele
realizate anterior intrării sale în vigoare (art. 149).
Trebuie făcută disticția între obiectul dreptului de autor care reprezintă creația
însăși, și obiectul dreptului de proprietate ca bun corporal, acesta fiind
reprezentat de bunul corporal propriu-zis în care s-a concretizat conținutul de
idei.
Aceste bunuri pot fi obiectul unor drepturi deosebite, cu regim juridic diferit,
în funcție de titularul dreptului de proprietate, de modul de dobândire a
dreptului de proprietate, precum și de alte aspecte de ordin juridic care diferă
de la caz la caz.
Definiția dată de Convenția de la Berna precizează că termenul opere literare și
artistice cuprinde toate lucrările din domeniul literar, științific și artistic,
oricare ar fi modul sau forma de exprimare, precum cărțile, broșurile și alte
scrieri, conferințele, alocuțiunile, predicile și alte opere de aceeași natură,
operele dramatice sau dramatico-muzicale, operele coregrafice și
pantomimemle, compozițiile muzicale cu sau fără cuvinte, operele
cinematografice, cărora le sunt asimilate operele exprimate printr-un procedeu
analog cinematografiei, operele de desen, de pictură, de arhitectură, de
sculptură, de gravură, de litografie, operele fotografice, cărora le sunt asimilate
printr-un procedeu analog fotografiei, operele de artă aplicată, ilustrațiile,
hărțile geografice, planurile, crochiurile și operele plastice referitoare la
geografie, la topografie, la arhitectură sau la științe.
Cu toate acestea, legea prevede în mod expres (art. 9) că nu pot beneficia de
protecția legală a dreptului de autor următoarele opere:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile si inventiile, continute intr-o opera,
oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
b) textele oficiale de natura politica, legislativa, administrativa, judiciara si
traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autoritatilor publice si ale organizatiilor,
cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul si
Dreptul proprietăţii intelectuale 16
Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

medalia;
d) mijloacele de plata;
e) stirile si informatiile de presa;
f) simplele fapte si date.

Sarcina de lucru 3
Evidenţiază, în câteva fraze, obiectul dreptului de autor.

1.4. Conținutul dreptului de autor

Potrivit art. 10 din Legea nr. 8/1996, autorul unei opere are urmatoarele
drepturi morale:
a) dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta
publica;
b) dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta publica;
d) dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei
modificari, precum si oricarei - atingeri aduse operei, daca prejudiciaza
onoarea sau reputatia sa;
e) dreptul de a retracta opera, despagubind, daca este cazul, pe titularii
drepturilor de exploatare, prejudiciati prin exercitarea retractarii.
Considerând că autorul este cel în măsură să „divulge" opera sa, în doctrina
juridică de specialitate se arată că puterea de decizie a scriitorului şi artistului
„apare ca un atribut de ordin intelectual şi moral prin excelenţă pentru că îi permite să-şi
păstreze manuscrisul, pe care nu l-a redactat decât pentru el (aspectul moral propriu-zis) şi
să nu îl publice cât timp opera nu i se va părea corespunzătoare idealului aşteptărilor sale".
Cu alte cuvinte, autorul are posibilitatea de a aprecia momentul când creaţia sa
„a ajuns la maturitate".
Prin divulgare
„opera intră într-o altă sferă pentru a împlini destinul trasat de autor. Dar ea nu va înceta să
poarte amprenta originii sale; legăturile sale cu trecutul nu sunt rupte, întrucât dreptul la
paternitate şi inviolabilitatea operei sale impun limite exploratorii, iar facultatea de
retractare este chiar susceptibilă de a-i pune capăt".
Dreptul la paternitatea operei sau la recunoaşterea calităţii de autor al operei
prezintă două aspecte, dintre care unul pozitiv, iar altul negativ: cel pozitiv
constă în dreptul autorului de a revendica oricând calitatea de autor, iar cel

Dreptul proprietăţii intelectuale 17

Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

negativ consistă în dreptul autorului de a se opune oricărui act de contestare a

acestei calităţi din partea unor terţi.
Cu privire la nume şi la recunoaşterea calităţii de autor, este de observat că
voinţa autorului cu privire la modul de a scrie numele trebuie respectată
întocmai (de pildă, prenumele întreg, cu iniţială etc).
Nerespectarea voinţei autorului în legătură cu numele constituie adesea nu
numai o încălcare a dreptului la nume, dar şi o încălcare a dreptului la calitatea
de autor. In cazul în care un terţ publică o operă proprie sub numele altei
persoane (de regulă, un autor cunoscut), nu va fi încălcat dreptul la calitatea de
autor, ci va fi încălcat dreptul moral la nume.
Dreptul la inviolabilitatea operei este denumit şi „dreptul la respectul şi
integritatea operei", prin aceasta înţelegându-se prerogativa autorului de a
face cunoscută opera în forma hotărâtă de el şi, drept consecinţă,
inadmisibilitatea oricăror modificări, suprimări sau completări fără acordul
autorului.
Drepturile morale (dreptul de divulgare, dreptul la paternitatea operei și dreptul
la inviolabilitatea operei) au un caracter perpetuu, spre deosebire de celelalte
drepturi ale personalității care se sting odată cu moartea titularului lor.
Alți autori leagă caracterul perpetuu de operă, nu de autor, evidențiind faptul
că opera este cea care are vocația perpetuității
Asa cum reglementează textul legii în art. 11, drepturile morale nu pot face
obiectul vreunei renuntari sau instrainari, iar dupa moartea autorului, exercitiul
drepturilor prevazute la Art. 10 lit. b) si d) se transmite prin mostenire, potrivit
legislatiei civile, pe durata nelimitata. Daca nu exista mostenitori, exercitiul
acestor drepturi revine Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor.
Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in ce
mod si cand va fi utilizata sau exploatata opera sa, inclusiv de a consimti la
utilizarea operei de catre altii.
Dreptul la inviolabilitatea operei înseamnă inadmisibilitatea oricăror modificări
ale operei, atât a celor care ar fi săvârşite de cesionarii dreptului de reproducere
sau de difuzare în alt mod, cât şi în cazul utilizărilor numite libere, sau al
licenţelor legale. De pildă, citarea unor opere străine nu este licită decât dacă
fragmentul din opera citată este reprodus fidel şi într-un context care să nu-i
denatureze sensul.
Cu privire la acest aspect, în doctrină se susţine că în cazul anumitor forme de
utilizare a operei, autorul care a consimţit la ele a acceptat implicit şi
modificările care sunt legate organic de acel mod de folosire a operei, precum
este cazul adaptărilor. Intr-o astfel de situaţie, consimţind la adaptarea operei
sale (de pildă, o adaptare a unui roman pentru scenă sau ecran), autorul a
acceptat, pe cale de consecinţă, şi transformările impuse de natura diferită a
operei derivate, de trecere de la un gen la altul.
Cât priveşte operele comune, este de necontestat că acceptarea colaborării la o
operă comună sau la realizarea unei opere colective implică acceptarea unei
coordonări a contribuţiilor individuale.
In dreptul român, regula generală este caracterul absolut dar nu şi inalienabil
Dreptul proprietăţii intelectuale 18
Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

al dreptului la integritatea operei, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. 2

din lege, după moartea autorului (ca şi în cazul dreptului la paternitatea
operei), exercitarea acestor prerogative se va face de către succesorii lui de
cujus, pe o durată nelimitată sau, în lipsa acestora ori dacă aceştia nu vor ori nu
pot primi moştenirea, de către Organismele de gestiune colectiva. Suntem într-
o situaţie de excepţie de la principiul potrivit căruia dreptul moral nu este
transmisibil şi se stinge odată cu moartea autorului. Raţiunea legiuitorului este
întemeiată, în ipoteza celor două drepturi morale (dreptul la paternitatea operei
şi dreptul la inviolabilitatea acesteia), întrucât recunoaşterea calităţii de autor şi
modificarea operei trebuie protejate pe timp nelimitat.
Pentru că drepturile morale sunt strâns legate de persoană, ele sunt
imprescriptibile atât extinctiv şi, cu atât mai mult, achizitiv.
S-a mai afirmat că drepturile morale de autor sunt insesizabile, aceasta
caracteristică rezultând din caracterul lor inalienabil (în general). Fără a
contesta că aceste drepturi sunt insesizabile, credem că insesizabilitatea
decurge din caracterul lor de a fi drepturi ale personalităţii.
Drepturile morale sunt inalienabile în timpul vieţii autorului deoarece, prin
natura şi destinaţia lor, ele nu pot fi despărţite de persoana autorului, aşa cum
nu pot fi separate de persoana titularului lor nici alte drepturi personale
nepatrimoniale ale persoanei.
Cu alte cuvinte, se poate spune că drepturile morale sunt în afara circuitului
civil (în general).
Drepturile morale sunt imprescriptibile extinctiv în sensul că dreptul la acţiune
referitor la acestea nu se stinge prin scurgerea timpului, aşa cum
imprescriptibile sunt toate drepturile la acţiunea având un caracter
nepatrimonial.
Raţiunile care justifică prescripţia extinctivă constau în faptul de a se asigura o
siguranţă dreptului, realizarea stabilităţii raporturilor juridice care se referă
exclusiv la drepturile patrimoniale.
Necesitatea asigurării fără limită în timp a protecţiei drepturilor personale
nepatrimoniale a impus soluţia imprescriptibilităţii drepturilor la acţiune în
mod corespunzător.
In concluzie, drepturile morale de autor au următoarele caractere juridice:
- sunt drepturi absolute, adică opozabile erga omnes, în sensul că orice
terţă persoană are obligaţia de a nu aduce atingere exercitării celor cinci
drepturi morale aparţinând autorului;
- sunt drepturi personale nepatrimoniale (morale), în sensul că nu pot fi
apreciate în bani. Cu toate acestea, în ipoteza încălcării lor de către terţele
persoane, rezultând prejudicii morale, după cum s-a subliniat în literatura
de specialitate, repararea prejudiciului astfel creat se poate face şi prin
echivalent bănesc, de data aceasta născându-se alte raporturi juridice
obligaţionale între creditorul-autor şi debitorul care a încălcat dreptul
moral aflat în litigiu;
- nu sunt drepturi cesibile (transmisibile) nici prin acte între vii şi, cu atât

Dreptul proprietăţii intelectuale 19

Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

mai puţin, prin acte juridice pentru cauză de moarte. Cu toate acestea,
după cum am mai subliniat, de la această regulă există şi două excepţii,
potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. 2 din lege, ipoteze în care exercitarea
dreptului la paternitatea operei şi la inviolabilitatea acesteia se transmite
prin moştenire legală sau testamentară succesorilor, dacă există, dacă vor
şi pot veni la moştenire. Dimpotrivă, dacă aceste condiţii amintite nu sunt
îndeplinite, drepturile morale de mai sus vor fi exercitate de Organismele
de gestiune colectiva. In consecinţă, de regulă, drepturile morale nu
exced ca perioadă de existenţă decesul autorului;
- sunt drepturi subiective imprescriptibile extinctiv, în sensul că dreptul la
acţiune al autorului în sens material nu se stinge indiferent cât timp a
trecut de la încălcarea vreunui drept moral
Ultimul drept moral îl constituie dreptul de retractare care reprezintă
„contraponderea dreptului de divulgare şi consecinţa directă a caracterului absolut şi
discreţionar al acestuia".
In doctrina română, dreptul de retractare este tratat ca o manifestare a dreptului
de divulgare, iar nu ca un drept distinct. Deşi problema este interesantă,
considerăm că nu este necesar să trecem în revistă şi alte opinii exprimate în
doctrină, în special datorită faptului că textul Legii privind dreptul de autor şi
drepturile conexe în art. 10 lit. e) îl consacră în sensul că autorul unei opere,
printre altele, are dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe
titularii drepturilor de exploatare, prejudiciaţi prin exerciţiul retractării.
Rezultă, aşadar, că dreptul de a retracta opera aparţine autorului acesteia.
Dreptul de retractare (ca şi dreptul de modificare a operei) este un drept
absolut, fiind opozabil erga omnes, care impune o obligaţie pasivă universală
de abţinere de la orice act sau fapt juridic susceptibil de a-i aduce atingere.
Dreptul autorului de a obţine avantaje patrimoniale de pe urma operei sale este
primul drept recunoscut în favoarea sa şi se poate exercita doar subsecvent
exercitării dreptului de divulgare. El are următoarele caracteristici: este legat
de persoana autorului, este exclusiv şi temporar (temporalitatea dreptului
exclusiv de exploatare fiind de esenţa dreptului proprietăţii intelectuale, în
general, şi de natura dreptului de autor, în special, după cum rezultă din
dispoziţiile art. 33-38 din Legea nr. 8 din 1996).
Pornind de la reglementarea prevăzută în Decretul nr. 321 din 1959 şi apoi de
la cea din Legea nr. 8 din 1996, teoreticienii au încercat să delimiteze
prerogativele dreptului anterior menţionat, prerogative care, într-o anumită
manieră, au fost statuate şi în normele juridice abrogate.
Asupra numărului şi conţinutului acestor drepturi nu există o opinie unanimă
în literatura de specialitate. In toate cazurile, însă, suma conţinuturilor
drepturilor patrimoniale de autor este aceeaşi. Fără să o declare ad litteram,
unii distinşi autori identifică doar dreptul de valorificare a operei şi dreptul de
suită, primul manifestându-se prin intermediul drepturilor de reproducere,
difuzare, reprezentare, executare, precum şi prin orice alt drept ce decurge
dintr-un mod de folosire licită a operei.
Potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 8 din 1996 privind drepturile de autor
Dreptul proprietăţii intelectuale 20
Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

şi drepturile conexe,
„autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi
utilizată sau exploatată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.”
Art. 13.
Utilizarea sau exploatarea unei opere da nastere la drepturi distincte si exclusive ale
autorului de a autoriza:
a) reproducerea integrala sau partiala a operei;
b) difuzarea operei;
c) importul in vederea comercializarii pe teritoriul Romaniei a copiilor de pe opera,
realizate cu consimtamantul autorului;
d) reprezentarea scenica, recitarea sau orice alta modalitate publica de executie sau
de prezentare directa a - operei;
e) expunerea publica a operelor de arta plastica, de arta aplicata, fotografice si de
arhitectura;
f) proiectia publica a operelor cinematografice si a altor opere audiovizuale;
g) emiterea unei opere prin orice mijloc ce serveste la propagarea fara fir a semnelor,
sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit;
h) transmiterea unei opere catre public prin fir, prin cablu, prin fibra optica sau prin
orice alt procedeu;
i) comunicarea publica prin intermediul inregistrarilor sonore si audiovizuale;
j) retransmiterea nealterata, simultana si integrala a unei opere prin oricare dintre
mijloacele citate la lit. g) si h), de catre un organism de emisie, diferit de organismul
de origine a operei radiodifuzate sau televizate;
k) difuzarea secundara;
l) prezentarea intr-un loc public, prin intermediul oricaror mijloace, a unei opere
radiodifuzate sau televizate;
m) accesul public la bazele de date pe calculator, in cazul in care aceste baze de date
contin sau constituie opere protejate.

Art. 14.
(1) Prin reproducere, in sensul prezentei legi, se intelege realizarea uneia ori a mai
multor copii ale unei opere, in orice forma materiala, inclusiv realizarea oricarei
inregistrari sonore sau vizuale a unei opere, precum si stocarea permanenta ori
temporara a acesteia cu mijloace electronice.
(2) Prin difuzare, in sensul prezentei legi, se intelege distribuirea catre public a
originalului ori a copiilor unei opere, prin vanzare, inchiriere, imprumut sau prin orice
alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
(3) Nu se considera difuzare distribuirea catre public prin imprumut, cu titlu gratuit, a
unei opere, in cazul in care se realizeaza prin intermediul bibliotecilor publice.
Este necesară distincţia dintre reproducerea pentru uzul public şi reproducerea
pentru uzul personal. Autorul unei opere deja divulgate nu se poate opune ca
această operă să fie reprodusă în scop exclusiv personal, prin uz personal
înţelegându-se un număr restrâns de persoane, precum un cerc familial, fără
însă a fi vorba despre obţinerea unor câştiguri materiale în detrimentul
autorului.
Art. 15.
(1) Utilizarea sau exploatarea unei opere in modurile prevazute la Art. 13 lit. d) si e),
precum si in orice alt mod similar constituie comunicare publica.
(2) Se considera publica orice comunicare a unei opere, facuta intr-un loc deschis
publicului sau in orice loc in care se aduna un numar de persoane care depaseste
cercul normal al membrilor unei familii si al cunostintelor acesteia, indiferent daca
Dreptul proprietăţii intelectuale 21
Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

membrii care compun acel public susceptibil de a receptiona astfel de comunicari pot
sau nu sa o faca in acelasi loc sau in locuri diferite ori in acelasi timp sau in momente
diferite.
(3) Redifuzarea copiilor unei opere nu mai necesita autorizarea titularului dreptului de
autor decat pentru inchirierea si importul acestora.

In ceea ce priveşte autorizarea reproducerii printr-un anumit mijloc, trebuie

precizat că aceasta nu presupune autorizarea reproducerii în oricare alt mod.
Unele legislaţii prevăd expres că dreptul de reproducere include şi traducerile
adaptărilor pentru scenă, aranjamentele muzicale, adaptările integrale sau
parţiale, precum şi imitările (de pildă, legislaţia daneză şi olandeză). Alte
legislaţii, în schimb, pornesc de la o interpretare restrictivă a noţiunii de
reproducere şi reglementează în mod separat dreptul autorului de a autoriza
traducerile şi diferitele adaptări.
Difuzarea operei este termenul care desemnează punerea în circulaţie a operei
reproduse prin mijloace precum: cuvinte, sunete, imagini. Alin. 2 al art. 14 din
Legea nr. 8 din 1996 defineşte difuzarea ca distribuirea către public a
originalului ori a copiilor unei opere, prin vânzare, închiriere, împrumut sau
prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
Alin. 3 al aceluiaşi articol precizează că
„nu se consideră difuzare distribuirea către public prin împrumut, cu titlu gratuit, a unei
opere, în cazul în care se realizează prin intermediul bibliotecilor publice".
Difuzarea se referă exclusiv la operele fixate pe un suport material şi are,
aşadar, ca obiect direct nu opera, ci suportul material, multiplicat, în care este
încorporată opera.
De asemenea, proprietarul unei opere este dator să permită autorului acesteia
accesul la operă şi să o pună la dispoziţia acestuia, dacă acest lucru este
necesar pentru exercitarea dreptului de autor (art. 22 din Legea nr. 8 din 1996).
Exercitarea dreptului de autor nu trebuie să aducă atingere interesului legitim
al proprietarului sau al posesorului operei.
Tot astfel, art. 23 din Legea nr. 8 din 1996 mai statuează faptul că
„proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o distrugă înainte de a o oferi
autorului la preţul de cost al materialului". Atunci când returnarea originalului nu este
posibilă, proprietarul va permite autorului să facă o copie de pe operă într-o manieră
corespunzătoare. In cazul unei structuri arhitecturale, autorul are numai dreptul de a face
fotografii ale operei şi de a solicita trimiterea reproducerii proiectelor".
Unii autori, prin interpretarea dispoziţiilor art. 12-23 din Capitolul IV, intitulat
„Conţinutul dreptului de autor" al Legii dreptului de autor şi drepturilor conexe
identifică şi alte drepturi patrimoniale care sunt recunoscute autorului sau
titularului dreptului de autor.
Astfel, aceste categorii de persoane fizice sau persoane juridice sunt
îndreptăţite de lege (au un drept exclusiv) de a autoriza:
- protecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audio-
vizuale, potrivit dispoziţiilor art. 13 lit. f) din Legea nr. 8 din 1996;
- emiterea unei opere prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a
Dreptul proprietăţii intelectuale 22
Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

semnalelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit (art. 13 lit. g)

din Legea nr. 8 din 1996);
- transmiterea unei opere către public prin fir, prin cablu, prin fibră
optică sau prin orice alt procedeu (art. 13 lit. h) din Legea nr. 8 din
1996);
- difuzarea secundară a operei potrivit dispoziţiilor art. 13 lit. k) din
Legea nr. 8 din 1996. Prin difuzarea secundară vom înţelege
comunicarea către public a unei opere, după prima difuzare, ceea ce
înseamnă că pentru asemenea noi activităţi se cere existenţa unui nou
consimţământ din partea autorului, care evident că se realizează pe baza
libertăţii de voinţă a părţilor (pe baze contractuale), având ca efect
obţinerea unor avantaje materiale cuvenite celui care a creat sau este
titularul dreptului de autor (ne referim nu numai la cesionari persoane
fizice sau juridice, dar şi la persoanele fizice sau persoanele juridice
angajatoare, în ipoteza „operelor de serviciu" - a celor create la locul de
muncă în virtutea executării unui contract individual de muncă, în
temeiul art. 44 şi 45 din Legea nr. 8 din 1996);
- realizarea unor opere derivate, pe baza operei sale;
- de asemenea, exclusivitatea dreptului autorului unei opere artistice,
literare, ştiinţifice sau a altor asemenea opere de a dispune prin
testament, potrivit dreptului comun, de drepturile sale patrimoniale
rezultate din creaţia sa.
Totodată, în timpul vieţii sale, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. 1 din Legea nr.
8 din 1996: „autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract
altor persoane numai drepturile sale patrimoniale" (S.N.S.P.). In consecinţă,
libertatea contractuală acţionează în ipoteza contractelor specifice dreptului de
autor, asupra cărora vom reveni succint în secţiunile viitoare.
Autorul mai are posibilitatea legală de a-şi expune opera sa de artă plastică sau
fotografică, chiar dacă aceasta nu a fost adusă încă la cunoştinţa publică (art.
47 alin. 4 din Legea nr. 8 din 1996).
Având în vedere faptul că, de regulă, activitatea de creaţie intelectuală nu
trebuie confundată cu activitatea economică de valorificare a drepturilor
rezultate din aceste activităţi şi, mai mult, tot de regulă creatorii nu sunt şi buni
negociatori, legiuitorul român (dar nu numai) a instituit existenţa unor
organisme de gestiune colectivă (art. 123-136 a Titlului III din lege intitulat
„Gestiunea şi apărarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe"), care au
menirea de a gestiona şi apăra drepturile autorilor care fac parte din aceste
organisme.
De asemenea, potrivit alin. 3 din articolul menţionat, persoanele care realizează
înregistrări sonore audio-vizuale au dreptul să-şi „marcheze" originalele sau
copiile acestora cu simbolul P înconjurat cu un cerc, care este însoţit de numele
producătorului de înregistrare sonoră, artistului interpret sau executant, precum
şi de locul şi anul primei publicări.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. 6 autorii şi titularii dreptului
de autor au posibilitatea legală ca o dată cu includerea creaţiei lor în
Dreptul proprietăţii intelectuale 23
Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

repertoriul vreunui organism de gestiune colectivă să-şi aleagă şi un

pseudonim (numele literar sau artistic) în scopul aducerii operei lor la
cunoştinţa publică).
Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza traducerea,
publicarea in culegeri, adaptarea, precum si orice alta transformare a operei
sale prin care se obtine o opera derivata.

Autorul unei opere literare sau artistice beneficiaza de dreptul exclusiv de a

autoriza inchirierea originalului si a copiilor operelor, inclusiv a operelor
audiovizuale, a operelor cuprinse intr-o inregistrare sonora, a unui program
pentru calculator sau a unei opere care poate fi utilizata cu ajutorul unui
calculator ori al oricarui alt dispozitiv tehnic, chiar dupa difuzarea acestora in
conformitate cu consimtamantul autorului.

Dreptul de a autoriza inchirierea operei reprezinta dreptul exclusiv al unui

autor de a pune la dispozitie pentru utilizare originalul sau copiile operei pentru
o perioada de timp limitata, in schimbul unui avantaj economic direct sau
indirect.
Imprumutul public consta in punerea la dispozitia unei persoane, cu titlu
gratuit, pentru utilizare, a originalului sau a copiei unei opere pentru o perioada
de timp determinata, prin intermediul unei institutii care permite accesul
publicului in acest scop. Imprumutul public nu necesita autorizarea prealabila a
autorului.
Imprumutul public da dreptul titularului dreptului de autor la o remuneratie
echitabila.
Dispozitiile alin. (2) nu se aplica la:

a) originalele sau copiile unor opere scrise, din biblioteci publice;

b) proiectele de structuri arhitecturale;

c) originalele sau copiile operelor de arta aplicata produselor destinate unei

utilizari practice;

d) originalele sau copiile operelor, in scopul comunicarii publice, ori pentru a

caror utilizare exista un contract;

e) lucrarile de referinta pentru utilizare imediata sau pentru imprumuturi intre

institutii;

f) operele create de autor in cadrul contractului individual de munca, daca

acestea sunt utilizate de catre cel care a angajat autorul, in cadrul activitatii
obisnuite.

Dreptul proprietăţii intelectuale 24

Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

Dispozitiile alin. (2) nu se aplica in cazul imprumutului public realizat in scop

educativ ori cultural, prin institutii recunoscute potrivit legii sau organizate in
acest scop de catre autoritati publice.

Imprumutul public al unor opere fixate in inregistrari sonore sau audiovizuale

nu poate avea loc decat dupa 6 luni de la prima difuzare a operei.

Dreptul de comunicare publica prin intermediul inregistrarilor sonore sau

audiovizuale reprezinta dreptul exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea
catre public a unor lecturi, interpretari muzicale sau scenice ori a altor forme de
fixare a operei sale in inregistrari sonore sau audiovizuale.

Dreptul de difuzare secundara reprezinta dreptul exclusiv al autorului de a

autoriza comunicarea catre public a operei sale, ulterior primei difuzari, prin
oricare dintre mijloacele prevazute la Art. 13 lit. g), h), i), j) si l).

In cazul fiecarei revanzari a unei opere de arta plastica la licitatie publica sau
prin intermediul unui agent comisionar, ori de catre un comerciant, autorul are
dreptul la 5% din pretul de vanzare, precum si dreptul de a fi informat cu
privire la locul unde se afla opera sa.

Licitatorii, agentii comisionari si comerciantii, care intervin in vanzare, trebuie

sa-i comunice autorului informatiile prevazute la alin. (1) al prezentului articol
in termen de doua luni de la data vanzarii. Acestia vor raspunde de retinerea
din pretul de vanzare si de plata sumei corespunzatoare catre autor a cotei de
5%. Drepturile prevazute in prezentul articol constituie dreptul de suita si nu
pot face obiectul vreunei renuntari sau instrainari.

Proprietarul sau posesorul unei opere este dator sa permita accesul autorului si
sa o puna la dispozitia acestuia, daca acest fapt este necesar pentru exercitarea
dreptului sau de autor si cu conditia ca prin aceasta sa nu se aduca atingere
unui interes legitim al proprietarului sau al posesorului. In acest caz,
proprietarul sau posesorul poate pretinde autorului o garantie suficienta -
pentru securitatea operei, asigurarea operei la o suma ce reprezinta valoarea pe
piata a originalului, precum si o remuneratie corespunzatoare. Proprietarul
originalului unei opere nu are dreptul sa o distruga inainte de a o oferi autorului
la pretul de cost al materialului. Daca nu este posibila returnarea originalului,
proprietarul va permite autorului sa faca o copie de pe opera intr-o maniera
corespunzatoare. In cazul unei structuri arhitecturale, autorul are numai dreptul
de a face fotografii ale operei si de a solicita trimiterea reproducerii proiectelor.
Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări (art.
97 alin. 1 din Legea nr. 8 din 1996). Exerciţiul acestor drepturi se transmite, la
decesul artistului interpret sau executant, prin moştenire, potrivit legislaţiei
civile, pe durată nelimitată (art. 97 alin. 2 din Legea nr. 8 din 1996).

Dreptul proprietăţii intelectuale 25

Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

In lipsa unei convenţii care să prevadă altfel, artistul interpret sau executant
care a participat la realizarea unei opere audiovizuale ori a unei înregistrări
sonore se prezumă că prin fixare cedează producătorului acestuia dreptul
exclusiv de exploatare a prestaţiei sale, reproducere, difuzare şi comunicare
publică. Potrivit legii (art. 101 alin. 1), pentru comunicarea publică artistului
interpret sau executant i se cuvine jumătate din sumele încasate de producător.
In privinţa beneficiarilor drepturilor conexe, Convenţia de la Roma, în art. 3
alin. a, precizează că aceştia sunt: „actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi
alte persoane care prezintă, cântă, recită, declamă, joacă sau execută în orice
manieră opera literară şi artistică". Convenţia permite fiecărui stat să extindă
lista beneficiarilor la „artiştii care nu execută opere literare şi artistice", ceea ce
explică de ce legea consideră în mod expres ca fiind artişti interpreţi şi artiştii
de varietăţi (muzicieni, jongleri şi alţi artişti) şi artiştii de circ.
Legiuitorul român (dar nu numai), respectând principiul consacrat în doctrina
modernă a dreptului privind prevenirea exceselor şi abuzurilor în exercitarea
drepturilor subiective civile şi pentru a menţine un echilibru în ordinea socială,
a statuat anumite limite în exercitarea dreptului de autor.
Reputata şi regretata autoare, în lucrarea citată, prezintă cu exactitate şi
precizie ştiinţifică o serie de aspecte inedite privind: dreptul de reproducere,
limitele dreptului de reproducere şi, în special, dreptul de citare, care
reprezintă şi în prezent o operă de referinţă, care constituie un ghid pentru
orice autor care se respectă şi doreşte să nu încalce dreptul de autor asupra unei
creaţii literare, ştiinţifice, artistice sau de altă natură asemănătoare, ale căror
autori sunt alte persoane, fie că este vorba despre opere originale, fie că
reprezintă opere derivate.
Limitele legale în exercitarea dreptului de autor, la care ne vom referi, îşi
găsesc izvorul material şi în faptul că „cea mai importantă parte a populaţiei nu
participă direct la realizarea de opere de creaţie intelectuală, fiind prin
particularităţile, trăirile şi întreaga sa viaţă şi activitate, doar subiectul, motivul
de inspiraţie, susţinătorul logistic, criticul şi amendatorul acesteia şi, de
asemenea, destinatarul sau beneficiarul ei, mijlocit sau nemijlocit' (s.n.-S.T.).
Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe
reglementează în Capitolul VI, intitulat „Limitele exercitării dreptului de
autor", în art. 33-38 anumite situaţii în care unele din atributele care formează
elementele dreptului de autor pot fi exercitate, în condiţiile precizate expres, de
către alte persoane fizice sau juridice decât creatorul, fără a avea nevoie de
acordul de voinţă anterior al autorului sau fără plata vreunei remuneraţii.
Variantele alese de legiuitorul român în articolele menţionate respectă
recomandările O.M.P.I. şi au ca menire, în principiu, „atât corecta utilizare a
operelor de către particulari, cât şi o protecţie corespunzătoare a titlurilor
drepturilor de autor împotriva folosirii abuzive a operelor lor".
Recomandările O.M.P.I. formulate încă din 1979 se referă la:
- extinderea legislaţiei dreptului de autor asupra tuturor formelor de
utilizare a operelor protejate (asupra publicării, reprezentării sau
executării, adaptărilor cinematografice, radiodifuzării şi distribuirii prin
cablu a acestor opere);
Dreptul proprietăţii intelectuale 26
Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

- instituirea unor forme de gestiune colectivă a drepturilor realizate din

utilizarea acestor opere (sarcina acestei administrări revenind
organismelor de gestiune colectivă şi uniunilor de creatori, precum şi
prin asigurarea unei remuneraţii speciale pentru autorii ale căror opere
pot fi utilizate prin mijloace necontrolabile).
De asemenea, în 1973, O.M.P.I. a formulat unele recomandări care vizează
limitarea dreptului de exploatare exclusivă prin reproducere, astfel:
- reproducerea operelor protejate trebuie să aducă autorilor un profit (o
remuneraţie echitabilă);
- persoanele fizice, altele decât autorul, au dreptul de a face copii pentru
uzul personal, într-un singur exemplar dintr-un articol al unui periodic
sau dintr-o parte rezonabilă a unei cărţi;
- profesorii din instituţiile de învăţământ trebuie să fie autorizaţi să facă un
număr limitat de reproduceri exclusiv pentru nevoile învăţământului, pe
baza unei licenţe legale negociate între organele competente din
învăţământ şi organizaţiile calificate ale creatorilor.
Excepţiile de la dreptul patrimonial exclusiv de exploatare sau utilizare a
operei pot deveni operante numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
patru condiţii generale:
a) opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţa publică;
b) utilizarea să fie conformă bunelor uzanţe;
c) să nu contravină exploatării normale;
d) să nu se prejudicieze autorul sau titularul dreptului de exploatare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 8 din 1996:
Sunt permise, fara consimtamantul autorului si fara plata vreunei
remuneratii, urmatoarele utilizari ale unei opere aduse anterior la cunostinta
publica, cu conditia ca acestea sa fie conforme bunelor uzante, sa nu
contravina exploatarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau
pe titularii drepturilor de exploatare:
a) reproducerea unei opere in cadrul procedurilor judiciare sau
administrative, in masura justificata de scopul acestora;
b) utilizarea de scurte citate dintr-o opera, in scop de analiza, comentariu
sau critica ori cu titlu de exemplificare, in masura in care folosirea lor
justifica intinderea citatului;
c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere in publicatii,
in emisiuni de radio sau de televiziune ori in inregistrari sonore sau
audiovizuale, destinate exclusiv invatamantului, precum si reproducerea
pentru invatamant, in cadrul institutiilor publice de invatamant sau de
ocrotire sociala, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, in masura
justificata de scopul urmarit;
d) reproducerea pentru informare si cercetare de scurte extrase din opere, in
cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor
institutiilor publice culturale sau stiintifice, care functioneaza fara scop
Dreptul proprietăţii intelectuale 27
Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

lucrativ; reproducerea integrala a exemplarului unei opere este permisa,

pentru inlocuirea acestuia, in cazul distrugerii, al deteriorarii grave sau al
pierderii exemplarului unic din colectia permanenta a bibliotecii sau a
arhivei respective;
e) reproducerea, difuzarea sau comunicarea catre public, in scopul
informarii asupra problemelor de actualitate, de scurte extrase din articole
de presa si reportaje radiofonice sau televizate;
f) reproducerea, difuzarea sau comunicarea catre public de scurte fragmente
ale conferintelor, alocutiunilor, pledoariilor si a altor opere de acelasi fel,
care au fost exprimate oral in public, cu conditia ca aceste utilizari sa aiba ca
unic scop informarea privind actualitatea;
g) reproducerea, difuzarea sau comunicarea catre public a operelor in cadrul
informatiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai in masura
justificata de scopul informatiei;
h) reproducerea, cu excluderea oricaror mijloace care vin in contact direct
cu opera, difuzarea sau comunicarea catre public a imaginii unei opere de
arhitectura, arta plastica, fotografica sau arta aplicata, amplasata permanent
in locuri publice, in afara cazurilor in care imaginea operei este subiectul
principal al unei astfel de reproduceri, difuzari sau comunicari si daca este
utilizata in scopuri comerciale;
i) reprezentarea si executarea unei opere in cadrul activitatilor institutiilor de
invatamant, exclusiv in scopuri specifice si cu conditia ca atat reprezentarea
sau executarea, cat si accesul publicului sa fie fara plata.
(2) In cazurile prevazute la lit. b), c), e), f) si h) trebuie sa se mentioneze
sursa si numele autorului, daca acesta apare pe lucrarea utilizata, iar in cazul
operelor de arta plastica sau de arhitectura, si locul unde se gaseste -
originalul.
Exercitarea dreptului de citare cere sine qua non respectarea următoarelor
condiţii:
- operele citate trebuie să fi fost anterior divulgate, în sensul că opera
trebuie să fi fost adusă la cunoştinţă publică, nu să se afle în fază de
manuscris;
- reproducerea trebuie să fie justificată, în sensul ca citarea să aibă un
scop: critic, polemic, pedagogic sau de infirmare;
- „scurtele citate" să reprezintă un accesoriu în raport cu opera persoanei
care exercită dreptul de citare, şi „nu raţiunea de a fi a textului";
- integritatea citatului are menirea de a respecta dreptul moral al autorului
la inviolabilitatea (integritatea) operei sale (art. 10 lit. d din lege).
Aceste limitări legale sunt binevenite tocmai pentru a satisface nevoile de ordin
ştiinţific, social, cultural, educativ şi economic.
In vederea reproducerii licite a unor opere de artă se cer a fi îndeplinite
cumulativ următoarele condiţii:
- operaţiunea să nu se realizeze prin mijloace care vin în contact direct cu
Dreptul proprietăţii intelectuale 28
Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

opera;
- opera de arhitectură, artă plastică, fotografică sau de artă aplicată să fie
amplasată permanent în locuri accesibile publicului;
- opera reprodusă să nu reprezinte subiectul principal al unei astfel de
operaţiuni, ci să facă parte din decor şi să fie un accesoriu în noua operă
realizată;
- opera nouă realizată să nu fie destinată desfăşurării unei activităţi
profitabile.
Per a contrario, dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite cumulativ,
reproducerea va fi considerată ilicită, încălcându-se dreptul de autor, fiind
necesar acordul de voinţă al creatorului.
Aprecierea unei contrafaceri nu va întâmpina greutăţi în domeniul artei grafice
şi plastice. Se va căuta să se observe dacă opera suspectată preia ori nu
elementele caracteristice şi originale din opera preexistentă, fiind de înţeles că
o contrafacere nu se va putea constata, pur şi simplu, datorită sursei comune de
inspiraţie şi nici datorită asemănării cu aspectul general al unui model.
Este de neînţeles de ce legiuitorul a omis din dispoziţiile art. 33 alin. 2
obligativitatea menţionării cât mai precise a surselor operelor utilizate şi a
autorilor acestora şi în ipotezele reglementate la lit. a), d), g) şi i) tocmai pentru
a proteja juridic cel puţin drepturile morale ale creatorilor împotriva unor
utilizări ilicite ".
După cum am mai subliniat, legiuitorul nostru continua seria reglementărilor
permisive în favoarea unor alte persoane fizice sau juridice necreatoare, altele
decât autorul, şi în art. 34 din lege, precizând în alin. 1 că:
,,Nu constituie o încălcare a drepturilor de autor(...) reproducerea unei opere fără
consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu
condiţia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţa publică, iar reproducerea să nu
contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii
drepturilor de exploatare".
Legiuitorul nostru, respectând tradiţia franceză în materie, sustrage monopolul
autorului „opera divulgată", dacă este reprodusă (prin realizarea uneia ori a mai
multor copii), pentru uzul personal sau pentru cercul normal al unei familii,
urmărindu-se, în fond, un acces limitat, justificat de finalitatea dreptului de
autor.
Existenţa unei derogări a monopolului ne arată prezenţa unei licenţe legale (a
unei îngăduinţe instituite de legiuitor) în beneficiul unor terţe persoane. In
accepţiunea generală, licenţa legală corespunde ipotezei în care legiuitorul, din
motive de ordin general, estimează că este bine să fie înlocuit dreptul exclusiv
de exploatare a operei printr-un simplu drept de remuneraţie. Astfel, în art. 34
alin. 2 din lege se face precizarea că: ,Pentru suporturile pe care se pot realiza
înregistrări sonore sau audio-vizuale, cât şi pentru aparatele ce permit
reproducerea acestora, se va plăti o remuneraţie stabilită conform prevederilor
prezentei legi" (s.n.S.T.)
Remuneraţia compensatorie, potrivit art. 107 alin. 1 din lege, se va plăti
autorilor operele înregistrate sonor sau audio-vizual, pe orice fel de suporturi,
Dreptul proprietăţii intelectuale 29
Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

precum şi editorilor, producătorilor operelor respective, artiştilor interpreţi sau

executanţi, pentru copia privată realizată. Obligaţia de plată a remuneraţiei
compensatorii revine fabricanţilor sau importatorilor de suporturi utilizate
pentru reproducerea operelor sau fabricanţilor ori importatorilor de aparate ce
permit reproducerea acestora. Cuantumul remuneraţiei suplimentare reprezintă
5 % din preţul de vânzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţară,
respectiv 5 % din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale privind
suporturile şi aparatele importate (art. 107 alin. 2 din lege).
Îndatorirea colectării şi repartizării drepturilor băneşti menţionate revine
organismelor de gestiune colectivă existente în fiecare ramură de creaţie
intelectuală.
Legea noastră prevede si alte excepţii de la dreptul patrimonial exclusiv de
exploatare sau utilizare a operei în art. 35 (transformarea operei), art. 36
(reproducerea operelor în cataloage publicate), art. 37 (reproducerea şi
prezentarea de extrase din opere, în scopul testării produselor în momentul
fabricării sau vânzării lor) şi art. 38 (emiterea unei opere prin mijloace fără fir),
cu respectarea condiţiilor generale şi speciale instituite, dar considerăm că
aceste utilizări permise exced analizelor noastre.
In cuprinsul punctelor de vedere prezentate am încercat să subliniem în viziune
ştiinţifică câteva consideraţiuni, din care unele personale, rezervând dreptul
practicienilor în materia aplicării Legii dreptului de autor şi drepturilor conexe
să-şi expună constatările şi orientările generate de viaţa cotidiană.

