Universitatea „Andrei Şaguna” Constanţa

Facultatea de Psihologie, Ştiinţe Comportamentale şi Juridice

Specializarea: Psihologie

Rolul imageriei mentale în creşterea

performanţei sportive

Titular de curs:
[Link]. Doiniţa
Bentu
Student:
XXXXX
Anul III

Constanţa 2023
Cuprins:

1. Introducere...........................................................................................................................1
2. Cadru teoretic.......................................................................................................................2
2.1 Imageria.........................................................................................................................2
2.2 Performanţa sportivă......................................................................................................4
3. Metodologia cercetării.........................................................................................................6
3.1. Obiectivul cercetării......................................................................................................6
3.1.1. Obiectivele specifice ale cercetării.....................................................................6
3.2. Ipotezele cercetării........................................................................................................6
3.3 Metoda cercetării...........................................................................................................6
3.3.1 Participanţii la studiu..........................................................................................6
3.3.2 Instrumentele cercetării......................................................................................6
3.3.3 Procedura de lucru..............................................................................................7
3.4 Rezultate expectate................................................................................................8
4. Concluzii..............................................................................................................................9
Bibliografie........................................................................................................................10
Anexe
 1. Introducere

În domeniul psihologiei sportului, imageria mentală reprezintă una dintre strategiile

utilizate pentru îmbunătăţirea performanţei, a abilităţilor psihologice şi pentru recuperare în
cazul accidentărilor.
Antrenamentul cu ajutorul imageriei este un instrument care ajută în managementul
stresului şi la rezolvarea problemelor de atenţie. De asemenea, ajută la îmbunătăţirea memoriei
în ceea ce priveşte mişcările fizice, prin rederularea, la nivel mental, a unor scene ale competiţiei,
dând posibilitatea sportivului de a le simula, reconstrui şi îmbunătăţi. Simularea ajută la
acumularea de experienţe ce vor fi depozitate în conştiinţă, ceea ce duce la îmbunătăţirea
abilităţilor mentale şi a performanţei motorii şi are efecte şi asupra motivaţiei sportivului, reglând
nivelurile de activare, controlul emoţional, reducând anxietatea, cu rezultat final reflectat prin
îmbunătăţirea performanţei sportive.
Studiile efectuate de-a lungul timpului au demonstrat că utilizarea de către sportivi a
imageriei pentru o perioada de 3 până la 7 săptămâni (Jose şi Joseph, 2018), cu o frecvenţă
variind de la de două ori pe săptămână pâna la o dată pe zi (Baughman, 2017) duce la
îmbunătăţirea cogniţiei şi motivaţiei, reduce emoţiile negative din cadrul competiţiei şi
îmbunătăţeşte performanţa (Smith [Link], 2007).
Pe lângă eficienţa practicării imageriei, meta-analize privind durata optimă a unei sesiuni
de practică mentală efectuate au arătat că sesiunile de 20 de minute sunt cele mai eficiente (Toth
et al, 2020). Cu toate acestea, critica ce poate fi adusă acestor studii se referă la faptul că ele se
concentrează asupra influenţei imageriei asupra performanţei sportive, dar nu şi asupra antrenării
imageriei.
Condiţia fizică împreună cu cea psihică a sportivului au impact asupra performanţei
sportive, iar utilizarea imageriei o poate o îmbunătăţi. O serie de cercetări (Hall, 2001)
recomandă utilizarea imageriei pentru antrenarea abilităţilor sportivului în aceeaşi manieră ca
antrenamentele fizice (ca durată, frecvenţă şi conţinut). Astfel, studiul de faţă îşi propune să
analizeze corelaţia dintre imagerie şi performanţa sportivă la jucătorii de handbal, concentrându-
se pe efectul pe care antrenamentul în practicarea imageriei îl are asupra performanţei sportivilor.

1
 2. Cadrul teoretic

2.1. Imageria

Imageria mintală este definită ca un „proces de repetiție internalizată a unei experiențe

