ARDEI(Capsicum annuum)

Ardeiul este o plantă legumicolă .

Ardeiul are rădăcina principală pivotantă și numeroase rădăcini laterale. Tulpina sa are
ramificații fragile, frunzele sunt simple de culoare verde. Are flori hermafrodite, de tipul 5, solitare.
Fructul poate avea diferite forme, dimensiuni și culori. Semințele sunt așezate pe un receptacul cărnos.
Fructele se formează inițial pe tulpina principală și ulterior pe ramificațiile laterale.
Partea comestibilă a ardeiului este fructul, care poate fi consumat ca atare în stare proaspătă, în
salate sau la prepararea diverselor mâncăruri sau conserve.
 ARDEI KAPIA(Capsicum annuum)
Fructul are forma de teaca;

Dimensiunile fructului: 20-23 cm lungime si 5,8-6,8 diametrul bazei;

Culoarea fructului: verde galbui la maturitatea de consum și roșu strălucitor la maturitatea fiziologică;

Se consumă crud în salate sau fiert în ciorbe dar este bun și în conserve pt iarnă.
 GOGOȘARUL (Capsicum anuum)

Fructele de gogosar sunt bogate în:

– antioxidanți; vitamine (A, B, C, K), acid folic, și alte minerale (fier, magneziu, zinc, seleniu),

Ardeiul gogosar se utilizează pentru:

– consum în stare proaspătă: fructul se poate consuma toamna crud, copt, gătit (gogosar umplut, zacuscă, etc) sau
conservat (muraturi);

– industrializare: murături, conserve, etc.

– cure pentru detoxifierea organismului, etc.

 PĂTRUNJEL (Petroselinum crispum)

Pătrunjelul este o plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cultivată pentru rădăcina pivotantă, albă și pentru frunzele ei aromate,
întrebuințate în alimentație și în medicina populară
 ROȘIA (pătlăgica roșie sau mai rar tomata),(Solanum lycopersicum)
Roșia este o este o legumă
Frunzele plantei sunt lungi de 10–25 cm, având 5–9 frunzulițe, fiecare dintre acestea având până la
8 cm lungime. Atât trunchiul cât și crenguțele, respectiv frunzele sunt acoperite cu excrescențe
asemănătoare părului animalelor. Florile sunt mici, de circa 1–2 cm, galbene, având corola formată
din cinci sepale și cinci petale, fiind grupate în inflorescențe de 3 până la 12 flori. Rosia are un pH
acid de 5,5.
Folosită la salate, ciorbe sau în prepararea bulionului și a altor conserve.
 CASTRAVETE(Cucumis sativus)
Castravetele este o plantă legumicolă. Planta de castravete este o viță târâtoare de 1,5 – 2 m
lungime, care crește agățându-se pe spaliere sau alte structuri de susținere cu ajutorul cârceilor.
Planta are frunze mari care acoperă fructul. Acesta este cilindric, alungit, cu margini rotunjite.
Castraveții pot fi mâncați în stare crudă sau murați (murături).
 CEAPA (Allium cepa L.), denumită și ceapă de bucătărie sau ceapă de grădină,
.

Ceapa este o plantă bianuală, dar este de obicei cultivată anual. Soiurile moderne pot crește până
la o înălțime de 45 cm. Frunzle sunt verde deschis spre verde închis și cresc alternativ, în maniera
evantai. Frunzele sunt groase, goale pe dinăuntru, cilindrice, cu o latură aplatizată. Baza fiecarei
frunze are o teacă albă care crește direct din placa bazala a bulbului. De cealalta parte a plăcii bazale
crește un sistem de rădăcini fibroase scurte. Pe măsura ce ceapa se maturează, rezervele de nutrienți
se acumulează la baza frunzelor și, în consecință, bulbul se mărește.
Toamna, frunzele se veștejesc și învelișul extern al bulbului devine uscat, moment în care ceapa
este de obicei culeasă
 MORCOV (Daucus carota)
Morcovul este o rădăcină vegetală, de culoare oranj. Partea comestibilă a plantei este rădăcina.
Este o plantă bienală, în primul an frunzele produc alimentul plantei, iar tuberculul înmagazinează
zaharuri pentru ca planta să înflorească în al doilea an. Lăstarul florii ajunge aproape de 1 m
lungime, cu rămurele cu flori albe.
Morcovul este o legumă gustoasă cu proprietăţi curative multiple. Are un nivel ridicat de
vitamine şi minerale precum potasiu, calciu şi magneziu. Pe lângă vitamin A și C, leguma mai
conţine şi vitamine din grupa B cu proprietăţi calmante şi regenerante. Morcovul este cunoscupentru
proprietăţile sale nutritive, dar şi pentru faptul că este un bun antianemic,curativ, diuretic şi
remineralizant.
 FASOLE(Phaseolus vulgaris)

Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor,cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase,
cu flori albe, albe-verzui, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și
pentru semințele sale, folosite în alimentație.
Fasolea este săracă în grăsimi și plină în nutrienți, vitamine și minerale. Poate fi consumată într-o
varietate de rețete culinare, deoarece este bogată în fibre solubile și insolubile și conține cea mai mare
cantitate de fibre dintre toate legumele.
Boabele de fasole sunt bogate în acizi diferiți, caroten, vitamine din grupa B, dar și zinc, cupru și
potasiu.
 BUSUIOC (Ocimum basilicum)
Plantă erbacee de grădină, cu tulpina păroasă, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut.
Busuiocul se cultivă atât ca plantă condimentară cât și ca plantă aromatică și medicinală;
Frunzele de busuioc conțin uleiuri eterice, hidrocarburi alifactice și ciclice, caroten, vitamina C,
săruri aromatice etc.
Frunzele și partea superioară a lăstarilor tineri au o aromă plăcută și se folosesc la aromatizarea
mâncărurilor;
Din busuioc se obține sirop alimentar și băuturi răcoritoare. Este utilizat în industria parfumurilor,
în cosmetică și cofetărie.
 VARZA (Brassica oleracea convar. capitata)
Varza este o specie bienală, în primul an formând o capățână de frunze și în anul al doilea
inflorescența și semințele. Rădăcina este pivotantă si ramificată.Tulpina este scurtă și îngroșată, iar
în vârful acesteia se găsesc mugurii din care, în al doilea an, se vor forma tulpinile
florifere. Frunzele au limbul dezvoltat, forma variată și culoarea verde-albastruie. Căpățâna este
formată din aproximativ 70 de frunze. Tulpinile florifere sunt ramificate și ajung la înălțimea de 150
cm. Inflorescența este de tip racem, cu florile galbene, iar fructele sunt de tip silicvă și conțin
aproximativ 20-30 semințe.
Varza este cultivată pentru căpățânile sale ce se utilizează în alimentație în stare proaspătă, preparată
sau procesată. Acestea conțin glucide, proteine, vitamina C și B, caroten, potasiu, magneziu, calciu
și substanțe volatile cu acțiune bacteriostatică. Varza constituie, pe timpul iernii, o importantă sursă
de vitamine și minerale. Aceasta iți păstrează majoritatea nutrienților, chiar dacă este conservată.
 ARDEI IUTE(Capsicum anuum)
Se pot găsi în diferite mărimi, forme și culori.
Iuțimea acestui tip de ardei este măsurată în unități Scoville, aceștia fiind împărțiți în două
categorii: potrivit de iuți și foarte iuți. Cu cât numărul unităților crește, cu atât ardeii sunt mai iuți.
Pe lângă faptul că dă un gust intens mâncării și contribuie la starea de bine a organismului, ardeiul
iute are puține calorii. În plus, este bogat în vitamine, minerale, antioxidanți și are și alte beneficii
ca: ameliorează durerea; îmbunătățește digestia; accelerează procesul de slăbire; scade tensiune
arterială.
 PĂSTÂRNACUL sau albitura (lat. Pastinaca sativa)
Păstârnacul este o legumă care se cultivă pentru consumul de rădăcini, folosite drept condiment la
prepararea mâncărurilor, deoarece sunt foarte aromate și bogate în vitaminele B1, B2 și C.
Este o plantă bianuală care formează în primul an de cultură partea comestibilă (rădăcina îngroșată)
și rozeta de frunze, iar în anul al doilea își dezvoltă tulpina floriferă. Păstârnacul are rădăcina simplă
sau puțin ramificată, fusiformă, de culoare alb-murdar ori gălbuie, acoperită cu numeroase lenticele
din cauza cărora rădăcina are un aspect neregulat. Pulpa este de culoare albă sau alb-gălbuie,
suculentă și cu aromă specifică. Frunzele sunt lucioase pe față și pufoase pe dos, fiind cu mult mai
mari decât cele de pătrunjel și de morcov.
Păstârnacul are proprietăți diuretice, depurative, antioxidante
 ȚELINA (Apium graveolens),