Sarcina de lucru 4
Evidenţiază, în câteva fraze, care este conținutul dreptului de autor.

Rezumat
Evoluţia istorică a dreptului de autor oglindește, în mare măsură evoluția
istorică a societății umane, dreptul de autor născându-se din acțiunea
conjugată a revoluțiilor: tehnologice, culturale, filosofico-politice,
economice cu ideologia libertății și egalității juridice. În perioada
antichității nu putem vorbi de existența unui real drept de autor, ci doar
despre un comerț cu manuscrise.
Legislația conferă autorului unei creaţii literare, artistice, ştiinţifice sau a
altor asemenea opere două categorii de drepturi subiective civile:
• un drept de proprietate pur şi simplu asupra
obiectului material în care s-a concretizat creaţia (manuscris, pictură,
Dreptul proprietăţii intelectuale 30
Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

sculptură etc.) ce-şi găseşte protecţia juridică în dreptul comun;

• un drept de autor asupra creaţiei propriu-zise care se
protejează prin normele juridice instituite de Legea nr. 8 din 14 martie
1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Teste de autoevaluare

1. Dreptul proprietăţii intelectuale reprezintă acea ramură de drept care

studiază normele juridice care reglementează:
a) creaţiile intelectuale cu caracter industrial;
b) creaţiile intelectuale originale privitoare la invenţii şi mărci;
c) creaţiile intelectuale din domeniul literar, artistic sau ştiinţific şi
creaţiile intelectuale cu aplicabilitate industrială.

2. Subramurile dreptului proprietăţii intelectuale sunt:

a) dreptul de autor şi drepturile conexe;
b) dreptul de autor şi dreptul proprietăţii industriale;
c) dreptul de suită şi drepturile industriale.

3. Principiul dreptului de prioritate reprezintă:

a) situaţia privilegiată a unei persoane care a efectuat un prim depozit.
b) reglementar într-o ţară a Uniunii de la Paris, de a obţine protecţie în
celelalte ţări membre ale Uniunii;
c) posibilitatea unei persoane de a solicita cascada de priorităţi;

Dreptul proprietăţii intelectuale 31

Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

d) regula după care cererile de brevete pentru aceeaşi invenţie nu depind

unele de altele.

4. Principiul independenţei brevetelor înseamnă:

a) că un brevet de invenţie nu poate fi refuzat sau invalidat în orice ţară
membră a Uniunii de la Paris, din considerentul că un brevet pentru
aceeaşi invenţie a fost refuzat sau invalidat în altă ţară;
b) că soarta unui brevet de invenţie dintr-o ţară depinde de soarta
brevetului pentru aceeaşi invenţie din altă ţară;
c) că odată acordat un brevet de invenţie într-o ţară; orice altă ţară este
obligată să-l acorde pentru aceeaşi invenţie.

5. Principiul independenţei mărcilor înseamnă:

a) nu este necesar pentru protecţia mărcii unionist;
b) înseamnă că depunerea şi înregistrarea mărcilor de fabrică sau de
comerţ se fac în condiţiile stabilite de fiecare ţară membră a Uniunii de
la Paris;
c) se mai numeşte şi principiul tratamentului unionist.

6. Izvoarele internaţionale prin care se realizează protecţia proprietăţii

intelectuale sunt:
a) Convenţia de la Paris din 1886 pentru proprietatea industrială şi
Convenţia de la Berna din 1883 pentru protecţia dreptului de autor;
b) Convenţia de la Paris din 1883 pentru protecţia dreptului de autor şi
Convenţia de la Berna din 1886 pentru proprietatea intelectuală;
c) Convenţia de la Paris din 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale
şi Convenţia de la Berna din 1886 pentru protecţia operelor literare şi
artistice.

7. Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale a fost înfiinţată:

a) în anul 1886 la Berna;
b) în anul 1883 la Paris;
c) în anul 1967 la Stockholm.

8. Dreptul de autor înseamnă că:

a) nu există numai dacă operele artistice au fost materializate într-un
suport fizic;
b) nu apără titularul împotriva celor care-i copiază opera;

Dreptul proprietăţii intelectuale 32

Adriana Pașcan Dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor

c) protejează numai forma de exprimare a ideilor nu şi ideile înseşi.

9. Calitatea de autor al unei opere o poate avea:

a) numai o persoană juridică;
b) numai o persoană fizică sau numai persoanele fizice;
c) fie o persoană fizică, fie o persoană juridică.

Bibliografie minimală
Olteanu, Gabriel (2007). Dreptul proprietatii intelectuale. Bucureşti: C.H. Beck.
Macovei, Ioan (2007). Dreptul proprietatii intelectuale. Bucureşti: C.H. Beck.
Romitan, Ciprian Raul; Parvu, Rodica (2005). Dreptul de autor si drepturile conexe.
Bucureşti: C.H. Beck.
Bodoasca, Teodor (2007). Dreptul proprietatii intelectuale. Bucureşti: C.H. Beck.

Dreptul proprietăţii intelectuale 33

Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe - REPUBLICARE
Legea 8/1996 din 2018.06.13
Status: Acte în vigoare
Versiune de la: 13 ianuarie 2019

Intră în vigoare:
25 iunie 1996

Cuprins

TITLUL I: Dreptul de autor

PARTEA I: Dispoziţii generale

CAPITOLUL I: Dispoziţii introductive

Art. 1 (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau
ştiinţifice, precum şi asupra altor opere de creaţie intelectuală este

Art. 2 Recunoaşterea drepturilor prevăzute în prezenta lege nu

prejudiciază şi nu exclude protecţia acordată prin alte dispoziţii
legale.

CAPITOLUL II: Subiectul dreptului de autor

Art. 3 (1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au
creat opera. (2) În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de
protecţia

Art. 4 (1) Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana

sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoştinţa
publică. (2)

Art. 5 (1) Este operă comună opera creată de mai mulţi coautori, în
colaborare. (2) Dreptul de autor asupra operei comune aparţine
coautorilor

Art. 6 (1) Este operă colectivă opera în care contribuţiile personale

ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura
operei,
CAPITOLUL III: Obiectul dreptului de autor

Art. 7 Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de

creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare
ar fi

Art. 8 Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale,

constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate
care au fost

Art. 9 Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor

următoarele: a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice,
procedeele,

CAPITOLUL IV: Conţinutul dreptului de autor

Art. 10 Autorul unei opere are următoarele drepturi morale: a)

dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la
cunoştinţa publică;

Art. 11 (1) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări

sau înstrăinări. (2) După moartea autorului, exerciţiul drepturilor
prevăzute la

Art. 12 Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a

decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a
consimţi la

Art. 13 Utilizarea unei opere dă naştere la drepturi patrimoniale,

distincte şi exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:
a)

Art. 14 Prin reproducere , în sensul prezentei legi, se înţelege

realizarea, integrală sau parţială, a uneia ori a mai multor copii ale
unei opere,

Art. 15 (1) Prin distribuire , în sensul prezentei legi, se înţelege

vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit,
a

Art. 16 Prin import , în sensul prezentei legi, se înţelege introducerea

pe piaţa internă, cu scopul comercializării, a originalului sau a
 copiilor

Art. 17 Prin închiriere , în sensul prezentei legi, se înţelege punerea

la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi pentru un
avantaj

Art. 18 (1) Prin împrumut , în sensul prezentei legi, se înţelege

punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi fără un
avantaj

Art. 19 Dispoziţiile prezentei legi privind închirierea şi împrumutul

nu se aplică: a) construcţiilor rezultate din proiecte arhitecturale; b)

Art. 20 (1) Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei

opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută într-un
loc

Art. 21 În sensul prezentei legi, prin radiodifuzare se înţelege: a)

emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune ori de
televiziune,

Art. 22 Prin retransmiterea prin cablu , în sensul prezentei legi, se

înţelege retransmiterea simultană, nealterată şi integrală, de către un

Art. 23 Prin realizarea de opere derivate , în sensul prezentei legi, se

înţelege traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum şi
orice altă

Art. 24 (1) Autorul unei opere originale de artă grafică sau plastică
ori al unei opere fotografice beneficiază de un drept de suită,
reprezentând

Art. 25 Proprietarul sau posesorul unei opere este dator să permită

accesul autorului operei şi să o pună la dispoziţia acestuia, dacă
acest fapt

Art. 26 (1) Proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o

distrugă înainte de a o oferi autorului ei la preţul de cost al
materialului.

CAPITOLUL V: Durata protecţiei dreptului de autor

Art. 27 (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau
 ştiinţifice se naşte din momentul creării operei, oricare ar fi modul
sau

Art. 28 (1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 şi 24 durează

tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin

Art. 29 (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la

cunoştinţa publică în mod legal, sub pseudonim sau fără indicarea
autorului,

Art. 30 (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate

în colaborare este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor. (2)
În cazul

Art. 31 Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective

este de 70 de ani de la data aducerii operelor la cunoştinţa publică, în
cazul în

Art. 32 Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator

durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se
transmit prin

Art. 33 Modificările neesenţiale, adăugările, tăieturile sau adaptările

aduse în vederea selecţiei ori aranjării, precum şi corectarea
conţinutului

Art. 34 Termenele stabilite în prezentul capitol se calculează

începând cu data de 1 ianuarie a anului următor morţii autorului sau
aducerii operei

CAPITOLUL VI: Limitele exercitării dreptului de autor

Art. 35 (1) Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata

vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse
anterior la

Art. 35 1 (1) Sunt permise, fără consimţământul titularului oricărui

drept de autor sau al oricărui drept conex şi fără plata vreunei
remuneraţii,

Art. 35 2 (1) Entităţile autorizate care desfăşoară activitatea

prevăzută la art. 35 1 alin. (1) lit. b) au obligaţia stabilirii şi
respectării unor
 Art. 36 (1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul
prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimţământul
autorului, pentru

Art. 37 Transformarea unei opere, fără consimţământul autorului şi

fără plata unei remuneraţii, este permisă în următoarele cazuri: a)
dacă este o

Art. 38 (1) În scopul de a testa funcţionarea produselor la momentul

fabricării sau vânzării, societăţile reglementate de Legea societăţilor
nr.

Art. 39 (1) Cesiunea dreptului de radiodifuzare a unei opere către un

organism de radiodifuziune sau de televiziune dă dreptul acestuia să

CAPITOLUL VII: Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor

SECŢIUNEA I: Dispoziţii comune

Art. 40 (1) Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda

prin contract altor persoane numai drepturile sale
patrimoniale. (2) Cesiunea

Art. 41 În cazul cesiunii dreptului la reproducere a unei opere

se prezumă că dreptul la distribuirea copiilor unei astfel de
opere a fost, de

Art. 42 (1) Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale

trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise şi să
menţioneze, pentru fiecare

Art. 43 Existenţa şi conţinutul contractului de cesiune a

drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă
a acestuia. Fac excepţie

Art. 44 (1) Remuneraţia cuvenită în temeiul unui contract de

cesiune a drepturilor patrimoniale se stabileşte prin acordul
părţilor. Cuantumul

Art. 45 (1) În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru

operele create în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu precizate
în contractul
 Art. 46 (1) În lipsa unei convenţii contrare, titularul dreptului
de autor asupra unei opere apărute într-o publicaţie periodică
păstrează dreptul de

Art. 47 (1) În cazul contractului de comandă pentru opere

viitoare, în lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale
aparţin autorului. (2)

Art. 48 (1) Autorul poate solicita desfiinţarea contractului de

cesiune a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu
îl utilizează sau îl

SECŢIUNEA II: Contractul de editare

Art. 49 (1) Prin contractul de editare, titularul dreptului de

autor cedează editorului, în schimbul unei remuneraţii, dreptul
de a reproduce şi de a

Art. 50 Titularul dreptului de autor poate ceda editorului şi

dreptul de a autoriza traducerea şi adaptarea operei.

Art. 51 Cesiunea către editor a dreptului de a autoriza alte

persoane să adapteze opera sau să o utilizeze în orice alt mod
trebuie să facă obiectul

Art. 52 (1) Contractul de editare trebuie să cuprindă clauze cu

privire la: a) durata cesiunii; b) natura exclusivă sau
neexclusivă şi întinderea

Art. 53 (1) Editorul care a dobândit dreptul de publicare a

operei sub forma unui volum are, faţă de alţi ofertanţi similari,
la preţ egal, dreptul

Art. 54 Editorul este obligat să permită autorului să aducă

îmbunătăţiri sau alte modificări operei în cazul unei ediţii noi,
cu condiţia ca aceste

Art. 55 Editorul va putea ceda contractul de editare numai cu

consimţământul autorului.

Art. 56 Editorul este obligat să înapoieze autorului originalul

operei, originalele operelor de artă, ilustraţiile şi orice alte
 documente primite

Art. 57 (1) În lipsa unei clauze contrare, contractul de editare

va înceta după expirarea duratei stabilite sau după epuizarea
ultimei ediţii

Art. 58 (1) În cazul distrugerii operei datorită forţei majore,

autorul este îndreptăţit la o remuneraţie care îi va fi plătită
numai dacă opera s-a

SECŢIUNEA III: Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie

muzicală

Art. 59 (1) Prin contractul de reprezentare teatrală ori de

execuţie muzicală titularul dreptului de autor cedează unei
persoane fizice sau juridice

Art. 60 (1) Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie

muzicală se încheie în scris, pe o durată determinată ori pentru
un număr determinat

Art. 61 (1) Cesionarul este obligat să permită autorului să

controleze reprezentarea sau executarea operei şi să susţină în
mod adecvat realizarea

Art. 62 (1) Cesionarul este obligat să comunice periodic

titularului dreptului de autor numărul de reprezentaţii sau de
execuţii muzicale, precum şi

Art. 63 Dacă cesionarul nu reprezintă sau nu execută opera în

termenul stabilit, autorul poate solicita, potrivit dreptului
comun, desfiinţarea

SECŢIUNEA IV: Contractul de închiriere

Art. 64 (1) Prin contractul de închiriere a unei opere, autorul

se angajează să permită utilizarea, pe timp determinat, cel
puţin a unui exemplar al
PARTEA II: Dispoziţii speciale

CAPITOLUL VIII: Operele cinematografice şi alte opere audiovizuale

Art. 65 Opera audiovizuală este opera cinematografică, opera

exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice altă
operă constând

Art. 66 (1) Regizorul sau, după caz, realizatorul operei audiovizuale

este persoana fizică care, în contractul cu producătorul, îşi asumă
conducerea

Art. 67 Sunt autori ai operei audiovizuale, în condiţiile prevăzute la

art. 5, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul
scenariului,

Art. 68 (1) În cazul în care unul dintre autorii prevăzuţi la art. 67

refuză să definitiveze contribuţia sa la opera audiovizuală sau se află
în

Art. 69 (1) Dreptul la adaptarea audiovizuală este dreptul exclusiv al

titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o

Art. 70 Drepturile morale asupra operei finite sunt recunoscute

numai autorilor stabiliţi potrivit art. 67.

Art. 71 (1) Prin contractele încheiate între autorii operei

audiovizuale şi producător, în lipsa unei clauze contrare, se prezumă
că aceştia, cu

Art. 72 (1) În lipsa unei clauze contrare, remuneraţia pentru fiecare

mod de utilizare a operei audiovizuale este proporţională cu
încasările brute

CAPITOLUL IX: Programele pentru calculator

Art. 73 (1) Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru

calculator include orice expresie a unui program, programele de
aplicaţie şi sistemele

Art. 74 (1) Titularul dreptului de autor al unui program pentru

calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute
de prezenta lege,
 Art. 75 În lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor
asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai
mulţi

Art. 76 (1) În lipsa unei clauze contrare, printr-un contract de

utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că: a)
utilizatorului i se

Art. 77 În lipsa unei clauze contrare, nu sunt supuse autorizării

titularului dreptului de autor actele prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a)
şi b),

Art. 78 (1) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator

poate face, fără autorizarea titularului dreptului de autor, o copie de
arhivă

Art. 79 Autorizarea titularului dreptului de autor nu este obligatorie

atunci când reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod
este

Art. 80 Informaţiile obţinute prin aplicarea art. 79: a) nu pot fi

utilizate în alte scopuri decât la realizarea interoperabilităţii
programului

Art. 81 Dispoziţiile art. 79 şi 80 nu se aplică, dacă se cauzează un

prejudiciu titularului dreptului de autor sau utilizării normale a
programului

Art. 82 Dispoziţiile cap. VI din prezentul titlu nu se aplică

programelor pentru calculator.

CAPITOLUL X: Operele de artă plastică, de arhitectură şi fotografice

Art. 83 Persoana fizică sau juridică organizatoare a expoziţiilor de

artă răspunde de integritatea operelor expuse, luând toate măsurile
pentru

Art. 84 (1) Contractul de reproducere a unei opere de artă trebuie să

conţină indicaţii care să permită identificarea operei, cum ar fi o
descriere

Art. 85 (1) Studiile şi proiectele de arhitectură şi urbanism expuse în

 apropierea şantierului operei de arhitectură, precum şi construcţia
realizată

Art. 86 (1) Sunt considerate opere fotografice şi fotogramele

peliculelor cinematografice. (2) Nu pot beneficia de protecţia legală
a dreptului de

Art. 87 (1) Dreptul autorului unei opere fotografice de a utiliza

propria operă nu trebuie să prejudicieze drepturile autorului operei
de artă

Art. 88 (1) Fotografa unei persoane, atunci când este executată la

comandă, poate fi publicată, reprodusă de persoana fotografiată sau
de succesorii

CAPITOLUL XI: Protecţia portretului, a destinatarului corespondenţei şi a

secretului sursei de informare

Art. 89 (1) Utilizarea unei opere care conţine un portret necesită

consimţământul persoanei reprezentate în acest portret, în condiţiile
prevăzute de

Art. 90 Utilizarea unei corespondenţe adresate unei persoane

necesită consimţământul destinatarului, iar după moartea acestuia,
timp de 20 de ani, al

Art. 91 Persoana reprezentată într-un portret şi persoana destinatară

a unei corespondenţe pot exercita dreptul prevăzut la art. 10 lit. d),
în ceea

Art. 92 (1) Editorul sau producătorul, la cererea autorului, este

obligat să păstreze secretul surselor de informaţii folosite în opere şi
să nu

TITLUL II: Drepturile conexe dreptului de autor şi drepturi sui-generis

CAPITOLUL I: Dispoziţii comune

Art. 93 (1) Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere

drepturilor autorilor. Nicio dispoziţie a prezentului titlu nu trebuie
 interpretată

Art. 94 Sunt recunoscuţi şi protejaţi, ca titulari de drepturi conexe

dreptului de autor, artiştii interpreţi sau executanţi, pentru propriile

CAPITOLUL II: Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi

Art. 95 În sensul prezentei legi, prin artişti interpreţi sau executanţi se

înţelege: actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane

Art. 96 Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale: a)

dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări

Art. 97 (1) Drepturile prevăzute la art. 96 nu pot face obiectul vreunei

renunţări sau înstrăinări. (2) După moartea artistului interpret sau

Art. 98 (1) Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv
de a autoriza ori de a interzice următoarele: a) fixarea interpretării

Art. 99 (1) În sensul prezentei legi, execuţia sau interpretarea unei opere
este colectivă, în cazul în care interpretările ori execuţiile

Art. 100 În cazul unei interpretări sau execuţii efectuate de un artist, în

cadrul unui contract individual de muncă, drepturile patrimoniale

Art. 101 În lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant, care
a participat la realizarea unei opere audiovizuale, a unei

Art. 102 (1) Durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale artiştilor

interpreţi sau executanţi este de 50 de ani de la data interpretării sau

Art. 103 (1) În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a

fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la

CAPITOLUL III: Drepturile producătorilor de înregistrări sonore

Art. 104 (1) Se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă , în sensul

prezentei legi, fixarea sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuţie

Art. 105 În cazul reproducerii şi distribuirii înregistrărilor sonore,

producătorul este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe
 Art. 106 (1) În condiţiile prevăzute la art. 93 alin. (1), producătorul de
înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de

Art. 107 (1) Durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale

producătorilor de fonograme este de 50 de ani de la data primei fixări. Cu
toate

CAPITOLUL IV: Drepturile producătorilor de înregistrări audiovizuale

Art. 108 (1) Se consideră înregistrare audiovizuală sau videogramă , în

sensul prezentei legi, orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor

Art. 109 În cazul reproducerii şi distribuirii propriilor înregistrări

audiovizuale, producătorul este în drept să înscrie pe suporturile acestora,

Art. 110 (1) Producătorul unei înregistrări audiovizuale are dreptul

patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele: a)

Art. 111 (1) Durata drepturilor patrimoniale ale producătorilor de

înregistrări audiovizuale este de 50 de ani de la data primei fixări. Totuşi,
dacă

CAPITOLUL V: Dispoziţii comune autorilor, artiştilor interpreţi sau executanţi

şi producătorilor de înregistrări sonore şi audiovizuale

Art. 112 (1) Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor

publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare
sau

Art. 113 Dreptul de distribuire se epuizează o dată cu prima vânzare sau cu

primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a

Art. 114 (1) Autorii operelor susceptibile de a fi reproduse prin înregistrări

sonore sau audiovizuale pe orice tip de suport, precum şi cei ai

Art. 115 Remuneraţia compensatorie pentru copia privată se colectează de

către un organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse după

Art. 116 (1) Remuneraţia compensatorie pentru copia privată încasată de

organismele de gestiune colectoare unice se repartizează beneficiarilor,

Art. 117 Remuneraţia compensatorie pentru copia privată nu se plăteşte în

 cazul în care suporturile audio, video sau digitale neînregistrate,

Art. 118 Dispoziţiile art. 114 nu se aplică importului de suporturi şi aparate

ce permit realizarea de copii, efectuat fără scop comercial, în

Art. 119 (1) În cazul în care un autor sau un artist interpret sau executant a
transferat ori a cedat dreptul său de închiriere sau împrumut, în ceea

Art. 120 Dispoziţiile privind limitele exercitării drepturilor prevăzute la

art. 35-39 se aplică în mod corespunzător şi titularilor de drepturi

Art. 121 În cazul în care titularii de drepturi beneficiază, prin efectul legii,
de o remuneraţie obligatorie, aceştia nu se pot opune utilizărilor

Art. 122 (1) Este considerată operă orfană acea operă sau fonogramă,
prevăzută la art. 7, 8 şi art. 104 alin. (1), în cazul în care niciun titular al

Art. 123 (1) Utilizarea operelor sau fonogramelor orfane de către

biblioteci, instituţii de învăţământ şi muzee accesibile publicului, precum
şi de

Art. 124 (1) În scopul stabilirii statutului de operă orfană, instituţiile

prevăzute la art. 123 alin. (1) se asigură că pentru fiecare operă

Art. 125 Oficiul Român pentru Drepturile de Autor adoptă măsurile

necesare pentru ca informaţiile prevăzute la art. 124 alin. (10), primite din

Art. 126 (1) În cazul în care o operă sau o fonogramă este considerată
operă orfană într-un alt stat membru al Uniunii Europene, conform art.
122,

Art. 127 Nicio dispoziţie a prezentei legi, privitoare la operele orfane, nu

aduce atingere dispoziţiilor privind brevetele, mărcile înregistrate,

Art. 128 Titularul drepturilor de autor asupra unei opere sau fonograme
considerate a fi operă orfană are, în orice moment, posibilitatea de a pune

CAPITOLUL VI: Organismele de radiodifuziune şi de televiziune

SECŢIUNEA I: Drepturile organismelor de radiodifuziune şi de

televiziune

Art. 129 Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul

 patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice, cu obligaţia
pentru cel

Art. 130 (1) Prin reemitere , în sensul prezentei legi, se înţelege

emiterea simultană, de către un organism de radiodifuziune, a unui
program al

Art. 131 (1) Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au

dreptul exclusiv de a împiedica importul de copii ale propriilor
programe de

Art. 132 Durata drepturilor prevăzute în prezentul capitol este de 50

de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care
a avut

Art. 133 Dreptul de distribuire a unui program de radiodifuziune ori

de televiziune, fixat pe orice fel de suport, se epuizează odată cu
prima

Art. 134 Dispoziţiile cuprinse în art. 35, 36 şi 38 se aplică, prin

analogie, şi organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.

SECŢIUNEA II: Comunicarea publică prin satelit

Art. 135 (1) Organismele de radiodifuziune şi de televiziune, care au

ca obiect de activitate comunicarea publică a unor programe prin
satelit,

Art. 136 (1) În cazul în care semnalele purtătoare de emisiuni sau de

servicii de programe sunt difuzate sub o formă codificată,
introducerea lor în

Art. 137 (1) Titularii dreptului de autor pot cesiona drepturile lor
pentru comunicarea publică prin satelit unui organism de
radiodifuziune sau de

SECŢIUNEA III: Retransmiterea prin cablu

Art. 138 (1) Titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe

îşi pot exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea

Art. 139 Prevederile art. 138 alin. (1) nu se aplică drepturilor

 exercitate de organismele de radiodifuziune sau de televiziune cu
privire la

CAPITOLUL VII: Drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date

Art. 140 (1) Dispoziţiile prezentului capitol privesc protecţia juridică a

bazelor de date, în orice formă a lor. (2) În sensul prezentei legi, prin

Art. 141 (1) Fabricantul unei baze de date are dreptul patrimonial exclusiv
de a autoriza şi de a interzice extragerea şi/sau reutilizarea

Art. 142 (1) Fabricantul unei baze de date, care este pusă la dispoziţia
publicului prin orice modalitate, nu poate împiedica utilizarea legitimă a

Art. 143 (1) Drepturile fabricantului bazei de date iau naştere o dată cu
definitivarea bazei de date. Durata protecţiei este de 15 ani, începând cu

TITLUL III: Gestiunea şi apărarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe

CAPITOLUL I: Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor şi a drepturilor

conexe

SECŢIUNEA I: Dispoziţii generale

Art. 144 (1) Autorul sau titularul dreptului de autor sau drepturilor
conexe îşi exercită drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod
individual

Art. 145 (1) Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea

următoarelor drepturi: a) dreptul la remuneraţie compensatorie
pentru copia

Art. 146 (1) Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi: a)

dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme sau
videograme; b) dreptul

Art. 147 Drepturile recunoscute în prezentul capitol, cu excepţia

celor prevăzute la art. 145 şi 146, pot fi gestionate prin intermediul
organismelor
 Art. 148 În negocierile cu titlu individual privind drepturile
recunoscute prin prezenta lege, existenţa organismelor de gestiune
colectivă nu îi

Art. 149 (1) Autorii sau titularii de drepturi pot încredinţa, prin
contract, gestiunea drepturilor lor unor entităţi de gestiune
independente. (2)

SECŢIUNEA II: Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi

a drepturilor conexe

Art. 150 (1) Organismele de gestiune colectivă sunt, în sensul

prezentei legi, persoane juridice constituite prin liberă asociere,
având drept obiect

Art. 151 (1) Organismele de gestiune colectivă prevăzute în

prezentul capitol se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului
Român pentru

Art. 152 Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să comunice

publicului, prin mijloace de informare în masă, următoarele date: a)
categoriile

Art. 153 (1) Avizul prevăzut la art. 151 alin. (1) se acordă
organismelor de gestiune colectivă cu sediul în România, care: a)
urmează să se

Art. 154 (1) Toţi membrii organismului de gestiune colectivă au

dreptul de a participa şi dreptul de a vota în cadrul adunării generale
a membrilor.

Art. 155 (1) Organismul de gestiune colectivă are obligaţia de a

asigura posibilitatea participării şi exprimării votului pentru toţi
membrii săi în

Art. 156 (1) Darea de seamă anuală se întocmeşte în maximum 8

luni de la sfârşitul exerciţiului financiar din anul precedent. (2)
Darea de seamă

Art. 157 (1) Statutul organismului de gestiune colectivă cuprinde cel

puţin dispoziţii cu privire la: a) condiţiile de aderare şi cazurile de
refuz
 Art. 158 (1) Mandatul de gestiune colectivă este acordat direct, prin
contract scris, de către autor sau titularul de drepturi de autor sau
drepturi

Art. 159 (1) În cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un autor

sau un titular de drepturi de autor nu este asociat la niciun organism
de

Art. 160 (1) Drepturile, obligaţiile, responsabilităţile şi

incompatibilităţile directorului general, ale membrilor consiliului
director şi ale

Art. 161 (1) În scopul supravegherii şi monitorizării permanente a

activităţii desfăşurate de organismul de gestiune colectivă, de
directorul general

SECŢIUNEA III: Funcţionarea organismelor de gestiune colectivă

Art. 162 Organismele de gestiune colectivă au următoarele drepturi

şi obligaţii: a) să acţioneze în interesul membrilor pe care îi
reprezintă şi să

Art. 163 (1) În vederea iniţierii procedurilor de negociere a

metodologiilor, organismele de gestiune colectivă, utilizatorii sau
structurile

Art. 164 (1) Metodologia se negociază de către organismele de

gestiune colectivă cu reprezentanţii prevăzuţi la art. 163 alin. (3) lit.
b) şi c),

Art. 165 (1) În cazul în care părţile nu pot stabili metodologii prin
negociere, acestea pot recurge la mediere. (2) Negocierea
metodologiilor se

Art. 166 (1) Organismele de gestiune colectivă, utilizatorii sau

structurile asociative ale utilizatorilor prevăzuţi la art. 163 alin. (3)
lit. b) şi

Art. 167 Remuneraţiile stabilite în sumă fixă se pot modifica anual,

începând cu prima lună a anului următor celui în care s-au publicat

Art. 168 (1) Colectarea sumelor datorate de utilizatori sau de alţi

plătitori se face de organismul de gestiune colectivă al cărui
 repertoriu se

Art. 169 (1) Gestiunea colectivă se exercită potrivit următoarelor

reguli: a) deciziile privind metodele şi regulile de colectare a
remuneraţiilor şi

Art. 170 (1) Orice membru are dreptul de a solicita, în nume

personal sau prin reprezentant autorizat, informaţii detaliate şi
documente privind

Art. 171 Entităţile de gestiune independente au obligaţia să pună la

dispoziţia autorilor sau titularilor de drepturi cărora le gestionează

Art. 172 (1) Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să

depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de
15 zile de la

SECŢIUNEA IV: Acordarea de licenţe multiteritoriale pentru drepturile

online asupra operelor muzicale de către organismele de gestiune colectivă

Art. 173 (1) În sensul prezentei legi, prin licenţă multiteritorială se

înţelege o licenţă privind dreptul de reproducere şi dreptul de
comunicare

Art. 174 (1) La cererea furnizorilor, a altor organisme de gestiune

colectivă sau a membrilor pe care îi reprezintă, organismul de
gestiune colectivă

Art. 175 (1) Cu privire la gestionarea drepturilor online asupra

operelor muzicale licenţiate multiteritorial, organismul de gestiune
colectivă care

Art. 176 (1) Orice acord de reprezentare în baza căruia un organism

de gestiune colectivă mandatează un alt organism să acorde licenţe

Art. 177 (1) În cazul în care un organism de gestiune colectivă nu

acordă licenţe multiteritoriale pentru drepturile online asupra unor
opere

Art. 178 (1) Autorii sau titularii de drepturi care au autorizat un

organism de gestiune colectivă să le gestioneze drepturile online
asupra operelor
 Art. 179 (1) Dispoziţiile prevăzute la art. 173-178 nu se aplică în
cazul licenţelor multiteritoriale acordate de organismele de gestiune
colectivă

CAPITOLUL II: Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

Art. 180 (1) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcţionează ca

organ de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de

Art. 181 (1) Principalele atribuţii ale Oficiului Român pentru Drepturile de
Autor sunt următoarele: a) reglementează activitatea din domeniu prin

Art. 182 Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru

Drepturile de Autor potrivit prevederilor art. 181, persoana controlată este

Art. 183 (1) Activitatea de control a Oficiului Român pentru Drepturile de

Autor, prevăzută la art. 181 alin. (1) lit. h), se desfăşoară numai cu

Art. 184 (1) În cazul în care Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
constată, în urma unui control programat sau a unei sesizări, că organismul
de

CAPITOLUL III: Măsuri de protecţie, proceduri şi sancţiuni

SECŢIUNEA I: Măsuri tehnice de protecţie şi informaţii privind regimul

drepturilor

Art. 185 (1) Autorul unei opere, artistul interpret sau executant,
producătorul de fonograme ori de înregistrări audiovizuale,
organismul de

Art. 186 (1) Titularii drepturilor recunoscute prin prezenta lege pot
să furnizeze, în format electronic, asociat unei opere sau oricărui alt
obiect

SECŢIUNEA II: Proceduri şi sancţiuni

Art. 187 (1) Încălcarea drepturilor recunoscute şi protejate prin

prezenta lege atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală,
după caz,
Art. 188 (1) Titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin
prezenta lege pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme
competente,

Art. 189 (1) Titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe

poate fi reprezentat, în toate procedurile, negocierile şi actele
juridice, pe

Art. 190 Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la

3.000 lei la 30.000 lei următoarele fapte: a) încălcarea prevederilor
art. 24

Art. 191 (1) Constituie contravenţie, dacă nu reprezintă infracţiune,

şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei şi cu
confiscarea

Art. 192 (1) Sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 190 se

aplică şi persoanelor juridice. În cazul în care contravenientul,
persoana

Art. 193 (1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la

6 luni la 3 ani sau cu amendă următoarele fapte: a) realizarea, în
scopul

Art. 194 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6

luni la 3 ani sau cu amendă punerea la dispoziţia publicului, inclusiv
prin

Art. 195 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6

luni la 3 ani ori cu amendă reproducerea neautorizată pe sisteme de
calcul a

Art. 196 (1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la

o lună la un an sau cu amendă următoarele fapte comise fără
autorizarea sau

Art. 197, (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de

la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care îşi însuşeşte,
fără

Art. 198 (1) Producerea, importul, distribuirea, deţinerea, instalarea,

întreţinerea sau înlocuirea, în orice mod, a dispozitivelor de control
 al

Art. 199 (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de

la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care, fără drept,
produce,

Art. 200 (1) Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi

începută urmărirea penală, denunţă autorităţilor competente
participarea sa la o

TITLUL IV: Aplicarea legii. Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 201 Beneficiază de protecţia prevăzută de prezenta lege următoarele: a)

operele ai căror autori sunt cetăţeni români, chiar dacă nu au fost

Art. 202 Persoanele fizice sau juridice străine, titulare ale drepturilor de autor sau
ale drepturilor conexe, beneficiază de protecţia prevăzută

Art. 203 În completarea prevederilor prezentei legi se pot adopta reglementări

speciale pentru stabilirea unor măsuri, inclusiv privind aplicarea şi

Art. 204 (1) În vederea înregistrării, ca mijloc de probă, a operelor realizate în

România, se înfiinţează Registrul Naţional de Opere, administrat

Art. 205 (1) Actele juridice încheiate sub regimul legislaţiei anterioare îşi produc
toate efectele conform aceleia, cu excepţia clauzelor care

Art. 206 (1) Utilajele, schiţele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri care
servesc direct la realizarea unei opere ce dă naştere unui drept

Art. 207 Litigiile privind dreptul de autor şi drepturile conexe sunt de

competenţa organelor jurisdicţionale, potrivit prezentei legi şi dreptului

Art. 208 (1) Comisia Europeană va fi informată cu privire la intenţia de adoptare

a unor dispoziţii naţionale de reglementare a unor noi drepturi

Art. 209 Prezenta lege transpune prevederile următoarelor acte normative

comunitare: a) Directiva Consiliului 91/250/CEE din 14 mai 1991 privind

Art. 210 Organismele de gestiune colectivă care funcţionează la data intrării în

vigoare a prezentei legi sunt obligate să se conformeze
 Art. 211 Dispoziţiile prezentei legi se completează cu dispoziţiile dreptului
comun.

