Managementul furiei: cum îmi stăpânesc stările
de furie și ce fac când am în fața mea o
persoană furioasă
Managementul furiei implică aptitudini ce te pot ajuta să recunoști factorii
declanșatori ai furiei și să acționezi pentru a-i reduce efectele negative.
Furia asta de care vorbim este, de fapt, ceva foarte normal
Mai bine zis, este o emoție excelentă! De ce? Pentru că furia, această emoție de
gradul al II-lea (care vine după o altă emoție ce ne face să ne simțim
vulnerabili), ne arată și ne ajută să ne dăm seama că:
Suntem (încă) ființe vii (…și că avem posibilitatea de a ne reaminti să fim
recunoscători pentru asta);
Putem reacționa și în alt fel – dintr-o multitudine de variante, uneori alegem
să fim furioși (țipăm, lovim etc), alteori alegem să fim într-un „alt fel” –
observăm, iar și iar, că sunt și alte posibilități;
Furia este un indicator al altor stări – identificând ce stă la baza acesteia (și e
destul de simplu, vom vedea), vom putea să ne dezvoltăm și mai mult;
Furia poate fi și un indicator al mediului – ne vom molipsi și noi dacă trăim
lângă oameni pe care această emoție a pus stăpânire și care nu doresc să stea de
vorbă, măcar puțin, cu ei înșiși.
Nu vreau să intru în prea multă teorie, dar este fascinant că reprimarea furiei este
corelată pozitiv cu boala, cu accent inclusiv pe cancer (puteți citi Gabor Mate –
When the body sais no).
De ce apare furia?
Pe scurt, pentru că interacționăm cu o situație sau o persoană, a cărei conținut sau
reacție contravine imaginii noastre subiective despre lume și viață. Noi, într-un
astfel de moment, nu facem altceva decât să judecăm ceea ce ne apare în față, pe
criterii dezirabile și subiective și să reacționăm în consecință, și dacă se poate cât
mai vulcanic. Enervarea este, altfel spus, o luptă pentru impunerea propriilor
valori, dublată de slab conștientizare și slab autocontrol.
Important este aici – ce simțim de fapt. Când ne înfuriem simțim parcă că
„universul are ceva cu noi”, că o „bucată din noi” a fost țintit și violent afectată. De
aceea furia este o emoție de grad secund, pentru că în spatele acestui tip de
trăire se ascund multe altele:
teamă,
rușine,
sentiment de trădare,
doliu,
respingere,
durere etc.