Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică

Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Unitatea de învățare nr. 13

Răspunderea juridică

Cuprins:
 Introducere
 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
 Conţinutul unităţii de învăţare:
1. Noţiunea de răspundere juridică
1.1. Delimitarea între răspundere şi responsabilitate
2. Condiţiile răspunderii juridice
- Conduita ilicită
- Vinovăţia
- Legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi rezultatul acesteia
3. Principiile răspunderii juridice
4. Forme specifice ale răspunderii juridice
 Îndrumar pentru verificare/autoverificare
- Sinteza unităţii de învăţare 13;
- Întrebări de control şi teme de dezbatere;
- Teste de evaluare/autoevaluare.

Introducere
Reglementând relaţiile sociale prin norme de drept, legiuitorul are în vedere
capacitatea normei de a determina un anume comportament considerat util din punct de
vedere social.
Declanşarea răspunderii juridice şi stabilirea formei concrete de răspundere aparţin
unor instanţe sociale special abilitate, cu competenţă legală în acest domeniu. Temeiul
declanşării răspunderii şi stabilirea formei concrete a acesteia se află în lege deoarece
răspunderea este totdeauna legală şi nimeni nu-şi poate face singur dreptate, adică nimeni
nu poate fi judecător în proopria-i cauză.
Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului este principiul responsabilităţii şi
din acest motiv responsabilitatea socială are diferite forme de manifestare: responsabilitate
morală, religioasă, politică, culturală, juridică. Pentru ca funcţionarea răspunderii juridice,
ca instituţie specifică dreptului, să poată fi legată de scopurile generale ale sistemului
juridic, este nevoie să existe credinţa că legea poate creea în conştiinţa destinatarilor săi

1
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

sentimentul responsabilităţii. Totodată sunt analizate şi evidenţiate problemele şi aspectele

practice ale funcţionării dreptului şi încălcarea dreptului. De asemenea, este analizat modul
în care statul apără ordinea de drept încălcată.

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- înţelegerea conceptelor privind responsabilitatea socială şi pro-blemele şi aspectele
privind răspunderea juridică;
- cunoaşterea obiectivelor importante referitoare la formele răspunderii juridice şi condiţiile
răspunderii juridice;
- identificarea elementelor de bază privind răspunderea civilă, răspunderea penală şi
răspunderea disciplinară.

Competenţele unităţii de învăţare:

- studenţii se vor familiariza cu conceptele privitoare la răspunderea juridică;
- dezvoltarea unor abilităţi de înţelegere şi cunoaştere a răspunderii juridice;
- dezvoltarea unor abilităţi de identificare şi cunoaştere a formelor răspunderii juridice şi a
condiţiilor răspunderii juridice.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

Conţinutul unităţii de învăţare

1. Noţiunea de răspundere juridică

Doctrina juridică românească a susţinut că aceasta vizează obligaţia celui ce a
săvârşit fapta ilicită de a suporta o sancţiune juridică. Potrivit altei opinii, răspunderea
juridică este definită ca fiind obligaţia celui care a cauzat din vina sa un prejudiciu de a-l
repara.
În dreptul german, noţiunea de răspundere se leagă de un sentiment de
responsabilitate, iar în acelaşi timp constituie expresia „unei măsuri a conduite cerute de
lege”, şi anume, un mod specific de obligare socială a individului, răspunderea devenind o
cerinţă care face ca drepturile şi obligaţiile individului să fie determinate şi determinabile.
Răspunderea juridică este acea formă a răspunderii sociale constând în complexul
drepturilor şi obligaţiilor conexe care, potrivit legii, se nasc ca urmare a producerii unor
fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat prin aplicarea
sancţiunilor juridice menite să asigure restabilirea ordinii de drept.

2
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Răspunderea juridică reprezintă instituţia juridică ce cuprinde ansamblul normelor

juridice, care vizează raporturile juridice ce se nasc în sfera activităţii specifice, desfăşurate
de autorităţile publice, în temeiul legii, împotriva tuturor celor care încalcă sau ignoră
ordinea de drept, în scopul asigurării respectări şi promovării ordinii juridice şi binelui
public.