Art. 212 (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în
Monitorul Oficial al României **) . _____ **) Legea nr. 9/1996

Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe - REPUBLICARE

Dată act: 14-mar-1996
Emitent: Parlamentul

TITLUL I:Dreptul de autor

PARTEA I:Dispoziţii generale

CAPITOLUL I:Dispoziţii introductive

Art. 1
(1)Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra altor
opere de creaţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest
drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial.
(2)Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la
cunoştinţa publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată.
(3)Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai în condiţiile respectării prevederilor legislaţiei
naţionale în materia prelucrării datelor cu caracter personal.

Art. 2
Recunoaşterea drepturilor prevăzute în prezenta lege nu prejudiciază şi nu exclude protecţia
acordată prin alte dispoziţii legale.

CAPITOLUL II:Subiectul dreptului de autor

Art. 3
(1)Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.
(2)În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecţia acordată autorului
persoanele juridice şi persoanele fizice, altele decât autorul.
(3)Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condiţiile legii.
(4)Sunt recunoscuţi şi protejaţi ca titulari ai dreptului de autor persoanele fizice sau juridice,
care au dobândit această calitate prin moştenire sau cesiune, în condiţiile legii, precum şi
editorii de opere muzicale şi de opere scrise, pentru drepturile care le-au fost transferate în
baza unor acorduri individuale şi care au dreptul cel puţin la o parte din veniturile provenite
din drepturi.
(5)Este considerat utilizator orice persoană fizică sau juridică care întreprinde acţiuni
condiţionate de autorizarea de către autori sau titularii de drepturi, de remunerarea acestora
sau de plata unor compensaţii către aceştia şi care nu acţionează în calitate de consumator.

Art. 4
(1)Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost
adusă pentru prima dată la cunoştinţa publică.
(2)Când opera a fost adusă la cunoştinţa publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim
care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de persoana fizică sau
juridică ce o face publică având consimţământul autorului, atât timp cât acesta nu îşi
dezvăluie identitatea.

Art. 5
(1)Este operă comună opera creată de mai mulţi coautori, în colaborare.
(2)Dreptul de autor asupra operei comune aparţine coautorilor acesteia, între care unul poate
fi autorul principal, în condiţiile prezentei legi.
(3)În lipsa unei convenţii contrare, coautorii nu pot utiliza opera decât de comun acord.
Refuzul consimţământului din partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie temeinic
justificat.
(4)În cazul în care contribuţia fiecărui coautor este distinctă, aceasta poate fi utilizată separat,
cu condiţia să nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturile celorlalţi coautori.
(5)În cazul utilizării operei create în colaborare, remuneraţia se cuvine coautorilor în
proporţiile pe care aceştia le-au convenit. În lipsa unei convenţii, remuneraţia se împarte
proporţional cu părţile de contribuţie ale autorilor sau în mod egal, dacă acestea nu se pot
stabili.

Art. 6
(1)Este operă colectivă opera în care contribuţiile personale ale coautorilor formează un tot,
fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre
coautori asupra ansamblului operei create.
(2)În lipsa unei convenţii contrare, dreptul de autor asupra operei colective aparţine persoanei
fizice sau juridice din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată.

CAPITOLUL III:Obiectul dreptului de autor

Art. 7
Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul
literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de
exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt:
a)scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte
opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
b)operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare,
manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
c)compoziţiile muzicale cu sau fără text;
d)operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele;
e)operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale;
f)operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog
fotografiei;
g)operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură,
litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului,
desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări
practice;
h)operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează
proiectele de arhitectură;
i)lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în
general.

Art. 8
Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al
dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere
preexistente, şi anume:
a)traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice
alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă
intelectuală de creaţie;
b)culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile,
colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care,
prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale.

Art. 9
Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele:
a)ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare sau
conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de
preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
b)textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale
ale acestora;
c)simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi:
stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;
d)mijloacele de plată;
e)ştirile şi informaţiile de presă;
f)simplele fapte şi date.
 CAPITOLUL IV:Conţinutul dreptului de autor

Art. 10
Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:
a)dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică;
b)dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;
c)dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică;
d)dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări,
precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;
e)dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare,
prejudiciaţi prin exercitarea retractării.

Art. 11
(1)Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.
(2)După moartea autorului, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 10 lit. a), b) şi d) se
transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există
moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a
administrat drepturile autorului sau, după caz, organismului cu cel mai mare număr de
membri, din domeniul respectiv de creaţie.

Art. 12
Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi
utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.

Art. 13
Utilizarea unei opere dă naştere la drepturi patrimoniale, distincte şi exclusive, ale autorului
de a autoriza sau de a interzice:
a)reproducerea operei;
b)distribuirea operei;
c)importul în vederea comercializării pe piaţa internă a copiilor realizate, cu consimţământul
autorului, după operă;
d)închirierea operei;
e)împrumutul operei;
f)comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea
operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment
ales, în mod individual, de către public;
g)radiodifuzarea operei;
h)retransmiterea prin cablu a operei;
i)realizarea de opere derivate.

Art. 14
Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înţelege realizarea, integrală sau parţială, a uneia
ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice
mijloc şi sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a
unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.

Art. 15
(1)Prin distribuire, în sensul prezentei legi, se înţelege vânzarea sau orice alt mod de
transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum şi
oferirea publică a acestora.
(2)Dreptul de distribuire se epuizează o dată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept
de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere, pe piaţa internă, de către titularul
de drepturi sau cu consimţământul acestuia.

Art. 16
Prin import, în sensul prezentei legi, se înţelege introducerea pe piaţa internă, cu scopul
comercializării, a originalului sau a copiilor legal realizate ale unei opere fixate pe orice fel
de suport.

Art. 17
Prin închiriere, în sensul prezentei legi, se înţelege punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru
un timp limitat şi pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere.

Art. 18
(1)Prin împrumut, în sensul prezentei legi, se înţelege punerea la dispoziţie spre utilizare,
pentru un timp limitat şi fără un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei
opere prin intermediul unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop.
(2)Împrumutul efectuat prin biblioteci nu necesită autorizarea autorului şi dă dreptul acestuia
la o remuneraţie echitabilă. Acest drept nu poate face obiectul unei renunţări.
(3)Remuneraţia echitabilă prevăzută la alin. (2) nu se datorează în cazul în care împrumutul
este realizat prin bibliotecile instituţiilor de învăţământ şi prin bibliotecile publice cu acces
gratuit.
(4)Împrumutul unor opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale nu poate avea loc
decât după 6 luni de la prima distribuire a operei.
(5)Dreptul de împrumut nu se epuizează odată cu prima vânzare sau cu primul transfer de
drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere, pe piaţă, efectuat sau
consimţit de titularul de drepturi.

Art. 19
Dispoziţiile prezentei legi privind închirierea şi împrumutul nu se aplică:
a)construcţiilor rezultate din proiecte arhitecturale;
b)originalelor sau copiilor operelor de design ori de artă aplicată, utilizate pentru realizarea
produselor de consum;
c)originalelor sau copiilor operelor, realizate în scopul comunicării publice ori pentru a căror
utilizare există un contract;
d)lucrărilor de referinţă pentru consultare imediată sau pentru împrumut între instituţii;
e)operelor create de autor în cadrul contractului individual de muncă, dacă acestea sunt
utilizate de către cel care a angajat autorul, în cadrul activităţii obişnuite.

Art. 20
(1)Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin
orice mijloace tehnice, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună
un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al
cunoştinţelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate
publică de execuţie ori de prezentare directă a operei, expunerea publică a operelor de artă
plastică, de artă aplicată, fotografică şi de arhitectură, proiecţia publică a operelor
cinematografice şi a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală, prezentarea
într-un loc public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum şi
prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate.
De asemenea, se consideră publică orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau
fără fir, realizată prin punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin internet sau alte reţele de
calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la aceasta din
orice loc sau în orice moment ales în mod individual.
(2)Dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică sau punerea la dispoziţia
publicului a operelor nu se consideră epuizat prin niciun act de comunicare publică sau de
punere la dispoziţia publicului.

Art. 21
În sensul prezentei legi, prin radiodifuzare se înţelege:
a)emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune ori de televiziune, prin orice
mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, ori a
reprezentării acestora, inclusiv comunicarea ei publică prin satelit, în scopul recepţionării de
către public;
b)transmiterea unei opere sau a reprezentării acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau
prin orice alt procedeu similar, cu excepţia reţelelor de calculatoare, în scopul recepţionării ei
de către public.

Art. 22
Prin retransmiterea prin cablu, în sensul prezentei legi, se înţelege retransmiterea simultană,
nealterată şi integrală, de către un operator, prin mijloacele prevăzute la art. 21 lit. b) sau
printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru recepţionarea de către public a unei
transmisii iniţiale, cu sau fără fir, inclusiv prin satelit, de servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune, destinate recepţionării de către public.

Art. 23
Prin realizarea de opere derivate, în sensul prezentei legi, se înţelege traducerea, publicarea
în culegeri, adaptarea, precum şi orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă
aceasta constituie creaţie intelectuală.
Art. 24
(1)Autorul unei opere originale de artă grafică sau plastică ori al unei opere fotografice
beneficiază de un drept de suită, reprezentând dreptul de a încasa o cotă din preţul net de
vânzare obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări de către autor,
precum şi dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa.
(2)Dreptul menţionat la alin. (1) se aplică tuturor actelor de revânzare a unei opere originale
de artă grafică sau plastică ori a unei opere fotografice care implică, în calitate de vânzători,
cumpărători sau intermediari, saloane, galerii de artă, precum şi orice comerciant de opere de
artă.
(3)În sensul prezentei legi, copiile operelor originale de artă sau fotografice, care au fost
făcute într-un număr limitat de către însuşi autorul lor sau cu aprobarea acestuia, sunt
considerate opere de artă originale.
(4)Suma datorată în temeiul alin. (1) se calculează conform următoarelor cote, fără a
putea depăşi 12.500 euro sau contravaloarea în lei:
a)de la 300 la 3.000 euro - 5%;
b)de la 3.000,01 la 50.000 euro - 4%;
c)de la 50.000,01 la 200.000 euro - 3%;
d)de la 200.000,01 la 350.000 euro - 1%;
e)de la 350.000,01 la 500.000 euro - 0,5%;
f)peste 500.000 euro - 0,25%.
(5)Vânzătorul trebuie să îi comunice autorului informaţiile prevăzute la alin. (1), în termen de
două luni de la data vânzării, răspunzând de reţinerea procentelor sau cotelor din preţul de
vânzare, fără adăugarea altor taxe, şi de plată către autor a sumei datorate conform
prevederilor alin. (4).
(6)Beneficiarii dreptului de suită sau reprezentanţii acestora pot solicita, timp de 3 ani de la
data revânzării, persoanelor prevăzute la alin. (2) informaţii necesare pentru a asigura plata
sumelor datorate conform prevederilor alin. (4).
(7)Dreptul de suită nu poate face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.

Art. 25
Proprietarul sau posesorul unei opere este dator să permită accesul autorului operei şi să o
pună la dispoziţia acestuia, dacă acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului său de
autor şi cu condiţia ca prin aceasta să nu se aducă atingere unui interes legitim al
proprietarului sau al posesorului. În acest caz, proprietarul sau posesorul poate pretinde
autorului operei o garanţie suficientă pentru securitatea operei, asigurarea acesteia la o sumă
ce reprezintă valoarea pe piaţă a originalului, precum şi o remuneraţie corespunzătoare.

Art. 26
(1)Proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o distrugă înainte de a o oferi
autorului ei la preţul de cost al materialului.
(2)Dacă nu este posibilă returnarea originalului, proprietarul va permite autorului să facă o
copie a operei, într-o manieră corespunzătoare.
(3)În cazul unei structuri arhitecturale, autorul are numai dreptul de a face fotografii ale
operei şi de a solicita proprietarului trimiterea reproducerii proiectelor.

CAPITOLUL V:Durata protecţiei dreptului de autor

Art. 27
(1)Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice se naşte din momentul
creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare.
(2)Dacă opera este creată, într-o perioadă de timp, în părţi, serii, volume şi în orice alte forme
de dezvoltare creativă, termenul de protecţie va fi calculat, potrivit alin. (1), pentru fiecare
dintre aceste componente.

Art. 28
(1)Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 şi 24 durează tot timpul vieţii autorului, iar
după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de
70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoştinţa publică în mod legal. Dacă
nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă
mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune
colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie.
(2)Persoana care, după încetarea protecţiei dreptului de autor, aduce la cunoştinţa publică, în
mod legal, pentru prima oară, o operă nepublicată înainte beneficiază de protecţia echivalentă
cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata protecţiei acestor drepturi este de 25 de
ani, începând din momentul în care a fost adusă pentru prima oară la cunoştinţa publică în
mod legal.

Art. 29
(1)Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunoştinţa publică în mod legal,
sub pseudonim sau fără indicarea autorului, este de 70 de ani de la data aducerii la cunoştinţa
publică a acestora.
(2)În cazul în care identitatea autorului este adusă la cunoştinţa publică înainte de expirarea
termenului prevăzut la alin. (1) sau pseudonimul adoptat de autor nu lasă nicio îndoială
asupra identităţii autorului se aplică dispoziţiile art. 28 alin. (1).

Art. 30
(1)Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate în colaborare este de 70 de ani de
la moartea ultimului coautor.
(2)În cazul în care contribuţiile coautorilor sunt distincte, durata drepturilor patrimoniale
pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor.
(3)Termenul de protecţie a unei compoziţii muzicale cu text încetează după 70 de ani de la
decesul ultimului supravieţuitor dintre textier şi compozitor, indiferent dacă aceştia au fost
sau nu desemnaţi drept coautori, cu condiţia ca contribuţia adusă respectivei compoziţii
muzicale cu text să fi fost creată în mod special pentru aceasta.
Art. 31
Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este de 70 de ani de la data aducerii
operelor la cunoştinţa publică, în cazul în care aceasta nu se realizează timp de 70 de ani de la
crearea operelor, durata drepturilor patrimoniale expiră după trecerea a 70 de ani de la crearea
operelor.

Art. 32
Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii
autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o
perioadă de 70 de ani.

Art. 33
Modificările neesenţiale, adăugările, tăieturile sau adaptările aduse în vederea selecţiei ori
aranjării, precum şi corectarea conţinutului unei opere sau colecţii, care sunt necesare pentru
continuarea activităţii colecţiei în modul în care a intenţionat autorul operei, nu vor extinde
termenul de protecţie a acestei opere sau colecţii.

Art. 34
Termenele stabilite în prezentul capitol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului
următor morţii autorului sau aducerii operei la cunoştinţa publică, după caz.

CAPITOLUL VI:Limitele exercitării dreptului de autor

Art. 35
(1)Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii,
următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţa publică, cu condiţia ca
acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi
să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
a)reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative
ori pentru scopuri de siguranţă publică;
b)utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu
de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului;
c)utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de
radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv
învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor de
învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în
măsura justificată de scopul urmărit;
d)reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul
bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale sau
ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei
opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al
pierderii exemplarului unic din colecţia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;
e)reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituţiile de
învăţământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obţinerii unui
avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;
f)reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera,
distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică,
fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care
imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau
comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale;
g)reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de învăţământ,
exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executarea, cât şi accesul
publicului să fie fără plată;
h)utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate
de o autoritate publică;
i)utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul expoziţiilor cu
acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitaţiilor publice de opere de artă, ca mijloc de
promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială.

(2)În condiţiile prevăzute la alin. (1), sunt permise reproducerea, distribuirea,

radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect,
comercial sau economic:
a)de scurte extrase din articole de presă şi reportaje radiofonice sau televizate, în scopul
informării asupra problemelor de actualitate, cu excepţia celor pentru care o astfel de utilizare
este, în mod expres, rezervată;
b)de scurte fragmente ale conferinţelor, alocuţiunilor, pledoariilor şi ale altor opere de acelaşi
fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiţia ca aceste utilizări să aibă ca unic scop
informarea privind actualitatea;
c)de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informaţiilor privind evenimentele de actualitate,
dar numai în măsura justificată de scopul informării;
d)de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învăţământ sau pentru cercetare
ştiinţifică;
e)de opere, în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap şi
în limita cerută de handicapul respectiv.
(3)Sunt exceptate de la dreptul de reproducere, în condiţiile prevăzute la alin. (1), actele
provizorii de reproducere care sunt tranzitorii sau accesorii şi constituie o parte integrantă şi
esenţială a unui proces tehnic şi al căror scop unic este să permită transmiterea, în cadrul unei
reţele între terţi, de către un intermediar, sau utilizarea licită a unei opere ori a altui obiect
protejat şi care nu au o semnificaţie economică de sine stătătoare.
(4)În toate cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), f), i) şi la alin. (2) trebuie să se
menţioneze sursa şi numele autorului, cu excepţia cazului în care acest lucru se dovedeşte a fi
imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se
menţioneze şi locul unde se găseşte originalul.

Art. 351
(1)Sunt permise, fără consimţământul titularului oricărui drept de autor sau al oricărui
drept conex şi fără plata vreunei remuneraţii, reproducerea, distribuirea, comunicarea
către public, punerea la dispoziţia publicului, radiodifuzarea, închirierea şi împrumutul
unei opere sau altui obiect protejat, cu condiţia ca acestea să nu contravină exploatării
normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor, în scopul:
a)realizării, de către o persoană beneficiară sau o persoană care acţionează în numele acesteia,
a unui exemplar în format accesibil al unei opere sau al unui alt obiect protejat prin drept de
autor sau drepturi conexe, la care persoana beneficiară are acces în mod legal, pentru uzul
exclusiv al persoanei beneficiare;
b)realizării, de către o entitate autorizată, a unui exemplar în format accesibil al unei opere
sau al unui alt obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe, la care persoana
beneficiară are acces în mod legal sau comunicarea publică, punerea la dispoziţie, distribuirea
sau împrumutul, fără scop lucrativ, al unui exemplar în format accesibil către o persoană
beneficiară sau o altă entitate autorizată în scopul utilizării exclusive de către o persoană
beneficiară.

(2)Expresia persoană beneficiară prevăzută la alin. (1) înseamnă, indiferent de orice

alte dizabilităţi, o persoană care:
a)este nevăzătoare;
b)are deficienţe de vedere ce nu pot fi corectate pentru a obţine o funcţie vizuală echivalentă,
în esenţă, cu cea a unei persoane fără astfel de deficienţe şi care, drept urmare, nu poate citi
opere tipărite în aceeaşi măsură, în esenţă, ca o persoană care nu este afectată de o astfel de
deficienţă;
c)are un handicap de percepţie sau dificultăţi de citire şi, în consecinţă, nu poate să citească
opere imprimate în aceeaşi măsură, în esenţă, ca o persoană care nu suferă de un astfel de
handicap;
d)suferă de un handicap fizic ce o împiedică să ţină în mână ori să manipuleze o carte sau să
îşi concentreze privirea ori să îşi mişte ochii într-o măsură care ar fi acceptabilă în mod
obişnuit pentru citire.
(3)În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos, prevăzute la alin. (1), au
următoarele semnificaţii:
a)operă sau alt obiect protejat înseamnă o operă care se prezintă sub formă de carte,
publicaţie periodică, ziar, revistă sau alte tipuri de scrieri, notaţii, inclusiv partituri, precum şi
ilustraţiile aferente acestora, pe orice tip de suport, inclusiv în format audio, cum ar fi cărţile
audio, şi în format digital, care este protejată prin drept de autor sau drepturi conexe şi care
este publicată sau pusă sub o altă formă la dispoziţia publicului în mod legal;
b)exemplar în format accesibil înseamnă un exemplar al unei opere sau al unui alt obiect
protejat, care este realizat într-un mod sau o formă alternativă şi care îi permite persoanei
beneficiare să aibă acces la opere sau alte obiecte protejate, inclusiv acces în condiţii la fel de
viabile şi confortabile ca cele de care se bucură o persoană care nu suferă de niciuna dintre
deficienţele sau de niciunul dintre handicapurile prevăzute la alin. (2);
c)entitate autorizată înseamnă o entitate care este autorizată sau recunoscută de un stat
membru în vederea furnizării, fără scop lucrativ, către persoane beneficiare, de servicii de
educaţie, formare pedagogică, citire adaptativă sau acces la informaţii, incluzând şi instituţiile
publice sau organizaţiile fără scop lucrativ, care oferă aceleaşi servicii persoanelor
beneficiare ca una dintre activităţile lor de bază sau dintre obligaţiile lor instituţionale, sau ca
parte a misiunilor acestora de interes public. În scopul luării în evidenţă, entităţile autorizate
au obligaţia să notifice Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, care urmează să comunice
informaţiile către punctul central de acces al Uniunii Europene şi către punctul de acces la
informaţii instituit de Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale pentru Proprietate
Intelectuală.
(4)În vederea realizării unui exemplar în format accesibil în conformitate cu prevederile
alin. (1) sunt exceptate de la dreptul de reproducere:
a)orice acte necesare pentru a modifica, a converti sau a adapta o operă sau alt obiect protejat
prin drept de autor sau drepturi conexe;
b)furnizarea mijloacelor necesare pentru a parcurge informaţiile într-un exemplar în format
accesibil;
c)modificările care ar putea fi necesare atunci când formatul unei opere sau al unui alt obiect
protejat este deja accesibil pentru anumite persoane beneficiare, în timp ce ar putea să nu fie
accesibil pentru alte persoane beneficiare, din cauza diferitelor deficienţe sau handicapuri sau
a diferitelor grade ale respectivelor deficienţe sau handicapuri.
(5)Utilizările prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure şi să respecte integritatea operei sau
obiectelor protejate prin drept de autor sau prin drepturi conexe, ţinând seama în mod
corespunzător de modificările necesare pentru ca opera sau alt obiect al protecţiei să devină
utilizabile în formatul accesibil.
(6)Orice dispoziţie contractuală care are drept scop înlăturarea sau limitarea în orice mod a
utilizărilor permise conform alin. (1) este nulă de drept.

Art. 352
(1)Entităţile autorizate care desfăşoară activitatea prevăzută la art. 351 alin. (1) lit. b) au
obligaţia stabilirii şi respectării unor proceduri clare şi transparente cu ocazia
îndeplinirii următoarelor obligaţii:
a)distribuie, comunică şi pun la dispoziţie exemplare în format accesibil numai către
persoanele beneficiare sau alte entităţi autorizate;
b)adoptă măsurile corespunzătoare pentru a descuraja reproducerea, distribuţia, comunicarea
către public sau punerea la dispoziţia publicului în mod neautorizat a exemplarelor în format
accesibil;
c)dă dovadă de grija cuvenită atunci când tratează operele sau alte obiecte protejate, precum
şi exemplarele în format accesibil ale acestora şi ţine evidenţa acestor operaţiuni;
d)publică şi actualizează, pe site-ul propriu, dacă este cazul, sau prin intermediul altor canale
online sau offline, informaţii cu privire la modul în care îşi respectă obligaţiile prevăzute la
lit. a)-c);
e)respectă dispoziţiile legale cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal ale
persoanelor beneficiare.

(2)Orice persoană beneficiară sau entitate autorizată, din România sau din alt stat membru al
Uniunii Europene, are dreptul să obţină, de la o entitate autorizată care desfăşoară activitatea
prevăzută la art. 351 alin. (1) lit. b) şi care are sediul în România, un exemplar în format
accesibil al unei opere sau alt obiect protejat, dacă acesta este disponibil.
(3)Entităţile autorizate din România au posibilitatea să solicite şi să obţină de la o entitate
autorizată din alt stat membru al Uniunii Europene un exemplar în format accesibil al unei
opere sau al altui obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe sau accesul la un
astfel de exemplar, în condiţiile legii naţionale a statului respectiv.
(4)La cererea persoanelor beneficiare, a altor entităţi autorizate sau a titularilor de
drepturi de autor, entitatea autorizată care desfăşoară activitatea prevăzută la art. 351
alin. (1) lit. b) este obligată să pună la dispoziţie, într-o formă accesibilă, următoarele
informaţii:
a)lista operelor sau a altor obiecte protejate prin drept de autor sau drepturi conexe, pentru
care dispune de exemplare în format accesibil, precizând formatele disponibile;
b)numele şi datele de contact referitoare la entităţile autorizate cu care a efectuat schimburi
de exemplare în format accesibil.
(5)Exportul de exemplar în format accesibil, efectuat de o entitate autorizată stabilită într-un
stat membru către o ţară terţă, care este parte la Tratatul de la Marrakesh, precum şi importul
de asemenea exemplare, dintr-o ţară terţă, membră a Tratatului de la Marrakesh, efectuat de o
persoană beneficiară sau de o entitate autorizată dintr-un stat membru, se efectuează în
condiţiile Regulamentului (UE) 2017/1.563 al Parlamentului European şi al Consiliului din
13 septembrie 2017 privind schimbul transfrontalier între Uniune şi ţările terţe de exemplare
în format accesibil ale anumitor opere şi ale altor obiecte ale protecţiei prin drept de autor şi
drepturi conexe în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficienţe de vedere sau cu
dificultăţi de citire a materialelor imprimate.

Art. 36
(1)Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei
opere fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei
familii, cu condiţia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţa publică, iar reproducerea să
nu contravină utilizării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul
drepturilor de utilizare.
(2)Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se
pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum şi pentru aparatele concepute
pentru realizarea de copii, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie
compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi.

Art. 37
Transformarea unei opere, fără consimţământul autorului şi fără plata unei remuneraţii, este
permisă în următoarele cazuri:
a)dacă este o transformare privată, care nu este destinată şi nu este pusă la dispoziţia
publicului;
b)dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiţia ca rezultatul să nu
creeze confuzie în ce priveşte opera originală şi autorul acesteia;
c)dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor;
d)dacă rezultatul transformării este o prezentare rezumativă a operelor în scop didactic, cu
menţionarea autorului.

Art. 38
(1)În scopul de a testa funcţionarea produselor la momentul fabricării sau vânzării, societăţile
reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, care produc ori vând înregistrări sonore sau audiovizuale, echipament pentru
reproducerea ori comunicarea publică a acestora, precum şi echipament pentru receptarea de
emisiuni de radio şi de televiziune pot reproduce şi prezenta extrase din opere, cu condiţia ca
aceste operaţiuni să fie reduse la dimensiunile necesare testării.
(2)Pentru supravegherea utilizării repertoriului propriu de către terţi, organismele de gestiune
colectivă pot monitoriza prin orice mijloace activitatea utilizatorilor, fără a fi necesară
autorizarea acestora şi fără plată, putând solicita în acest scop şi informaţii de interes public,
deţinute, potrivit legii, de instituţiile publice competente.

Art. 39
(1)Cesiunea dreptului de radiodifuzare a unei opere către un organism de radiodifuziune sau
de televiziune dă dreptul acestuia să înregistreze opera pentru nevoile propriilor emisiuni, în
scopul realizării, o singură dată, a radiodifuzării autorizate. În cazul unei noi radiodifuzări a
operei astfel înregistrate, este necesară o nouă autorizare din partea autorilor, în schimbul
unei remuneraţii care nu poate face obiectul unei renunţări. Dacă în termen de 6 luni de la
prima radiodifuzare nu se solicită această autorizare, înregistrarea trebuie distrusă.
(2)În cazul înregistrărilor temporare ale unor opere realizate prin mijloace proprii de
organismele de radiodifuziune sau de televiziune pentru propriile emisiuni, conservarea
acestor înregistrări în arhivele oficiale este permisă în cazul în care prezintă o valoare
documentară deosebită.

CAPITOLUL VII:Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor

SECŢIUNEA I:Dispoziţii comune

Art. 40
(1)Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai
drepturile sale patrimoniale.
(2)Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitată la anumite drepturi, pentru
un anumit teritoriu şi pentru o anumită durată.
(3)Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite
prin cesiune exclusivă ori neexclusivă.
(4)În cazul cesiunii exclusive, însuşi titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în
modalităţile, pe termenul şi pentru teritoriul convenite cu cesionarul şi nici nu mai poate
transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fi
expres prevăzut în contract.
(5)În cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor poate utiliza el însuşi opera şi
poate transmite dreptul neexclusiv şi altor persoane.
(6)Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul său unei alte persoane decât cu
consimţământul expres al cedentului.
(7)Cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale ale titularului dreptului de autor nu are
niciun efect asupra celorlalte drepturi ale sale, dacă nu s-a convenit altfel.
(8)Consimţământul menţionat la alin. (6) nu este necesar în cazul în care cesionarul, persoană
juridică, se transformă prin una dintre modalităţile prevăzute de lege.

Art. 41
În cazul cesiunii dreptului la reproducere a unei opere se prezumă că dreptul la distribuirea
copiilor unei astfel de opere a fost, de asemenea, cesionat, cu excepţia dreptului la import,
dacă nu se prevede altfel prin contract.

Art. 42
(1)Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevadă drepturile patrimoniale
transmise şi să menţioneze, pentru fiecare dintre acestea, modalităţile de utilizare, durata şi
întinderea cesiunii, precum şi remuneraţia titularului dreptului de autor. Absenţa oricăreia
dintre aceste prevederi dă dreptul părţii interesate de a cere rezilierea contractului.
(2)Cesiunea drepturilor patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului,
nominalizate sau nenominalizate, este lovită de nulitate absolută.

Art. 43
Existenţa şi conţinutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai
prin forma scrisă a acestuia. Fac excepţie contractele având drept obiect opere utilizate în
presă.

Art. 44
(1)Remuneraţia cuvenită în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se
stabileşte prin acordul părţilor. Cuantumul remuneraţiei se calculează fie proporţional cu
încasările provenite din utilizarea operei, fie în sumă fixă sau în orice alt mod.
(2)Când remuneraţia nu a fost stabilită prin contract, autorul poate solicita organelor
jurisdicţionale competente, potrivit legii, stabilirea remuneraţiei. Aceasta se va face avându-
se în vedere sumele plătite uzual pentru aceeaşi categorie de opere, destinaţia şi durata
utilizării, precum şi alte circumstanţe ale cazului.
(3)În cazul unei disproporţii evidente între remuneraţia autorului operei şi beneficiile celui
care a obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor
jurisdicţionale competente revizuirea contractului sau mărirea convenabilă a remuneraţiei.
(4)Autorul nu poate să renunţe anticipat la exerciţiul dreptului prevăzut la alin. (3).
Art. 45
(1)În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create în îndeplinirea atribuţiilor
de serviciu precizate în contractul individual de muncă, drepturile patrimoniale aparţin
autorului operei create. În acest caz, autorul poate autoriza utilizarea operei de către terţi,
numai cu consimţământul angajatorului şi cu recompensarea acestuia pentru contribuţia la
costurile creaţiei. Utilizarea operei de către angajator, în cadrul obiectului de activitate, nu
necesită autorizarea angajatului autor.
(2)În cazul în care clauza prevăzută la alin. (1) există, aceasta urmează să cuprindă termenul
pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor. În absenţa precizării
termenului, acesta este de trei ani de la data predării operei.
(3)După expirarea termenelor prevăzute la alin. (2), în lipsa unei clauze contrare, angajatorul
este îndreptăţit să îi pretindă autorului plata unei cote rezonabile din veniturile obţinute din
utilizarea operei sale, pentru a compensa costurile suportate de angajator pentru crearea
operei de către angajat, în cadrul atribuţiilor de serviciu.
(4)La expirarea termenului menţionat la alin. (2) drepturile patrimoniale revin autorului.
(5)Autorul unei opere create în cadrul unui contract individual de muncă îşi păstrează dreptul
exclusiv de utilizare a operei, ca parte din ansamblul creaţiei sale.

Art. 46
(1)În lipsa unei convenţii contrare, titularul dreptului de autor asupra unei opere apărute într-o
publicaţie periodică păstrează dreptul de a o utiliza sub orice formă, cu condiţia să nu
prejudicieze publicaţia în care a apărut opera.
(2)În lipsa unei convenţii contrare, titularul dreptului de autor poate dispune liber de operă,
dacă aceasta nu a fost publicată în termen de o lună de la data acceptării, în cazul unui
cotidian, sau în termen de 6 luni, în cazul altor publicaţii.

Art. 47
(1)În cazul contractului de comandă pentru opere viitoare, în lipsa unei clauze contrare,
drepturile patrimoniale aparţin autorului.
(2)Contractul de comandă a unei opere viitoare trebuie să cuprindă atât termenul de predare,
cât şi termenul de acceptare a operei.
(3)Persoana care comandă opera are dreptul să denunţe contractul dacă opera nu îndeplineşte
condiţiile stabilite. În caz de denunţare a contractului, sumele încasate de autor îi rămân
acestuia. Dacă, în vederea creării unei opere care a făcut obiectul unui contract de comandă,
s-au executat lucrări pregătitoare, autorul are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate.

Art. 48
(1)Autorul poate solicita desfiinţarea contractului de cesiune a dreptului patrimonial în cazul
în care cesionarul nu îl utilizează sau îl utilizează într-o măsură insuficientă şi dacă, prin
aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil.
(2)Autorul nu poate solicita desfiinţarea contractului de cesiune, dacă motivele de neutilizare
sau de utilizare insuficientă se datorează propriei culpe, faptei unui terţ, unui caz fortuit sau
de forţă majoră.
(3)Desfiinţarea contractului de cesiune, menţionată la alin. (1), nu poate fi solicitată înainte
de expirarea a 2 ani de la data cesionării dreptului patrimonial asupra unei opere. În cazul
operelor cedate pentru publicaţiile cotidiene, acest termen va fi de 3 luni, iar în cazul
publicaţiilor periodice, de un an.
(4)Proprietarul originalului unei opere de artă plastică sau fotografică are dreptul să o expună
public, chiar dacă aceasta nu a fost adusă la cunoştinţa publică, în afara cazului în care
autorul a exclus în mod expres acest drept prin actul de înstrăinare a originalului.
(5)Autorul nu poate renunţa anticipat la exercitarea dreptului său de a solicita desfiinţarea
contractului de cesiune menţionat la alin. (1).
(6)Dobândirea proprietăţii asupra suportului material al operei nu conferă prin ea însăşi un
drept de utilizare asupra operei.

SECŢIUNEA II:Contractul de editare

Art. 49
(1)Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul unei
remuneraţii, dreptul de a reproduce şi de a distribui opera.
(2)Nu constituie contract de editare convenţia prin care titularul dreptului de autor îl
împuterniceşte, pe cheltuiala sa, pe un editor, pentru a reproduce şi, eventual, a distribui
opera.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2) se aplică prevederile de drept comun referitoare la
contractul de antrepriză.

Art. 50
Titularul dreptului de autor poate ceda editorului şi dreptul de a autoriza traducerea şi
adaptarea operei.

Art. 51
Cesiunea către editor a dreptului de a autoriza alte persoane să adapteze opera sau să o
utilizeze în orice alt mod trebuie să facă obiectul unei prevederi contractuale exprese.

Art. 52
(1)Contractul de editare trebuie să cuprindă clauze cu privire la:
a)durata cesiunii;
b)natura exclusivă sau neexclusivă şi întinderea teritorială a cesiunii;
c)numărul maxim şi minim al exemplarelor;
d)remuneraţia autorului, stabilită în condiţiile prezentei legi;
e)numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit;
f)termenul pentru apariţia şi difuzarea exemplarelor fiecărei ediţii sau, după caz, ale fiecărui
tiraj;
g)termenul de predare a originalului operei de către autor;
h)procedura de control al numărului de exemplare produse de către editor.
(2)Absenţa oricăreia dintre clauzele prevăzute la lit. a), b) şi d) dă dreptul părţii interesate de
a cere anularea contractului.

Art. 53
(1)Editorul care a dobândit dreptul de publicare a operei sub forma unui volum are, faţă de
alţi ofertanţi similari, la preţ egal, dreptul prioritar de publicare a operei în formă electronică.
Editorul trebuie să opteze în scris, în cel mult 30 de zile de la primirea ofertei scrise a
autorului.
(2)Dreptul menţionat la alin. (1) este valabil timp de 3 ani de la data publicării operei.

Art. 54
Editorul este obligat să permită autorului să aducă îmbunătăţiri sau alte modificări operei în
cazul unei ediţii noi, cu condiţia ca aceste îmbunătăţiri sau modificări să nu mărească esenţial
costurile editorului şi să nu schimbe caracterul operei, dacă în contract nu se prevede altfel.

Art. 55
Editorul va putea ceda contractul de editare numai cu consimţământul autorului.

Art. 56
Editorul este obligat să înapoieze autorului originalul operei, originalele operelor de artă,
ilustraţiile şi orice alte documente primite pentru publicare, dacă nu s-a convenit altfel.

Art. 57
(1)În lipsa unei clauze contrare, contractul de editare va înceta după expirarea duratei stabilite
sau după epuizarea ultimei ediţii convenite.
(2)Se consideră epuizate ediţia sau tirajul al căror număr de exemplare nevândute este mai
mic de 5% din numărul total de exemplare şi, în orice caz, dacă este mai mic de 100 de
exemplare.
(3)Dacă editorul nu publică opera în termenul convenit, autorul poate solicita, potrivit
dreptului comun, desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare. În acest caz, autorul
păstrează remuneraţia primită sau, după caz, poate solicita plata remuneraţiei integrale
prevăzute în contract.
(4)Dacă termenul pentru publicarea operei nu este prevăzut în contract, editorul este obligat
să o publice în termen de cel mult un an de la data acceptării acesteia.
(5)În cazul în care editorul intenţionează să distrugă copiile operei, rămase în stoc după o
perioadă de 2 ani de la data publicării, şi dacă în contract nu se prevede o altă perioadă, acesta
este obligat să le ofere mai întâi autorului.

Art. 58
(1)În cazul distrugerii operei datorită forţei majore, autorul este îndreptăţit la o remuneraţie
care îi va fi plătită numai dacă opera s-a publicat.
(2)Dacă o ediţie pregătită este distrusă total, datorită forţei majore, înainte de a fi pusă în
circulaţie, editorul este îndreptăţit să pregătească o ediţie nouă, iar autorul va avea drept de
remuneraţie numai pentru una dintre aceste ediţii.
(3)Dacă o ediţie pregătită este distrusă parţial, datorită forţei majore, înainte de a fi pusă în
circulaţie, editorul este îndreptăţit să reproducă, fără plata remuneraţiei către autor, numai
atâtea copii câte au fost distruse.

