SOFISMELE

Sofismele sunt considerate acele raţionamente care, în primă instanţă, dau impresia că
sunt corecte, dar care, la o examinare atentă, se dovedesc a fi greşite . Aşadar, un sofism ar fi,
pur şi simplu, un raţionament incorect. Logicienii au observat deja că există numeroase căi
prin care oamenii ajung să producă erori logice; prin urmare, o clasificare a sofismelor
universal acceptată nu se poate face.
Cunoscutul logician american, Irving Copi, împarte erorile de gândire în două mari
clase: sofisme formale şi sofisme informale.
Sofismele formale sunt erori de raționament care apar atunci când structura logică a unui
argument este defectuoasă, chiar dacă premisele ar putea fi adevărate. Ele sunt întâlnite în
dezbateri, discursuri sau texte argumentativ-critice și pot duce la concluzii greșite sau
înșelătoare.
Sofismele informale sunt erori de raționalitate care nu respectă regulile logicii
formate, dar care pot părea convingătoare la prima vedere sau limbajului, contextul emoțiilor
[Link] foarte periculoase și frcvent întâlnite. Acestea nu se bazează pe un argument
logic solid, ci pe tactici persuasive care induc în eroare. Iată câteva exemple comune de
sofisme informale:
Sofismul ad hominem este un tip de argument logic eronat în care cineva atacă
persoana care formulează un argument, mai degrabă decât să răspundă la argumentul propriu-
zis. Acest sofism are scopul de a discredita o persoană pentru a submina validitatea poziției
sale, fără a adresa direct subiectul discuției.
Argumentul ad hominem deturnează discuția de la meritul raționamentului la atacuri la
persoana. Într-o dezbatere rațională, validitatea unui argument trebuie evaluată pe baza
faptelor și a logicii, nu pe baza caracteristicilor sau comportamentului celui care îl prezintă.
Este un sofism des întâlnit în politică, mass-media sau dezbateri aprinse, tocmai pentru că
poate avea un impact emoțional puternic asupra audienței.
Sofismul ad populam este o eroare logică (fallacy) care implică apelul la popularitate
sau la opinia majorității pentru a susține validitatea unui argument sau adevărul unei afirmații.
Este cunoscut și sub denumirea de „apelul la mulțime” sau „apelul la popularitate” și se
bazează pe ideea că, dacă mulți oameni cred sau susțin ceva, atunci acel lucru trebuie să fie
adevărat.
Faptul că o opinie este larg răspândită nu garantează că este corectă. Adevărul sau
validitatea unui argument ar trebui să fie determinate prin dovezi logice și empirice, nu prin
numărul de persoane care să îl susțin. Poți evita acest sofism analizând argumentele și
dovezile care susțin o afirmație, indiferent de câți oameni o acceptă. Verifică sursele și
motivele din spatele opiniilor populare. Acest sofism este frecvent întâlnit în publicitate,
politică și dezbateri sociale.
Sofismul întrebării complexe (sau sofismul presupunerii) este o eroare logică în care o
întrebare include implicit o presupunere care nu a fost dovedită sau acceptată. Răspunzând la
întrebare, interlocutorul este constrâns să accepte tacit presupunerea implicită, fără să aibă
posibilitatea să o contestă. De exemplu: ,,Ai încetat să furi?” .Dacă răspunzi „Da”, implică că
ai furat înainte, dacă răspunzi „Nu”, implică încă furi. În ambele cazuri, întrebarea conține o
presupunere (că ai furat) care poate fi falsă sau controversată. Cum să răspunzi la astfel de
întrebări? Contestând presupunerea implicită: „Întrebarea presupune ceva ce nu este adevărat.
Nu am furat niciodată.” Sofismul întrebărilor complexe este adesea folosit în dezbateri sau în
discursuri persuasive pentru a influența interlocutorii sau audiența fără a demonstra premisele
implicite.
Sofismul "ad misericordiam" (apelul la milă sau compasiune) este o eroare logică care
apare atunci când cineva caută să câștige un argument apelând la sentimentele de milă sau
compasiune ale interlocutorului, în loc să ofere dovezi sau argumente raționale. Aceasta nu
abordează direct problema în cauză, ci încearcă să influențeze emoțional interlocutorul. Ca în
exemplul : „Nu puteți să mă ajutați? Am trei copii de întreținut și o ipotecă pe casă.”
În acest caz, argumentul nu se bazează pe competența sau performanța persoanelor la
locul de muncă, ci pe stârnirea milei. Cum să răspunzi la un astfel de sofism: pentru a
contracara un argument ad misericordiam, este util să readuce discuția la faptele sau logica
relevantă problemei: „Îmi pare rău pentru situația ta, dar decizia noastră se bazează pe
performanța în muncă, care trebuie analizată obiectiv.” Acest sofism este frecvent întâlnit în
dezbateri și conversații, în special atunci când se dorește o influență emoțională rapidă.
Sofismul ad ignorantiam , sau argumentul ignoranței , este un tip de raționament
eronat în care se susține că o afirmație este adevărată sau falsă doar pentru că nu există dovezi
clare care să o susțină sau să o contrazică. Acesta se bazează pe ideea că nu avem suficiente
informații pentru a demonstra ceva, atunci acel lucru trebuie să fie adevărat sau fals. Exemple
de sofism ad ignorantiam includ: „Nu s- a demonstrat că extraterești nu există, așadar trebuie
că există.”
„Nu s- a demonstrat că această plantă nu are proprietăți vindecătoare, deci este clar că le are.”
Aceasta o eroare logică, deoarece absența dovezilor nu constituie o dovadă în sine pentru
validitatea unei afirmații.