sportive care implică reprezentări multi-senzoriale” (Bentu, 2021). Presupune, aşadar, crearea şi
re-crearea unei experienţe, pe baza informaţiilor din memorie (cele senzoriale, perceptuale şi
afective), fiind o experienţă ce imită experienţa reală, implică utilizarea unor combinaţii de
modalităţi senzoriale, în absenţa percepţiei.
White şi Hardy au explicat că un individ îşi poate imagina, poate „vedea” şi simţi o
mişcare sub forma unei imagini, „fără a experimenta în realitate acel lucru” (White şi Hardy,
1998). Imageria diferă de vis pentru că individul este treaz şi conştient atunci când îşi imaginează
un lucru.
Atunci când este vorba de imagerie, literatura de specialitate utilizează termeni precum
„vizualizare” şi „antrenament mental”, discuţiile fiind despre faptul că aceste noţiuni se referă la
constructe diferite: vizualizarea se referă mai mult la o anumită modalitate senzorială, în timp ce
imageria implică utilizarea mai multor modalităţi senzoriale – „experienţe cvasi-senzoriale sau
cvasi-perceptuale” (Richardson, 1969). Murphy şi Martin (2002) diferenţiază imageria de
antrenamentul mental, subliniind că imageria este un proces mental specific care poate fi
practicat la nivel mental. Mai mult, antrenamentul mental nu implică întodeauna imageria, ci şi
alte procese mentale, cum ar fi de exemplu vorbirea, dialogul cu propria persoană.
Intervenţia prin imagerie are ca scop atingerea obiectivului propus cu ajutorul abilităţii de
a-şi imagina. Imageria motorie se referă la producerea de imagini pe baza percepţiei motorii –
vizual, senzorial, auditiv şi kinestezic.
Primele studii referitoare la imagerie au urmărit eficienţa ei în combinaţie cu
antrenamentul fizic, în absenţa acestuia, sau în diverse combinaţii între acestea două (Driskell et
al, 1994, Feltz şi Landers, 1983). Rezultatele acestor studii au sugerat eficienţa imageriei în
îmbunătăţirea performanţei sportive, dar doar în combinaţie cu antrenamentul fizic. Studiile
ulterioare au arătat că eficienţa imageriei este mediată de o serie de variabile, precum tipul de
acţiune imaginată, experienţa sportivului, durata şi momentul practicării imageriei precum şi
abilitatea sportivului de a genera şi controla conţinutul imaginaţiei (Callow et al, 2005).
Termenul „tip de imagerie” este utilizat în literatura de specialitate pentru a descrie atât
conţinutul imageriei cât şi funcţiile sau scopurile ei. Murphy a propus ca „tip de imagerie” ar
trebui să se utilizeze pentru a descrie conţinutul imaginat, iar funcţiile să se refere la scopul

2
utilizării imageriei (îmbunătăţirea unor performanţe, creşterea motivaţiei, recuperarea după
accidentare, etc.).
Pentru ghidarea ghidarea intervenţiilor cu ajutorul imageriei cercetătorii au propus două
modele.
Primul, numit model aplicativ pentru utilizarea imageriei (Martin et al, 1999), oferă
indicaţii privind utilizarea imageriei pentru dobândirea unor beneficii cognitive, afective sau
comportamentale. Potrivit acestui model, conţinutul imageriei trebuie să fie în concordanţă cu
rezultatele urmărite dar şi cu situaţia dată (antrenament, competiţie).
Modelul menţionează cinci tipuri de imagerie, dezvoltate pornind de la analiza lui
Paivio(1985) care identifica rolul imageriei la nivel cognitiv şi motivaţional, şi conceptualizate
mai târziu de către Hall et al. În ceea ce priveşte înţelegerea şi studierea relaţiei dintre imagerie şi
motivaţie, Hall a propus împărţirea conceptului de motivaţie în alte două concepte - motivaţie
activatoare şi măiestrie (cu sensul de stăpânire a motivaţiei), obţinându-se următoarele categorii
de imagerie: cognitivă specifică (imageria utilizată pentru îmbunătăţirea abilităţilor sau pentru
recuperarea după accidentări), cognitivă generală (imageria utilizată pentru strategii de joc),
motivaţională specifică (imageria direcţionată către scopuri, obiective specifice), motivaţia
activatoare, energizatoare (imageria orientată spre experienţe emoţionale şi somatice) şi
stăpânirea, măiestria motivaţiei (imageria folosită pentru a activa mecanismele de coping, mai
ales în cadrul competiţiilor).
Studiile s-au mai concentrat şi asupra imageriei kinestezice, definită ca fiind „imageria ce
implică senzaţii legate de efectuarea unei mişcări/acţiuni, inclusiv forţa şi efortul implicat în
mişcare şi echilibru, şi localizarea spaţială – a unei părţi a corpului sau a echipamentului
sportiv” (Callow şi Waters, 2005), iar cercetări mai recente decât cele menţionate au identificat şi
alte tipuri de imagerie folosite de către sportivi, precum cele legate de postură (Nordin şi
Cumming, 2005) şi de procesul de vindecare după accidentări (Driediger et al, 2006).
De ce utilizează sportivii imageria? Majoritatea pentru efectele asupra cogniţiei şi
motivaţiei descrise de Paivio (1985) – îmbunătăţirea abilităţilor şi a performanţei, iar la nivel
motivaţional, pentru schimbarea gândurilor, reglarea emoţiilor şi a nivelului de activare, reglarea
răspunsurilor fiziologice. Sportivii utilizează doar un tip de imagerie din cele cinci enumerate sau
combinaţii (Martin et al, 1999), dar cel mai ades folosesc imageria în scop motivaţional
(Cumming şi Hall, 2002).
Al doilea model propus şi utilizat pentru ghidarea intervenţiilor cu ajutorul imageriei este
modelul PETTLEP de imagerie motorie, descris de Holmes şi Collin (2007), ce are la bază ideea
că există o legătură directă între imagerie şi performanţa motorie datorită faptului că atunci când