SECŢIUNEA III:Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală

Art. 59
(1)Prin contractul de reprezentare teatrală ori de execuţie muzicală titularul dreptului de autor
cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta ori de a executa în public o
operă actuală sau viitoare, literară, dramatică, muzicală, dramatico-muzicală, coregrafică ori o
pantomimă, în schimbul unei remuneraţii, iar cesionarul se obligă să o reprezinte ori să o
execute în condiţiile convenite.
(2)Se pot încheia contracte generale de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală şi prin
intermediul organismelor de gestiune colectivă, în condiţiile prevăzute la art. 162 lit. d).

Art. 60
(1)Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală se încheie în scris, pe o durată
determinată ori pentru un număr determinat de comunicări publice.
(2)Contractul trebuie să prevadă termenul în care va avea loc premiera sau singura
reprezentare ori execuţie a operei, după caz, caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii,
teritoriul, precum şi remuneraţia autorului.
(3)Întreruperea reprezentărilor sau execuţiilor timp de 2 ani consecutivi, dacă nu s-a prevăzut
un alt termen prin contract, dă dreptul autorului de a solicita rezilierea contractului şi daune
pentru neexecutare, potrivit dreptului comun.
(4)Beneficiarul unui contract de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală nu îl poate
ceda unui terţ, organizator de spectacole, fără consimţământul scris al autorului sau al
reprezentantului său, în afară de cazul cesiunii concomitente, totală sau parţială, a acestei
activităţi.

Art. 61
(1)Cesionarul este obligat să permită autorului să controleze reprezentarea sau executarea
operei şi să susţină în mod adecvat realizarea condiţiilor tehnice pentru interpretarea lucrării.
De asemenea, cesionarul trebuie să trimită autorului programul, afişele şi alte materiale
tipărite, recenzii publice despre spectacol, dacă nu este prevăzut altfel în contract.
(2)Cesionarul este obligat să asigure reprezentarea sau executarea publică a operei în condiţii
tehnice adecvate, precum şi respectarea drepturilor autorului.

Art. 62
(1)Cesionarul este obligat să comunice periodic titularului dreptului de autor numărul de
reprezentaţii sau de execuţii muzicale, precum şi situaţia încasărilor. În acest scop, contractul
de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală trebuie să prevadă şi perioadele de
comunicare, dar nu mai puţin de o dată pe an.
(2)Cesionarul trebuie să plătească autorului, la termenele prevăzute în contract, sumele în
cuantumul convenit.

Art. 63
Dacă cesionarul nu reprezintă sau nu execută opera în termenul stabilit, autorul poate solicita,
potrivit dreptului comun, desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare. În această
situaţie, autorul păstrează remuneraţia primită sau, după caz, poate solicita plata remuneraţiei
integrale prevăzute în contract.

SECŢIUNEA IV:Contractul de închiriere

Art. 64
(1)Prin contractul de închiriere a unei opere, autorul se angajează să permită utilizarea, pe
timp determinat, cel puţin a unui exemplar al operei sale, în original sau în copie, în special
programe pentru calculator ori opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale.
Beneficiarul dreptului de închiriere se angajează să plătească o remuneraţie autorului pe
perioada cât foloseşte acel exemplar al operei.
(2)Contractul de închiriere a unei opere este supus dispoziţiilor de drept comun privind
contractul de locaţiune.
(3)Autorul păstrează dreptul de autor asupra operei închiriate, cu excepţia dreptului de
distribuire, dacă nu s-a convenit altfel.

PARTEA II:Dispoziţii speciale

CAPITOLUL VIII:Operele cinematografice şi alte opere audiovizuale

Art. 65
Opera audiovizuală este opera cinematografică, opera exprimată printr-un procedeu similar
cinematografiei sau orice altă operă constând dintr-o succesiune de imagini în mişcare,
însoţite sau nu de sunete.

Art. 66
(1)Regizorul sau, după caz, realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică care, în
contractul cu producătorul, îşi asumă conducerea creării şi realizării operei audiovizuale, în
calitate de autor principal.
(2)Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce îşi asumă
responsabilitatea producerii operei şi, în această calitate, organizează realizarea operei şi
furnizează mijloacele necesare tehnice şi financiare.
(3)Pentru realizarea unei opere audiovizuale, forma scrisă a contractului dintre producător şi
autorul principal este obligatorie.
Art. 67
Sunt autori ai operei audiovizuale, în condiţiile prevăzute la art. 5, regizorul sau realizatorul,
autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru
opera audiovizuală şi autorul grafic pentru operele de animaţie sau al secvenţelor de animaţie,
când acestea din urmă reprezintă o parte importantă a operei. În contractul dintre
producătorul şi regizorul sau realizatorul operei părţile pot conveni să fie incluşi ca autori ai
operei audiovizuale şi alţi creatori care au contribuit substanţial la crearea acesteia.

Art. 68
(1)În cazul în care unul dintre autorii prevăzuţi la art. 67 refuză să definitiveze contribuţia sa
la opera audiovizuală sau se află în imposibilitatea de a o face, el nu se va putea opune
folosirii acesteia în vederea definitivării operei audiovizuale. Acest autor va avea dreptul la
remuneraţie pentru contribuţia avută.
(2)Opera audiovizuală se consideră finită când versiunea definitivă a fost stabilită de comun
acord între autorul principal şi producător.
(3)Este interzisă distrugerea suportului original al versiunii definitive a operei audiovizuale în
forma copiei-standard.
(4)Autorii operei audiovizuale, alţii decât autorul principal, nu se pot opune aducerii la
cunoştinţa publică, precum şi utilizării specifice a versiunii definitive a operei, integral sau
parţial.

Art. 69
(1)Dreptul la adaptarea audiovizuală este dreptul exclusiv al titularului dreptului de autor
asupra unei opere preexistente de a o transforma sau de a o include într-o operă audiovizuală.
(2)Cesiunea dreptului prevăzut la alin. (1) se poate face numai pe baza unui contract scris
între titularul dreptului de autor şi producătorul operei audiovizuale, distinct de contractul de
editare a operei.
(3)Prin încheierea contractului de adaptare, titularul dreptului de autor asupra unei opere
preexistente transferă unui producător dreptul exclusiv de transformare şi de includere a
operei respective într-o operă audiovizuală.
(4)Autorizarea acordată de titularul dreptului de autor asupra operei preexistente trebuie să
prevadă expres condiţiile producţiei, difuzării şi proiecţiei operei audiovizuale.

Art. 70
Drepturile morale asupra operei finite sunt recunoscute numai autorilor stabiliţi potrivit art.
67.

Art. 71
(1)Prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale şi producător, în lipsa unei
clauze contrare, se prezumă că aceştia, cu excepţia autorilor muzicii special create, îi cedează
producătorului drepturile exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său, prevăzute la
art. 13, precum şi dreptul de a autoriza dublarea şi subtitrarea, în schimbul unei remuneraţii
echitabile.
(2)În lipsa unei clauze contrare, autorii operei audiovizuale, precum şi alţi autori ai unor
contribuţii la aceasta, îşi păstrează toate drepturile de utilizare separată a propriilor
contribuţii, precum şi dreptul de a autoriza şi/sau de a interzice utilizări în afară celei
specifice a operei, integral sau parţial, cum ar fi utilizarea unor fragmente din opera
cinematografică pentru publicitate, alta decât pentru promovarea operei, în condiţiile
prezentei legi.

Art. 72
(1)În lipsa unei clauze contrare, remuneraţia pentru fiecare mod de utilizare a operei
audiovizuale este proporţională cu încasările brute rezultate din utilizarea operei.
(2)Producătorul este obligat să remită autorilor, periodic, situaţia încasărilor percepute după
fiecare mod de utilizare. Autorii primesc remuneraţiile cuvenite fie prin intermediul
producătorului, fie direct de la utilizatori, fie prin organismele de gestiune colectivă a
drepturilor de autor, pe baza contractelor generale încheiate de acestea cu utilizatorii. Pentru
dreptul de închiriere, autorii primesc remuneraţia conform prevederilor art. 119.
(3)Dacă producătorul nu finalizează opera audiovizuală în timp de cinci ani de la încheierea
contractului sau nu difuzează opera audiovizuală într-un an de la finalizarea acesteia,
coautorii pot cere rezilierea contractului, dacă nu s-a convenit altfel.

CAPITOLUL IX:Programele pentru calculator

Art. 73
(1)Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui
program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie
în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele.
(2)Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau
la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza
interfeţelor sale, nu sunt protejate.

Art. 74
(1)Titularul dreptului de autor al unui program pentru calculator beneficiază în mod
corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu,
îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza şi de a autoriza:
a)reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin orice
mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de
instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afişarea sau transmiterea în reţea;
b)traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru
calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia drepturile
persoanei care transformă programul pentru calculator;
c)distribuirea şi închirierea originalului sau ale copiilor, sub orice formă, ale unui program
pentru calculator.
(2)Prima vânzare a copiei unui program pentru calculator pe piaţa internă de către titularul
drepturilor sau cea făcută cu consimţământul acestuia epuizează dreptul exclusiv de
autorizare a distribuirii acestei copii pe piaţa internă.

Art. 75
În lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru
calculator, create de unul sau de mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori
după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă.

Art. 76
(1)În lipsa unei clauze contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru
calculator se prezumă că:
a)utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator;
b)utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru
calculator.

(2)Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transferul

dreptului de autor asupra acestuia.

Art. 77
În lipsa unei clauze contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele
prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a) şi b), dacă acestea sunt necesare pentru a permite
dobânditorului legitim să utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător
destinaţiei sale, inclusiv pentru corectarea erorilor.

Art. 78
(1)Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea
titularului dreptului de autor, o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în care aceasta
este necesara pentru asigurarea utilizării programului.
(2)Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea
titularului dreptului de autor, să analizeze, să studieze sau să testeze funcţionarea acestui
program, în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricărui element al
acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operaţiuni de instalare, afişare, rulare sau executare,
transmitere ori stocare a programului, operaţiuni pe care este în drept să le efectueze.
(3)Dispoziţiile art. 10 lit. e) nu se aplică programelor pentru calculator.

Art. 79
Autorizarea titularului dreptului de autor nu este obligatorie atunci când reproducerea codului
sau traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru obţinerea informaţiilor necesare
interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, dacă
sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)actele de reproducere şi de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deţine dreptul de
utilizare a unei copii a programului sau de o persoană care îndeplineşte aceste acţiuni în
numele celei dintâi, fiind abilitată în acest scop;
b)informaţiile necesare interoperabilităţii nu sunt uşor şi rapid accesibile persoanelor
prevăzute la lit. a);
c)actele prevăzute la lit. a) sunt limitate la părţile de program necesare interoperabilităţii.

Art. 80
Informaţiile obţinute prin aplicarea art. 79:
a)nu pot fi utilizate în alte scopuri decât la realizarea interoperabilităţii programului pentru
calculator, creat independent;
b)nu pot fi comunicate altor persoane, în afara cazului în care comunicarea se dovedeşte
necesară interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent;
c)nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru
calculator, a cărui expresie este fundamental similară, sau pentru orice alt act ce aduce
atingere drepturilor titularului dreptului de autor.

Art. 81
Dispoziţiile art. 79 şi 80 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de
autor sau utilizării normale a programului pentru calculator.

Art. 82
Dispoziţiile cap. VI din prezentul titlu nu se aplică programelor pentru calculator.

CAPITOLUL X:Operele de artă plastică, de arhitectură şi fotografice

Art. 83
Persoana fizică sau juridică organizatoare a expoziţiilor de artă răspunde de integritatea
operelor expuse, luând toate măsurile pentru înlăturarea oricărui risc.

Art. 84
(1)Contractul de reproducere a unei opere de artă trebuie să conţină indicaţii care să permită
identificarea operei, cum ar fi o descriere sumară, o schiţă, un desen, o fotografie, precum şi
referiri la semnătura autorului.
(2)Reproducerile nu vor putea fi puse în vânzare fără ca titularul dreptului de autor să fi
aprobat exemplarul ce i-a fost supus spre examinare.
(3)Pe toate exemplarele trebuie să figureze numele ori pseudonimul autorului sau orice alt
semn convenit care să permită identificarea acestuia.
(4)Modelele originale şi alte elemente ce au servit celui care a făcut reproducerile trebuie să
fie restituite deţinătorului cu orice titlu al acestora, dacă nu s-a convenit altfel.
(5)Instrumentele special create pentru reproducerea operei trebuie să fie distruse sau făcute
inutilizabile, dacă titularul dreptului de autor asupra operei nu le achiziţionează şi dacă nu s-a
convenit altfel.
Art. 85
(1)Studiile şi proiectele de arhitectură şi urbanism expuse în apropierea şantierului operei de
arhitectură, precum şi construcţia realizată după acestea trebuie să poarte scris numele
autorului, la loc vizibil, dacă prin contract nu s-a convenit altfel.
(2)Construirea unei opere de arhitectură, realizată total sau parţial după un alt proiect, nu
poate fi făcută decât cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect.

Art. 86
(1)Sunt considerate opere fotografice şi fotogramele peliculelor cinematografice.
(2)Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor fotografiile unor scrisori, acte,
documente de orice fel, desene tehnice şi altele asemenea.

Art. 87
(1)Dreptul autorului unei opere fotografice de a utiliza propria operă nu trebuie să
prejudicieze drepturile autorului operei de artă reproduse în opera fotografică.
(2)Drepturile patrimoniale asupra operei fotografice, care a fost creată în executarea unui
contract individual de muncă sau la comandă, se prezumă că aparţin, pentru o perioadă de 3
ani, celui care angajează sau persoanei care a făcut comanda, dacă prin contract nu s-a
prevăzut altfel.
(3)Înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor
patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dacă prin contract nu s-a
prevăzut altfel.

Art. 88
(1)Fotografa unei persoane, atunci când este executată la comandă, poate fi publicată,
reprodusă de persoana fotografiată sau de succesorii săi, fără consimţământul autorului, dacă
nu s-a convenit altfel.
(2)Dacă numele autorului figurează pe exemplarul original al fotografiei, el trebuie să fie
menţionat şi pe reproduceri.

CAPITOLUL XI:Protecţia portretului, a destinatarului corespondenţei şi a secretului

sursei de informare

Art. 89
(1)Utilizarea unei opere care conţine un portret necesită consimţământul persoanei
reprezentate în acest portret, în condiţiile prevăzute de art. 73, 74 şi 79 din Codul civil*).
De asemenea, autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă
ori să o utilizeze fără consimţământul succesorilor persoanei reprezentate, timp de 20
de ani după moartea acesteia, cu respectarea şi a dispoziţiilor art. 79 din Codul civil*).
____
*)
A se vedea Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu modificările ulterioare.
(2)În lipsa unei clauze contrare, consimţământul nu este necesar dacă persoana
reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remuneraţie pentru a poza
pentru acel portret. De asemenea, existenţa consimţământului se prezumă în condiţiile
art. 76 din Codul civil*).
____
*)
A se vedea Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu modificările ulterioare.

Art. 90
Utilizarea unei corespondenţe adresate unei persoane necesită consimţământul destinatarului,
iar după moartea acestuia, timp de 20 de ani, al succesorilor săi, dacă destinatarul nu a dorit
altfel, în toate cazurile, sunt deopotrivă aplicabile dispoziţiile art. 71 alin. (1) şi (2), art. 72, 74
şi 79 din Codul civil*).
____
*)
A se vedea Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu modificările ulterioare.

Art. 91
Persoana reprezentată într-un portret şi persoana destinatară a unei corespondenţe pot exercita
dreptul prevăzut la art. 10 lit. d), în ceea ce priveşte utilizarea operei ce conţine portretul sau a
corespondenţei, după caz.

Art. 92
(1)Editorul sau producătorul, la cererea autorului, este obligat să păstreze secretul surselor de
informaţii folosite în opere şi să nu publice documentele referitoare la acestea.
(2)Dezvăluirea secretului este permisă cu consimţământul persoanei care l-a încredinţat sau în
baza unei hotărâri judecătoreşti definitive.

TITLUL II:Drepturile conexe dreptului de autor şi drepturi sui-generis

CAPITOLUL I:Dispoziţii comune

Art. 93
(1)Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Nicio
dispoziţie a prezentului titlu nu trebuie interpretată în sensul unei limitări a exerciţiului
dreptului de autor.
(2)Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul titlu pot fi cesionate, în tot sau în parte, în
condiţiile prevăzute la art. 40-44, care se aplică prin analogie. Aceste drepturi pot să facă
obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive.

Art. 94
Sunt recunoscuţi şi protejaţi, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor, artiştii interpreţi
sau executanţi, pentru propriile interpretări ori execuţii, producătorii de înregistrări sonore şi
producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru propriile înregistrări, şi organismele de
radiodifuziune şi de televiziune, pentru propriile emisiuni şi servicii de programe.

CAPITOLUL II:Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi

Art. 95
În sensul prezentei legi, prin artişti interpreţi sau executanţi se înţelege: actorii, cântăreţii,
muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă,
interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau
artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăţi, de circ ori de marionete.

Art. 96
Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale:
a)dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau execuţii;
b)dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare
spectacol şi la fiecare utilizare a înregistrării acestuia;
c)dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaţiei sale şi de a se opune oricărei deformări,
falsificări sau altei modificări substanţiale a interpretării ori execuţiei sale sau oricărei
încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputaţia sa.

Art. 97
(1)Drepturile prevăzute la art. 96 nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.
(2)După moartea artistului interpret sau executant, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 96
se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există
moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a
administrat drepturile artistului interpret sau executant ori, după caz, organismului cu cel mai
mare număr de membri, din domeniul respectiv.

Art. 98
(1)Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori de
a interzice următoarele:
a)fixarea interpretării sau a execuţiei sale;
b)reproducerea interpretării sau a execuţiei fixate;
c)distribuirea interpretării sau a execuţiei fixate;
d)închirierea interpretării sau a execuţiei fixate;
e)împrumutul interpretării sau al execuţiei fixate;
f)importul în vederea comercializării pe piaţa internă a interpretării sau a execuţiei fixate;
g)radiodifuzarea şi comunicarea publică ale interpretării sau ale execuţiei sale, cu excepţia
cazului în care interpretarea ori execuţia a fost deja fixată sau radiodifuzată;
h)în situaţia specificată la lit. g) au dreptul numai la remuneraţie echitabilă;
i)punerea la dispoziţia publicului a interpretării sau a execuţiei sale fixate, astfel încât să
poată fi accesată, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
j)retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuţiei fixate.

(2)În sensul prezentei legi, se consideră fixare încorporarea sunetelor, imaginilor ori a
sunetelor şi imaginilor sau a reprezentării digitale a acestora pe suport care permite
perceperea, reproducerea ori comunicarea publică a lor, cu ajutorul unui dispozitiv.
(3)Remuneraţia echitabilă prevăzută la alin. (1) lit. g) se stabileşte şi se colectează conform
procedurii prevăzute la art. 163-165 şi 168.
(4)Definiţiile prevăzute la art. 14-18, art. 20 alin. (1), art. 21 şi 22 se aplică în mod
corespunzător şi drepturilor prevăzute la alin. (1).

Art. 99
(1)În sensul prezentei legi, execuţia sau interpretarea unei opere este colectivă, în cazul în
care interpretările ori execuţiile individuale formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura
interpretării sau execuţiei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre artiştii participanţi
asupra ansamblului interpretării sau execuţiei.
(2)În vederea exercitării drepturilor exclusive privind autorizarea prevăzută la art. 98, artiştii
interpreţi sau executanţi care participa, în mod colectiv, la aceeaşi interpretare ori execuţie,
cum ar fi membrii unui grup muzical, ai unui cor, ai unei orchestre, ai unui corp de balet sau
ai unei trupe teatrale, trebuie să mandateze, în scris, dintre ei, un reprezentant, cu acordul
majorităţii membrilor.
(3)Sunt exceptaţi de la prevederile alin. (2) regizorul, dirijorul şi soliştii.

Art. 100
În cazul unei interpretări sau execuţii efectuate de un artist, în cadrul unui contract individual
de muncă, drepturile patrimoniale prevăzute la art. 98, care sunt transmise angajatorului,
trebuie să fie expres prevăzute în contractul individual de muncă.

Art. 101
În lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant, care a participat la realizarea
unei opere audiovizuale, a unei înregistrări audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se
prezumă că cedează producătorului acesteia, în schimbul unei remuneraţii echitabile, dreptul
exclusiv de utilizare a prestaţiei sale astfel fixate, prin reproducere, distribuire, import,
închiriere şi împrumut.

Art. 102
(1)Durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi
este de 50 de ani de la data interpretării sau executării, cu următoarele excepţii:
a)în cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul unei publicări
legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile
încetează la 50 de ani de la prima publicare sau de la prima comunicare către public, în
funcţie de care dintre aceste date este prima;
b)în cazul în care fixarea executării pe o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al
unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 70 de
ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, în
funcţie de care dintre aceste date este prima.

(2)Durata prevăzută la alin. (1) se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor
faptului generator de drepturi.

Art. 103
(1)În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel
de publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a acesteia către public, producătorul
fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vânzare într-o cantitate suficientă sau nu pune
fonogramă la dispoziţia publicului, prin cablu sau fără cablu, în aşa fel încât membrii
publicului să aibă acces individual din locul şi momentul alese, artistul interpret sau executant
poate rezilia contractul prin care a cesionat unui producător de fonograme drepturile asupra
fixării executării sale, denumit în continuare contract de cesiune.
(2)Dreptul de reziliere a contractului de cesiune poate fi exercitat cu condiţia ca producătorul,
în termen de un an de la notificarea de către artistul interpret sau executant a intenţiei sale de
a rezilia contractul de cesiune în temeiul alin. (1), să nu desfăşoare cele două activităţi de
exploatare prevăzute la alin. (1).
(3)Dreptul de reziliere nu poate face obiectul unei renunţări din partea artistului interpret sau
executant.
(4)În cazul în care pe fonogramă sunt înregistrate interpretările mai multor artişti interpreţi
sau executanţi, aceştia îşi pot rezilia contractele de cesiune în conformitate cu legislaţia
naţională aplicabilă. În cazul în care contractul de cesiune se reziliază în temeiul prezentului
articol, drepturile producătorului de fonograme asupra fonogramei încetează.
(5)În cazul în care contractul de cesiune prevede dreptul artistului interpret sau executant la o
remuneraţie unică, acesta are dreptul de a primi de la producătorul de fonograme o
remuneraţie suplimentară anuală pentru fiecare an întreg imediat următor celui de-al 50-lea
an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, celui de-al 50-lea
an de la comunicarea legală a acesteia către public.
(6)Dreptul de a obţine o remuneraţie anuală suplimentară nu poate face obiectul unei
renunţări din partea artistului interpret sau executant.
(7)Suma totală pe care producătorul de fonograme trebuie să o aloce pentru plata
remuneraţiei suplimentare anuale prevăzute la alin. (5) corespunde unui procent de 20% din
veniturile pe care producătorul de fonograme le-a obţinut în cursul anului anterior celui
pentru care se plăteşte remuneraţia, din reproducerea, distribuirea şi punerea la dispoziţie a
fonogramelor respective, după cel de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în
lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia
către public.
(8)Producătorii de fonograme trebuie să furnizeze, la cerere, artiştilor interpreţi sau executanţi
care sunt îndreptăţiţi la plata remuneraţiei suplimentare anuale orice informaţie necesară
pentru asigurarea plăţii respectivei remuneraţii.
(9)Dreptul de a obţine remuneraţia suplimentară anuală, astfel cum este prevăzut la alin. (5),
este gestionat de organismele de gestiune colectivă.
(10)În cazul în care un artist interpret sau executant are dreptul la o remuneraţie plătită
treptat, nici plăţile în avans, nici reducerile definite în contract nu se deduc din plăţile
efectuate către artist după cel de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa
unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală către public a
acesteia.

CAPITOLUL III:Drepturile producătorilor de înregistrări sonore

Art. 104
(1)Se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă, în sensul prezentei legi, fixarea sunetelor
provenite dintr-o interpretare ori execuţie sau a altor sunete ori a reprezentării digitale ale
acestor sunete, alta decât sub forma unei fixări incorporate într-o operă cinematografică sau
în altă operă audiovizuală.
(2)Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce are iniţiativa şi îşi
asumă responsabilitatea organizării şi finanţarea realizării primei fixări a sunetelor, fie că
acestea constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi.

Art. 105
În cazul reproducerii şi distribuirii înregistrărilor sonore, producătorul este în drept să înscrie
pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii şi alte suporturi materiale de ambalare, pe
lângă menţiunile privind autorul şi artistul interpret sau executant, titlurile operelor, anul
primei publicări, marca de comerţ, precum şi numele ori denumirea producătorului.

Art. 106
(1)În condiţiile prevăzute la art. 93 alin. (1), producătorul de înregistrări sonore are
dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:
a)reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor înregistrări sonore;
b)distribuirea propriilor înregistrări sonore;
c)închirierea propriilor înregistrări sonore;
d)împrumutul propriilor înregistrări sonore;
e)importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a copiilor legal realizate ale propriilor
înregistrări sonore;
f)radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor înregistrări sonore, cu excepţia celor
publicate în scop comercial, caz în care are dreptul doar la remuneraţie echitabilă;
g)punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări sonore, astfel încât să poată fi
accesate, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
h)retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări sonore.

(2)Definiţiile de la art. 14-18, art. 20 alin. (1), art. 21 şi 22 se aplică, prin analogie, şi
drepturilor prevăzute la alin. (1).
(3)Producătorul de înregistrări sonore are dreptul de a împiedica importul de copii ale
propriilor înregistrări sonore realizate fără autorizarea sa.
(4)Dispoziţiile alin. (1) lit. e) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoana
fizică, fără scopuri comerciale, în bagajul personal legal admis.

Art. 107
(1)Durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale producătorilor de fonograme este de 50
de ani de la data primei fixări. Cu toate acestea, dacă în decursul acestei perioade fonograma
face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale, durata de protecţie a
drepturilor este de 70 de ani de la data la care a avut loc prima dintre acestea.
(2)Durata prevăzută la alin. (1) se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor
faptului generator de drepturi.

CAPITOLUL IV:Drepturile producătorilor de înregistrări audiovizuale

Art. 108
(1)Se consideră înregistrare audiovizuală sau videogramă, în sensul prezentei legi, orice
fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare, însoţite sau nu de
sunet, oricare ar fi metoda şi suportul utilizate pentru această fixare.
(2)Producătorul unei înregistrări audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce are
iniţiativa şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi realizării primei fixări a unei opere
audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare, însoţite ori nu de sunet şi, în această
calitate, furnizează mijloacele tehnice şi financiare necesare.

Art. 109
În cazul reproducerii şi distribuirii propriilor înregistrări audiovizuale, producătorul este în
drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii şi alte suporturi materiale de
ambalare, numele ori denumirea producătorului, pe lângă menţiunile privind autorul şi
artistul interpret sau executant, titlurile operelor, anul primei publicări, marca de comerţ,
precum şi numele ori denumirea producătorului.

Art. 110
(1)Producătorul unei înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a
autoriza sau de a interzice următoarele:
a)reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor înregistrări audiovizuale;
b)distribuirea originalului sau a copiilor propriilor înregistrări audiovizuale;
c)închirierea propriilor înregistrări audiovizuale;
d)împrumutul propriilor înregistrări audiovizuale;
e)importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a propriilor înregistrări audiovizuale;
f)radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor înregistrări audiovizuale;
g)punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări audiovizuale, astfel încât să poată fi
accesate, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
h)retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări audiovizuale.

(2)Definiţiile de la art. 14-18, art. 20 alin. (1), art. 21 şi 22 se aplică, prin analogie, şi
drepturilor prevăzute la alin. (1).
Art. 111
(1)Durata drepturilor patrimoniale ale producătorilor de înregistrări audiovizuale este de 50
de ani de la data primei fixări. Totuşi, dacă înregistrarea în decursul acestei perioade face
obiectul unei publicări sau al unei comunicări publice licite, durata drepturilor este de 50 de
ani de la data la care a avut loc pentru prima oară oricare dintre acestea.
(2)Durata prevăzută la alin. (1) se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor
faptului generator de drepturi.

CAPITOLUL V:Dispoziţii comune autorilor, artiştilor interpreţi sau executanţi şi

producătorilor de înregistrări sonore şi audiovizuale

Art. 112
(1)Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a
reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice modalitate de comunicare către
public, artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme au dreptul la o
remuneraţie unică echitabilă.
(2)Cuantumul acestei remuneraţii se stabileşte prin metodologii, conform procedurii
prevăzute la art. 163-165.
(3)Colectarea remuneraţiei unice se efectuează în condiţiile prevăzute la art. 168.
(4)Organismele de gestiune colectivă beneficiare stabilesc, printr-un protocol, care se depune
la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, proporţia repartizării remuneraţiei între cele
două categorii de beneficiari. În cazul în care beneficiarii nu depun protocolul la Oficiul
Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a
metodologiilor, remuneraţia se împarte, în mod egal, între cele două categorii de beneficiari.
(5)În sensul prezentei legi, o fonogramă se consideră publicată în scop comercial atunci când
este pusă la dispoziţia publicului prin vânzare sau prin mijloace cu fir sau fără fir, în aşa fel
încât oricine să poată avea acces la ea în locul şi la momentul ales în mod individual.

Art. 113
Dreptul de distribuire se epuizează o dată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de
proprietate asupra originalului ori a copiilor unei înregistrări sonore sau audiovizuale pe piaţa
internă, de către titularul de drepturi ori cu consimţământul acestuia.

Art. 114
(1)Autorii operelor susceptibile de a fi reproduse prin înregistrări sonore sau audiovizuale pe
orice tip de suport, precum şi cei ai operelor susceptibile de a fi reproduse pe hârtie, direct ori
indirect, în condiţiile prevăzute la art. 36 alin. (1), au dreptul, împreună cu editorii,
producătorii şi cu artiştii interpreţi sau executanţi, după caz, la o remuneraţie compensatorie
pentru copia privată, conform art. 36 alin. (2). Dreptul la remuneraţia compensatorie pentru
copia privată nu poate face obiectul unei renunţări din partea beneficiarilor.
(2)Remuneraţia compensatorie pentru copia privată se plăteşte de fabricanţii şi/sau
importatorii de suporturi de aparate, prevăzute la art. 36 alin. (2), indiferent dacă procedeul
folosit este unul analogic sau digital.
(3)Importatorii şi fabricanţii de suporturi şi aparate, prevăzute la art. 36 alin. (2), sunt obligaţi
să se înscrie la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în Registrul Naţional al Copiei
Private, şi pot desfăşura activităţile respective de import sau de producţie numai după
obţinerea de la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a certificatului de înregistrare.
Acest certificat se eliberează de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pe baza dovezilor
privind obiectul de activitate declarat legal şi a Certificatului unic de înregistrare la registrul
comerţului, în termen de 5 zile de la depunerea acestora.
(4)Lista suporturilor şi a aparatelor pentru care se datorează remuneraţia
compensatorie pentru copia privată, precum şi cuantumul acestei remuneraţii se
negociază din 3 în 3 ani, dacă una dintre părţi o cere, în cadrul unor comisii constituite
din:
a)câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcţionează
pentru câte o categorie de drepturi, pe de o parte;
b)câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de fabricanţii şi
importatorii de suporturi şi aparate, numit de respectivele structuri asociative, şi câte un
reprezentant al primilor 3 fabricanţi şi importatori majori de suporturi şi aparate, stabiliţi pe
baza cifrei de afaceri şi a cotei de piaţă din domeniul respectiv, cu condiţia ca acestea să fie
declarate în acest scop la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor pe propria răspundere, pe
de altă parte.
(5)În vederea iniţierii negocierilor potrivit procedurilor prevăzute la art. 163 alin. (2)-(5),
organismele de gestiune colectivă sau structurile asociative ale fabricanţilor şi importatorilor
de suporturi şi aparate vor depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere
conţinând lista suporturilor şi aparatelor, cerere ce va fi publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile
de Autor, precum şi cuantumurile remuneraţiilor ce urmează să fie negociate. Lista se
elaborează în mod distinct pentru aparatele şi suporturile din domeniul sonor şi audiovizual şi
pentru aparatele şi suporturile din domeniul grafic şi se negociază în două comisii.
(6)Remuneraţiile sunt procentuale şi se calculează la valoarea în vamă, în cazul
importatorilor, şi, respectiv, la valoarea fără TVA, cu ocazia punerii în circulaţie a produselor
de către producători, şi se plăteşte în luna următoare importului sau datei de facturare.
(7)Remuneraţiile negociate de părţi sunt procentuale şi sunt datorate pentru aparatele şi
suporturile prevăzute la art. 36 alin. (2), inclusiv pentru coli de hârtie pentru copiator format
A4 şi suporturi digitale.
(8)Remuneraţia compensatorie pentru copia privată reprezintă o cotă procentuală din
valoarea specificată la alin. (6), după cum urmează:
a)coli de hârtie pentru copiator, format A4; 0,1%;
b)alte suporturi: 3%;
c)pentru aparate: 0,5%,
(9)Negocierile pentru stabilirea listei aparatelor şi suporturilor pentru care se datorează
remuneraţia compensatorie se convoacă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în
termen de 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a cererii de
negociere.
Art. 115
Remuneraţia compensatorie pentru copia privată se colectează de către un organism de
gestiune colector unic pentru operele reproduse după înregistrări sonore şi audiovizuale şi de
către un alt organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse de pe hârtie, în
condiţiile prevăzute la art. 168 alin. (6)-(8). Cele două organisme de gestiune colectivă, cu
atribuţii de colector unic, sunt desemnate prin obţinerea votului majorităţii organismelor de
gestiune colectivă beneficiare, la prima convocare, sau prin obţinerea celui mai mare număr
de voturi la o a doua convocare, indiferent de numărul celor prezenţi. Organismele de
gestiune colectivă desemnate prin vot vor depune la Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor procesul-verbal prin care au fost desemnate. În termen de 5 zile lucrătoare de la data
depunerii, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor va numi colectorul unic prin decizie a
directorului general, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 116
(1)Remuneraţia compensatorie pentru copia privată încasată de organismele de
gestiune colectoare unice se repartizează beneficiarilor, astfel:
a)în cazul suporturilor şi aparatelor pentru copii înregistrate sonor, prin procedeu analogic,
40% din remuneraţie revine, în părţi negociabile, autorilor şi editorilor operelor înregistrate,
30% revine artiştilor interpreţi sau executanţi, iar restul de 30% revine producătorilor de
înregistrări sonore;
b)în cazul suporturilor şi aparatelor pentru copii înregistrate audiovizual, prin procedeu
analogic, remuneraţia se împarte în mod egal între următoarele categorii: autori, artişti
interpreţi sau executanţi şi producători;
c)în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport, remuneraţia se
împarte în mod egal între beneficiarii corespunzând fiecăreia dintre cele trei categorii
prevăzute la lit. a) şi b), iar, în interiorul fiecărei categorii, conform celor stabilite la literele
amintite.

(2)În cazul copiilor înregistrate, prin procedeu analogic, pe hârtie, remuneraţia se împarte în
mod egal între autori şi editori. Sumele cuvenite editorilor se repartizează acestora numai prin
asociaţiile de editori, pe baza unui protocol încheiat între acestea, conţinând criteriile de
repartiţie şi procentele cuvenite fiecărei asociaţii. Pot participa la negocierea protocolului de
repartizare numai asociaţiile de editori care îndeplinesc condiţiile stabilite prin decizie a
directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

Art. 117
Remuneraţia compensatorie pentru copia privată nu se plăteşte în cazul în care suporturile
audio, video sau digitale neînregistrate, fabricate în ţară sau importate, se comercializează
angro către producătorii de înregistrări sonore şi audiovizuale sau către organismele de
radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni.

Art. 118
Dispoziţiile art. 114 nu se aplică importului de suporturi şi aparate ce permit realizarea de
copii, efectuat fără scop comercial, în bagajul personal legal admis.

Art. 119
(1)În cazul în care un autor sau un artist interpret sau executant a transferat ori a cedat dreptul
său de închiriere sau împrumut, în ceea ce priveşte o fonogramă ori o videograma, unui
producător de fonograme sau de înregistrări audiovizuale, acesta păstrează dreptul de a obţine
o remuneraţie echitabilă.
(2)Dreptul de a obţine o remuneraţie echitabilă pentru închiriere nu poate face obiectul unei
renunţări din partea autorilor sau artiştilor interpreţi ori executanţi, în calitate de beneficiari.
(3)Autorii şi artiştii interpreţi sau executanţi vor primi remuneraţiile cuvenite fie direct de la
producători, conform contractelor încheiate cu aceştia, fie de la utilizatori, numai prin
organismele de gestiune colectivă, conform contractelor dintre beneficiarii remuneraţiei şi
producători.

Art. 120
Dispoziţiile privind limitele exercitării drepturilor prevăzute la art. 35-39 se aplică în mod
corespunzător şi titularilor de drepturi conexe dreptului de autor.

Art. 121
În cazul în care titularii de drepturi beneficiază, prin efectul legii, de o remuneraţie
obligatorie, aceştia nu se pot opune utilizărilor care o generează.