Țelina este o plantă din familia Apiaceae. Poate atinge o înălțime de până la 1 m. Frunzele sale
sunt mari, penat-lobate. Florile sunt mici, de obicei având culoarea albă. Fructul său este achenă.
Poate rezista până la temperaturi aproape de 0 grade Celsius. Perioada de înflorire este la începutul
toamnei. Este o plantă hidrofilă.
Țelina este folosită în întregime ca legumă, fiind consumată atât rădăcina cât și tulpina.
Țelina este crescută și pentru semințe, din care se poate extrage un ulei volatil folosit în industria
parfumului și farmaceutică. Semințele se pot folosi și pentru aromă sau combinate cu sare, devenind
sare de țelină. Este folosită drept condiment în cocktail-uri
Rădăcina de țelină este indicat a fi inclusă în alimentația copiilor, adolescenților, este ideală pentru
toți cei care suferă de tulburări de creștere și de maturizare
 FASOLEA PENTRU PĂSTĂI(Phaseolus vulgaris)

Fasolea de grădină este cultivată pentru păstăile tinere, înainte de formarea semințelor, care
se folosesc la pregătirea unor mâncăruri și în industria conservelor. Conținutul în elemente
nutritive este mare, din această cauză răspândirea acestei specii este pe deplin justificată.
Fasolea de grădină este o plantă anuală, erbacee, termofilă.
După tipul de creștere fasolele pentru păstăi se clasifică în:

fasolea urcătoare;

fasolea oloagă sau pitică.

 DOVLECEL( cucurbita pepo)
Dovlecelul cucurbita pepo, este o plantă erbacee anuală din familia cucurbitaceelor.
Cucurbita pepo este o plantă agățătoare al cărei rug poate ajunge la o lungime de 10 metri cu
tulpina striată și noduroasă cu frunze mari lobate, pufoase și cordate. Florile sunt unisexuale de
culoare galbenă iar caliciul este unit cu corola.
Fructele sunt lunguiețe și variază mult în funcție de varietate. Coaja dovleceilor poate prezenta
mai multe culori dar de obicei are tonuri de la alb-verzui la verde închis
Dovlecelul este bogat în apă, cca 93%, potasiu, vitamina C și β-caroten.
 CONOPIDA(Brassica oleracea var botrytis)

Conopida are rădăcina pivotantă. Frunzele sale sunt pețiolate, oval-alungite și au marginea fin
dințată. Inflorescența este partea comestibilă a conopidei. Fructul conopidei este o silicvă în interiorul
căreia se găsesc semințele, care sunt sferice.
Conopida este cultivată pentru inflorescențele sale cărnoase, care se folosesc în alimentație sub
formă de diverse preparate culinare sau conserve. Inflorescențele conopidei conțin glucide, proteine,
fosfor, potasiu, calciu, magneziu și fier. Au proprietăți terapeutice de detoxifiere și ajută la prevenirea
anumitor afecțiuni.
 SFECLA ROȘIE(Beta vulgaris)

Este o plantă bianuală, înaltă până la 70 cm,

Florile: sunt mici, de culoare alb-verzuie, înfloreşte în lunile iulie-august;
Frunzele: sunt dispuse într-o rozetă, lungi, peţiolate, de culoare verde-închis şi cu nervuri roşii-
violacee;
Rădăcina: are forme diverse, la început pivotantă, apoi se îngroaşă prin depunerea substanţelor de
rezervă, căpătînd formă aproape sferică sau alungită, de culoare roşu-aprins până la bordo, poate
avea dungi albe sub formă de inele;
Este o sursă excelentă de vitamine: A, B, C, E, K, minerale: magneziu, fosfor, fier, calciu, potasiu,
iod, sulf, cupru, mangan, glucide, lipide, glucoză, fructoză, zaharoză, betacianina (un antioxidant
care dă culoarea roşie sfeclei), luteină, zexantină, hidraţi de carbon, fenoli, substanţe proteice,
polizaharide, fibre, celuloză, acizi organici: oxalic, citric, malic, nitric, acid folic, acid glutamic;
Utilizare: crudă, sub formă de suc, fiartă, preparată la cuptor, sub formă de salată.
 SALATA (Lactuca sativa)
Rădăcina este pivotantă, cu numeroase ramificații laterale.
Frunzele au formă și culoare caracteristică soiului sau hibridului cultivat, sunt scurt pețiolate, cu
margini netede sau dințate.
Tulpina florală apare dupa 50-60 zile de la semănat, este ramificată și poartă o inflorescență de tip
capitul. Florile sunt mici, galbene, iar polenizarea este autogamă.
Fructul este o pseudoachenă, de diferite culori.
Salata se cultivă pentru frunzele sale, ce se consumă în stare proaspătă, având un conținut bogat
în vitamine și minerale.
 SPANAC (Spinacia oleracea)