3
un individ îşi imaginează că face o mişcare, sunt activate structuri ale creierului similare cu cele
folosite în mişcarea propriu-zisă (Ehrsson et al, 2003).
PETTLEP reprezintă acronimul celor şapte elemente implicare în model: fizic
(Phsysical), mediu (Environment), sarcina (Task), sincronizare (Timing), învăţare (Learning),
Emoţii şi Perspectivă, şi porneşte de la premiza că pentru a fi eficientă şi a avea impact asupra
performanţei sportivului, imageria trebuie să se potrivescă cât mai bine cu situaţia reală.
Există patru aspecte considerate importante în utilizarea imageriei: momentul sau locul în
care sportivii utilizează imageria, perioada de timp în care utilizează imageria, conţinutul
imageriei şi funcţia, scopul utilizării imageriei (Munroe et al, 2000). Pornind de la aceste
aspecte, s-a constatat faptul că sportivii utilizează mai mult imageria în timpul antrenamentelor
sau înaintea competiţiilor, dar şi la şcoală sau acasă; ca şi conţinut, imageria este predominant
pozitivă, incorporând experienţe senzoriale multiple (vizuale, kinestezice şi uneori auditive şi
olfactive), sportivul imaginându-şi nu doar mişcări şi strategii ci şi detalii referitoare la mediul în
care îşi desfăşoară activitatea sportivă, perspectiva asupra scenei imaginate fiind atât internă (la
persoana întâi) cât şi externă (la persoana a treia).
Factorii care au influenţă asupra aderării sportivilor la programe de antrenament mental şi
imagerie identificaţi de Bull (1991) sunt: lipsa timpului, lipsa unui program de antrenament
personalizat şi ambient familial necorespunzator.

2.2. Performanţa sportivă

Principala motivaţie, atât pentru sportivi cât şi pentru cei implicaţi în activitatea sportivă
o constituie obţinerea performanţei.
Performanţa sportivă a fost definită ca fiind „o valoare bio-psiho-socială realizată în
cadrul unei competiţii oficiale, ca rezultat al unei capacităţi multiplu determinate şi apreciate pe
baza unor criterii sau bareme riguros stabilite” (Dragnea şi Mate-Teodorescu, 2002).
Pornind de la această definiţie, performanţa sportivă se cuantifică prin rezultate şi valori
calitative şi cantitative, fiind „rezultanta interacţiunii factorilor individuali cu cei de mediu”
(Bentu, 2021).
Performanţa sportivă depinde de interacţiunea complexă a următorilor factori: factorul
psihologic, factorul tehnic, factorul tactic şi factorul fizic. În opinia lui Epuran (2008), dacă ne
referim la factorul psihologic - cel mai important pentru obţinerea de rezultate în sportul de
performanţă, performanţa este rezultanta interacţiunii a patru factori: aptitudinile, atitudinile,
antrenamentul şi ambianţa. Factorului psihologic este considerat cel mai important nu doar prin