Art. 122
(1)Este considerată operă orfană acea operă sau fonogramă, prevăzută la art. 7, 8 şi art. 104
alin. (1), în cazul în care niciun titular al drepturilor de autor asupra operei sau fonogramei nu
este identificat sau, chiar dacă unul sau mai mulţi dintre titulari sunt identificaţi, niciunul nu
este localizat, în pofida efectuării şi înregistrării unei căutări diligente a titularilor drepturilor
de autor.
(2)Statutul de operă orfană se aplică următoarelor categorii de opere şi fonograme care
sunt protejate prin drepturi de autor şi care au fost publicate pentru prima dată într-un
stat membru sau, în absenţa publicării, care au fost difuzate pentru prima dată într-un
stat membru:
a)operelor sub formă de cărţi, jurnale, ziare, reviste sau alte scrieri care se găsesc în colecţiile
bibliotecilor, instituţiilor de învăţământ sau muzeelor accesibile publicului, precum şi în
colecţiile arhivelor sau ale instituţiilor patrimoniului cinematografic sau sonor;
b)operelor cinematografice, audiovizuale şi fonogramelor aflate în colecţiile bibliotecilor, ale
instituţiilor de învăţământ sau ale muzeelor accesibile publicului, precum şi în colecţiile
arhivelor sau ale instituţiilor patrimoniului cinematografic sau sonor;
c)operelor cinematografice şi audiovizuale şi fonogramelor produse de organismele publice
de radiodifuziune şi de televiziune până la 31 decembrie 2002 inclusiv şi aflate în arhivele
acestora;
d)operelor şi fonogramelor prevăzute la lit. a)-c), care nu au fost niciodată publicate sau
difuzate, dar care au fost puse la dispoziţia publicului de către instituţiile prevăzute la art. 123
alin. (1), cu consimţământul titularilor drepturilor de autor, numai dacă este rezonabil să se
presupună că titularii drepturilor de autor nu s-ar opune utilizărilor prevăzute la art. 123;
e)operelor şi altor obiecte protejate care sunt integrate sau încorporate în operele ori
fonogramele prevăzute la lit. a)-d) sau care constituie parte integrantă a operelor sau
fonogramelor respective.
(3)În situaţia în care titularul dreptului de autor este identificat ori localizat ulterior, opera sau
fonogramă respectivă îşi încetează statutul de operă orfană.
(4)Atunci când o operă sau o fonogramă are mai mulţi titulari de drepturi de autor şi nu toţi
sunt identificaţi sau, chiar dacă sunt identificaţi, nu sunt localizaţi în urma unei căutări
diligente şi nu sunt înregistraţi în conformitate cu prevederile art. 125, opera sau fonogramă
poate fi utilizată în conformitate cu prevederile art. 14 şi 20, cu condiţia ca aceia dintre
titularii de drepturi care au fost identificaţi şi localizaţi să fi autorizat, în legătură cu drepturile
pe care le deţin, instituţiile prevăzute la art. 123 alin. (1) să efectueze reproducerea şi să o
pună la dispoziţia publicului.
(5)Prevederile alin. (1) nu aduc atingere drepturilor asupra operei sau fonogramei ai cărei
titulari au fost identificaţi şi localizaţi.
(6)Dispoziţiile privind operele orfane nu se aplică în privinţa operelor anonime sau sub
pseudonim.

Art. 123
(1)Utilizarea operelor sau fonogramelor orfane de către biblioteci, instituţii de
învăţământ şi muzee accesibile publicului, precum şi de către arhive, de către instituţii
ale patrimoniului cinematografic sau fonografic şi de către organismele publice de
radiodifuziune şi de televiziune, pentru a realiza obiective legate de misiunile lor de
interes public, se poate realiza prin:
a)punere la dispoziţia publicului, în sensul art. 20;
b)reproducere, în sensul art. 14, în vederea digitizării, punerii la dispoziţie, indexării,
catalogării, conservării sau restaurării.

(2)Instituţiile prevăzute la alin. (1) pot utiliza o operă orfană numai în scopul realizării
obiectivelor legate de misiunile lor de interes public, în special conservarea operelor şi
fonogramelor aflate în colecţiile lor, restaurarea acestora şi furnizarea de acces în scop
cultural şi educaţional la acestea. Aceste organisme pot obţine venituri din utilizarea operelor
orfane în scopul exclusiv de acoperire a costurilor legate de digitizarea şi de punerea acestora
la dispoziţia publicului.
(3)Instituţiile prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a preciza numele autorilor identificaţi şi ale
altor titulari ai drepturilor de autor în toate utilizările unei opere orfane.
(4)Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere libertăţii contractuale a instituţiilor prevăzute la
alin. (1) în ceea ce priveşte exercitarea misiunilor lor de interes public, îndeosebi în ceea ce
priveşte acordurile de parteneriat public-privat.
(5)Titularii drepturilor de autor care pun capăt statutului de operă orfană al operelor sau
fonogramelor lor beneficiază de o compensaţie echitabilă pentru utilizarea de către instituţiile
prevăzute la alin. (1) a acestor opere sau fonograme, în condiţiile legii.
(6)Compensaţia echitabilă, prevăzută la alin. (5), se stabileşte în funcţie de numărul de
copii/reproduceri realizate după opera sau fonograma respectivă.

Art. 124
(1)În scopul stabilirii statutului de operă orfană, instituţiile prevăzute la art. 123 alin. (1) se
asigură că pentru fiecare operă individuală sau fonogramă se efectuează o căutare diligentă şi
de bună-credinţă, prin consultarea surselor corespunzătoare pentru fiecare categorie de opere
sau fonograme în cauză.
(2)Căutarea diligentă se efectuează obligatoriu înaintea utilizării operei sau fonogramei.
(3)Dacă există indicii că s-ar putea găsi informaţii relevante cu privire la titularii drepturilor
de autor în alte ţări, se consultă, de asemenea, sursele de informaţii disponibile din ţările
respective.
(4)Sursele prevăzute la alin. (1) vor fi stabilite, prin decizia directorului general al Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, în
urma consultării cu titularii de drepturi de autor şi cu utilizatorii, pentru fiecare categorie de
opere sau de fonograme.
(5)În cazul cărţilor publicate, sursele includ următoarele:
a)depozitul legal, cataloagele din biblioteci, fişierele de autoritate deţinute de biblioteci şi de
alte instituţii;
b)asociaţiile editorilor şi autorilor din ţara respectivă;
c)bazele de date şi registrele existente, WATCH (Writers Artists and their Copyright Holders
- scriitori, artişti şi deţinătorii de drepturi de autor ai acestora), ISBN (International Standard
Book Number - numărul internaţional standard pentru cărţi) şi bazele de date cu cărţile
tipărite;
d)bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special ale organismelor
de reprezentare a drepturilor de reproducere;
e)surse care integrează baze de date şi registre multiple, inclusiv VIAF (Virtual International
Authority Files - Dosare Virtuale Internaţionale de Autoritate) şi ARROW (Accesible
Registries of Rights Information and Orphan Works - registre accesibile ale informaţiilor
privind drepturile de autor şi ale operelor orfane).
(6)În cazul ziarelor, revistelor, jurnalelor şi periodicelor, sursele includ următoarele:
a)ISSN (International Standard Serial Number - numărul internaţional standard pentru
publicaţii seriale), pentru publicaţiile seriale;
b)indexuri şi cataloage aparţinând fondurilor şi colecţiilor bibliotecilor;
c)depozitul legal;
d)asociaţii ale editorilor, ale autorilor şi ale jurnaliştilor din ţara respectivă;
e)bazele de date ale organismelor de gestiune relevante, inclusiv ale organismelor de
reprezentare a drepturilor de reproducere.
(7)În cazul operelor vizuale, şi anume cele din categoriile artelor plastice, fotografiei,
ilustraţiilor, designului şi arhitecturii, precum şi în cazul schiţelor acestor opere şi ale
altor astfel de opere care figurează în cărţi, jurnale, ziare şi reviste, sau în cazul altor
opere, sursele includ următoarele:
a)sursele prevăzute la alin. (5) şi (6);
b)bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special în cazul artelor
vizuale, inclusiv organismele de reprezentare a drepturilor de reproducere;
c)bazele de date ale agenţiilor de imagini, dacă este cazul.
(8)În cazul operelor audiovizuale şi al fonogramelor, sursele includ următoarele:
a)depozitul legal;
b)asociaţii ale producătorilor din ţara respectivă;
c)bazele de date ale instituţiilor patrimoniului cinematografic sau sonor, după caz, şi ale
bibliotecilor naţionale;
d)bazele de date cu standarde şi identificatori pertinenţi, cum ar fi ISAN (International
Standard Audiovisual Number - Numărul Internaţional Standard pentru Opere Audiovizuale)
pentru materialul audiovizual, ISWC (International Standard Music Work Code - numărul
internaţional standard pentru opere muzicale) pentru opere muzicale şi ISRC (International
Standard Recording Code - numărul internaţional standard pentru înregistrări) pentru
fonograme;
e)bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special în cazul autorilor,
artiştilor interpreţi sau executanţi, producătorilor de fonograme şi producătorilor din
domeniul audiovizual;
f)genericul şi alte informaţii care figurează pe ambalajul operelor;
g)baze de date ale unor asociaţii relevante care reprezintă o categorie specifică de titulari de
drepturi.
(9)Căutarea diligentă se efectuează în statui membru în care opera a fost publicată pentru
prima dată sau, în absenţa publicării, în statul membru în care opera a fost radiodifuzată
pentru prima dată, cu excepţia operelor cinematografice sau audiovizuale al căror producător
îşi are sediul sau reşedinţa obişnuită într-un stat membru, caz în care căutarea diligentă se
desfăşoară în statul membru în care producătorul îşi are sediul sau reşedinţa obişnuită. În
acest caz, căutarea diligentă se efectuează în statul membru în care se află organismul care a
pus la dispoziţia publicului opera sau fonograma, cu consimţământul titularului drepturilor de
autor.
(10)Instituţiile prevăzute la art. 123 alin. (1) păstrează evidenţa căutării lor diligente şi
furnizează următoarele informaţii autorităţii naţionale competente, respectiv Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor:
a)rezultatele căutărilor diligente pe care le-au efectuat şi care au condus la concluzia că o
operă sau o fonogramă este considerată operă orfană;
b)utilizarea operelor orfane;
c)orice schimbare privind statutul de operă orfană;
d)datele de contact.

Art. 125
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor adoptă măsurile necesare pentru ca informaţiile
prevăzute la art. 124 alin. (10), primite din partea instituţiilor prevăzute la art. 123 alin. (1), să
fie comunicate Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne, pentru a fi înregistrate în
baza de date online unică, accesibilă publicului, creată şi administrată de către acesta, în
conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European şi
al Consiliului din 19 aprilie 2012 privind atribuirea către Oficiul pentru Armonizare în cadrul
Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) a unor sarcini legate de asigurarea
respectării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv reunirea reprezentanţilor sectorului
public şi privat în cadrul Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate
Intelectuală.

Art. 126
(1)În cazul în care o operă sau o fonogramă este considerată operă orfană într-un alt stat
membru al Uniunii Europene, conform art. 122, atunci este considerată orfană şi pe teritoriul
României şi poate fi utilizată şi accesată în conformitate cu prezenta lege.
(2)Această prevedere se aplică şi operelor şi fonogramelor prevăzute la art. 122 alin. (4), în
măsura în care este vorba despre drepturile titularilor de drepturi de autor neidentificaţi sau
nelocalizaţi.

Art. 127
Nicio dispoziţie a prezentei legi, privitoare la operele orfane, nu aduce atingere dispoziţiilor
privind brevetele, mărcile înregistrate, desenele şi modelele industriale, modelele de utilitate,
topografia semiconductoarelor, caracterele tipografice, accesul condiţionat, accesul serviciilor
de radiodifuziune sau televiziune la transmisia prin cablu, protecţia tezaurelor naţionale,
cerinţele privind depozitele legale, practicile restrictive şi concurenţa neloială, secretele
comerciale, securitatea, confidenţialitatea, protecţia datelor şi respectarea vieţii private,
accesul la documente publice, dreptul contractual, libertatea presei şi libertatea de exprimare
în mijloacele de informare în masă.

Art. 128
Titularul drepturilor de autor asupra unei opere sau fonograme considerate a fi operă orfană
are, în orice moment, posibilitatea de a pune capăt statutului de operă orfană.

CAPITOLUL VI:Organismele de radiodifuziune şi de televiziune

SECŢIUNEA I:Drepturile organismelor de radiodifuziune şi de televiziune

Art. 129
Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza
sau de a interzice, cu obligaţia pentru cel autorizat de a menţiona numele organismelor,
următoarele:
a)fixarea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune;
b)reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor emisiuni şi servicii de
programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au
fost transmise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit;
c)distribuirea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune
fixate pe orice fel de suport;
d)importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a propriilor emisiuni şi servicii de
programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
e)retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune
sau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt
procedeu similar, precum şi prin orice alt mod de comunicare către public, inclusiv
retransmiterea pe internet;
f)comunicarea publică a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de
televiziune în locuri accesibile publicului, cu plata intrării;
g)închirierea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune,
fixate pe orice tip de suport;
h)împrumutul propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune
fixate pe orice fel de suport;
i)punerea la dispoziţia publicului a propriilor emisiuni şi servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost emise
prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit, astfel încât să poată fi accesate în orice loc
şi în orice moment ales, în mod individual, de către public.

Art. 130
(1)Prin reemitere, în sensul prezentei legi, se înţelege emiterea simultană, de către un
organism de radiodifuziune, a unui program al altui organism de radiodifuziune.
(2)Definiţiile de la art. 14-18, art. 20 alin. (1), art. 21, 22 şi 98 alin. (2) se aplică, prin
analogie, şi drepturilor prevăzute la art. 129.

Art. 131
(1)Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul exclusiv de a împiedica
importul de copii ale propriilor programe de radiodifuziune sau de televiziune, realizate fără
autorizarea lor şi fixate pe orice tip de suport.
(2)Dispoziţiile art. 129 lit. d) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoană fizică,
fără scop comercial, în bagajul personal legal admis.

Art. 132
Durata drepturilor prevăzute în prezentul capitol este de 50 de ani, începând cu data de 1
ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima radiodifuzare a emisiunii sau a
serviciului de programe ale organismului de radiodifuziune ori de televiziune.

Art. 133
Dreptul de distribuire a unui program de radiodifuziune ori de televiziune, fixat pe orice fel
de suport, se epuizează odată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate
asupra originalului ori a copiilor acestuia, pe piaţa internă, de către titularul de drepturi sau cu
consimţământul acestuia.

Art. 134
Dispoziţiile cuprinse în art. 35, 36 şi 38 se aplică, prin analogie, şi organismelor de
radiodifuziune şi de televiziune.

SECŢIUNEA II:Comunicarea publică prin satelit

Art. 135
(1)Organismele de radiodifuziune şi de televiziune, care au ca obiect de activitate
comunicarea publică a unor programe prin satelit, trebuie să îşi desfăşoare activitatea cu
respectarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe protejate prin prezenta lege.
(2)În sensul prezentei legi, prin comunicare publică prin satelit se înţelege introducerea, sub
controlul şi responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau de televiziune situat pe
teritoriul României, a semnalelor purtătoare de programe destinate captării de către public,
într-un lanţ neîntrerupt de comunicare ce conduce la satelit şi revine la pământ.
(3)În sensul prezentei legi, prin satelit se înţelege orice satelit care operează pe benzi de
frecvenţă rezervate, conform legislaţiei privind telecomunicaţiile, pentru radiodifuzarea
semnalelor în scopul recepţionării de către public sau pentru comunicarea individuală privată,
în acest din urmă caz este totuşi necesar ca recepţia individuală să se poată face în condiţii
comparabile celor din primul caz.

Art. 136
(1)În cazul în care semnalele purtătoare de emisiuni sau de servicii de programe sunt difuzate
sub o formă codificată, introducerea lor în lanţul de comunicare este considerată comunicare
publică, dacă dispozitivul de decodificare a emisiunii este pus la dispoziţia publicului de către
organismul respectiv sau cu consimţământul său.
(2)Responsabilitatea comunicării publice, în cazul în care semnalele purtătoare sunt
transmise de un organism situat în afara României sau într-un stat care nu este
membru al Uniunii Europene şi care nu asigură nivelul de protecţie prevăzut de
prezenta lege, este asigurată astfel:
a)dacă semnalele sunt transmise satelitului prin intermediul unei staţii de legătură
ascensională, responsabilitatea revine persoanei care, situate pe teritoriul României sau al
unui stat membru al Uniunii Europene, utilizează staţia;
b)dacă nu se apelează la o staţie de legătură ascensională, dar comunicarea către public a fost
autorizată de un organism cu sediul principal în România sau pe teritoriul unui stat membru
al Uniunii Europene, responsabilitatea revine organismului care a autorizat-o.

Art. 137
(1)Titularii dreptului de autor pot cesiona drepturile lor pentru comunicarea publică prin
satelit unui organism de radiodifuziune sau de televiziune, numai printr-un contract încheiat
fie prin intermediul unui organism de gestiune colectivă, fie individual.
(2)Contractul-cadru încheiat între un organism de gestiune colectivă şi un organism de
radiodifuziune sau de televiziune, pentru comunicarea publică prin satelit a unei categorii de
opere aparţinând unui anumit domeniu, îşi poate produce efectele extinse şi faţă de titularii de
drepturi care nu sunt reprezentaţi de organismele de gestiune colectivă, dacă această
comunicare către public prin satelit are loc simultan cu radiodifuzarea terestră efectuată de
către acelaşi organism emiţător. Titularul de drepturi nereprezentat are posibilitatea în orice
moment să înlăture producerea efectelor extinse ale contractului-cadru, printr-un contract
individual sau colectiv.
(3)Prevederile alin. (2) nu se aplică operelor audiovizuale.

SECŢIUNEA III:Retransmiterea prin cablu

Art. 138
(1)Titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile lor pentru
autorizarea sau interzicerea retransmisiei prin cablu numai prin intermediul unui organism de
gestiune colectivă.
(2)Cuantumul remuneraţiei privind drepturile de autor şi drepturile conexe se stabileşte
printr-o metodologie negociată între organismele de gestiune colectivă a drepturilor de
autor şi a drepturilor conexe şi structurile asociative ale distribuitorilor prin cablu,
potrivit procedurilor prevăzute la art. 163 şi 164, cu excluderea de la calcul a
programelor a căror retransmitere prin cablu este obligatorie conform legii. *)
_____

*)
Prin Decizia nr. 571/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din
28 iunie 2010, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 121 alin. (2), devenit art. 138 alin. (2) prin renumerotare.
(3)În cazul în care părţile nu pot stabili metodologii prin negociere, înainte de iniţierea
procedurii de arbitraj prevăzute de art. 165 alin. (3), acestea pot conveni să recurgă la o
procedură de mediere facultativă. Această mediere este efectuată de unul sau mai mulţi
mediatori aleşi de părţi în aşa fel încât independenţa şi imparţialitatea lor să nu poată fi puse
la îndoială. Mediatorii au ca sarcină să ajute negocierile şi pot să notifice o propunere
părţilor.
(4)În termen de 3 luni de la prezentarea propunerii de către mediatori, părţile vor notifica
mediatorilor şi la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor respingerea propunerii sau
acceptarea acesteia prin semnarea protocolului privind metodologiile. Notificarea propunerii,
precum şi a acceptării sau respingerii acesteia se face în conformitate cu regulile aplicabile
notificării actelor juridice. Acceptarea de către toate părţile este prezumată în cazul în care
niciuna dintre ele nu a notificat respingerea propunerii în acest termen.
(5)Dacă unii titulari de drepturi nu au încredinţat gestiunea drepturilor lor unui organism de
gestiune colectivă, organismul care gestionează drepturile din aceeaşi categorie este
considerat de drept a fi şi gestionarul drepturilor lor. Dacă există în acelaşi domeniu mai
multe organisme de gestiune colectivă, titularul de drepturi poate opta între acestea.
Revendicarea drepturilor de către aceşti titulari se poate face în termen de 3 ani de la data
notificării.

Art. 139
Prevederile art. 138 alin. (1) nu se aplică drepturilor exercitate de organismele de
radiodifuziune sau de televiziune cu privire la propriile emisiuni şi servicii de programe,
indiferent dacă drepturile în cauză le aparţin ori le-au fost cesionate de alţi titulari de drepturi
de autor sau de drepturi conexe. În acest caz, exercitarea dreptului de retransmitere prin cablu
de către un organism de radiodifuziune sau de televiziune se face prin contracte încheiate cu
distribuitorii prin cablu, cu excepţia cazurilor în care retransmiterea prin cablu este
obligatorie prin lege.

CAPITOLUL VII:Drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date

Art. 140
(1)Dispoziţiile prezentului capitol privesc protecţia juridică a bazelor de date, în orice formă a
lor.
(2)În sensul prezentei legi, prin bază de date se înţelege o culegere de opere, de date sau de
alte elemente independente, protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse într-o
modalitate sistematică ori metodică şi în mod individual accesibile prin mijloace electronice
sau printr-o altă modalitate.
(3)Protecţia prevăzută în prezentul capitol nu se aplică programelor pentru calculator utilizate
la fabricarea sau funcţionarea bazelor de date accesibile prin mijloace electronice.
(4)În sensul prezentei legi, fabricantul unei baze de date este persoana fizică sau juridică ce a
făcut o investiţie substanţială cantitativă şi calitativă în vederea obţinerii, verificării sau
prezentării conţinutului unei baze de date.

Art. 141
(1)Fabricantul unei baze de date are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza şi de a
interzice extragerea şi/sau reutilizarea totalităţii sau a unei părţi substanţiale din aceasta,
evaluată calitativ sau cantitativ.
(2)În sensul prezentei legi, se înţelege prin:
a)extragere: transferul permanent sau temporar al totalităţii ori al unei părţi, evaluată calitativ
sau cantitativ, substanţiale din conţinutul bazei de date pe un alt suport, prin orice mijloc sau
sub orice formă;
b)reutilizare: orice formă de punere la dispoziţia publicului a totalităţii sau a unei părţi
substanţiale a conţinutului bazei de date, evaluată calitativ sau cantitativ, prin distribuirea de
copii, prin închiriere sau sub alte forme, inclusiv prin punerea la dispoziţia publicului a
conţinutului bazei, astfel încât oricine să poată avea acces la aceasta în locul şi la momentul
alese în mod individual. Prima vânzare pe piaţa internă a unei copii a bazei de date de către
titularul dreptului sui-generis sau cu consimţământul acestuia epuizează dreptul de a controla
revânzarea acestei copii.
(3)Împrumutul public al unei baze de date nu este un act de extragere sau de reutilizare.
(4)Dreptul prevăzut la alin. (1) se aplică în mod independent de posibilitatea de a proteja baza
de date sau conţinutul acesteia prin dreptul de autor sau alte drepturi. Protecţia bazelor de
date prin dreptul prevăzut la alin. (1) nu prejudiciază drepturile existente cu privire la
conţinutul lor.
(5)Nu este permisă extragerea sau reutilizarea, repetată şi sistematică, de părţi nesubstanţiale
ale conţinutului bazei de date dacă aceasta ar presupune acte contrarii unei utilizări normale a
acestei baze sau ar cauza un prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale fabricantului bazei
de date.

Art. 142
(1)Fabricantul unei baze de date, care este pusă la dispoziţia publicului prin orice modalitate,
nu poate împiedica utilizarea legitimă a acesteia prin extragerea sau reutilizarea de părţi
nesubstanţiale din conţinutul său, oricare ar fi scopul utilizării. În cazul în care utilizatorul
legitim este autorizat să extragă sau să reutilizeze numai o parte a bazei de date, dispoziţiile
prezentului alineat se aplică acestei părţi.
(2)Utilizatorul legitim al unei baze de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice
modalitate, nu poate efectua acte care intră în conflict cu utilizarea normală a acestei baze de
date sau care lezează în mod nejustificat interesele legitime ale fabricantului bazei de date.
(3)Utilizatorul legitim al unei baze de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice
modalitate, nu poate să aducă prejudicii titularilor unui drept de autor sau conex care se referă
la opere ori la prestaţii conţinute în această bază de date.
(4)Utilizatorul legitim al unei baze de date, care este pusă la dispoziţia publicului prin
orice modalitate, poate, fără autorizarea fabricantului bazei de date, să extragă sau să
reutilizeze o parte substanţială a conţinutului acesteia:
a)în cazul în care extragerea se face în scopul utilizării private a conţinutului unei baze de
date neelectronice;
b)în cazul în care extragerea se face în scopul utilizării pentru învăţământ sau pentru cercetare
ştiinţifică, cu condiţia indicării sursei şi în măsura justificată de scopul necomercial urmărit;
c)în cazul în care se face o extragere sau reutilizare având ca scop apărarea ordinii publice şi
a siguranţei naţionale ori în cadrul unor proceduri administrative sau jurisdicţionale.
d)în cazul în care orice act de reproducere, distribuire, transformare, extragere sau reutilizare
se face în scopul prevederilor art. 351.
(5)Utilizatorul legitim al unei baze de date sau al unei părţi dintr-o bază de date poate efectua,
fără consimţământul autorului acesteia, orice act de reproducere, distribuire, comunicare
publică sau transformare, necesar utilizării normale şi accesului la baza de date sau la o parte
din aceasta.

Art. 143
(1)Drepturile fabricantului bazei de date iau naştere o dată cu definitivarea bazei de date.
Durata protecţiei este de 15 ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului imediat următor
definitivării bazei de date.
(2)În cazul în care baza de date a fost pusă la dispoziţia publicului în orice modalitate înainte
de expirarea perioadei prevăzute la alin. (1), durata protecţiei se calculează începând cu data
de 1 ianuarie a anului imediat următor celui în care baza de date a fost pusă la dispoziţia
publicului pentru prima oară.
(3)Orice modificare substanţială, evaluată calitativ sau cantitativ, a conţinutului unei baze de
date, constând, în special, în adăugări, suprimări sau schimbări succesive şi pentru care se
poate considera că s-a efectuat o nouă investiţie substanţială, evaluată calitativ sau cantitativ,
permite atribuirea unei durate de protecţie proprii bazei de date rezultate din această
investiţie.
 TITLUL III:Gestiunea şi apărarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe

CAPITOLUL I:Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor şi a drepturilor conexe

SECŢIUNEA I:Dispoziţii generale

Art. 144
(1)Autorul sau titularul dreptului de autor sau drepturilor conexe îşi exercită drepturile
recunoscute prin prezenta lege în mod individual sau colectiv, cu respectarea prevederilor
prezentei legi.
(2)Gestiunea colectivă a drepturilor de autor se poate face numai pentru operele aduse
anterior la cunoştinţa publică, iar gestiunea colectivă a drepturilor conexe se poate face numai
pentru interpretări sau execuţii fixate ori radiodifuzate anterior, precum şi pentru fonograme
ori videograme aduse anterior la cunoştinţa publică.
(3)Titularii de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu pot cesiona drepturile patrimoniale
recunoscute prin prezenta lege către organisme de gestiune colectivă.
(4)Autorul sau titularul dreptului de autor sau drepturilor conexe are următoarele
drepturi ce se cuprind obligatoriu în statutul organismelor de gestiune colectivă:
a)de a alege pentru ce drepturi, categorii de drepturi sau tipuri de opere, de alte obiecte
protejate sau teritorii autorizează, pe bază de mandat scris, un organism de gestiune colectivă
pentru gestionarea acestora, indiferent de naţionalitate, de reşedinţă sau de locul de stabilire a
organismului de gestiune colectivă sau a titularului de drepturi;
b)de a acorda licenţe pentru utilizările necomerciale ale oricăror drepturi, categorii de drepturi
sau tipuri de opere şi de alte obiecte protejate;
c)de a revoca mandatul de gestiune sau de a retrage organismului de gestiune colectivă, la
alegere, orice drepturi, categorii de drepturi, tipuri de opere sau alte obiecte protejate, cu un
preaviz rezonabil care nu trebuie să depăşească 6 luni;
d)de a încasa remuneraţiile ce i se cuvin pentru actele de exploatare care s-au produs înainte
de intrarea în vigoare a revocării sau restrângerii mandatului de gestiune.
(5)Organismele de gestiune colectivă nu pot restrânge exercitarea drepturilor prevăzute la
alin. (4) prin impunerea condiţiei ca gestiunea drepturilor, categoriilor de drepturi sau
tipurilor de opere sau de alte obiecte protejate, care fac obiectul revocării sau al retragerii, să
fie încredinţate unui alt organism de gestiune colectivă.
(6)În cazul în care autorizează un organism de gestiune colectivă, autorii sau titularii de
drepturi îşi dau acordul, în formă scrisă, pentru fiecare drept, categorie de drepturi sau tip de
opere şi alte obiecte protejate.
(7)Autorii sau titularii de drepturi care nu sunt membri ai unui organism de gestiune
colectivă, dar care au o legătură juridică directă cu acesta, prin lege, cesiune, licenţă sau
printr-un alt tip de contract decât cel de mandat, au următoarele drepturi:
a)de a comunica, inclusiv prin mijloace electronice, cu organismul de gestiune colectivă, în
scopul exercitării drepturilor din a căror exploatare este îndreptăţit să primească remuneraţii;
b)de a fi informaţi cu privire la operele, tipurile de opere sau alte obiecte protejate, drepturile
pe care acesta le gestionează în mod direct sau prin acorduri de reprezentare şi teritoriile
acoperite;
c)de a primi răspuns în scris, motivat şi în cel mai scurt timp posibil, la plângerile formulate,
referitoare la autorizaţia de gestionare a drepturilor şi revocarea sau retragerea acestora,
colectarea, repartizarea şi plata remuneraţiilor, reţinerile aplicate inclusiv în cazul drepturilor
online asupra operelor muzicale, conform procedurilor instituite la nivelul organismului de
gestiune colectivă.
(8)Organismul de gestiune colectivă informează autorii sau titularii de drepturi în privinţa
drepturilor prevăzute la alin. (4) şi (7), precum şi în privinţa condiţiilor aferente dreptului
prevăzut la alin. (4) lit. b), înainte de a obţine acordul acestora pentru gestionarea oricărui
drept, a oricărei categorii de drepturi sau a oricărui tip de opere şi de alte obiecte protejate.

Art. 145
(1)Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi:
a)dreptul la remuneraţie compensatorie pentru copia privată;
b)dreptul la remuneraţie echitabilă pentru împrumutul public prevăzut la art. 18 alin. (2);
c)dreptul de suită;
d)dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale;
e)[textul din Art. 145, alin. (1), litera E. din titlul III, capitolul I, sectiunea I a fost abrogat la
14-ian-2019 de Art. 1, punctul 4. din Legea 15/2019]
f)dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor interpreţi şi producătorilor de
fonograme pentru comunicarea publică şi radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop
comercial sau a reproducerilor acestora;
g)dreptul de retransmitere prin cablu;
h)dreptul la compensaţie echitabilă pentru operele orfane;
i)[textul din Art. 145, alin. (1), litera I. din titlul III, capitolul I, sectiunea I a fost abrogat la
14-ian-2019 de Art. 1, punctul 4. din Legea 15/2019]

(2)Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi

reprezintă şi pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.
(3)Dreptul de comunicare publică a operelor muzicale este supus gestiunii colective extinse.
În acest caz, organismul de gestiune colectivă reprezentativ îi reprezintă şi pe autorii şi
titularii de drepturi care nu au acordat mandat. Autorul sau titularul de drepturi are libertatea
să înlăture producerea efectelor gestiunii colective extinse printr-o notificare transmisă cu 30
de zile înainte organismului de gestiune colectivă reprezentativ.

Art. 146
(1)Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi:
a)dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme sau videograme;
b)dreptul de comunicare publică a operelor, cu excepţia operelor muzicale, şi a prestaţiilor
artistice în domeniul audiovizual;
c)dreptul de împrumut, cu excepţia cazului prevăzut la art. 145 alin. (1) lit. b);
d)dreptul de radiodifuzare a operelor şi a prestaţiilor artistice în domeniul audiovizual;
d1)drepturile online asupra operelor muzicale, prevăzute la art. 173;
e)dreptul la remuneraţie echitabilă rezultată din cesiunea dreptului de închiriere prevăzut la
art. 119 alin. (1).

(2)Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1) organismele de gestiune colectivă îi

reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat şi elaborează metodologii,
în limita repertoriului gestionat, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 162 lit. a),
sau negociază direct cu utilizatorii contractele de licenţă. Organismele de gestiune colectivă
vor permite, la cererea utilizatorilor, accesul prin mijloace electronice la repertoriul de opere
gestionat, dintre cele utilizate de solicitant, în forma prevăzută la art. 153 alin. (2), precum şi
la lista titularilor de drepturi de autor şi de drepturi conexe, români şi străini, pe care îi
reprezintă. Această activitate de gestiune colectivă se află sub supravegherea şi controlul
Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în calitate de garant al aplicării legii.
(3)Organismele de gestiune colectivă autorizează, la cerere, utilizarea operelor de creaţie
intelectuală, numai în baza documentelor care certifică existenţa mandatului titularilor de
drepturi de autor sau conexe, cu excepţia cazurilor de gestiune colectivă obligatorie.

Art. 147
Drepturile recunoscute în prezentul capitol, cu excepţia celor prevăzute la art. 145 şi 146, pot
fi gestionate prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, numai în limita mandatului
special acordat de titularii de drepturi.

Art. 148
În negocierile cu titlu individual privind drepturile recunoscute prin prezenta lege, existenţa
organismelor de gestiune colectivă nu îi împiedică pe titularii drepturilor de autor şi ai
drepturilor conexe să se adreseze unor intermediari, persoane fizice sau persoane juridice
specializate, pentru a fi reprezentaţi.

Art. 149
(1)Autorii sau titularii de drepturi pot încredinţa, prin contract, gestiunea drepturilor lor unor
entităţi de gestiune independente.
(2)Entităţile de gestiune independente sunt persoane juridice cu scop lucrativ, ce funcţionează
potrivit reglementărilor legale privind societăţile şi al căror obiect de activitate unic sau
principal ori unul dintre obiectele de activitate principale îl reprezintă gestionarea drepturilor
de autor sau drepturilor conexe.
(3)Entităţile de gestiune independente nu pot fi deţinute sau controlate, direct sau indirect,
total sau parţial, de autori sau titularii de drepturi şi nu li se transferă sau nu li se transmit
drepturi de autor şi drepturi conexe ori utilizarea acestora.
(4)Entităţile de gestiune independente au obligaţia ca în termen de 15 zile de la înfiinţare să
informeze Oficiul Român pentru Drepturile de Autor asupra acestui lucru, în vederea luării în
evidenţă.
(5)Producătorii de opere audiovizuale, producătorii de înregistrări sonore şi audiovizuale,
organismele de radiodifuziune şi televiziune, editorii, managerii sau impresarii nu pot
funcţiona sau acţiona ca entităţi de gestiune independente.
(6)Entităţile de gestiune independente pot încheia contracte de reprezentare cu autorii sau
titularii de drepturi de autor sau drepturi conexe, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
(7)Entităţile de gestiune independente sunt autorizate să reprezinte autorii sau titularii de
drepturi în relaţia cu organismele de gestiune colectivă, pe baza contractelor prevăzute la alin.
(6) şi în limitele impuse de prezenta lege.
(8)Entităţile de gestiune independente au următoarele obligaţii:
a)să colecteze sumele datorate de utilizatori şi să le plătească autorilor sau titularilor de
drepturi, potrivit prevederilor contractuale;
b)să furnizeze informaţii autorilor sau titularilor cu privire la gestionarea drepturilor acestora;
c)să furnizeze informaţii organismelor de gestiune colectivă şi altor entităţi de gestiune
colectivă, la solicitarea acestora, cu privire la repertoriul gestionat;
d)să acorde licenţe pentru utilizarea drepturilor online asupra operelor muzicale, în limita
repertoriului gestionat;
e)să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o dare de seamă anuală în formatul
stabilit prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor;
f)să întocmească un raport anual privind numărul, modalitatea şi termenul de soluţionare a
plângerilor, pe care îl publică pe pagina proprie de internet;
g)să asigure autorilor sau titularilor de drepturi şi autorităţilor cu atribuţii de control şi
supraveghere accesul la informaţiile privind orice aspect al activităţii de colectare a sumelor
datorate de utilizatori şi de plată a acestora către autori sau titularii de drepturi;
h)să acorde asistenţă de specialitate autorilor sau titularilor de drepturi şi să îi reprezinte în
cadrul procedurilor legale, în limita obiectului de activitate, la cererea acestora.
(9)Oficiul Român pentru Drepturile de Autor verifică îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la
alin. (8).

SECŢIUNEA II:Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor

conexe

Art. 150
(1)Organismele de gestiune colectivă sunt, în sensul prezentei legi, persoane juridice
constituite prin liberă asociere, având drept obiect de activitate, unic sau principal, gestiunea
drepturilor de autor sau drepturilor conexe dreptului de autor, categoriilor de drepturi,
tipurilor de opere sau de alte obiecte protejate, care le este încredinţată de către mai mulţi
autori sau titulari de drepturi de autor, în beneficiul colectiv al acestora.
(2)Organismele de gestiune colectivă nu pot avea ca obiect de activitate utilizarea
repertoriului protejat pentru care au primit un mandat de gestiune colectivă, în exercitarea
mandatului, în condiţiile prezentei legi; organismelor de gestiune colectivă nu li se transferă
sau nu li se transmit drepturi de autor şi drepturi conexe ori utilizarea acestora.
(3)În sensul alin. (1), gestiunea colectivă a drepturilor, categoriilor de drepturi, tipurilor de
opere sau de alte obiecte protejate include acordarea de licenţe, monitorizarea utilizării
drepturilor sau tipurilor de opere gestionate, asigurarea respectării acestor drepturi,
colectarea, repartizarea şi plata sumelor cuvenite autorilor sau titularilor de drepturi de autor
sau de drepturi conexe, provenite din remuneraţiile plătite pentru exploatarea drepturilor
gestionate sau din investirea veniturilor obţinute din drepturi.

Art. 151
(1)Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol se constituie în condiţiile
legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, şi funcţionează potrivit
reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial şi potrivit prevederilor prezentei legi.
(2)Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor
conexe, persoane fizice ori juridice, şi acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza
statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.
(3)Organismele de gestiune colectivă pot fi create în mod separat pentru gestionarea de
categorii distincte de drepturi, corespunzând unor domenii diferite de creaţie, precum şi
pentru gestionarea de drepturi aparţinând unor categorii distincte de titulari.

Art. 152
Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să comunice publicului, prin mijloace de
informare în masă, următoarele date:
a)categoriile de titulari de drepturi pe care îi reprezintă;
b)drepturile patrimoniale pe care le gestionează;
c)categoriile de utilizatori şi categoriile de persoane fizice şi juridice care au obligaţii de plată
a remuneraţiilor compensatorii pentru copia privată către titularii de drepturi;
d)actele normative în temeiul cărora funcţionează şi colectează remuneraţiile cuvenite
titularilor de drepturi;
e)modalităţile de colectare şi persoanele responsabile de această activitate, pe plan local şi
central;
f)programul de lucru.