Rădăcina este pivotantă, cu ramificații laterale. În primele faze de vegetatie planta formează 8-
12 frunze. Apoi formează o tulpina florală erbacee, slab ramificată, ce ajunge la înălțimea de 80 cm.
Spanacul este o plantă dioică. Florile sunt unisexuate iar fructul este o pseudoachenă colțuroasă,
sferică sau spinoasă, de culoare galbenă, cu inserții cafenii sau cenușii.
Spanacul se cultivă pentru frunzele sale ce se consumă în stare proaspătă sau preparate, având
proprietăti benefice, datorită conținutului în proteine, carbohidrați, vitamina C, caroten, calciu,
fosfor, potasiu și fier.
Frunzele de spanac au efecte terapeutice, fiind utilizat în cazuri de anemie, scorbut, rahitism,
astenie sau arsuri.
 RIDICHE(Raphanus sativus)

Este o plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunze adânc crestate,
cu rădăcina sferică sau conică, alungită, cărnoasă, umflată, comestibilă.
Speciile mici de ridichi se mănâncș simple, crude, ca o garnitură la masă, iar cele mai mari
cu rădăcini lungi se folosesc numai la gătit, din cauza gustului lor foarte amar.
 USTUROIUL (Allium sativum ssp. vulgare)

Bulbul este format din mai mulți bulbili (căței de usturoi), prinși pe un disc comun (tulpina
plantei), învelit la exterior de tunici pergamentoase. Fiecare bulbil de usturoi are un disc propriu, o
frunză cărnoasă și un mugure prins de disc. Dintr-un bulbil se formează o nouă plantă de usturoi. La
baza bulbilului se formează numeroase rădăcini fibroase. Frunzele sunt liniare, îndoite sub formă de
jgheab, au culoarea verde și sunt acoperite cu pruină. Usturoiul se comportă ca plantă anuală, nu
formează semințe și se înmulteste doar prin bulbili.

Usturoiul se cultivă pentru bulbi și pentru tulpina falsă, precum și pentru frunzele de usturoi ce
se consumă în stare proaspătă. Este utilizat atât ca aliment sau condiment, cât și ca medicament, cu
numeroase proprietăți.
 VINETELE(Solanum melongena)