4
prisma faptului că are influenţă directă asupra performanţei sportivului, ci şi pentru că el are
rolul de mediator între performanţă şi abilităţile fizice, tehnice şi tactice.
În cadrul sporturilor de echipă, mai ales la sportivii tineri, este importantă percepţia
propriei performanţe deoarece ei simt că fac parte din echipă în măsura în care cred că au un rol
important în obţinerea performanţei echipei din care fac parte (Almagro et al,2020).
Motivaţia este unul dintre cei mai importanţi factori psihologici pentru obţinerea
performanţei sportive. Teoria autodeterminării (STD - Self-determination Theory) arată că
motivaţia autodeterminată presupune satisfacerea a trei nevoi psihologice de bază: competenţa,
autonomia şi relaţionarea (Ryan şi Deci, 2017). Competenţa se referă la nevoia de a se simţi
eficient şi stăpân pe abilităţi, autonomia implică nevoia de control asupra experienţelor şi
acţiunilor, iar relaţionarea se referă la sentimentul apartenenţei la un grup. Cu cât aceste nevoi
de bază ale sportivului sunt satisfăcute mai mult, cu atât nivelul lui de motivaţie autodeterminată
creşte, şi prin urmare şi performanţa sportivă este îmbunătăţită.
Unul dintre modelele de bază utilizate în practica psihologiei sportive este cel în şapte
trepte elaborat de Morris şi Thomas; în cadrul acestui model, imageria este recomandată, ca
tehnică de antrenare a abilităţilor psihologice, alături de stabilirea obiectivelor, tehnicile
cognitive, atenţia/concentrarea şi încrederea (Andersen, apud. Bentu). Ultima etapă a acestui
model o reprezintă evaluarea pe baza îmbunătăţirii performanţei, adaptării personale şi aderenţei
la programul de training al abilităţilor psihologice.
Evaluarea performanţei sportive în cadrul sporturilor de echipă reprezintă o provocare
deoarece, pe lângă evaluarea abilităţilor fizice, este necesară şi evaluarea performanţei ca
rezultantă a interacţiunii dintre strategiile şi tacticile utilizate, dinamica grupului şi abilităţile
motorii individuale. Ea se realizează cantitativ (prin măsurarea performanţelor fizice) şi/sau
calitativ. Una dintre metodele de evaluare este metoda observaţiei – prin înregistrarea frecvenţei
apariţiei anumitor evenimente pe parcursul unui meci (de exemplu numărul de goluri, procentul
loviturilor de succes, etc), critica ce se aduce acestei metode fiind aceea că se concentrează de
fapt pe rezultatele performanţei. Tendinţa actuală este de orientare a antrenorilor şi psihologilor
sportivi pe observarea comportamentelor ce demonstrează abilitatea de a rezolva problemele
tactice care apar în timpul unui meci.
Satisfacerea nevoilor de autonomie şi relaţionare pozitivă sunt predictori ai motivaţiei
intrinseci, iar aceasta din urmă, împreună cu satisfacerea nevoii de competenţă prezic
performanţa percepută a sportivului.

5
 3. Metodologia cercetării

3.1 Obiectivele cercetării

Obiectivul general al cercetării este analizarea efectelor pe care antrenamentul prin imagerie mentală
îl are asupra performanţei sportive.

3.1.1. Obiectivele specifice ale cercetării

1. Identificarea unei asocieri între exersarea/practicarea imageriei şi performanţa sportivă.
2. Evaluarea performanței sportive înainte și după parcurgerea antrenamentului de imagerie mentală.
3. Explorarea unor diferențe posibile între grupul de lucru și grupul de control privitor la performanța
sportivă.

3.2. Ipotezele cercetării

Ipotezele cercetării sunt următoarele:

H1. Se prezumă că există o corelaţie semnificativă statistic între imageria mental şi satisfacția
subiectivă a performanţei sportive.
H2. Se prezumă că în urma practicării antrenamentului de imagerie mentală performanța sportivilor
se îmbunătățește.
H3. Se prezumă că există diferențe semnificative statistic între grupul de lucru și grupul de control
în ceea ce privește performanța sportivă.

3.3 Metoda

3.3.1. Participanţii la studiu

Pentru realizarea studiului se propune participarea unui lot de 14 sportivi de gen

masculin, membrii unei echipe de handbal, având vârste cuprinse între 19 şi 21 de ani, sportivi ce
vor fi implicați în practicarea imageriei mentale pentru îmbunătățirea performanței sportive. De
asemenea, vom implica și un grup de control, tot un număr de 14 sportivi de gen masculin,
membrii unei alte echipe de handbal, dar care nu vor practica imageria mentală.