Art. 153
(1)Avizul prevăzut la art. 151 alin. (1) se acordă organismelor de gestiune colectivă cu
sediul în România, care:
a)urmează să se constituie sau funcţionează potrivit reglementărilor legale la data intrării în
vigoare a prezentei legi;
b)depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor repertoriul de opere, interpretări şi
execuţii artistice, fonograme şi videograme, aparţinând propriilor membri şi pe care îl
gestionează, precum şi contractele încheiate, pentru gestionarea de drepturi similare, cu
organisme străine;
c)au adoptat un statut care îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege;
d)au capacitate economică de gestionare colectivă şi dispun de mijloacele umane şi materiale
necesare gestionării repertoriului pe întregul teritoriu al ţării;
e)permit, potrivit procedurilor exprese din propriul statut, accesul oricăror titulari ai
drepturilor de autor sau drepturi conexe din domeniul pentru care se înfiinţează şi care doresc
să le încredinţeze un mandat.
(2)Repertoriul menţionat la alin. (1) lit. b) se depune în regim de bază de date, protejat
potrivit legii, în format scris şi electronic, stabilit prin decizie a directorului general, şi
conţine cel puţin numele autorului, numele titularului de drepturi, titlul operei, elementele de
identificarea artiştilor interpreţi şi executanţi, a fonogramelor sau videogramelor.
(3)Avizul de constituire şi funcţionare pentru organismul de gestiune colectivă se acordă prin
decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismului de gestiune colectivă.

Art. 154
(1)Toţi membrii organismului de gestiune colectivă au dreptul de a participa şi dreptul de a
vota în cadrul adunării generale a membrilor.
(2)Convocarea adunării generale se face cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării,
prin publicarea informaţiilor privind data, locul şi ordinea de zi, atât pe pagina de internet, cât
şi prin orice alt mijloc de comunicare în masă, inclusiv electronic.
(3)În cazul în care la data stabilită pentru adunarea generală nu se întruneşte cvorumul
statutar, adunarea generală se va reconvoca în termen de cel mult 15 zile. Hotărârile adunării
generale reconvocate se vor lua cu majoritatea simplă a membrilor care şi-au exprimat votul.
(4)Adunarea generală decide cel puţin în privinţa următoarelor aspecte:
a)politica generală de repartizare a sumelor datorate autorilor sau titularilor de drepturi;
b)politica generală privind utilizarea sumelor care nu pot fi repartizate;
c)politica generală de investiţii, în ceea ce priveşte veniturile provenite din drepturi şi orice
venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi;
d)politica generală privind reţinerile din veniturile provenite din drepturi şi din orice venituri
derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi;
e)politica de gestiune a riscurilor;
f)aprobarea oricărei achiziţii, vânzări sau ipotecări a unor bunuri imobile;
g)aprobarea fuziunilor şi a alianţelor, a înfiinţării de filiale, a achiziţiilor de alte entităţi ori de
părţi sociale sau drepturi în alte entităţi;
h)aprobarea propunerilor de contractare de împrumuturi, de acordare de împrumuturi sau de
constituire de garanţii pentru împrumuturi;
i)aprobarea dării de seamă anuale;
j)aprobarea salariilor sau plăţilor cuvenite directorului general, membrilor consiliului director
şi membrilor comisiilor interne.
(5)Adunarea generală poate delega organului care exercită funcţia de supraveghere, prin
hotărâre, competenţele prevăzute la alin. (4) lit. e)-h).

Art. 155
(1)Organismul de gestiune colectivă are obligaţia de a asigura posibilitatea participării şi
exprimării votului pentru toţi membrii săi în cadrul adunării generale.
(2)Fiecare membru al organismului de gestiune colectivă are dreptul de a desemna, printr-o
împuternicire, o altă persoană sau entitate, pentru a participa şi vota în numele său, în cadrul
adunării generale, cu condiţia ca această desemnare să nu conducă la un conflict de interese.
(3)Condiţiile de participare şi instrucţiunile de exercitare a votului sunt prevăzute expres în
împuternicire, aceasta fiind valabilă pentru o singură adunare generală.
(4)În cadrul adunării generale, reprezentantul se bucură de aceleaşi drepturi pe care le-ar avea
membrul care l-a desemnat.

Art. 156
(1)Darea de seamă anuală se întocmeşte în maximum 8 luni de la sfârşitul exerciţiului
financiar din anul precedent.
(2)Darea de seamă anuală se publică pe pagina proprie de internet a organismului de
gestiune colectivă, unde rămâne la dispoziţia publicului minimum 5 ani, şi conţine cel
puţin următoarele informaţii:
a)bilanţul contabil, contul de venituri şi cheltuieli şi o situaţie a fluxurilor de trezorerie;
b)un raport al activităţilor din exerciţiul financiar;
c)informaţii privind refuzurile de acordare a licenţelor, conform dispoziţiilor art. 162 lit. b);
d)lista organelor de conducere centrale şi locale, componenţa comisiilor interne şi lista
reprezentanţilor locali;
e)informaţii privind valoarea totală a sumelor plătite directorului general, membrilor
consiliului director, precum şi ale membrilor comisiilor interne, precum şi alte beneficii
acordate acestora;
f)informaţiile privind remuneraţiile colectate, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi
pe tipuri de utilizări;
g)informaţii financiare privind comisionul reţinut autorilor sau titularilor de drepturi pentru
acoperirea cheltuielilor ocazionate de colectarea, repartizarea şi plata remuneraţiilor, care să
conţină cel puţin date cu privire la costurile reale, defalcate pe categorii de drepturi
gestionate, şi acolo unde costurile sunt indirecte şi nu pot fi atribuite uneia sau mai multor
categorii de drepturi, justificări cu privire la acestea, inclusiv veniturile provenite din
investirea, plasamentele şi depozitele bancare ale comisionului;
h)informaţii financiare privind suma totală repartizată şi suma totală plătită autorilor sau
titularilor de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizare,
inclusiv datele la care au fost efectuate plăţile, cu defalcarea acestora pe perioade de
colectare/repartiţie;
i)informaţii financiare privind suma totală colectată şi nerepartizată, precum şi cu privire la
suma totală repartizată şi neplătită titularilor de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi
gestionate şi pe tipuri de utilizare, cu indicarea perioadelor în care au fost colectate aceste
sume, a motivelor întârzierilor şi a modului de evidenţiere a sumelor;
j)informaţii financiare privind sumele ce nu pot fi repartizate, precum şi modul utilizării
acestora;
k)informaţii financiare privind sumele primite de la alte organisme de gestiune colectivă cu
care se află în raporturi juridice prevăzute de prezenta lege, precum şi comisioanele de
gestiune şi alte reţineri din aceste sume, defalcate pe categorii de drepturi, pe tipuri de
utilizări şi pe organisme de gestiune colectivă;
l)informaţii financiare privind sumele colectate, repartizate şi plătite altor organisme de
gestiune colectivă cu care se află în raporturi juridice prevăzute de prezenta lege, precum şi
comisioanele de gestiune şi alte reţineri din aceste sume, defalcate pe categorii de drepturi, pe
tipuri de utilizări şi pe organisme de gestiune colectivă, cu indicarea perioadei de
colectare/repartiţie;
m)informaţii financiare privind sumele colectate, repartizate şi plătite în mod direct autorilor
sau titularilor de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi, pe tipuri de utilizări, cu indicarea
perioadei de colectare/repartiţie;
n)un raport special, dacă este cazul, cu privire la sumele reţinute în scopul prestării de servicii
sociale, culturale şi educaţionale, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de
utilizări, precum şi modalitatea de utilizare a acestora.
(3)Sumele prevăzute la alin. (2) referitoare la comision şi alte reţineri se prezintă atât ca
valoare, cât şi ca procent, comparativ cu remuneraţiile colectate în exerciţiul financiar în
cauză, defalcate pe categorii de drepturi.
(4)Informaţiile contabile şi financiare prezentate în darea de seamă se verifică de organul care
îndeplineşte funcţia de supraveghere, cu cel puţin 30 de zile înaintea desfăşurării adunării
generale anuale, iar raportul întocmit, inclusiv rezervele exprimate în acesta, se reproduc
integral în darea de seamă.

Art. 157
(1)Statutul organismului de gestiune colectivă cuprinde cel puţin dispoziţii cu privire la:
a)condiţiile de aderare şi cazurile de refuz privind acordarea calităţii de membru;
b)condiţiile în care se realizează gestionarea drepturilor autorilor sau titularilor drepturilor de
autor, pe baza principiului egalităţii de tratament;
c)modalitatea de revocare a mandatului de gestiune, de retragere a oricăror drepturi, categorii
de drepturi, tipuri de opere sau de alte obiecte protejate, precum şi data intrării în vigoare a
revocării sau a retragerii;
d)drepturile şi obligaţiile membrilor în raporturile cu organismul de gestiune colectivă;
e)modalitatea de stabilire şi de achitare a taxei de aderare şi a cotizaţiilor, în cazul în care
acestea sunt prevăzute în sarcina membrilor;
f)modalitatea de stabilire a sumelor ce urmează a fi repartizate membrilor şi regulile
aplicabile repartizării remuneraţiilor colectate, proporţional cu utilizarea reală a repertoriului
autorului sau titularului de drepturi, precum şi cele aplicabile drepturilor colectate pentru care
nu se poate stabili utilizarea reală;
g)nivelul minim de la care se poate face plata în cazul în care sumele repartizate sunt mai
mici decât costurile gestiunii;
h)reguli privind regimul sumelor care nu au putut fi repartizate sau care nu au fost
revendicate;
i)reguli privind modalitatea de stabilire a metodologiilor ce urmează a fi negociate cu
utilizatorii, inclusiv reprezentarea în cadrul negocierilor;
j)modalităţile de stabilire a comisionului datorat de autori sau titularii de drepturi, pentru
acoperirea cheltuielilor necesare funcţionării;
k)modalităţile de verificare a gestiunii economice şi financiare de către membri;
l)regulile generale privind utilizarea veniturilor provenite din drepturi şi a veniturilor derivate
din investirea veniturilor provenite din drepturi;
m)prevederi referitoare la exercitarea funcţiei de supraveghere;
n)prevederi referitoare la numirea şi eliberarea din funcţie a organelor de conducere.

(2)Orice propunere de modificare a statutului se supune avizării Oficiului Român pentru

Drepturile de Autor, cu două luni înainte de adunarea generală a organismului de gestiune
colectivă în cadrul căreia modificarea urmează să fie supusă aprobării.
(3)Oficiul Român pentru Drepturile de Autor eliberează avizul prevăzut la alin. (2) în termen
de 10 zile lucrătoare de la solicitare. În cazul în care avizul este negativ, acesta trebuie
motivat.
(4)În termen de 10 zile de la data desfăşurării adunării generale în cadrul căreia modificarea a
fost aprobată, organismul de gestiune colectivă are obligaţia de a depune modificarea
statutului, avizul şi hotărârea adunării generale la instanţa judecătorească, în vederea
înregistrării modificării.
(5)Hotărârile judecătoreşti definitive privind înregistrarea modificărilor la statut se depun la
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în termen de 5 zile de la data comunicării.
(6)Orice modificare a statutului efectuată şi înregistrată la instanţa judecătorească fără avizul
Oficiului Român pentru Drepturile de Autor este nulă de drept.

Art. 158
(1)Mandatul de gestiune colectivă este acordat direct, prin contract scris, de către autor sau
titularul de drepturi de autor sau drepturi conexe.
(2)Exercitarea gestiunii colective încredinţate prin contractul de mandat nu poate restrânge în
niciun fel drepturile patrimoniale ale autorului sau titularului de drepturi.
(3)Poate fi membru al unui organism de gestiune colectivă autorul, titularul de drepturi de
autor, o entitate de gestiune independentă sau alte organisme de gestiune colectivă şi asociaţii
de autori sau titulari de drepturi, care îndeplinesc condiţiile de aderare prevăzute în statut.
(4)Organismul respectiv este obligat să accepte gestionarea acestor drepturi pe baza gestiunii
colective în limita obiectului său de activitate.
(5)Organismul de gestiune colectivă poate refuza acordarea calităţii de membru în cazul
în care titularul:
a)nu face dovada drepturilor pretinse;
b)nu depune repertoriul de opere, interpretări şi execuţii artistice, fonograme, videograme şi
alte obiecte protejate;
c)nu indică ce drepturi patrimoniale, tipuri de opere sau alte obiecte protejate alege să îi fie
gestionate de organismul de gestiune colectivă;
d)este membru al altui organism de gestiune colectivă pentru aceleaşi drepturi asupra
aceloraşi opere, interpretări şi execuţii artistice, fonograme, videograme şi alte obiecte
protejate pentru care solicită gestionarea;
e)a pierdut anterior calitatea de membru al organismului de gestiune colectivă prin excludere;
f)a fost condamnat, printr-o decizie rămasă definitivă, la pedeapsa cu amendă penală sau cu
închisoarea, pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia din domeniul proprietăţii intelectuale.
(6)În cazul în care situaţia prevăzută la alin. (5) lit. f) intervine ulterior aderării, organismul
de gestiune colectivă poate hotărî asupra menţinerii sau încetării calităţii de membru.
(7)Statutul organismelor de gestiune colectivă poate cuprinde şi alte motive de refuz al
acordării calităţii de membru, cu condiţia ca acestea să fie obiective, transparente şi
nediscriminatorii. Refuzul acordării calităţii de membru se motivează în scris.
(8)Calitatea de membru al unui organism de gestiune colectivă nu se moşteneşte.

Art. 159
(1)În cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un autor sau un titular de drepturi de autor nu
este asociat la niciun organism de gestiune colectivă, competenţa revine organismului din
domeniu cu cel mai mare număr de membri, desemnat ca atare de către Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor, prin decizia directorului general.
(2)În cazul în care sumele datorate autorilor sau titularilor de drepturi nu pot fi repartizate,
deoarece nu au putut fi identificaţi sau localizaţi, iar excepţia de la acest termen nu se aplică,
aceste sume se înscriu separat în conturile organismului de gestiune colectivă.
(3)Revendicarea sumelor prevăzute la alin. (2) de către autori sau titularii de drepturi se poate
face în termen de 3 ani de la data notificării.
(4)Notificarea sumelor nerepartizate sau nerevendicate se face în scris şi electronic,
inclusiv pe pagina proprie de internet a organismului de gestiune colectivă, în termen de
3 luni de la încheierea exerciţiului financiar în care au fost colectate, şi va conţine
următoarele informaţii, dacă sunt cunoscute:
a)titlul operei sau al obiectului protejat;
b)elementele de identificare a artiştilor interpreţi şi executanţi, a fonogramelor sau a
videogramelor;
c)numele editorului sau al producătorului respectiv;
d)orice alte informaţii care ar putea facilita identificarea titularului de drepturi.
(5)Pentru identificarea şi localizarea autorilor sau titularilor de drepturi, în termen de 3
luni de la data efectuării repartiţiei, organismul de gestiune colectivă pune informaţii
privind operele şi alte obiecte protejate la dispoziţia:
a)membrilor pe care îi reprezintă sau a entităţilor care reprezintă titulari de drepturi;
b)organismelor de gestiune colectivă din domeniul respectiv, precum şi celor cu care a
încheiat acorduri de reprezentare, după caz;
c)publicului, pe pagina proprie de internet.
(6)Pentru identificarea şi localizarea autorilor sau titularilor de drepturi, organismul de
gestiune colectivă are obligaţia să verifice toate evidenţele la care are acces.

Art. 160
(1)Drepturile, obligaţiile, responsabilităţile şi incompatibilităţile directorului general, ale
membrilor consiliului director şi ale membrilor celorlalte comisii care funcţionează în cadrul
organismului de gestiune colectivă se stabilesc prin statut. Directorul general este membru al
consiliului director şi prezidează şedinţele acestuia.
(2)Membrii organismului de gestiune colectivă nu au dreptul la remuneraţii pentru funcţiile
deţinute, altele decât cele prevăzute la alin. (1).
(3)Directorul general şi membrii consiliului director au obligaţia să completeze şi să
prezinte adunării generale o declaraţie individuală anuală, cu respectarea prevederilor
legale privind protecţia datelor cu caracter personal, care să conţină următoarele
informaţii:
a)orice interese avute în organismul de gestiune colectivă;
b)orice sumă primită de la organismul de gestiune colectivă pe durata exerciţiului financiar
anterior, inclusiv sub formă de salarii, plăţi compensatorii sau alte beneficii de natură
pecuniară şi nepecuniară;
c)orice sumă primită din partea organismului de gestiune colectivă pe durata exerciţiului
financiar anterior, în calitate de autor sau titular de drepturi;
d)orice conflict existent sau potenţial între interesele personale şi cele ale organismului de
gestiune colectivă sau dintre obligaţiile faţă de organismul de gestiune colectivă şi îndatoririle
faţă de altă persoană fizică sau juridică.
(4)Directorul general nu poate deţine alte funcţii, remunerate sau neremunerate, după
cum urmează:
a)în cadrul altui organism de gestiune colectivă;
b)în cadrul unei entităţi de gestiune independentă;
c)în calitate de membru al unui grup de interes economic cu activitate în domeniul de
gestiune al organismului de gestiune.
(5)Declaraţia prevăzută la alin. (3) se depune la adunarea generală şi se înscrie într-un
registru special.
(6)Formatul declaraţiei prevăzute la alin. (3) se stabileşte prin decizie a directorului general al
Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

Art. 161
(1)În scopul supravegherii şi monitorizării permanente a activităţii desfăşurate de organismul
de gestiune colectivă, de directorul general şi de consiliul director, la nivelul fiecărui
organism de gestiune colectivă funcţionează un organ cu funcţie de supraveghere, format
dintr-un număr impar de membri.
(2)În cadrul organului de supraveghere, reprezentarea diverselor categorii de membri ai
organismului de gestiune colectivă trebuie să fie echitabilă şi echilibrată.
(3)Fiecare membru al organului de supraveghere are obligaţia completării declaraţiei
prevăzute la art. 160 alin. (3), în termen de 10 zile de la numire.
(4)Organul de supraveghere se întruneşte periodic şi are cel puţin următoarele
atribuţii:
a)exercitarea atribuţiilor ce i-au fost delegate de adunarea generală, conform art. 154 alin. (5);
b)monitorizarea activităţii şi a îndeplinirii obligaţiilor de către directorul general şi consiliul
director, inclusiv punerea în aplicare a hotărârilor adunării generale, în special a politicilor
prevăzute la art. 154 alin. (4) lit. d);
c)orice alte atribuţii prevăzute prin statut.
(5)Organul de supraveghere întocmeşte un raport anual asupra activităţii sale, îl prezintă
adunării generale şi îl comunică Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

SECŢIUNEA III:Funcţionarea organismelor de gestiune colectivă

Art. 162
Organismele de gestiune colectivă au următoarele drepturi şi obligaţii:
a)să acţioneze în interesul membrilor pe care îi reprezintă şi să nu impună acestora obligaţii
care nu sunt necesare în mod obiectiv pentru protecţia drepturilor şi a intereselor lor sau
pentru gestionarea eficientă a drepturilor acestora;
b)să acorde autorizaţii neexclusive utilizatorilor, la cererea acestora, efectuată înainte de
utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remuneraţii. Organismele de gestiune
colectivă răspund în termen de maximum 10 zile la cererea acestora, indicând orice alte
informaţii necesare acordării licenţei. În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu
intenţionează să acorde licenţa neexclusivă pentru un anumit serviciu, va motiva refuzul în
scris;
c)să elaboreze metodologii pentru domeniile de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale
cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi, în cazul în care
modul de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către autorii sau titularii de
drepturi;
d)să încheie, în numele membrilor care le-au acordat mandat sau pe baza convenţiilor
încheiate cu organisme similare din străinătate, contracte generale cu organizatorii de
spectacole, cu utilizatorii care desfăşoară activităţi de comunicare publică, cu organismele de
radiodifuziune ori de televiziune sau cu distribuitorii de servicii de programe prin cablu,
având ca obiect autorizarea de utilizare a repertoriului protejat;
e)să colecteze sumele datorate de utilizatori şi să depună toate diligenţele necesare pentru
repartizarea şi plata acestora, în cel mai scurt timp, către membrii săi sau către alte organisme
de gestiune colectivă, inclusiv în temeiul acordurilor de reprezentare, potrivit prevederilor din
statut;
f)să ceară utilizatorilor sau intermediarilor acestora să furnizeze, în format scris şi electronic,
în termen de 30 de zile de la solicitare, informaţiile şi documentele solicitate pentru
determinarea cuantumului remuneraţiilor, precum şi informaţii privind operele utilizate,
ştampilate şi semnate de reprezentantul legal;
g)să asigure tratament egal membrilor, inclusiv autorilor sau titularilor de drepturi ale căror
drepturi le gestionează în temeiul unui acord de reprezentare, în privinţa comisionului de
gestiune şi a regulilor privind colectarea, repartizarea şi plata remuneraţiilor;
h)să actualizeze în permanenţă bazele de date conţinând lista de membri şi repertoriile
acestora;
i)să asigure accesul propriilor membri, fără discriminare, la informaţiile privind orice aspect
al activităţii de colectare a sumelor datorate de utilizatori şi de repartizare a acestora;
j)să îndeplinească orice altă activitate, conform mandatului special primit de la membrii săi,
în limita obiectului de activitate;
k)să asigure autorităţilor cu atribuţii de control şi supraveghere accesul la informaţiile privind
activitatea de colectare şi repartizare a remuneraţiilor;
l)să asigure transparenţa activităţii de gestiune colectivă în raporturile cu membrii săi,
autorităţile publice şi utilizatorii;
m)să asigure corespondenţa cu membrii, utilizatorii şi cu organismele de gestiune colectivă
cu care are încheiate acorduri de reprezentare, prin orice mijloace, inclusiv electronice;
n)să protejeze interesele membrilor, în ceea ce priveşte gestionarea drepturilor cuvenite, ca
urmare a utilizării repertoriului acestora, în afara teritoriului României, prin încheierea de
acorduri de reprezentare, în formă scrisă, cu organismele similare din străinătate;
o)să acorde asistenţă de specialitate membrilor săi şi să îi reprezinte în cadrul procedurilor
legale, în limita obiectului de activitate;
p)să prezinte în sistemul informatic pe care îl deţin date şi informaţii actuale, corecte şi
complete în vederea organizării evidenţei şi a simplificării plăţii remuneraţiilor provenind din
dreptul de autor şi drepturile conexe de către utilizatori, precum şi a repartiţiei remuneraţiilor
colectate. Informaţiile existente în sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă
sunt stabilite prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de
Autor;
q)să răspundă în scris, în cel mai scurt timp posibil, plângerilor, în special în ceea ce priveşte
gestionarea drepturilor, revocarea mandatului sau retragerea drepturilor, condiţiile de aderare,
colectarea sumelor datorate autorilor sau titularilor de drepturi, reţinerile şi repartizarea
acestora;
r)să păstreze separat în conturile sale veniturile provenite din drepturi sau derivate din
investirea acestor drepturi, precum şi orice active proprii pe care le-ar putea deţine acesta şi
orice venituri care provin din aceste active, din comisioanele de gestiune sau din alte
activităţi;
s)să încheie contracte sau acorduri de reprezentare, prin care mandatează un alt organism de
gestiune colectivă să gestioneze drepturile pe care le reprezintă.

Art. 163
(1)În vederea iniţierii procedurilor de negociere a metodologiilor, organismele de gestiune
colectivă, utilizatorii sau structurile asociative ale utilizatorilor prevăzuţi la alin. (3) lit. b) şi
c) trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere, însoţită de lista
părţilor propuse pentru negociere şi elementele de identificare ale acestora, metodologiile
propuse a fi negociate, precum şi dovada notificării acestora în vederea negocierii.
Nedepunerea listei sau depunerea unei liste incomplete, precum şi lipsa dovezii notificării
atrag respingerea cererii de iniţiere a procedurilor de negociere.
(2)Metodologiile se negociază în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului
general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de 15 zile de la
primirea cererii de iniţiere a procedurilor de negociere. Decizia directorului general al
Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I, pe cheltuiala entităţii solicitante.
(3)Comisia de negociere a metodologiilor este constituită din:
a)câte un reprezentant al fiecărui organism de gestiune colectivă, care funcţionează pentru
câte un domeniu de creaţie şi pentru o categorie de drepturi;
b)câte un reprezentant al structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor, la nivel
naţional, şi câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliţi pe baza cifrei de
afaceri, cu condiţia ca acestea să fie declarate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor,
pe propria răspundere. Instituţiile publice, inclusiv societăţile publice de radiodifuziune şi de
televiziune, care fac parte din comisia de negociere, sunt exceptate de la declararea cifrei de
afaceri;
c)câte un reprezentant al structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor la nivel local
sau, în lipsa acestora, a reprezentanţilor a 2 utilizatori locali notificaţi de organismele de
gestiune colectivă şi care depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor acordul de
participare în respectiva comisie.
(4)În funcţie de propunerea primită în vederea emiterii deciziei de constituire a comisiei de
negociere, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate convoca şi desemna în comisia de
negociere orice entitate care are un interes legitim.
(5)Decizia de desemnare a comisiei de negociere se comunică părţilor prin scrisoare
recomandată, împreună cu propunerea de metodologii depusă de entitatea solicitantă.

Art. 164
(1)Metodologia se negociază de către organismele de gestiune colectivă cu reprezentanţii
prevăzuţi la art. 163 alin. (3) lit. b) şi c), ţinându-se seama de următoarele criterii
principale:
a)categoria titularilor de drepturi, tipurile de opere şi alte obiecte protejate şi domeniul pentru
care se poartă negocierea;
b)categoria de utilizatori pe care îi reprezintă la negocieri structurile asociative sau ceilalţi
utilizatori desemnaţi să negocieze;
c)repertoriul gestionat de organismul de gestiune colectivă, pentru membrii proprii, precum şi
pentru membrii altor organisme străine similare, în baza contractelor de reciprocitate;
d)proporţia utilizării repertoriului gestionat de un organism de gestiune colectivă;
e)proporţia utilizărilor pentru care utilizatorul a îndeplinit obligaţiile de plată prin contracte
directe cu titularii de drepturi;
f)veniturile obţinute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriul pentru a cărui
utilizare se negociază metodologiile;
g)practica europeană privind rezultatele negocierilor dintre utilizatori şi organismele de
gestiune colectivă.

(2)Organismele de gestiune colectivă pot solicita în negocieri, de la aceeaşi categorie de

utilizatori, fie remuneraţii forfetare, fie remuneraţii procentuale stabilite ca parte procentuală
din veniturile obţinute de fiecare utilizator prin activitatea în cadrul căreia se utilizează
repertoriul sau, în lipsa veniturilor, din cheltuielile ocazionate de utilizare. Pentru activitatea
de radiodifuzare, organismele de gestiune colectivă pot solicita numai remuneraţii
procentuale, diferenţiate prin directă proporţionalitate cu ponderea utilizării de către fiecare
utilizator-organism de televiziune sau de radiodifuziune a repertoriului gestionat colectiv în
această activitate.
(3)Remuneraţiile prevăzute la alin. (2) trebuie să fie rezonabile în raport cu valoarea
economică şi ponderea utilizării drepturilor în cauză, ţinând seama de caracteristicile şi de
sfera de utilizare a operelor şi a altor obiecte protejate, precum şi de valoarea economică a
serviciului prestat de organismul de gestiune colectivă. Organismele de gestiune colectivă şi
utilizatorii motivează modul de stabilire a acestor remuneraţii.
(4)Remuneraţiile forfetare sau procentuale prevăzute la alin. (2) pot fi solicitate numai dacă şi
în măsura în care sunt utilizate opere pentru care drepturile de autor sau drepturile conexe
protejate se află în termenele de protecţie prevăzute de lege.
(5)În cazul în care gestiunea colectivă este obligatorie conform prevederilor art. 145,
metodologiile se negociază fără a se ţine seama de criteriile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi e),
repertoriile fiind considerate repertorii extinse.

Art. 165
(1)În cazul în care părţile nu pot stabili metodologii prin negociere, acestea pot recurge la
mediere.
(2)Negocierea metodologiilor se desfăşoară conform programului stabilit între cele două
părţi, pe o durată de maximum 60 de zile de la data constituirii comisiei.
(3)Înţelegerea părţilor cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol
care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Protocolul se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala entităţii care a iniţiat procedura de
negociere, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,
emisă în termen de 10 zile de la data depunerii.
(4)Pot face obiectul unei medieri litigiile care privesc un organism de gestiune colectivă
care acordă licenţe multiteritoriale pentru drepturile online asupra unor opere
muzicale, cum ar fi:
a)litigii cu un furnizor de servicii muzicale online existent sau potenţial referitoare la
dispoziţiile art. 173 alin. (4), art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a)-c) şi e) şi alin. (3);
b)litigii cu unul sau mai mulţi titulari de drepturi referitoare la dispoziţiile art. 173 alin. (4) şi
art. 174-178;
c)litigii cu un alt organism de gestiune colectivă referitoare la dispoziţiile art. 174-177.
(5)În termen de 30 de zile de la finalizarea procedurii de mediere, părţile au obligaţia
notificării Oficiului Român pentru Drepturile de Autor asupra rezultatului obţinut, cu
respectarea regulilor aplicabile notificării actelor juridice.
(6)În cazul în care părţile nu au convenit asupra metodologiei prin negociere sau mediere, pot
să se adreseze, în termen de 15 zile de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) sau (5),
instanţei judecătoreşti.
(7)Hotărârea definitivă cu privire la metodologii se comunică părţilor, Oficiului Român
pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe
cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general
emisă în termen de 5 zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile
tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat şi nu se pot acorda reduceri la
plata remuneraţiilor datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile publicate.
(8)Metodologiile negociate sau stabilite conform prevederilor alin. (2)-(6) nu sunt opozabile
utilizatorilor care la data declanşării procedurii de negociere a metodologiilor se află în curs
de negociere directă a unui contract de licenţă sau au încheiat deja aceste negocieri cu
organismele de gestiune colectivă.
(9)Metodologiile stabilite conform prevederilor alin. (3) sunt opozabile tuturor utilizatorilor
din domeniul pentru care s-a negociat şi tuturor importatorilor şi fabricanţilor de suporturi şi
aparate pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, conform art.
114.
(10)Sunt interzise clauzele oricărui contract-licenţă neexclusivă şi ale oricărei
metodologii publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, care încalcă regulile
de concurenţă prevăzute de articolele 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiţie a Uniunii
Europene, în special cele care:
a)stabilesc şi impun utilizatorilor remuneraţii inechitabile sau orice alte condiţii de
tranzacţionare a licenţelor neexclusive inechitabile;
b)aplică, în raporturile cu utilizatorii, remuneraţii inegale sau alte condiţii inegale la prestaţii
echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;
c)condiţionează încheierea contractelor-licenţă neexclusivă de acceptarea de către utilizatori a
unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu dispoziţiile legale, nu
au legătură cu obiectul acestor contracte.

Art. 166
(1)Organismele de gestiune colectivă, utilizatorii sau structurile asociative ale utilizatorilor
prevăzuţi la art. 163 alin. (3) lit. b) şi c) pot formula o nouă cerere de iniţiere a procedurilor
de negociere a tarifelor şi metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării lor în formă
definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2)În cazul negocierilor prevăzute la art. 114 alin. (4), oricare dintre părţi poate formula o
nouă cerere de iniţiere a procedurilor de negociere a metodologiilor numai după 3 ani de la
data publicării acestora în formă definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3)Până la publicarea noilor metodologii, rămân valabile vechile metodologii.

Art. 167
Remuneraţiile stabilite în sumă fixă se pot modifica anual, începând cu prima lună a anului
următor celui în care s-au publicat metodologiile, de către organismele de gestiune colectivă,
pe baza indicelui de inflaţie, stabilit la nivel naţional. Aceste modificări se depun la Oficiul
Român pentru Drepturile de Autor, urmând a fi publicate în Monitorul Oficial al României,
Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general
al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de cinci zile de la data
depunerii. Modificările devin efective începând cu luna următoare publicării.

Art. 168
(1)Colectarea sumelor datorate de utilizatori sau de alţi plătitori se face de organismul de
gestiune colectivă al cărui repertoriu se utilizează.
(2)În situaţia în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru acelaşi
domeniu de creaţie, organismele beneficiare stabilesc printr-un protocol care se depune
la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în vederea publicării în Monitorul Oficial
al României, Partea I, pe cheltuiala acestora, următoarele:
a)criteriile repartizării între organisme a remuneraţiei;
b)organismul de gestiune colectivă care urmează să fie numit dintre acestea, prin decizie a
directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, drept colector în
domeniul respectiv;
c)modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor
de colectare ale organismului de gestiune colector.
(3)În cazul prevăzut la alin. (2), dacă organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun
la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor protocolul menţionat, în termen de 30 de zile de
la data intrării în vigoare a metodologiilor, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
desemnează dintre acestea colectorul în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza
reprezentativităţii, prin decizie a directorului general.
(4)Pentru situaţia prevăzută la alin. (3), colectorul unic desemnat de Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor nu poate repartiza sumele colectate nici între organismele beneficiare,
nici propriilor membri, decât după depunerea la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a
unui protocol încheiat către organismele beneficiare prin care se stabilesc criteriile privind
repartizarea sumelor colectate. Cheltuielile de colectare, în acest caz, se evidenţiază distinct şi
trebuie să fie justificate prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale
organismului de gestiune care este colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză.
(5)La expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricare dintre organismele de
gestiune colectivă poate recurge la mediere sau se poate adresa instanţei judecătoreşti.
(6)Sumele colectate de organismul de gestiune colectivă, în calitate de colector unic,
potrivit prevederilor art. 115 alin. (1), art. 138 alin. (2) *) şi ale alin. (1) şi (3) ale
prezentului articol, se evidenţiază în conturi analitice distincte.
________
*)
Prin Decizia nr. 571/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din
28 iunie 2010, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 121 alin. (2), devenit art. 138 alin. (2) prin renumerotare.
(7)Organismul de gestiune colectivă, care este colector unic, are obligaţia să elibereze
autorizarea prin licenţa neexclusivă, în forma scrisă, în numele tuturor organismelor de
gestiune colectivă beneficiare, şi să asigure transparenţa activităţilor de colectare, precum şi a
costurilor aferente în raporturile cu organismele de gestiune colectivă beneficiare. Acestea au
obligaţia de a sprijini activitatea de colectare.
(8)Prevederile art. 169 alin. (1) lit. c) se aplică în mod corespunzător şi organismelor de
gestiune colectivă care sunt colectori unici.
(9)Organismele de gestiune colectivă pot conveni printr-un protocol care se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I, prin decizie a directorului general al Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor, desemnarea unui colector comun pe un domeniu de
plătitori, privind remuneraţiile cuvenite categoriilor de titulari de drepturi reprezentate de
acestea. De asemenea, organismele de gestiune colectivă pot înfiinţa, cu avizul Oficiului
Român pentru Drepturile de Autor, organisme comune de colectare pentru mai multe
domenii, care să funcţioneze potrivit prevederilor legale referitoare la federaţiile de persoane
juridice de drept privat fără scop patrimonial, precum şi potrivit prevederilor exprese privind
organizarea şi funcţionarea organismelor de gestiune colectivă din prezenta lege.

Art. 169
(1)Gestiunea colectivă se exercită potrivit următoarelor reguli:
a)deciziile privind metodele şi regulile de colectare a remuneraţiilor şi a altor sume de la
utilizatori, cele de repartizare a acestora către autori sau titularii de drepturi, precum şi cele
privind aspecte importante ale gestiunii colective se iau de membri, în cadrul adunării
generale, potrivit statutului;
b)remuneraţiile încasate de organismele de gestiune colectivă nu sunt şi nu pot fi asimilate
veniturilor acestora;
c)sumele rezultate din plasamentele remuneraţiilor nerevendicate şi nerepartizate, aflate în
depozite bancare sau obţinute din alte operaţiuni efectuate în limita obiectului de activitate,
precum şi cele obţinute cu titlu de despăgubiri, ca urmare a încălcării dreptului de autor ori
drepturilor conexe se cuvin şi se repartizează titularilor de drepturi şi nu pot constitui venituri
ale organismului de gestiune colectivă;
d)sumele colectate de un organism de gestiune colectivă se repartizează şi se plătesc
membrilor săi, proporţional cu utilizarea repertoriului fiecăruia, în cel mai scurt termen
posibil, dar nu mai târziu de 9 luni de la încheierea exerciţiului financiar în care au fost
colectate, cu excepţia cazului în care aceste termene nu pot fi respectate din motive obiective,
care ţin în special de raportările din partea utilizatorilor, de identificarea drepturilor, a
titularilor de drepturi sau de stabilirea corespondenţelor dintre informaţiile privitoare la opere
şi alte obiecte protejate, pe de o parte, şi titularii de drepturi, pe de alta, sau în cazul în care
membrii săi sunt împiedicaţi de motivele prevăzute mai sus să respecte acest termen;
e)nivelul minim de la care se poate face plata se prevede în statut;
f)dispoziţia prevăzută la lit. e) se aplică inclusiv în relaţia dintre organismul de gestiune
colectivă desemnat colector unic şi organismele beneficiare;
g)în cazul contractelor de reprezentare, sumele colectate de un organism de gestiune colectivă
se repartizează în cel mai scurt termen posibil, dar nu mai târziu de 9 luni de la încheierea
exerciţiului financiar în care au fost colectate remuneraţiile, cu excepţia cazului în care
organismul de gestiune colectivă este împiedicat să respecte acest termen din motive
obiective, care ţin în special de raportările din partea utilizatorilor, de identificarea drepturilor
sau a titularilor de drepturi;
h)comisionul de gestiune reprezintă procentul reţinut autorilor sau titularilor de drepturi, din
veniturile provenite din drepturi sau din orice venit derivat din investirea veniturilor provenite
din drepturi, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de colectarea, repartizarea şi plata
remuneraţiilor. Comisionul datorat de membri şi de titularii de drepturi care au o legătură
directă cu organismul de gestiune colectivă se reţine la momentul efectuării repartiţiei şi nu
poate depăşi 15% din sumele repartizate individual;
i)comisionul reţinut de organismul de gestiune colectivă care este colector unic, cumulat cu
comisionul reţinut propriilor membri de organismele de gestiune colectivă beneficiare, nu
poate fi mai mare de 15% din sumele repartizate fiecăruia;
j)comisionul reţinut de organismul de gestiune colectivă care este colector unic se reţine din
sumele repartizate fiecărui organism de gestiune colectivă beneficiar la momentul efectuării
plăţii;
k)comisionul de gestiune se aplică pentru fiecare drept gestionat;
l)comisioanele sunt stabilite pe bază contractuală în cazul drepturilor gestionate pe bază de
mandat special, precum şi în cazul contractelor de reprezentare;
m)organismele de gestiune colectivă pot decide ca revocarea sau retragerea mandatului de
gestiune colectivă a drepturilor, categoriilor de drepturi sau tipuri de opere şi de alte obiecte
protejate să intre în vigoare numai la sfârşitul exerciţiului financiar.