Sistemul radicular este bine dezvoltat și reprezintă 2% din greutatea plantei mature. Rădăcinile
se refac greu dupa transplantare și necesită o bună pregatire a terenului.
Tulpina este erectă, ramificată, de culoare verde-violaceu iar frunzele sunt mari, ovoid-
lanceolate, cu pețiolul lung, margine întreagă și nervuri mai închise la culoare.
Frunzele sunt dispuse altern pe planta.
Florile sunt mari, solitare, de culoare violet-indigo.
Fructul este o bacă de diferite forme și culori, cu suprafata neteda si lucioasa.
Semintele sunt mici, lucioase, de culoare galbena-cenusie.
Vinetele se cultiva pentru fructele sale ce se consuma la maturitatea comerciala, sub forma de
preparate sau conserve
 MAZĂRE(Pisum sativum)
Sistemul radicular este puternic și pătrunde în sol până la 40 – 60 cm adâncime, însă, daca solul
permite, poate pătrunde și până la un metru.
Tulpina este goală în interior și puțin ramificată.
Frunzele sunt penat compuse, dispuse altern, alcatuite din 2 – 3 perechi de foliole, ultima foliolă
fiind transformată în cârcel. Înflorirea are loc la 30-50 zile de la semănat, iar pe o plantă, infloritul
durează 10 -25 zile.
Fructul este o păstaie, dreaptă sau arcuită cu o lungime între 3 si 12 cm.
Semințele de mazăre au culoarea galbenă sau verde în stare uscată.
Mazarea de gradina este cultivată pentru boabele sale bogate în proteine, vitamine, carbohidrați, ce
se pot consuma sub diferite forme. Deoarece plantele de mazăre au proprietatea de a fixa azotul
atmosferic sunt foarte bune premergătoare pentru alte culturi legumicole. Tulpinile ce se obtin după
recoltare constituie un bun furaj pentru animale, datorită continutului ridicat în proteină. De
asemenea, mazarea poate fi folosită ca îngrășământ verde pentru că imbogățeste solul cu azot.
 MĂRAR(Anethum graveolens)
Mărarul este o plantă anuală.
Mărarul are perioada de vegetație scurtă, recoltarea frunzelor efectuându-se după aproximativ o
lună de la semănat, în functie de condițiile de mediu.
Tulpina este erectă și poate ajunge pana la 150 cm înălțime în fenofaza înfloririi.
Frunzele sunt filiforme, tripenat-sectate, pețiolate, iar florile sunt galbene și grupate în
inflorescență de tip umbelă compusă. Înflorirea are loc în perioada verii.
De la această plantă se folosesc toate părțile aeriene. Frunzele, inflorescențele și semințele se
utilizează pentru aromatizarea preparatelor, iar tulpina și inflorescența pentru pregătirea conservelor
și murăturilor. În medicina populară este folosit împotriva insomniei, tulburărilor nervoase,
balonărilor etc.
 TARHON(Artemisia dracunculus var. sativa)
Tarhonul este o plantă perenă din familia Compositae, ce poate ajunge la 70-90 cm înălțime, cu
tulpina puternic ramificată, dezvoltandu-se sub formă de tufă.
Prezintă frunze mici, liniare, puternic aromate datorită conținutului de uleiuri eterice. Dacă se
formează, florile acestei specii sunt verzui și sterile.
De la tarhon se folosesc frunzele și tulpinile tinere, ce au aroma caracteristică și gust dulce-
piperat, pentru aromatizarea preparatelor culinare și a conservelor de carne și legume. Datorită
uleiurilor volatile și substanțelor conținute, tarhonul are și efecte terapeutice, fiind utilizat în
medicină.
 LEUȘTEANUL(Levisticum officinale)
Leușteanul este o plantă erbacee, perenă, ce formează o radacină pivotantă în sol și o tufă bogată
de frunze, ca parte aeriană.
Frunzele sunt lung pețiolate, puternic aromate, grupate în rozete. Poate atinge înălțimea de 1-1,5
m, în special în fenofaza înfloririi. Inflorescențele sunt de tip umbelă compusă, prezintă flori mici, de
culoare galben-pai și apar în iunie-iulie.
De la această plantă se utilizează toate părțile componente. Cel mai mult se utilizează frunzele în
preparate culinare, conserve etc. Totodată, se pot utiliza și semințele, datorită conținutului bogat de
uleiuri volatile. Aceste uleiuri sunt și cele care conferă proprietăți medicinale acestei plante.
 CIMBRUL(Satureja hortensis)
Cimbrul este o plantĂ erbacee anuală, ce face parte din familia Lamiaceae. Cimbrul crește sub
formă de tufă, înaltă până la 40-50 cm.
Prezintă frunze sesile sau scurt pețiolate și flori mici, aromate, de culoare mov deschis sau roz.
Cimbrul este utilizat atât ca plantă condimentată cât și ca plantă aromatică și medicinală.
Fructele se utilizează și ele pentru aromatizarea diferitelor preparate culinare.
 CĂPȘUNA DE GRĂDINĂ (Fragaria x ananassa)

Căpșunul este o plantă erbacee perenă, cu tulpina subterană scurtă. Formează în

partea superioară o rozetă. Rădăcinile căpșunului se dezvoltă până la aproximativ 30 cm
adâncime, atât pe orizontală cât și pe verticală. Din mugurii vegetativi situați la baza
plantei se formează stolonii. Florile sunt hermafrodite și rămân deschise timp de 4-5 zile.
Fiecare plantă formeaza 40-50 de flori. Fructul căpșunului este reprezentat de nuculele
așezate în pulpa rosie, denumită impropriu fruct. Partea roșie care se consumă este
receptaculul floral îngroșat.
Căpșunile se consumă în stare proaspătă, fiind foarte apreciate datorită gustului
plăcut ăi aromei specifice. De asemenea, acestea se folosesc pentru prepararea
prăjiturilor, siropului sau a gemurilor.