3.3.2. Instrumentele cercetării

Variabilele incluse în studiu sunt imageria – abilitatea de a-şi imagina a sportivilor şi

6
exersarea ei (variabile independente) şi performanţa sportivă (variabilă dependentă).
Din păcate, în România nu există instrumente standardizate pentru evaluarea imageriei.
Pentru acest studiu se propune utilizarea chestionarului SIQ – Sport Imagery Questionnaire şi
Scala satisfacţiei subiective a performanţei sportive ASPS - Athlete’s Subjective Performance
Satisfaction.
SIQ – Sport Imagery Questionnaire a fost dezvoltat în 1998 de către Craig Hall, Diane
Mack, psihologul cognitivist Allan Paivio şi Heather Hausenblas şi îmbunătăţit pe parcursul
ultimului deceniu. Cercetări extinse desfăşurate în ţări precum Spania, Brazilia, Finlanda, Turcia,
Rusia, etc. ce urmăreau proprietăţile psihometrice ale SIQ au confirmat validitatea şi fidelitatea
acestui instrument, ceea ce poate constitui o motivaţie pentru adaptarea lui la populaţia din
România.
SIQ (Anexa1) este utilizat pentru a evalua în ce măsură utilizează un sportiv fiecare
dintre cele cinci funcţii ale imageriei, aşa cum au fost ele conceptualizate: cognitivă generală,
cognitivă specifică, motivaţie generală - stăpânirea imageriei, motivaţie generală - activare şi
motivaţie specifică. Cei 30 de itemi sunt măsuraţi pe o scală Likert în 7 trepte (1 însemnând
„rar” şi 7 însemnând „adeseori”).
Pentru evaluarea performanţei sportive se va utiliza Scala satisfacţiei subiective a
performanţei sportive ASPS - Athlete’s Subjective Performance Satisfaction (Anexa2),
dezvoltată de către Nahum, Ben-Ami, Cohen şi Shivek în 2016. Instrumentul are ca scop
evaluarea subiectivă a performanţei sportivilor în cadrul sporturilor de echipă şi conţine şase
itemi ce se concentrează asupra celor mai importante aspecte ale performanţei: performanţa
generală, contribuţia în cadrul echipei şi abilităţile personale(câte doi itemi pentru fiecare
aspect). Itemii sunt măsurați pe o scală Likert de la 1 la 10, în care 1 reprezintă „deloc mulţumit”
iar 10 „pe deplin mulţumit”.

Sportivii vor mai utiliza şi un jurnal de antrenament în care vor înregistra frecvenţa,
durata şi eficacitatea percepută a imageriei utilizate.

3.3.3. Procedura de lucru

Se va începe cu o sesiune la care vor participa toţi cei 14 membri ai echipei de handbal.
La începutul şedinţei li se vor administra cele două instrumente de evaluare, după care li se va
explica ce este imageria mentală, li se vor prezenta beneficiile şi potenţialele efecte asupra
performanţei sportive.
Sportivilor li se vor da indicaţii – unde pot utiliza imageria, când – înainte, în timpul,
după antrenament, ce îşi pot imagina şi cum pot utiliza imageria (pentru învăţarea sau
7
perfecţionarea unor mişcări, pentru dezvoltarea unor strategii de joc, pentru reducerea anxietăţii).
Vor fi încurajaţi să îşi imagineze conţinutul practicii proprii, concentrându-se asupra aspectelor
slabe ale jocului lor (abilităţi tehnice sau slăbiciuni psihologice) dar şi pentru a fixa ceea ce au
învăţat sau corectat în timpul antrenamentelor sau competiţiilor. Vor fi incurajaţi să integreze în
practicarea imageriei toate simţurile, insistând asupra celor vizuale şi kinestezice.
Se va realiza o demonstraţie de utilizare a imageriei (o sesiune de relaxare), după care li
se va recomanda să exerseze imageria pe parcursul următoarelor şase săptămâni, începând cu
sesiuni scurte şi mărind treptat durata şi frecvenţa lor.
De asemenea, li se va recomanda să completeze individual, pe parcursul celor şase
săptămâni, un jurnal al imageriei, notând data, locul şi durata sesiunii de imagerie, o scurtă
descriere a conţinutului sesiunii şi o evaluare a eficienţei ei, pe o scală de la 0 la 10, 0 însemnând
deloc eficient, 5 – oarecum eficient şi 10 – foarte eficient. Li se va exemplifica ce înseamnă
„deloc eficient” (incapacitatea de a-şi forma imagini clare şi/sau emoţii asociate cu acele
imagini), şi „foarte eficient” (imaginile formate şi/sau emoţiile şi senzaţiile asociate cu acele
imagini sunt foarte clare şi puternice).
La sfârşitul celor şase săptămâni li se vor administra din nou cele două instrumente – SIQ
şi ASPS şi vor fi centralizate datele din jurnalele personale.
Rezultatele obţinute în urma aplicării instrumentelor de cercetare vor fi analizate prin
intermediul programului IBM –SPSS. Se vor analiza frecvenţele statistice, media şi abaterea
standard şi se va efectua testul normalităţii distribuţiei variabilelor ce fac obiectul ipotezelor
cercetării. Pasul următor pentru confirmarea sau infirmarea ipotezelor se va face analizând
asocierea între variabile (utilizând corelaţii parametrice sau neparametrice, în funcţie de
distribuţia normalităţii datelor), dar și comparația pentru a vedea dacă apar diferențe
semnificative înainte de practicarea antrenamentului mental și după cele șase săptămâni privitor
la performanța sportivă, precum și comparația cu un grup de control.