(2)Organismele de gestiune colectivă păstrează separat în conturi:

a)sumele colectate, evidenţiate în conturi analitice distincte pentru fiecare sursă de colectare;
b)orice venituri prevăzute în statut, inclusiv comisionul de gestiune, activele proprii, taxele de
aderare, cotizaţiile, donaţiile, sponsorizările, dobânzile şi dividendele rezultate din plasarea
veniturilor, evidenţiatei conturi analitice distincte;
c)sumele nerevendicate, evidenţiate şi păstrate, de către organismul reprezentativ, în conturi
analitice distincte timp de 3 ani de la data notificării.
(3)După expirarea termenului prevăzut la alin. (2) lit. c), sumele nerevendicate se utilizează
conform prevederilor din statut.
(4)Organismele de gestiune colectivă nu au dreptul de a utiliza veniturile provenite din
drepturi sau orice venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi în alte
scopuri decât repartizarea către autori sau titularii de drepturi, cu excepţia reţinerii
comisioanelor de gestiune şi a serviciilor prevăzute la alin. (6).
(5)În cazul în care un organism de gestiune colectivă investeşte veniturile provenite din
drepturi sau orice venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi,
acest lucru trebuie să se realizeze în interesul comun al membrilor săi, în conformitate
cu politica prevăzută la art. 154 alin. (4) lit. c) şi e) şi cu respectarea următoarelor
reguli:
a)dacă există un potenţial conflict de interese, organismul de gestiune colectivă se asigură că
investiţia se realizează exclusiv în interesul membrilor săi;
b)activele se investesc într-un mod care să asigure siguranţa, calitatea, lichiditatea şi
profitabilitatea portofoliului în întregul său;
c)activele sunt diversificate în mod corespunzător, pentru a se evita dependenţa excesivă de
un anumit activ şi acumulările de riscuri la nivelul întregului portofoliu.
(6)În cazul în care, prin statut, se prevede posibilitatea ca un organism de gestiune colectivă
să poată presta servicii sociale, culturale sau educaţionale finanţate prin intermediul
reţinerilor din veniturile provenite din drepturi sau din orice venituri derivate din investirea
veniturilor provenite din drepturi, aceste servicii se prestează pe baza unor criterii echitabile,
în special în ceea ce priveşte accesul la aceste servicii şi amploarea lor.
(7)Utilizatorii au obligaţia să furnizeze organismelor de gestiune colectivă în termenul şi în
formatul convenit sau prestabilit informaţiile pertinente aflate la dispoziţia lor cu privire la
utilizarea drepturilor reprezentate de organismul de gestiune colectivă, care sunt necesare
pentru colectarea veniturilor provenite din drepturi şi pentru repartizarea şi plata către autori
sau titularii de drepturi a sumelor datorate. Organismele de gestiune colectivă şi utilizatorii
ţin seama, în măsura posibilului, de standardele facultative de la nivel de sector, cu privire la
formatul în care trebuie puse la dispoziţie aceste informaţii.

Art. 170
(1)Orice membru are dreptul de a solicita, în nume personal sau prin reprezentant autorizat,
informaţii detaliate şi documente privind sumele ce i-au fost repartizate în ultimele 12 luni,
provenienţa, modul de calcul al drepturilor şi reţinerile aplicate, precum şi verificarea
concordanţei acestor date cu prevederile regulamentului de repartizare.
(2)Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să publice, pe pagina proprie de
internet, cel puţin următoarele informaţii actualizate:
a)statutul;
b)lista membrilor, a organelor de conducere centrale şi locale, componenţa comisiilor interne
şi lista responsabililor locali;
c)metodologiile în baza cărora colectează remuneraţiile cuvenite membrilor, precum şi
deciziile prin care organismul de gestiune colectivă a fost desemnat colector;
d)denumirea colectorului unic, în cazul în care remuneraţiile sunt colectate prin intermediul
acestuia;
e)contractele standard de acordare a autorizaţiilor neexclusive;
f)lista acordurilor de reprezentare încheiate cu alte organisme de gestiune colectivă,
denumirea acestora, precum şi lista contractelor de reprezentare încheiate cu organismele
similare din străinătate;
g)modalităţile de colectare şi repartizare a sumelor datorate autorilor sau titularilor de
drepturi, precum şi persoanele responsabile de aceasta activitate, pe plan local şi central;
h)procedurile de soluţionare a plângerilor şi situaţia litigiilor şi a medierilor;
i)informaţii privind adunările generale desfăşurate în ultimii 5 ani, cum ar fi: data şi locul
convocării, ordinea de zi şi hotărârile adoptate, după caz;
j)darea de seamă anuală.
(3)Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să pună la dispoziţia organismelor de
gestiune colectivă cu care au încheiate acorduri de reprezentare, prin orice mijloace,
inclusiv electronice, cel puţin o dată pe an, la sfârşitul exerciţiului financiar, şi la cerere,
ori de câte ori le este solicitat, cel puţin următoarele informaţii, pentru perioada la care
se referă informaţiile:
a)sumele repartizate, sumele plătite, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri
de utilizări pentru drepturile pe care le gestionează în temeiul unui acord de reprezentare,
precum şi orice sume repartizate şi neplătite, pentru orice perioadă;
b)comisionul de gestiune reţinut şi orice alte reţineri stabilite prin acordul de reprezentare.
(4)Contractele de reprezentare încheiate de organismele similare din străinătate, prevăzute la
alin. (2) lit. f), se încheie în formă scrisă, cu menţionarea modului de realizare a schimbului
de informaţii privind repertoriul părţilor, a drepturilor gestionate, a duratei şi a modalităţilor
de plată.
(5)Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să pună la dispoziţia autorilor sau
titularilor de drepturi cărora le-au repartizat venituri provenite din drepturi sau în
beneficiul cărora au efectuat plăţi în perioada la care se referă informaţiile, cel puţin o
dată pe an, prin orice mijloace, inclusiv electronice, la sfârşitul exerciţiului financiar, şi
la cerere, ori de câte ori le este solicitat, cel puţin următoarele informaţii:
a)orice date de contact pe care organismul de gestiune colectivă a fost autorizat de către autor
sau titularul de drepturi să le utilizeze pentru identificarea şi localizarea sa;
b)sumele repartizate membrului respectiv, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe
tipuri de utilizări;
c)cuantumul sumelor plătite de organismul de gestiune colectivă membrului respectiv,
defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizări;
d)perioada în care au avut loc utilizările care corespund sumelor repartizate şi plătite
membrului respectiv, cu excepţia cazurilor în care organismul de gestiune colectivă nu poate
furniza aceste informaţii din raţiuni obiective, legate de raportările efectuate de către
utilizatori;
e)comisionul de gestiune reţinut, defalcat pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de
utilizări;
f)orice reţineri în scopul prestării de servicii sociale, culturale sau educaţionale;
g)orice remuneraţii sau venituri provenite din drepturi repartizate autorului sau titularului de
drepturi şi neplătite, pentru orice perioadă.
(6)Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să pună la dispoziţia titularilor de
drepturi nemembri, dar care au o legătură directă cu organismul de gestiune, precum şi
a organismelor de gestiune colectivă cu care au încheiate acorduri de reprezentare, prin
orice mijloace, inclusiv electronice, cel puţin o dată pe an, la sfârşitul exerciţiului
financiar, şi la cerere, ori de câte ori îi este solicitat, cel puţin următoarele informaţii:
a)veniturile provenite din drepturi repartizate, sumele plătite de organismul de gestiune
colectivă defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizări pentru drepturile
pe care le gestionează în temeiul unui acord de reprezentare, precum şi orice venituri
provenite din drepturi repartizate pentru orice perioadă, care sunt neachitate;
b)reţineri operate în contul comisioanelor de gestiune;
c)orice reţineri în scopul prestării de servicii sociale, culturale sau educaţionale;
d)informaţii privind orice licenţe acordate sau refuzate cu privire la opere şi alte obiecte
protejate care fac obiectul acordului de reprezentare;
e)hotărâri adoptate de adunarea generală a membrilor, în măsura în care aceste hotărâri sunt
pertinente pentru gestiunea drepturilor în temeiul acordului de reprezentare.
(7)Într-un interval de 30 de zile înainte de adunarea generală, orice membru are dreptul
să consulte, la sediul organismului de gestiune colectivă sau prin mijloace electronice, cu
respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal,
următoarele:
a)darea de seamă anuală;
b)rapoartele anuale întocmite de directorul general, consiliul director, comisia permanentă
specială privind accesul la informaţii, comisiile interne şi de organul de supraveghere;
c)textul şi expunerile de motive ale fiecărui proiect de hotărâre ce urmează a fi supus
aprobării adunării generale;
d)salariile individuale ale angajaţilor;
e)situaţia sumelor din conturile bancare, a plasamentelor şi a dobânzilor obţinute la
închiderea ultimului exerciţiu financiar;
f)situaţia privind categoriile de utilizatori, numărul notificărilor, numărul plătitorilor din
fiecare categorie şi suma globală colectată de la fiecare categorie;
g)situaţia litigiilor;
h)orice tranzacţie sau eşalonare de plată a utilizatorilor aprobată de consiliul director;
i)declaraţiile de incompatibilitate şi venituri.
(8)Accesul la informaţiile prevăzute la alin. (7) se face pe bază de cerere scrisă şi cu limitarea
accesului la datele personale ale angajaţilor organismului de gestiune colectivă.
(9)În cadrul unui organism de gestiune colectivă funcţionează comisia permanentă specială
privind accesul la informaţii, desemnată de adunarea generală, formată din 5 membri, care nu
sunt angajaţi şi nu fac parte din organele de conducere sau de supraveghere.
(10)Persoanele care considera că li s-ar fi încălcat dreptul de acces la informaţiile solicitate
pot sesiza, în termen de 3 zile, comisia prevăzută la alin. (9). Comisia este obligată să
răspundă, în termen de 7 zile, atât celui care a formulat sesizarea, cât şi directorului general.
(11)Comisia prevăzută la alin. (9) întocmeşte un raport anual asupra activităţii sale, pe care îl
înaintează adunării generale şi Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
(12)Organismul de gestiune colectivă pune cel puţin următoarele informaţii, prin
mijloace electronice şi fără întârzieri nejustificate, la dispoziţia oricărui organism de
gestiune colectivă în numele căruia gestionează drepturi în temeiul unui acord de
reprezentare sau a oricărui titular de drepturi ori a oricărui utilizator:
a)operele sau alte obiecte protejate pe care le reprezintă, drepturile pe care le gestionează în
mod direct sau prin acorduri de reprezentare şi teritoriile acoperite;
b)în cazul în care, din cauza domeniului activităţii desfăşurate de organismul de gestiune
colectivă, astfel de opere sau alte obiecte protejate nu pot fi stabilite, tipurile de opere sau alte
obiecte protejate pe care le reprezintă, drepturile pe care le gestionează şi teritoriile acoperite.

Art. 171
Entităţile de gestiune independente au obligaţia să pună la dispoziţia autorilor sau titularilor
de drepturi cărora le gestionează drepturile, prin orice mijloace, inclusiv electronice, o dată pe
an, la sfârşitul exerciţiului financiar şi, la cerere, ori de câte ori îi este solicitat, cel puţin
următoarele informaţii:
a)orice date de contact pe care entitatea a fost autorizată de către autor sau titularul de
drepturi să le utilizeze pentru identificarea şi localizarea acestuia;
b)sumele repartizate autorului sau titularului de drepturi;
c)cuantumul sumelor plătite de entitatea de gestiune independentă autorului sau titularului de
drepturi, defalcate pe categorii de drepturi gestionate şi pe tipuri de utilizări;
d)perioada în care au avut loc utilizările care corespund sumelor repartizate şi plătite
autorului sau titularului de drepturi, cu excepţia cazurilor în care entitatea de gestiune
independentă nu poate furniza aceste informaţii din raţiuni obiective legate de raportările
efectuate de către utilizatori;
e)sumele reţinute pentru activitatea de gestiune a drepturilor de autor sau drepturilor conexe;
f)orice remuneraţii repartizate autorului sau titularului de drepturi şi neplătite, pentru orice
perioadă.

Art. 172
(1)Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să depună la Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor, în termen de 15 zile de la desfăşurarea adunării generale:
a)darea de seamă anuală;
b)repertoriul actualizat;
c)contractele de reprezentare cu organismele similare din străinătate.

(2)Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se depun la Oficiul Român pentru Drepturile
de Autor, în formatul stabilit prin decizie a directorului general al Oficiului.

SECŢIUNEA IV:Acordarea de licenţe multiteritoriale pentru drepturile online asupra

operelor muzicale de către organismele de gestiune colectivă

Art. 173
(1)În sensul prezentei legi, prin licenţă multiteritorială se înţelege o licenţă privind dreptul de
reproducere şi dreptul de comunicare publică, care include şi dreptul de punere la dispoziţia
publicului, pe internet sau alte reţele de calculatoare, şi care acoperă teritoriul mai multor
state membre ale Uniunii Europene. Cele două drepturi pot fi gestionate separat.
(2)Drepturi online asupra operelor muzicale înseamnă oricare dintre drepturile prevăzute la
alin. (1) şi care sunt necesare pentru prestarea unui serviciu online.
(3)Prin operă muzicală licenţiată multiteritorial pentru drepturile online se înţelege orice
operă muzicală, inclusiv cele cuprinse în operele audiovizuale. Sunt exceptate de la
prevederile prezentului titlu operele muzicale sub forma partiturilor.
(4)Prin furnizor de servicii muzicale online, denumit în continuare furnizor; se înţelege orice
persoană fizică sau juridică, care este responsabilă de conţinutul serviciului muzical online,
prin intermediul căruia sunt reproduse în scopul comunicării publice opere muzicale.
Furnizorii sunt obligaţi să raporteze cu exactitate utilizarea reală a acestor opere.
(5)Organismul de gestiune colectivă care acordă licenţe multiteritoriale pentru
drepturile online asupra operelor muzicale trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
a)are capacitatea de a identifica cu exactitate, integral sau parţial, operele muzicale, teritoriile
acoperite, drepturile şi autorii sau titularii de drepturi corespunzători pentru fiecare operă
muzicală sau fiecare parte a acesteia, pe care este autorizat să le gestioneze;
b)are capacitate de prelucrare electronică a datelor necesare pentru administrarea licenţelor,
de identificare şi monitorizare a utilizării repertoriului, de colectare, repartizare şi plată a
remuneraţiilor datorate membrilor săi şi de emitere a facturilor către utilizatori;
c)utilizează coduri unice pentru identificarea autorilor sau titularilor de drepturi şi a operelor
muzicale, ţinând cont de standardele şi practicile din domeniu, elaborate pe plan internaţional
sau în cadrul Uniunii Europene;
d)utilizează mijloace adecvate pentru a soluţiona cu rapiditate şi eficacitate neconcordanţele
identificate între datele şi informaţiile deţinute de acesta şi alte organisme de gestiune
colectivă care acordă licenţe multiteritoriale pentru drepturile online asupra operelor
muzicale.

Art. 174
(1)La cererea furnizorilor, a altor organisme de gestiune colectivă sau a membrilor pe
care îi reprezintă, organismul de gestiune colectivă care acordă licenţe multiteritoriale
furnizează, prin mijloace electronice, informaţii actualizate care să permită
identificarea repertoriului muzical online pe care îl gestionează, inclusiv:
a)operele muzicale gestionate;
b)drepturile gestionate integral sau parţial;
c)teritoriile acoperite.

(2)Organismul de gestiune colectivă care acordă licenţe multiteritoriale adoptă măsuri pentru
a proteja acurateţea şi integritatea datelor deţinute, pentru a controla reutilizarea acestora şi
pentru a proteja informaţiile sensibile din punct de vedere comercial.
(3)Organismul de gestiune colectivă care acordă licenţe multiteritoriale permite membrilor,
altor organisme de gestiune colectivă şi furnizorilor să solicite o rectificare a datelor
prevăzute la alin. (1), atunci când aceştia consideră că datele sunt inexacte. În cazul în care
aceste solicitări sunt justificate, organismul de gestiune colectivă corectează, în regim de
urgenţă, datele sau informaţiile deţinute.

Art. 175
(1)Cu privire la gestionarea drepturilor online asupra operelor muzicale licenţiate
multiteritorial, organismul de gestiune colectivă care acordă licenţe multiteritoriale are
următoarele obligaţii:
a)să monitorizeze utilizarea operelor muzicale pe care le gestionează, integral sau parţial, de
către furnizorii cărora le-a acordat o licenţă multiteritorială pentru drepturile respective;
b)să asigure mijloacele electronice necesare furnizorilor, pentru raportarea utilizării reale a
operelor muzicale licenţiate multiteritorial pentru drepturile respective. Pentru schimbul
electronic al acestor date, se utilizează cel puţin o metodă de raportare care ţine cont de
standardele sau practicile facultative din domeniu elaborate pe plan internaţional sau în cadrul
Uniunii Europene;
c)după raportarea utilizării reale de către furnizori, să emită facturile şi să le transmită
acestora, în cel mai scurt timp, inclusiv prin mijloace electronice, utilizând cel puţin un
format care ţine cont de standardele sau de practicile facultative din domeniu elaborate pe
plan internaţional sau în cadrul Uniunii Europene;
d)să repartizeze şi să plătească, cu exactitate şi fără întârzieri, remuneraţiile datorate autorilor
sau titularilor de drepturi ale căror opere muzicale au fost utilizate în temeiul acestor licenţe,
furnizând la fiecare plată informaţii despre perioada şi teritoriile în care au avut loc aceste
utilizări, sumele colectate de la fiecare furnizor şi repartizate, comisionul şi alte reţineri
aplicate;
e)să asigure mijloacele electronice prin care autorii sau titularii de drepturi ale căror opere
muzicale sunt incluse în propriul repertoriu, precum şi cei care i-au încredinţat gestiunea
drepturilor online, să îi furnizeze informaţii privind operele lor muzicale sau drepturile
aparţinând acestora, precum şi teritoriile pentru care mandatează organismul de gestiune
colectivă.

(2)Dispoziţiile alin. (1) lit. d) se aplică şi în cazul în care un organism de gestiune colectivă
mandatează un alt organism de gestiune colectivă să acorde licenţe multiteritoriale pentru
drepturile online asupra unor opere muzicale în conformitate cu prevederile art. 176.
Organismul de gestiune colectivă care mandatează este responsabil pentru repartizarea
ulterioară a acestor sume către autori sau titularii de drepturi şi pentru informarea acestora, cu
excepţia situaţiei în care organismele de gestiune colectivă convin altfel.
(3)Dispoziţiile alin. (1) lit. e) se aplică şi în cazul în care un organism de gestiune colectivă
mandatează un alt organism de gestiune colectivă să acorde licenţe multiteritoriale în
conformitate cu prevederile art. 176 şi 177, cu excepţia cazului în care acestea convin altfel.
(4)Organismul de gestiune colectivă poate refuza să accepte rapoarte transmise de furnizori
într-un format protejat prin drepturi exclusive dacă organismul permite utilizarea pentru
raportare a unui standard acceptat la nivel de sector pentru schimbul electronic de date.
(5)Furnizorul nu poate refuza să accepte factura din cauza formatului acesteia în cazul în care
organismul de gestiune colectivă utilizează un standard acceptat la nivel de sector.
(6)Facturile prevăzute la alin. (1) lit. c) trebuie să cuprindă date exacte şi cel puţin titlul
operelor şi drepturile licenţiate, integral sau parţial, precum şi informaţii privind utilizările
reale puse la dispoziţie de furnizor.
(7)Furnizorul poate contesta exactitatea informaţiilor cuprinse în facturile emise de unul sau
mai multe organisme de gestiune colectivă, care au ca obiect aceleaşi drepturi online pentru
aceeaşi operă muzicală.
(8)În cazul în care un organism de gestiune colectivă mandatează un alt organism de gestiune
colectivă să acorde licenţe multiteritoriale pentru drepturile online asupra unor opere
muzicale, organismul de gestiune colectivă mandatat repartizează remuneraţiile colectate cu
exactitate şi fără întârziere.

Art. 176
(1)Orice acord de reprezentare în baza căruia un organism de gestiune colectivă mandatează
un alt organism să acorde licenţe multiteritoriale pentru drepturile online asupra operelor
muzicale din propriul repertoriu are caracter neexclusiv. Organismul de gestiune colectivă
mandatat gestionează aceste drepturi în mod nediscriminatoriu.
(2)Organismul de gestiune colectivă care mandatează îşi informează membrii în privinţa
principalelor condiţii ale acordului de reprezentare, inclusiv în privinţa duratei acestuia şi a
costului serviciilor prestate de organismul de gestiune colectivă mandatat.
(3)Organismul de gestiune colectivă mandatat are obligaţia informării organismului de
gestiune colectivă care mandatează cu privire la condiţiile în care sunt acordate licenţele
multiteritoriale pentru drepturile online, inclusiv natura utilizării, toate dispoziţiile referitoare
la comisionul de acordare a licenţei sau care influenţează acest comision, durata licenţei,
perioadele contabile şi teritoriile vizate.

Art. 177
(1)În cazul în care un organism de gestiune colectivă nu acordă licenţe multiteritoriale
pentru drepturile online asupra unor opere muzicale aflate în propriul repertoriu,
acesta solicită încheierea unui acord de reprezentare unui alt organism de gestiune
colectivă care:
a)agregă alte repertorii şi nu acordă licenţe multiteritoriale exclusiv pentru propriul
repertoriu;
b)nu se limitează la agregarea de drepturi privind aceleaşi opere în scopul acordării de licenţe
comune pentru dreptul de reproducere şi dreptul de comunicare publică.

(2)Organismul de gestiune colectivă căruia i se adresează solicitarea are următoarele

obligaţii:
a)să accepte cererea, dacă acordă deja licenţe multiteritoriale pentru aceeaşi categorie de
drepturi online asupra unor opere muzicale aflate în repertoriul unuia sau mai multor
organisme de gestiune colectivă;
b)să răspundă în scris, în cel mai scurt timp posibil, organismului de gestiune colectivă
solicitant;
c)să gestioneze repertoriul organismului de gestiune colectivă solicitant în aceleaşi condiţii pe
care le aplică în cazul gestionării propriului repertoriu;
d)să includă repertoriul organismului de gestiune colectivă solicitant în toate ofertele pe care
le adresează furnizorilor.
(3)Comisionul de gestiune reţinut organismului de gestiune colectivă solicitant nu poate
depăşi costurile rezonabile suportate de organismul de gestiune colectivă căruia i se adresează
solicitarea.
(4)Organismul de gestiune colectivă solicitant pune la dispoziţia organismului de gestiune
colectivă căruia i se adresează solicitarea repertoriul şi informaţiile necesare pentru acordarea
de licenţe multiteritoriale pentru drepturile online.
(5)În cazul în care informaţiile prevăzute la alin. (4) sunt insuficiente sau furnizate într-o
formă care nu permite organismului de gestiune colectivă căruia i se adresează solicitarea să
se conformeze cerinţelor prezentului articol, acesta din urmă are dreptul să factureze costurile
contractate în limite rezonabile pentru îndeplinirea acestor cerinţe sau să excludă operele
pentru care informaţiile sunt insuficiente sau nu pot fi utilizate.

Art. 178
(1)Autorii sau titularii de drepturi care au autorizat un organism de gestiune colectivă să le
gestioneze drepturile online asupra operelor muzicale pot retrage mandatul acordat, în cazul
în care acesta nu acordă licenţe multiteritoriale sau nu solicită altui organism de gestiune
colectivă încheierea unui acord de reprezentare în acest sens.
(2)În cazul prevăzut la alin. (1), autorii sau titularii de drepturi au posibilitatea de a acorda ei
înşişi sau prin intermediul unei alte sau altor părţi licenţele multiteritoriale, retrăgându-şi
drepturile din organismul de gestiune colectivă iniţial, în măsura necesară şi având
posibilitatea să lase aceleaşi drepturi pentru acordarea de licenţe monoteritoriale.

Art. 179
(1)Dispoziţiile prevăzute la art. 173-178 nu se aplică în cazul licenţelor multiteritoriale
acordate de organismele de gestiune colectivă pentru:
a)opere muzicale necesare unei societăţi de radiodifuziune pentru a comunica sau a pune la
dispoziţia publicului programele sale de radio sau de televiziune simultan sau ulterior acestei
transmisii;
b)orice material online produs de societatea de radiodifuziune sau pentru aceasta, care are un
caracter auxiliar faţă de transmisia iniţială, în scopul completării, previzualizării sau
revizualizării programului, inclusiv avanpremierele.

(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică dacă conduc la denaturarea concurenţei cu alte servicii
care oferă consumatorilor acces online la opere muzicale sau individuale şi nu trebuie să
conducă la practici restrictive, cum ar fi împărţirea pieţei sau a clienţilor.

CAPITOLUL II:Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

Art. 180
(1)Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcţionează ca organ de specialitate în
subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de reglementare, evidenţă prin registre
naţionale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul
drepturilor de autor şi al drepturilor conexe.
(2)Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Oficiului Român pentru Drepturile de
Autor se face integral şi distinct de la bugetul de stat, prin intermediul bugetului Ministerului
Culturii şi Identităţii Naţionale, ministrul coordonator fiind ordonator principal de credite.
(3)Organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii
atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului.
(4)Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este coordonat de ministrul culturii şi identităţii
naţionale şi este condus de un director general, ajutat de un director general adjunct, numiţi
prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului coordonator.

Art. 181
(1)Principalele atribuţii ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt
următoarele:
a)reglementează activitatea din domeniu prin decizii ale directorului general, potrivit legii;
b)elaborează proiecte de acte normative în domeniul său de activitate;
c)ţine evidenţa repertoriilor transmise de organismele de gestiune colectivă;
d)organizează şi administrează contra cost înregistrarea în registrele naţionale şi în alte
evidenţe naţionale specifice, prevăzute de lege;
e)eliberează contra cost marcaje holografice utilizabile în condiţiile legii în domeniul
drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, la valoarea preţului de achiziţie la care se adaugă
un comision de administrare de 30%;
f)avizează constituirea şi supraveghează funcţionarea organismelor de gestiune colectivă;
g)avizează, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, potrivit legii, înscrierea
în registrul aflat la grefa judecătoriei a asociaţiilor şi fundaţiilor constituite în domeniul
drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, inclusiv în ceea ce priveşte asociaţiile pentru
combaterea pirateriei;
h)controlează, pe cheltuială proprie, din oficiu sau în urma unei sesizări scrise, respectarea
legislaţiei din domeniu, funcţionarea şi activitatea organismelor de gestiune colectivă,
inclusiv prin permiterea accesului la sistemul informatic al acestora, şi stabileşte măsurile de
intrare în legalitate sau aplică sancţiuni, după caz;
i)colaborează cu autorităţile similare din statele membre ale Uniunii Europene în scopul
monitorizării aplicării prevederilor Uniunii Europene referitoare la dreptul de autor şi
drepturile conexe;
j)efectuează contra cost, pe cheltuiala inculpaţilor, în cazul în care s-a dovedit vinovăţia,
constatări tehnico-ştiinţifice cu privire la caracterul original al produselor purtătoare de
drepturi de autor sau de drepturi conexe, la solicitarea organelor de cercetare penală;
k)efectuează expertize contra cost, pe cheltuiala părţilor interesate sau la cererea organelor
judiciare;
l)desfăşoară activităţi de informare privind legislaţia din domeniu, pe cheltuiala proprie,
precum şi activităţi de instruire, pe cheltuiala celor interesaţi;
m)desfăşoară activităţi de reprezentare în relaţiile cu organizaţiile de specialitate similare şi
cu organizaţiile internaţionale din domeniu, la care statul român este parte;
m1)ţine evidenţa entităţilor autorizate să desfăşoare activităţile prevăzute la art. 351 alin. (1)
lit. b) şi furnizează atât Comisiei Europene, cât şi punctului de acces la informaţii instituit de
Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale pentru Proprietate Intelectuală denumirea şi
datele de contact ale entităţilor autorizate, precum şi orice alte date colectate în urma
comunicării voluntare a acestora, de către entităţile autorizate;
n)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.

(2)Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc tarifele operaţiunilor ce pot fi efectuate de Oficiul

Român pentru Drepturile de Autor contra cost. Contravaloarea operaţiunilor prevăzute la alin.
(1) lit. j) se va include în cheltuielile de judecată.
(3)Pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin lege Oficiul Român pentru Drepturile
de Autor are acces la informaţiile necesare în mod operativ şi gratuit de la Centrul
Naţional al Cinematografiei, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Autoritatea
Naţională a Vămilor*), Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de la Poliţia de
Frontieră Română, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de
Date şi Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,
precum şi de la instituţiile financiar-bancare, în condiţiile legii.
___
*)
A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
473 din 30 iulie 2013, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 182
Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor potrivit
prevederilor art. 181, persoana controlată este obligată să prezinte orice documente şi
informaţii solicitate de organele de control şi să predea copii după acestea, dacă sunt
solicitate.

Art. 183
(1)Activitatea de control a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prevăzută la art. 181
alin. (1) lit. h), se desfăşoară numai cu notificarea prealabilă a organismului de gestiune
colectivă controlat, comunicându-se totodată şi obiectivele controlului. Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor poate efectua controale generale o dată pe an, notificate cu 10 zile înainte
de efectuarea controlului, precum şi controale punctuale privind probleme care fac obiectul
unor reclamaţii, ori de câte ori este nevoie, notificate cu trei zile înainte.
(2)Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor,
administratorul general este obligat să prezinte orice documente şi informaţii solicitate de
organele de control şi să predea copii după acestea, dacă sunt solicitate. Organele de control
pot lua note explicative în legătură cu situaţiile constatate, atât administratorului general, cât
şi altor persoane angajate.
(3)Concluziile organelor de control ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,
împreună cu observaţiile administratorului general, se consemnează într-un proces-verbal.
(4)Pe baza concluziilor controlului, în cazul constatării unor nereguli, Oficiul Român pentru
Drepturile de Autor poate decide comunicarea procesului-verbal către adunarea generală a
organismului de gestiune colectivă în cauză care îl va dezbate în prima şedinţă ordinară.

Art. 184
(1)În cazul în care Oficiul Român pentru Drepturile de Autor constată, în urma unui control
programat sau a unei sesizări, că organismul de gestiune colectivă nu respectă obligaţiile
impuse prin prezenta lege, cu excepţia celor a căror încălcare se pedepseşte contravenţional
sau penal, dispune măsurile necesare intrării în legalitate şi acordă prin decizie a directorului
general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor un termen de 3 luni pentru
îndeplinirea acestora.
(2)Măsurile dispuse conform alin. (1) trebuie să fie clare, precise şi cu indicarea temeiului
legal pe care se bazează.
(3)La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
verifică îndeplinirea măsurilor dispuse, iar în cazul în care constată că acestea nu au fost
îndeplinite decide suspendarea activităţii organismului de gestiune colectivă, prin decizie a
directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
(4)Împotriva deciziei prevăzute la alin. (3) se poate face plângere prealabilă, conform Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(5)Măsura suspendării se revocă prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor, după îndeplinirea măsurilor dispuse conform alin. (1).
(6)Dispoziţiile alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător şi în cazul entităţilor de gestiune
independente, pentru prevederile legale care vizează aceste entităţi.

CAPITOLUL III:Măsuri de protecţie, proceduri şi sancţiuni

SECŢIUNEA I:Măsuri tehnice de protecţie şi informaţii privind regimul drepturilor

Art. 185
(1)Autorul unei opere, artistul interpret sau executant, producătorul de fonograme ori de
înregistrări audiovizuale, organismul de radiodifuziune sau de televiziune şi fabricantul de
bază de date pot să instituie măsuri tehnice de protecţie a drepturilor recunoscute prin
prezenta lege.
(2)Prin măsuri tehnice, în sensul prezentei legi, se înţelege utilizarea oricărei tehnologii, a
unui dispozitiv sau a unei componente care, în cadrul funcţionarii sale normale, este destinată
să împiedice sau să limiteze actele care nu sunt autorizate de titularii drepturilor recunoscute
prin prezenta lege.
(3)Măsurile tehnice sunt considerate eficiente atunci când utilizarea unei opere sau a oricărui
alt obiect al protecţiei este controlată de către titularul de drepturi prin aplicarea unui cod de
acces sau a unui procedeu de protecţie, precum criptarea, codarea, bruierea sau orice
transformare a operei ori a altui obiect al protecţiei sau printr-un mecanism de control al
copierii, dacă măsurile îndeplinesc obiectivul de asigurare a protecţiei.
(4)Titularii de drepturi care au instituit măsuri tehnice de protecţie au obligaţia de a pune la
dispoziţia beneficiarilor excepţiilor prevăzute la art. 35 alin. (1) lit. a), c) şi e), art. 35 alin. (2)
lit. d) şi e), art. 351 şi 39 mijloacele necesare pentru accesul legal la opera sau la oricare alt
obiect al protecţiei. Totodată, aceştia au dreptul să limiteze numărul copiilor realizate în
condiţiile de mai sus.
(5)Dispoziţiile alin. (4) nu se aplică în cazul operelor protejate, puse la dispoziţia publicului,
conform clauzelor contractuale convenite între părţi, astfel încât oricine din public să poată
avea acces la acestea în orice loc şi în orice moment, alese, în mod individual.

Art. 186
(1)Titularii drepturilor recunoscute prin prezenta lege pot să furnizeze, în format electronic,
asociat unei opere sau oricărui alt obiect al protecţiei sau în contextul comunicării publice a
acestora, informaţii privind regimul drepturilor.
(2)Prin informaţii privind regimul drepturilor, în sensul prezentei legi, se înţelege orice
informaţie furnizată de titularii de drepturi care permite identificarea operei sau a oricărui alt
obiect al protecţiei prin prezenta lege, a autorului sau a altui titular de drepturi, precum şi
condiţiile şi modalităţile de utilizare a operei sau a oricărui alt obiect al protecţiei, precum şi
orice număr sau cod reprezentând aceste informaţii.

SECŢIUNEA II:Proceduri şi sancţiuni

Art. 187
(1)Încălcarea drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege atrage răspunderea civilă,
contravenţională sau penală, după caz, potrivit legii. Dispoziţiile procedurale sunt cele
prevăzute în prezenta lege, care se completează cu cele de drept comun.
(2)În cadrul unei acţiuni referitoare la încălcarea drepturilor protejate de prezenta lege
şi ca răspuns la o cerere justificată a solicitantului, instanţa are dreptul să solicite
furnizarea informaţiilor privind originea şi reţelele de distribuţie a mărfurilor sau a
serviciilor care aduc atingere unui drept prevăzut de prezenta lege, fie de la făptuitor,
fie de la orice altă persoană care:
a)a deţinut în scop comercial mărfuri-pirat;
b)a utilizat în scop comercial servicii prin care încalcă drepturile protejate de prezenta lege;
c)a furnizat, în scop comercial, produse sau servicii utilizate în activităţi prin care se încalcă
drepturile prevăzute de prezenta lege;
d)a fost indicată, de oricare dintre persoanele prevăzute la lit. a), b) sau c), ca fiind implicată
în producerea, realizarea, fabricarea, distribuirea sau închirierea mărfurilor-pirat ori a
dispozitivelor-pirat de control al accesului sau în furnizarea produselor ori serviciilor prin
care se încalcă drepturile protejate de prezenta lege.
(3)Informaţiile prevăzute la alin. (2) cuprind, după caz:
a)numele şi adresa producătorilor, fabricanţilor, distribuitorilor, furnizorilor şi ale celorlalţi
deţinători anteriori ai mărfurilor, dispozitivelor sau ai serviciilor, inclusiv ale
transportatorilor, precum şi ale angrosiştilor destinatari şi ale vânzătorilor cu amănuntul;
b)informaţii privind cantităţile produse, fabricate, livrate sau transportate, primite ori
comandate, precum şi preţul obţinut pentru mărfurile, dispozitivele sau serviciile respective.
(4)Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică fără a aduce atingere altor dispoziţii legale, care:
a)acordă titularului dreptul de a primi informaţii mai extinse;
b)prevăd utilizarea în cauzele civile sau penale a informaţiilor comunicate în conformitate cu
prezentul articol;
c)prevăd răspunderea pentru abuzul de drept la informare;
d)dau posibilitatea să se refuze furnizarea de informaţii care ar constrânge persoana
menţionată în alin. (1) să admită propria sa participare sau pe cea a rudelor sale apropiate la o
activitate prin care se încalcă drepturile protejate de prezenta lege;
e)prevăd protecţia confidenţialităţii surselor de informare sau prelucrarea datelor cu caracter
personal.