3.4 Rezultate expectate

Ne aşteptăm ca cele trei ipoteze să se valideze, adică să obţinem corelaţii semnificative

statistic între utilizarea imageriei de către sportivii din lotul de cercetare şi performanţa sportivă,
dar și o comparație semnificativă legată de creșterea performanței, precum și o diferență
semnificativă cu grupul de control care nu a practicat imageria mentală privitor tot la
performanța sportivă.
De asemenea, ne aşteptăm ca abilitatea sportivilor de a utiliza imageria să se perfecţioneze în
urma exersării ei pe parcursul celor şase săptămâni.

8
 4. Concluzii

Utilizarea imageriei îi poate ajuta pe handbalişti să construiască tactici de joc înaintea

competiţiilor şi să îşi regleze emoţiile, să lucreze la punctele slabe identificate şi să îşi stabilească
obiective. Deoarece handbalul este un sport cu un ritm de desfăşurare exploziv şi o încărcătură
psihică mare, ritmul jocului poate avea influenţe asupra capacităţii de concentrare, ducând uneori
la incapacitatea sportivilor de a rămâne motivaţi şi de a avea atitudini pozitive pe parcursul unui
meci, performanţa sportivă fiind astfel afectată. Utilizarea imageriei dar şi a consilierii
psihologice, în scenarii competiţionale cu mare încărcătură stresantă poate ajuta terapeutul să
identifice corect şi mai rapid problemele sportivilor. Concentrarea pe aceste probleme şi pe
rezolvarea lor duce la îmbunătăţirea stabilităţii psihologice şi deci la îmbunătăţirea performanţei
sportive.
Există necesitatea unei educări a sportivilor în privinţa beneficiilor ce decurg din
utilizarea imageriei, educaţie ce presupune ca ei să fie învăţaţi cum să încorporeze în mod
eficient imageria în programul de antrenament pentru a o utiliza în mod structurat şi regulat şi a
maximiza potenţialul propriu pentru obţinerea performanţei sportive. Cel mai important rol îi
revine psihologului sportiv, care poate utiliza strategii de aderenţă la programul de antrenament
mental, cum ar fi sfaturi referitoare la managementul timpului, structurarea şi organizarea
programului de antrenament mental, integrarea abilităţilor psihologice în programul propriu de
antrenament (Sambrook şi Bull, 1999), precum şi evaluarea succesului acestor strategii prin
evaluarea aderenţei la seviciul de consiliere psihologică.
De asemenea, este necesar ca programele de imagerie mentală să fie concepute şi
adaptate la nevoile sportivilor, lucru se poate realiza cu ajutorul workshopurilor sau a şedinţelor
individuale şi de grup.
Lipsa unor instrumente validate ştiinţific şi standardizate pe populaţia României, în
domeniul psihologiei sportive, îngreunează cercetările. De aceea, un demers în acest sens ar
putea completa vidul existent în practica psihologilor şi cercetătorilor, cu efecte benefice asupra
sportivilor şi sportului de performanţă.
Practicarea imageriei în mod regulat s-a dovedit a fi utilă în situaţiile competiţionale,
sporind capacitatea de adaptare la situaţii stresante, întărind calităţile psihologice şi îmbunătăţind
simptomele negative(atât psihologice cât şi fiziologice) din timpul competiţiilor, fiind un
element de luat în considerare în antrenamentul pentru obţinerea performanţei sportive.

9
 Bibliografie

1. Almagro, B., Saenz-Lopez, P., Fierro-Suero, S., Conde, C. (2020). Perceived Performance,
Intrinsec Motivation and Adherence in Athletes, International Journal of Enviromental Research
and Public Health, 17(24).
2. Baughman, L. (2017). The Effect Of A PETTLEP Imagery Intervention-Based Pre-
Performance Routine On Golfer’s Short-Game Performance, Electronic Theses and
Dissertations, Georgia Southern Universtiy.
3. Bentu. D. (2023) Psihologia sportului – Note de curs, Editura Universității „Andrei Şaguna”,
Constanţa.
4. Bull, S. J. (1991). Personal and situational influences on adherence to mental skills training,
Journal of Sport and Exercise Psychology, 13(2).
5. Callow, N., Hardy, L., Hackfort, D., Duda, J.L., Lidor, R.(2005). A critical analysis of applied
imagery research, în vol. „Handbook of research in applied sport and exercise psychology:
International perspectives”, Ed. Fitness Information Technology.
6. Callow, N., Waters, A. (2005) The effect of kinaesthetic imagery on the sport confidence of
flat-race horse jockeys, Psychology of Sport and Exercise, 6(4).
7. Cumming, J., Hall, C. (2002). Athletes’ use of imagery in the off-season, The Sport
Psychologist 16(2).
8. Cumming, J., Hall, C., Shambrook, C. (2004) The influence of an Imagery Workshop on
Athletes’s Use of Imagery, Athletic Insight: The Online Journal of Sport Psychology, 6(1).
9. Dragnea, A.C., Mate-Teodorescu, S. (2002). Teoria sportului, Editura Fest, Bucureşti.
10. Driediger, M., Hall, C., Callow, N. (2006). Imagery use by injured athletes: a qualitative
analysis, Journal of Sports Sciences, 24(3).
11. Driskell, J. E., Copper, C., Moran, A.(1994). Does mental practice enhance performance?
Journal of Applied Psychology, 79(4).
12. Ehrsson, H. H., Geyer, S., Naito, E. (2003). Imagery of voluntary movement of fingers, toes,
and tongue activates corresponding body-part-specific motor representations, Journal of
Neurophysiology, 90(5)
13. Epuran, M, Holdevici, I., Toniţa, F. (2008). Psihologia sportului de performanţă. Teorie şi
practică, Editura Fest, Bucureşti.
14. Feltz, D., Landers, D. M. (1983). The Effects of Mental Practice on Motor Skill Learning
and Performance: A Meta-analysis, Journal of Sport Psychology, 5.
15. Gillet, N.; Vallerand, R.J. (2014). Les effets de la motivation sur la performance sportive au
regard de la théorie de l’autodétermination: Vers une approche intra-individuelle, Psychologie
française, 61(4).
11
16. Hall, C. (2001). Imagery in sport and exercise, în volumul Handbook of Sport Psychology
(ed.R. Singer, H. Hausenblas, C. Janelle), Ed. John Wiley & Sons, New York.
17. Hall, C.R., Mack, D.E., Paivio, A., Hausenblas, H. (1998). Imagery use by athletes:
Development of the Sport Imagery Questionnaire, International Journal of Sport Psychology, 23.
18. Holmes, P.S., Collins, D. (2007). The PETTLEP Approach to Motot Imagery: A Functional
Equivalence Model for Sport Psychologists, Journal of Applied Sport Psychology, 13(1).
19. Jose, J., Joseph, M.M. (2018). Imagery: It's effects and benefits on sports performance and
psychological variables: A review study, International Journal of Physiology, Nutrition and
Physical Education, 3(2).
20. Martin, K. A., Moritz, S. E., Hall, C.R. (1999). Imagery use in sport: a literature review and
appliedmodel, The Sport Psychologist, 13(3).
21. Munroe, K.J., Giacobbi, P.R., Hall, C., Weinberg, R. (2000). The four Ws of imagery use:
Where, when, why, and what, The Sport Psychologist, 14(2).
22. Murphy, S.M., Martin, K.A. (2002). The use of imagery in sport, în volumul T. S.
Horn(ed.), Advances in sport psychology, Ed. Human Kinetics.
23. Nahum, O, Ben-Ami, M., Cohen, D., Shivek, A. (2016) Athlete’s Subjective
Performance Scale(ASPS), DOI:10.13140/RG.2.2.15985.51048.
24. Nordin, S. M., Cumming, J. (2005) Professional dancers describe their imagery: where,
when,what, why, and how? The Sport Psychologist, 19(4).
25. Paivio, A. (1985) Cognitive and motivational functions of imagery in human performance,
Canadian Journal of Applied Sport Science, 10.
26. Richardson, A.W. (1969) Mental imagery, Ed. New York: Springer Publishing Company.
27. Ryan, R.M.; Deci, E.L. (2017). Self-Determination Theory. Basic Psychological Needs in
Motivation, Ed. Guilford Publications, New York.
28. Shambrook, C.J., Bull, S.J. (1999) Adherence to psychological preparation in sport, în
volumul S.J. Bull (ed.) „Adherence issues in sport and exercise”, Ed. John Wiley & Sons, Inc.,
Londra.
29. Smith, D., Wright, C., Allsopp, A., Westhead, H. (2007). It's All in the Mind: PETTLEP-
Based Imagery and Sports Performance, Journal of Applied Sport Psychology 19(1).
30. Toth, A. J., McNeill, E., Hayes, K., Moran, A. P., Campbell, M. (2020). Does mental
practice still enhance performance? A 24 Year follow-up and meta-analytic replication and
extension, Psychology of Sport and Exercise, 48.
31. White, A., Hardy, L. (1998). An in-depth analysis of the uses of imagery by highlevel slalom
canoeists and artistic gymnasts, The Sport Psychologist, 12(4).