Art. 188
(1)Titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege pot solicita instanţelor de
judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor şi
constatarea încălcării acestora şi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea
prejudiciului cauzat. Aceleaşi solicitări pot fi formulate în numele şi pentru titularii de
drepturi de către organismele de gestiune, de către asociaţiile de combatere a pirateriei sau de
către persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege, conform
mandatului acordat în acest sens. Când o acţiune a fost pornită de titular, persoanele
autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege pot să intervină în proces,
solicitând repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat.
(2)La stabilirea despăgubirilor instanţa de judecată ia în considerare:
a)fie criterii, cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat,
beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor şi, atunci când este cazul, alte elemente în afara
factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului;
b)fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate
pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica
criteriile prevăzute la lit. a).
(3)Dacă titularul dreptului de autor sau una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) face
dovada credibilă că dreptul de autor face obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau
iminente şi că această acţiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să
ceară instanţei judecătoreşti luarea unor măsuri provizorii. Instanţa judecătorească
poate să dispună în special:
a)interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie;
b)luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor;
c)luarea măsurilor necesare pentru a asigura repararea pagubei; în acest scop, instanţa poate
dispune luarea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale persoanei
presupuse a fi încălcat drepturile recunoscute de prezenta lege, inclusiv blocarea conturilor
sale bancare şi a altor bunuri. În acest scop, autorităţile competente pot să dispună
comunicarea de documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la
informaţiile pertinente;
d)ridicarea sau predarea către autorităţile competente a mărfurilor cu privire la care există
suspiciuni privind încălcarea unui drept prevăzut de prezenta lege, pentru a împiedica
introducerea acestora în circuitul comercial.
(4)Dispoziţiile procedurale aplicabile sunt cuprinse în prevederile Codului de procedură
civilă referitoare la măsurile provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală.
(5)Aceleaşi măsuri pot fi cerute, în aceleaşi condiţii, împotriva unui intermediar ale cărui
servicii sunt utilizate de către un terţ pentru a încălca un drept protejat prin prezenta lege.
(6)Măsurile prevăzute la alin. (3) şi (5) pot să includă descrierea detaliată, cu sau fără
prelevare de eşantioane, sau sechestrarea reală a mărfurilor în litigiu şi, în cazurile
corespunzătoare, a materialelor şi instrumentelor utilizate pentru a produce şi/sau a distribui
aceste mărfuri, precum şi documentele care se referă la ele. Aceste măsuri vor fi avute în
vedere şi în aplicarea dispoziţiilor art. 169-171 din Codul de procedură penală.
(7)Instanţa poate să autorizeze ridicarea de obiecte şi înscrisuri care constituie dovezi ale
încălcării drepturilor de autor sau a drepturilor conexe, în original ori în copie, chiar şi atunci
când acestea se află în posesia părţii adverse. În cazul încălcărilor comise la scară comercială,
autorităţile competente pot să dispună, de asemenea, comunicarea de documente bancare,
financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informaţiile pertinente.
(8)Pentru adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (3) şi (7), sub rezerva asigurării protecţiei
informaţiilor confidenţiale, instanţele judecătoreşti vor pretinde reclamantului să furnizeze
orice element de probă, accesibil în mod rezonabil, pentru a dovedi cu suficientă certitudine
că s-a adus atingere dreptului său ori că o astfel de atingere este iminentă. Se consideră ca
reprezentând element de probă suficient numărul de copii ale unei opere sau ale oricărui alt
obiect protejat, la aprecierea instanţei de judecată. În acest caz, instanţele judecătoreşti pot să
ceară reclamantului să depună o cauţiune suficientă pentru a asigura compensarea oricărui
prejudiciu care ar putea fi suferit de pârât.
(9)Măsurile de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt dispuse de instanţă
vor fi duse la îndeplinire prin executor judecătoresc. Titularii drepturilor ce se presupune că
au fost încălcate ori cu privire la care există pericolul de a fi încălcate sau reprezentanţii
acestor titulari au dreptul de a participa la punerea în executare a măsurilor de asigurare a
dovezilor ori de constatare a unei stări de fapt.
(10)Titularii drepturilor încălcate pot cere instanţei de judecată să dispună aplicarea
oricăreia dintre următoarele măsuri:
a)remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit;
b)distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror
destinaţie unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit;
c)scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare şi distrugere, a copiilor efectuate ilegal;
d)răspândirea informaţiilor cu privire la hotărârea instanţei de judecată, inclusiv afişarea
hotărârii, precum şi publicarea sa integrală sau parţială în mijloacele de comunicare în masă,
pe cheltuiala celui care a săvârşit fapta; în aceleaşi condiţii instanţele pot dispune măsuri
suplimentare de publicitate adaptate circumstanţelor particulare ale cazului, inclusiv o
publicitate de mare amploare.
(11)Instanţa de judecată dispune aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (10) pe cheltuiala
făptuitorului, cu excepţia cazului în care există motive temeinice pentru ca acesta să nu
suporte cheltuielile.
(12)Măsurile prevăzute la alin. (10) lit. b) şi c) pot fi dispuse şi de procuror cu ocazia clasării
sau renunţării la urmărirea penală. Dispoziţiile alin. (10) lit. c) nu se aplică pentru
construcţiile realizate cu încălcarea drepturilor privind opera de arhitectură, protejate prin
prezenta lege, dacă distrugerea clădirii nu este impusă de circumstanţele cazului respectiv.
(13)În dispunerea măsurilor prevăzute la alin. (10), instanţa de judecată va respecta principiul
proporţionalităţii cu gravitatea încălcării drepturilor protejate de prezenta lege şi va lua în
considerare interesele terţilor susceptibili de a fi afectaţi de aceste măsuri.
(14)Autorităţile judiciare sunt obligate să comunice părţilor soluţiile adoptate în cauzele de
încălcare a drepturilor reglementate de prezenta lege.
(15)Guvernul României, prin Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, sprijină elaborarea,
de către asociaţiile şi organizaţiile profesionale, a codurilor de conduită la nivel comunitar,
destinate să contribuie la asigurarea respectării drepturilor prevăzute de prezenta lege, în
special în ceea ce priveşte utilizarea codurilor ce permit identificarea fabricantului, aplicate
pe discuri optice. De asemenea, Guvernul României sprijină transmiterea către Comisia
Europeană a proiectelor codurilor de conduită la nivel naţional sau comunitar şi a evaluărilor
referitoare la aplicarea acestora.

Art. 189
(1)Titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate fi reprezentat, în toate
procedurile, negocierile şi actele juridice, pe toată durata şi în orice stadiu al procesului civil
sau penal ori în afara unui astfel de proces, prin mandatar cu procură specială.
(2)Pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, precum şi pentru retragerea plângerii
prealabile şi împăcarea părţilor, mandatul se consideră special, dacă este dat pentru
reprezentarea titularului de drepturi de autor sau de drepturi conexe, în orice situaţie de
încălcare a drepturilor sale.

Art. 190
Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei următoarele
fapte:
a)încălcarea prevederilor art. 24 alin. (5);
b)încălcarea prevederilor art. 89 şi 90;
c)încălcarea prevederilor art. 114 alin. (3);
d)încălcarea prevederilor art. 149 alin. (4) sau (8);
e)încălcarea prevederilor art. 162 lit. b), e), g), i), k), l), p) şi q) şi ale art. 172 alin. (1);
f)fixarea, fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta
lege, a interpretărilor sau a execuţiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de
televiziune;
g)comunicarea publică, fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor
recunoscute de prezenta lege, a operelor ori a produselor purtătoare de drepturi conexe.
h)încălcarea prevederilor art. 352 alin. (2) şi, de către utilizatori, a prevederilor art. 162 lit. f).

Art. 191
(1)Constituie contravenţie, dacă nu reprezintă infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la
10.000 lei la 50.000 lei şi cu confiscarea mărfurilor-pirat sau a dispozitivelor-pirat de control
al accesului fapta persoanelor juridice ori a persoanelor fizice autorizate de a permite accesul
în spaţiile, la echipamentele, la mijloacele de transport, la bunurile sau la serviciile proprii, în
vederea săvârşirii de către o altă persoană a unei contravenţii prevăzute de prezenta lege.
(2)Pentru repetarea săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1), care a avut ca rezultat săvârşirea
infracţiunilor prevăzute la art. 193 în termen de un an, organul constatator poate aplica şi
sancţiunea complementară de suspendare a activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei
juridice pe o durată de până la 6 luni.

Art. 192
(1)Sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 190 se aplică şi persoanelor juridice. În cazul
în care contravenientul, persoana juridică, desfăşoară activităţi care implică, conform
obiectului său de activitate, comunicarea publică de opere sau de produse purtătoare de
drepturi de autor sau drepturi conexe, limitele amenzilor contravenţionale se măresc de două
ori.
(2)Contravenţiile prevăzute la art. 190 şi 191 se constată şi se aplică de persoanele
împuternicite de directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sau de
ofiţerii ori de agenţii de poliţie din cadrul poliţiei locale sau al Ministerului Afacerilor Interne
cu competenţe în domeniu.
(3)Contravenientul poate achita, în termen de 48 de ore de la data primirii procesului-verbal
de constatare a contravenţiei, jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezenta lege.

Art. 193
(1)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă următoarele fapte:
a)realizarea, în scopul distribuirii, de mărfuri-pirat;
b)plasarea mărfurilor-pirat sub un regim vamal definitiv de import sau de export, sub un
regim vamal suspensiv ori în zone libere;
c)orice altă modalitate de introducere a mărfurilor-pirat pe piaţa internă.
(2)Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi oferirea, distribuirea, deţinerea ori
depozitarea sau transportul de mărfuri-pirat, în scopul distribuirii.
(3)În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în scop comercial, acestea
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(4)Cu pedeapsa prevăzută la alin. (3) se pedepseşte şi închirierea sau oferirea spre închiriere
de mărfuri-pirat.
(5)Promovarea de mărfuri-pirat prin utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor
electronice de comunicare, prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a
cataloagelor de produse ori prin orice alte asemenea mijloace constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(6)În sensul prezentei legi, prin mărfuri-pirat se înţelege toate copiile, indiferent de suport,
inclusiv copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal
autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, de pe un produs
purtător de drepturi de autor ori de drepturi conexe sau de pe ambalajele ori copertele
acestora.
(7)În sensul prezentei legi, prin scop comercial se înţelege urmărirea obţinerii, direct sau
indirect, a unui avantaj economic ori material.
(8)Scopul comercial se prezumă dacă marfa-pirat este identificată la sediul, la punctele de
lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de operatorii economici care
au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea ori transportul
de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe.

Art. 194
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă
punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin internet ori prin alte reţele de calculatoare, fără
drept, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi sui-generis ale
fabricanţilor de baze de date sau a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul
să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual.

Art. 195
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă
reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare
dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere
în reţea internă.

Art. 196
(1)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu
amendă următoarele fapte comise fără autorizarea sau consimţământul titularului
drepturilor recunoscute de prezenta lege:
a)reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
b)distribuirea, închirierea sau importul pe piaţa internă al operelor ori al produselor purtătoare
de drepturi conexe, altele decât mărfurile-pirat;
c)radiodifuzarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
d)retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
e)realizarea de opere derivate;
f)fixarea, în scop comercial, a interpretărilor sau a execuţiilor artistice ori a programelor de
radiodifuziune sau de televiziune.

(2)Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înţelege interpretările sau execuţiile

artistice fixate, fonogramele, videogramele şi propriile emisiuni ori servicii de programe ale
organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.

Art. 197,
(1)Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă
fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, în întregime sau în parte, opera unui alt autor şi o
prezintă ca o creaţie intelectuală proprie.
(2)Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Art. 198
(1)Producerea, importul, distribuirea, deţinerea, instalarea, întreţinerea sau înlocuirea, în orice
mod, a dispozitivelor de control al accesului, fie originale, fie pirat, utilizate pentru serviciile
de programe cu acces condiţionat, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 3 ani sau cu amendă.
(2)Fapta persoanei care se racordează fără drept sau care racordează fără drept o altă persoană
la servicii de programe cu acces condiţionat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3)Utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare în scopul
promovării dispozitivelor-pirat de control al accesului la serviciile de programe cu acces
condiţionat, precum şi expunerea sau prezentarea către public în orice mod, fără drept, a
informaţiilor necesare confecţionării de dispozitive de orice fel, apte să asigure accesul
neautorizat la serviciile de programe precizate, cu acces condiţionat, ori destinate accesului
neautorizat în orice mod la astfel de servicii, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu
închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(4)Vânzarea sau închirierea dispozitivelor-pirat de control al accesului se pedepseşte cu
închisoare de la un an la 5 ani.
(5)În sensul prezentei legi, prin dispozitive-pirat de control al accesului se înţelege orice
dispozitiv a cărui confecţionare nu a fost autorizată de către titularul drepturilor recunoscute
prin prezenta lege în raport cu un anumit serviciu de programe de televiziune cu acces
condiţionat, realizat pentru facilitarea accesului la acel serviciu.

Art. 199
(1)Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă
fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau închiriază, oferă, prin orice
mod, spre vânzare sau închiriere, ori deţine, în vederea comercializării, dispozitive ori
componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie sau care prestează
servicii care conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie sau care neutralizează
aceste măsuri tehnice de protecţie, inclusiv în mediul digital.
(2)Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă
fapta persoanei care, fără drept, înlătură, în scop comercial, de pe opere sau de pe alte
produse protejate ori modifică pe acestea orice informaţie sub formă electronică privind
regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil.

Art. 200
(1)Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă
autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau înţelegere în vederea comiterii uneia
dintre infracţiunile prevăzute la art. 193, permiţând astfel identificarea şi tragerea la
răspundere penală a celorlalţi participanţi.
(2)Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 193 şi care, în timpul
urmăririi penale, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor
persoane care au săvârşit infracţiuni legate de mărfuri-pirat sau de dispozitive-pirat de control
al accesului, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
(3)În cazul în care persoanele care au săvârşit infracţiuni prevăzute de prezenta lege au
reparat, până la terminarea cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe, prejudiciul cauzat
titularului de drepturi, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

TITLUL IV:Aplicarea legii. Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 201
Beneficiază de protecţia prevăzută de prezenta lege următoarele:
a)operele ai căror autori sunt cetăţeni români, chiar dacă nu au fost aduse încă la cunoştinţa
publică;
b)operele ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în
România, chiar dacă nu au fost aduse la cunoştinţa publică;
c)operele de arhitectură construite pe teritoriul României;
d)interpretările sau execuţiile artiştilor interpreţi ori executanţi care au loc pe teritoriul
României;
e)interpretările sau execuţiile artiştilor interpreţi ori executanţi care sunt fixate în înregistrări
protejate de prezenta lege;
f)interpretările sau execuţiile artiştilor interpreţi ori executanţi care nu au fost fixate în
înregistrări, dar sunt transmise prin emisiuni de radiodifuziune sau de televiziune protejate de
prezenta lege;
g)înregistrările sonore sau audiovizuale ai căror producători sunt persoane fizice sau juridice
cu domiciliul ori cu sediul în România;
h)înregistrările sonore sau audiovizuale a căror primă fixare pe un suport material a avut loc
pentru prima dată în România;
i)programele de radiodifuziune şi de televiziune emise de organisme de radiodifuziune şi de
televiziune cu sediul în România;
j)programele de radiodifuziune şi de televiziune transmise de organisme transmiţătoare cu
sediul în România.
Art. 202
Persoanele fizice sau juridice străine, titulare ale drepturilor de autor sau ale drepturilor
conexe, beneficiază de protecţia prevăzută prin convenţiile, tratatele şi acordurile
internaţionale la care România este parte, iar în lipsa acestora beneficiază de un tratament
egal cu cel al cetăţenilor români, cu condiţia ca aceştia să beneficieze, la rândul lor, de
tratament similar în statele respective.

Art. 203
În completarea prevederilor prezentei legi se pot adopta reglementări speciale pentru
stabilirea unor măsuri, inclusiv privind aplicarea şi utilizarea codurilor de identificare a
sursei, în vederea combaterii importului, producerii, reproducerii, distribuirii sau închirierii
de mărfuri-pirat ori dispozitive-pirat de control al accesului, utilizate pentru serviciile de
programe cu acces condiţionat, precum şi pentru utilizarea de marcaje speciale pentru
atestarea plăţii remuneraţiei compensatorii pentru copia privată.

Art. 204
(1)În vederea înregistrării, ca mijloc de probă, a operelor realizate în România, se înfiinţează
Registrul Naţional de Opere, administrat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor,
înregistrarea este facultativă şi se face contra cost, potrivit normelor metodologice şi tarifelor
stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(2)Existenţa şi conţinutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de probă, inclusiv prin
includerea acesteia în repertoriul unui organism de gestiune colectivă.
(3)Autorii şi alţi titulari de drepturi sau deţinătorii de drepturi exclusive ale autorilor, la care
se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate
ale operelor, menţiunea de rezervare a exploatării acestora, semnalată conform uzanţelor,
constând într-un simbol reprezentat prin litera C, în mijlocul unui cerc, însoţit de numele lor,
de locul şi anul primei publicări.
(4)Producătorii de înregistrări sonore, artiştii interpreţi sau executanţi şi alţi deţinători de
drepturi exclusive ale producătorilor sau ale artiştilor interpreţi ori executanţi, la care se face
referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale
înregistrărilor sonore sau audiovizuale ori pe învelişul care le conţine, menţiunea de rezervare
a exploatării acestora, semnalată conform uzanţelor şi constând într-un simbol reprezentat
prin litera P, în mijlocul unui cerc, însoţit de numele lor, de locul şi anul primei publicări.
(5)Până la proba contrară, se prezumă că drepturile exclusive, semnalate conform uzanţelor,
prin simbolurile menţionate la alin. (3) şi (4) sau prin menţiunile prevăzute la art. 105 şi 109,
există şi aparţin persoanelor care le-au utilizat.
(6)Dispoziţiile alin. (3)-(5) nu condiţionează existenţa drepturilor recunoscute şi garantate
prin prezenta lege.
(7)Autorii de opere şi titularii de drepturi, odată cu includerea operei lor în repertoriul
organismului de gestiune colectivă, îşi pot înregistra şi numele literar sau artistic, exclusiv în
vederea aducerii acestuia la cunoştinţa publică.
Art. 205
(1)Actele juridice încheiate sub regimul legislaţiei anterioare îşi produc toate efectele
conform aceleia, cu excepţia clauzelor care prevăd cesiunea drepturilor de utilizare a
totalităţii operelor pe care autorul le poate crea în viitor.
(2)Beneficiază de protecţia prezentei legi şi operele, inclusiv programele pentru calculator,
interpretările sau execuţiile, înregistrările sonore sau audiovizuale, precum şi programele
organismelor de radiodifuziune şi de televiziune realizate anterior intrării în vigoare a
prezentei legi, în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(3)Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare a
prezentei legi şi pentru care nu au expirat termenele de protecţie calculate conform
procedurilor legislaţiei anterioare se prelungeşte până la termenul de protecţie prevăzut în
prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 206
(1)Utilajele, schiţele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri care servesc direct la
realizarea unei opere ce dă naştere unui drept de autor nu pot face obiectul unei urmăriri
silite.
(2)Sumele datorate autorilor, ca urmare a utilizării operelor lor, beneficiază de aceeaşi
protecţie ca şi salariile şi nu pot fi urmărite decât în aceleaşi condiţii. Aceste sume sunt
supuse impozitării conform legislaţiei fiscale în materie.

Art. 207
Litigiile privind dreptul de autor şi drepturile conexe sunt de competenţa organelor
jurisdicţionale, potrivit prezentei legi şi dreptului comun.

Art. 208
(1)Comisia Europeană va fi informată cu privire la intenţia de adoptare a unor dispoziţii
naţionale de reglementare a unor noi drepturi conexe, precizându-se motivele esenţiale care
justifică reglementarea acestor drepturi, precum şi durata de protecţie corespunzătoare.
(2)Vor fi comunicate Comisiei Europene orice dispoziţii naţionale adoptate în domeniul
reglementat de prezenta lege.
(3)Va fi transmisă Comisiei Europene lista organismelor de radiodifuziune cărora le sunt
aplicabile dispoziţiile art. 137 alin. (2).
(4)Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este responsabil de efectuarea comunicărilor
prevăzute la alin. (1)-(3) către Comisia Europeană.

Art. 209
Prezenta lege transpune prevederile următoarelor acte normative comunitare:
a)Directiva Consiliului 91/250/CEE din 14 mai 1991 privind protecţia juridică a programelor
pentru calculator, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L122 din 17 mai
1991;
b)Directiva Consiliului 92/100/CEE din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere şi de
împrumut şi anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietăţii intelectuale,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 346 din 24 noiembrie 1992;
c)Directiva Consiliului 93/83/CEE din 27 septembrie 1993 privind armonizarea anumitor
dispoziţii referitoare la dreptul de autor şi drepturile conexe aplicabile difuzării de programe
prin satelit şi retransmisiei prin cablu, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
nr. L 248 din 6 octombrie 1993;
d)Directiva Consiliului 93/98/CEE din 29 octombrie 1993 privind armonizarea duratei de
protecţie a dreptului de autor şi a anumitor drepturi conexe, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene nr. L 290 din 24 noiembrie 1993;
e)Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 96/9/CE din 11 martie 1996 privind
protecţia juridică a bazelor de date, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
nr. L 077 din 27 martie 1996;
f)Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind
armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea
informaţională, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 006 din 10
ianuarie 2002;
g)Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001
privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale, publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 272 din 13 octombrie 2001;
h)Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/48/CE din 29 aprilie 2004 privind
asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene nr. L 157 din 30 aprilie 2004;
i)Directiva 2011/77/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie 2011 de
modificare a Directivei 2006/116/CE privind durata de protecţie a dreptului de autor şi a
anumitor drepturi conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 265
din 11 octombrie 2011;
j)Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012
privind anumite utilizări permise ale operelor orfane, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, seria L, nr. 299 din 27 octombrie 2012;
k)Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014
privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe şi acordarea de
licenţe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe
piaţa internă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 84 din 20 martie
2014.
l)Directiva (UE) nr. 2017/1.564 a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 septembrie
2017 privind anumite utilizări permise ale anumitor opere şi ale altor obiecte ale protecţiei
prin drept de autor şi drepturi conexe în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficienţe de
vedere sau cu dificultăţi de citire a materialelor imprimate şi de modificare a Directivei
2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe
în societatea informaţională, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria
L, nr. 242 din data de 20 septembrie 2017.

Art. 210
Organismele de gestiune colectivă care funcţionează la data intrării în vigoare a prezentei legi
sunt obligate să se conformeze dispoziţiilor art. 151, în termen de 6 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi*).
____
*)
A se vedea art. 212 alin. (1), fost art. 154 alin. (1) anterior republicării.

Art. 211
Dispoziţiile prezentei legi se completează cu dispoziţiile dreptului comun.

Art. 212
(1)Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial
al României**).
_____
**)
Legea nr. 9/1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26
martie 1996.

(2)Pe aceeaşi dată se abrogă Decretul nr. 321 din 21 iunie 1956 privind dreptul de autor, cu
modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
(3)În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi ***) , partea din
metodologiile prevăzute la art. 163 şi 164, care priveşte suma minimă pentru
radiodifuzorii locali, se va renegocia pe baza modificărilor aduse de prezenta lege,
pentru a respecta proporţionalitatea cu potenţialii receptori ai emisiunilor.
________
***)
Alin. (3) al art. 212, fost alin. (3) al art. 154 anterior republicării, a fost modificat prin
Legea nr. 261/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 5
noiembrie 2015.
-****-

NOTĂ:

Reproducem mai jos:

- prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 329/2006, care nu sunt încorporate în forma
republicată a Legii nr. 8/1996 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii actului
modificator:

"- Art. II

(1)La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă următoarele

prevederi legale:
a)art. 96 alin. (1) lit. c) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, cu modificările şi completările
ulterioare;

b)art. 5 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 7/2004 privind protecţia juridică a serviciilor bazate
pe acces condiţionat sau constând în accesul condiţionat, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 46 din 20 ianuarie 2004;

c)art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 45/2000 privind unele măsuri pentru
combaterea producerii şi comercializării neautorizate a fonogramelor, publicată în Monitorul
Oficial al României. Partea I, nr. 41 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 624/2001;

d)art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic
privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combaterea
pirateriei în domeniile audio şi video, precum şi a programelor pentru calculator, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 2 septembrie 2000, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 213/2002;

e)art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 143/2003 pentru aprobarea metodologiilor privind
utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi a
tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi şi
producătorilor de fonograme, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din
10 martie 2003;

f)art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 144/2003 pentru aprobarea metodologiilor privind
utilizarea repertoriului de opere audiovizuale al organismelor de gestiune colectivă şi a
tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale, cu
excepţia autorilor muzicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 10
martie 2003.

(2)La data prevăzută la alin. (1) atribuţiile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor
privind constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale, stabilite prin
acte normative anterioare prezentei ordonanţe de urgenţă, îşi încetează aplicabilitatea."

- prevederile art. II din Legea nr. 74/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996
privind dreptul de autor şi drepturile conexe, care nu sunt care nu sunt încorporate în forma
republicată a Legii nr. 8/1996 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii actului
modificator:

"- Art. II

(1)Organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe au

obligaţia modificării statutelor, în acord cu prevederile cuprinse la art. I, în termen de 12 luni
de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(2)Metodologiile prevăzute la art. 131*) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, rămân în vigoare până la
expirarea duratei pentru care au fost încheiate.

____

*)
A devenit art. 163 în forma republicată, prin renumerotare.

(3)Dispoziţiile din metodologiile elaborate conform art. 131*) şi 1311**) din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, care
conţin prevederi referitoare la sume/remuneraţii fixe sau minime aplicabile în cazul
radiodifuzării, contrare dispoziţiilor art. 1311 alin. (2), astfel cum acestea au fost modificate
prin prezenta lege, nu se mai aplică începând cu data împlinirii unui termen de 90 de zile de
la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

____

*)
A devenit art. 163 în forma republicată, prin renumerotare.

**)
A devenit art. 164 în forma republicată, prin renumerotare."

____

*)
Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 74/2018 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 268 din 27 martie 2018, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996 şi a fost modificată şi completată
prin:

- Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările
ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013;

- Legea nr. 285/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 30
iunie 2004;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii

nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 329/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie
2006;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în
procesul de integrare europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1179 din 28 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 332/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 20 iulie 2006;

- Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010;

- Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, rectificată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 8 iulie 2011, cu modificările şi
completările ulterioare;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2011 pentru modificarea unor acte normative în
vederea eliminării prevederilor referitoare la acordarea de stimulente pentru personalul din
sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 6
septembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 17/2012, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2012;

- Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai
2012, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012,
rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu
modificările ulterioare;

- Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de
procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind
dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din
14 august 2013, cu modificările ulterioare;

- Legea nr. 53/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 25
martie 2015;

- Legea nr. 210/2015 pentru completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 24 iulie
2015;

- Legea nr. 261/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 5
noiembrie 2015.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 489 din data de 14 iunie 2018
Legea 15/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe
Legea 15/2019 din 2019.01.10
Status: Acte în vigoare
Versiune de la: 13 ianuarie 2019

Intră în vigoare:
13 January 2019

Cuprins

Articol unic Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 14

Legea 15/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe
Dată act: 8-ian-2019
Emitent: Parlamentul

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 14 iunie 2018, se modifică şi se completează după
cum urmează:
[Link] articolul 1, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu
următorul cuprins:
"(3) Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai în condiţiile respectării prevederilor
legislaţiei naţionale în materia prelucrării datelor cu caracter personal."
[Link]ă articolul 35 se introduc două noi articole, articolele 351 şi 352, cu următorul
cuprins:
"Art. 351
(1) Sunt permise, fără consimţământul titularului oricărui drept de autor sau al oricărui
drept conex şi fără plata vreunei remuneraţii, reproducerea, distribuirea, comunicarea
către public, punerea la dispoziţia publicului, radiodifuzarea, închirierea şi împrumutul
unei opere sau altui obiect protejat, cu condiţia ca acestea să nu contravină exploatării
normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor, în scopul:
a) realizării, de către o persoană beneficiară sau o persoană care acţionează în numele
acesteia, a unui exemplar în format accesibil al unei opere sau al unui alt obiect protejat
prin drept de autor sau drepturi conexe, la care persoana beneficiară are acces în mod
legal, pentru uzul exclusiv al persoanei beneficiare;
b) realizării, de către o entitate autorizată, a unui exemplar în format accesibil al unei
opere sau al unui alt obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe, la care
persoana beneficiară are acces în mod legal sau comunicarea publică, punerea la
dispoziţie, distribuirea sau împrumutul, fără scop lucrativ, al unui exemplar în format
accesibil către o persoană beneficiară sau o altă entitate autorizată în scopul utilizării
exclusive de către o persoană beneficiară.
(2) Expresia persoană beneficiară prevăzută la alin. (1) înseamnă, indiferent de orice alte
dizabilităţi, o persoană care:
a) este nevăzătoare;
b) are deficienţe de vedere ce nu pot fi corectate pentru a obţine o funcţie vizuală
echivalentă, în esenţă, cu cea a unei persoane fără astfel de deficienţe şi care, drept
urmare, nu poate citi opere tipărite în aceeaşi măsură, în esenţă, ca o persoană care nu este
afectată de o astfel de deficienţă;
c) are un handicap de percepţie sau dificultăţi de citire şi, în consecinţă, nu poate să
citească opere imprimate în aceeaşi măsură, în esenţă, ca o persoană care nu suferă de un
astfel de handicap;
d) suferă de un handicap fizic ce o împiedică să ţină în mână ori să manipuleze o carte sau
să îşi concentreze privirea ori să îşi mişte ochii într-o măsură care ar fi acceptabilă în mod
obişnuit pentru citire.
(3) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos, prevăzute la alin. (1), au
următoarele semnificaţii:
a) operă sau alt obiect protejat înseamnă o operă care se prezintă sub formă de carte,
publicaţie periodică, ziar, revistă sau alte tipuri de scrieri, notaţii, inclusiv partituri,
precum şi ilustraţiile aferente acestora, pe orice tip de suport, inclusiv în format audio,
cum ar fi cărţile audio, şi în format digital, care este protejată prin drept de autor sau
drepturi conexe şi care este publicată sau pusă sub o altă formă la dispoziţia publicului în
mod legal;
b) exemplar în format accesibil înseamnă un exemplar al unei opere sau al unui alt obiect
protejat, care este realizat într-un mod sau o formă alternativă şi care îi permite persoanei
beneficiare să aibă acces la opere sau alte obiecte protejate, inclusiv acces în condiţii la
fel de viabile şi confortabile ca cele de care se bucură o persoană care nu suferă de
niciuna dintre deficienţele sau de niciunul dintre handicapurile prevăzute la alin. (2);
c) entitate autorizată înseamnă o entitate care este autorizată sau recunoscută de un stat
membru în vederea furnizării, fără scop lucrativ, către persoane beneficiare, de servicii de
educaţie, formare pedagogică, citire adaptativă sau acces la informaţii, incluzând şi
instituţiile publice sau organizaţiile fără scop lucrativ, care oferă aceleaşi servicii
persoanelor beneficiare ca una dintre activităţile lor de bază sau dintre obligaţiile lor
instituţionale, sau ca parte a misiunilor acestora de interes public. În scopul luării în
evidenţă, entităţile autorizate au obligaţia să notifice Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor, care urmează să comunice informaţiile către punctul central de acces al Uniunii
Europene şi către punctul de acces la informaţii instituit de Biroul Internaţional al
Organizaţiei Mondiale pentru Proprietate Intelectuală.
(4) În vederea realizării unui exemplar în format accesibil în conformitate cu prevederile
alin. (1) sunt exceptate de la dreptul de reproducere:
a) orice acte necesare pentru a modifica, a converti sau a adapta o operă sau alt obiect
protejat prin drept de autor sau drepturi conexe;
b) furnizarea mijloacelor necesare pentru a parcurge informaţiile într-un exemplar în
format accesibil;
c) modificările care ar putea fi necesare atunci când formatul unei opere sau al unui alt
obiect protejat este deja accesibil pentru anumite persoane beneficiare, în timp ce ar putea
să nu fie accesibil pentru alte persoane beneficiare, din cauza diferitelor deficienţe sau
handicapuri sau a diferitelor grade ale respectivelor deficienţe sau handicapuri.
(5) Utilizările prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure şi să respecte integritatea operei sau
obiectelor protejate prin drept de autor sau prin drepturi conexe, ţinând seama în mod
corespunzător de modificările necesare pentru ca opera sau alt obiect al protecţiei să
devină utilizabile în formatul accesibil.
(6) Orice dispoziţie contractuală care are drept scop înlăturarea sau limitarea în orice mod
a utilizărilor permise conform alin. (1) este nulă de drept.
Art. 352
(1) Entităţile autorizate care desfăşoară activitatea prevăzută la art. 351 alin. (1) lit. b) au
obligaţia stabilirii şi respectării unor proceduri clare şi transparente cu ocazia îndeplinirii
următoarelor obligaţii:
a) distribuie, comunică şi pun la dispoziţie exemplare în format accesibil numai către
persoanele beneficiare sau alte entităţi autorizate;
b) adoptă măsurile corespunzătoare pentru a descuraja reproducerea, distribuţia,
comunicarea către public sau punerea la dispoziţia publicului în mod neautorizat a
exemplarelor în format accesibil;
c) dă dovadă de grija cuvenită atunci când tratează operele sau alte obiecte protejate,
precum şi exemplarele în format accesibil ale acestora şi ţine evidenţa acestor operaţiuni;
d) publică şi actualizează, pe site-ul propriu, dacă este cazul, sau prin intermediul altor
canale online sau offline, informaţii cu privire la modul în care îşi respectă obligaţiile
prevăzute la lit. a)-c);
e) respectă dispoziţiile legale cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal ale
persoanelor beneficiare.
(2) Orice persoană beneficiară sau entitate autorizată, din România sau din alt stat
membru al Uniunii Europene, are dreptul să obţină, de la o entitate autorizată care
desfăşoară activitatea prevăzută la art. 351 alin. (1) lit. b) şi care are sediul în România, un
exemplar în format accesibil al unei opere sau alt obiect protejat, dacă acesta este
disponibil.
(3) Entităţile autorizate din România au posibilitatea să solicite şi să obţină de la o entitate
autorizată din alt stat membru al Uniunii Europene un exemplar în format accesibil al
unei opere sau al altui obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe sau accesul
la un astfel de exemplar, în condiţiile legii naţionale a statului respectiv.
(4) La cererea persoanelor beneficiare, a altor entităţi autorizate sau a titularilor de
drepturi de autor, entitatea autorizată care desfăşoară activitatea prevăzută la art. 351 alin.
(1) lit. b) este obligată să pună la dispoziţie, într-o formă accesibilă, următoarele
informaţii:
a) lista operelor sau a altor obiecte protejate prin drept de autor sau drepturi conexe,
pentru care dispune de exemplare în format accesibil, precizând formatele disponibile;
b) numele şi datele de contact referitoare la entităţile autorizate cu care a efectuat
schimburi de exemplare în format accesibil.
(5) Exportul de exemplar în format accesibil, efectuat de o entitate autorizată stabilită
într-un stat membru către o ţară terţă, care este parte la Tratatul de la Marrakesh, precum
şi importul de asemenea exemplare, dintr-o ţară terţă, membră a Tratatului de la
Marrakesh, efectuat de o persoană beneficiară sau de o entitate autorizată dintr-un stat
membru, se efectuează în condiţiile Regulamentului (UE) 2017/1.563 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 13 septembrie 2017 privind schimbul transfrontalier între
Uniune şi ţările terţe de exemplare în format accesibil ale anumitor opere şi ale altor
obiecte ale protecţiei prin drept de autor şi drepturi conexe în beneficiul persoanelor
nevăzătoare, cu deficienţe de vedere sau cu dificultăţi de citire a materialelor imprimate."
[Link] articolul 142 alineatul (4), după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu
următorul cuprins:
"d) în cazul în care orice act de reproducere, distribuire, transformare, extragere sau
reutilizare se face în scopul prevederilor art. 351."
[Link] articolul 145 alineatul (1), literele e) şi i) se abrogă.
[Link] articolul 145, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu
următorul cuprins:
"(3) Dreptul de comunicare publică a operelor muzicale este supus gestiunii colective
extinse. În acest caz, organismul de gestiune colectivă reprezentativ îi reprezintă şi pe
autorii şi titularii de drepturi care nu au acordat mandat. Autorul sau titularul de drepturi
are libertatea să înlăture producerea efectelor gestiunii colective extinse printr-o notificare
transmisă cu 30 de zile înainte organismului de gestiune colectivă reprezentativ."
[Link] articolul 146 alineatul (1), după litera d) se introduce o nouă literă, litera d1), cu
următorul cuprins:
"d1) drepturile online asupra operelor muzicale, prevăzute la art. 173;"
[Link] articolul 162, litera f) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"f) să ceară utilizatorilor sau intermediarilor acestora să furnizeze, în format scris şi
electronic, în termen de 30 de zile de la solicitare, informaţiile şi documentele solicitate
pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor, precum şi informaţii privind operele
utilizate, ştampilate şi semnate de reprezentantul legal;"
[Link] articolul 181 alineatul (1), după litera m) se introduce o nouă literă, litera m1),
cu următorul cuprins:
"m1) ţine evidenţa entităţilor autorizate să desfăşoare activităţile prevăzute la art. 351 alin.
(1) lit. b) şi furnizează atât Comisiei Europene, cât şi punctului de acces la informaţii
 instituit de Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale pentru Proprietate Intelectuală
denumirea şi datele de contact ale entităţilor autorizate, precum şi orice alte date colectate
în urma comunicării voluntare a acestora, de către entităţile autorizate;"
[Link] articolul 185, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(4) Titularii de drepturi care au instituit măsuri tehnice de protecţie au obligaţia de a
pune la dispoziţia beneficiarilor excepţiilor prevăzute la art. 35 alin. (1) lit. a), c) şi e), art.
35 alin. (2) lit. d) şi e), art. 351 şi 39 mijloacele necesare pentru accesul legal la opera sau
la oricare alt obiect al protecţiei. Totodată, aceştia au dreptul să limiteze numărul copiilor
realizate în condiţiile de mai sus."
[Link] articolul 190, după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul
cuprins:
"h) încălcarea prevederilor art. 352 alin. (2) şi, de către utilizatori, a prevederilor art. 162
lit. f)."
[Link] articolul 209, după litera k) se introduce o nouă literă, litera l), cu următorul
cuprins:
"l) Directiva (UE) nr. 2017/1.564 a Parlamentului European şi a Consiliului din 13
septembrie 2017 privind anumite utilizări permise ale anumitor opere şi ale altor obiecte
ale protecţiei prin drept de autor şi drepturi conexe în beneficiul persoanelor nevăzătoare,
cu deficienţe de vedere sau cu dificultăţi de citire a materialelor imprimate şi de
modificare a Directivei 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului
de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 242 din data de 20 septembrie 2017."
*
Prezenta lege transpune Directiva (UE) 2017/1.564 a Parlamentului European şi a
Consiliului din 13 septembrie 2017 privind anumite utilizări permise ale anumitor opere
şi ale altor obiecte ale protecţiei prin drept de autor şi drepturi conexe în beneficiul
persoanelor nevăzătoare, cu deficienţe de vedere sau cu dificultăţi de citire a materialelor
imprimate şi de modificare a Directivei 2001/29/CE privind armonizarea anumitor
aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională, publicată
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 242 din data de 20 septembrie
2017.
-****-

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi

ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

FLORIN IORDACHE
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 33 din data de 11 ianuarie 2019