12
Anexa 1

SIQ – Sport Imagery Questionnaire (Hall et al., 1998)

1 2 3 4 5 6 7
1 Pot controla mereu/constant imaginea unei mişcări
2 Pot schimba cu uşurinţă imaginea unei mişcări
3 Atunci când îmi imaginez o anumită mişcare, o execut perfect
în mintea mea de fiecare dată
4 Pot corecta, în mintea mea, o mişcare fizică
5 Înainte de a încerca o anumită mişcare, îmi imaginez că o execut perfect
6 Când învăţ o mişcare nouă, îmi imaginez cum o execut perfect
7 În mintea mea, îmi imaginez noi strategii de joc
8 Îmi imaginez strategii alternative pentru cazul în care planul meu de joc
eşuează
9 Îmi imaginez fiecare secţiune a unui joc/concurs (de exemplu atac vs.
apărare, încet vs. rapid)
10 Mă imaginez cum continui cu planul meu de joc/strategia, chiar şi atunci
când performanţa mea este slabă.
11 Îmi imaginez cum execut întregul joc/repriză a jocului aşa cum vreau să se
întâmple în timpul jocului/ meciului.
12 Mă imaginez cum îmi urmez cu succes strategia/ planul de joc.
13 Îmi imaginez atmosfera atunci când câştig un campionat (de exemplu,
emoţia, bucuria care urmează după câştigarea unui campionat)
14 Îmi imaginez alţi sportivi care mă felicită pentru performanţa mea bună.
15 Îmi imaginez atmosfera atunci când primesc o medalie (de exemplu
mândria, bucuria, etc.)
16 Îmi imaginez cum publicul îmi aplaudă performanţa.
17 Mă imaginez cum câştig o medalie/un trofeu.
18 Mă imaginez dând interviuri în calitate de campion.
19 Pot să recereez în mintea mea emoţiile pe care le simt înainte de o
competiţie.
20 Îmi imaginez cum gestionez stresul şi entuziasmul unei competiţii şi rămân
calm.
21 Îmi imaginez stresul şi anxietatea asociate cu o competiţie.
22 Atunci când îmi imaginez o competiţie, simt că sunt emoţionat.
23 Atunci când îmi imaginez un joc/eveniment la care urmează să particip, mă
simt neliniştit/anxios.
24 Îmi imaginez entuziasmul asociat cu o competiţie/joc/concurs
25 Îmi imaginez cum dau 100% în timpul unui meci/concurs.
26 Mă imaginez că sunt puternic mental.
27 Îmi imaginez că arăt încrezător în faţa adversarilor mei.
28 Mă imaginez fiind concentrat în timpul unei situaţii dificile
29 Mă imaginez deţinând controlul în situaţiile dificile.
30 Mă imaginez depăşind cu succes situaţiile grele (ex. sunt condus în meci,
mă doare glezna, etc.)

13
Anexa 2

ASPS - Scala satisfacţiei subiective a performanţei sportive

Te rugăm să evaluezi performanţa ta de săptămâna trecută, conform propriei opinii. Marchează

nota care se potriveşte cel mai bine: 1 = deloc mulţumit, 10 = pe deplin mulţumit

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 În general, în ce măsură eşti mulţumit(ă) de performanţa
ta sportivă din această săptămână?
2 În ce măsură ai contribuit la succesul echipei în
săptămâna care a trecut?
3 În ce măsură, în această săptămână, s-au reflectat cu
adevărat capacităţile/abilităţile tale?
4 În ce măsură ai contribuit la îmbunătăţirea performanţei
colegilor tăi în această săptămână?
5 În ce măsură eşti mulţumit de felul cum ai jucat în
momentele dificile din această săptămână?
6 În ce măsură crezi că antrenorul a fost mulţumit de
performanţa ta din această săptămână?

14