1.1. Delimitarea între răspundere şi responsabilitate

Dintre normele sociale, normele juridice sunt susceptibile de a fi aduse la
îndeplinire prin constrângere, adică prin intervenţia a statului, acesta fiind cel care
reglementează comportamentul uman în societate. De aceea nerespectarea normelor de
drept face ca cele două concepte – răspunderea şi responsabilitatea, ce desemnează
consecinţele încălcării normelor sociale, să fie utilizate mai ales în sensul lor juridic.
În literatura de specialitate, realizându-se o delimitare noţională, s-a susţinut că cei
doi termeni – răspundere şi responsabilitate sunt complementari în înţelesul şi conţinutul
lor, responsabilitatea neexcluzând răspunderea, dar nici nu se rezumă la ea, după cum nici
răspunderea ne exclude responsabilitatea, dar nici nu o implică în mod necesar.
Această delimitare între între cele două noţiuni, ar reflecta următoarele:
- răspunderea nu presupune decât supunerea autorului faptei, în timp ce responsabilitatea
presupune din partea acestuia cunoaşterea şi capacitatea de apreciere a fenomenelor,
atitudine activă, opţiune, convingere şi angajare;
- ele se deosebesc şi în ceea ce priveşte colectivităţile şi structurile sociale, precum şi
obiectivele la care se raportează;
- răspunderea este mai ales de ordin normativ şi în mod preponderent de ordin juridic, iar
responsabilitatea fiind în mod preponderent de ordin valoric;
- răspunderea se manifestă ca prezenţa activă a societăţii, ca cerinţă impusă de societate
individului, pe când responsabilitatea se manifestă ca prezenţă a voinţei libere a
personalităţii, ca cerinţă pe care individul o formulează la adresa societăţii;
- răspunderea vizează mai ales conservarea unui sistem social, pe când responsabilitatea
priveşte ameliorarea sistemului social şi dezvoltarea lui;
- răspunderea este atrasă de încălcarea unor norme represive, iar responsabilitatea
presupune existenţa unor norme stimulative.

2. Condiţiile răspunderii juridice

Răspunderea juridică se poate declanşa numai dacă sunt întrunite următoarele trei
condiţii: conduita ilicită; vinovăţia; legătura de cauzalitate.
A. Conduita ilicită - constă în comportamentul (acţiunea sau inacţiunea) care
nesocoteşte o dispoziţie a legii.
Prin acte de conduită se înţeleg manifestările subiective, exteriorizate ale omului,
sub formă de acţiuni sau inacţiuni.
Caracterul ilicit al comportamentului rezultă chiar din împrejurarea că acţiunea sau
inacţiunea săvârşită înfrânge prescripţia cuprinsă într-o normă juridică.

3
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

B. Vinovăţia.
De regulă, noţiunea de vinovăţie este cercetată prin referinţă la dreptul penal, iar
conceptul de vinovăţie s-a conturat destul de târziu, multă vreme răspunderea penală fiind
legată doar de o cauzalitate obiectivă.
Este definită ca acea stare subiectivă ce caracterizează pe autorul faptei ilicite în
momentul încălcării ordinii de drept, ea implicând şi exprimând o atitudine psihică
negativă, faţă de anumite valori sociale, ocrotite de normele de drept.
Formele vinovăţiei sunt intenţia (directă sau indirectă) şi culpa (cu prevedere şi
fără prevedere). Alături de aceste două forme ale vinovăţiei – intenţie şi culpă, legea a
consacrat expres şi o a treia formă de vinovăţie, în care se reunesc celelalte două, denumită
în literatura juridică praeterintenţie sau intenţie depăşită.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Noul Cod penal, fapta constituie infracţiune numai dacă a
fost săvârşită cu forma de vinovăţie cruntă de legea penală, iar potrivit alin. 2, vinovăţie
există când fapta este comisă cu intenţia, din culpă sau cu intenţie depăşită.

C. Legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi rezultatul acesteia.

Pentru a fi angajată răspunderea juridică a unei persoane este necesar ca între fapta
ilicită şi consecinţa sa negativă să existe un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a
provocat acea consecinţă negativă.
Relaţia cauzală este o relaţie de subordonare şi exprimă un raport de generare a
efectului de către cauza sa, de succesiune în timp şi de interacţiune reciprocă între cauză şi
efect.
Caracterul necesar al relaţiei cauzale (dintre faptă şi consecinţa negativă a cesteia)
ne indică faptul că existenţa şi acţiunea cauzei dă naştere în mod inevitabil efectului.
Dacă orice relaţie cauzală implică relaţia de succesiune, nu orice relaţie de
succesiune este şi o relaţie cauzală, întâmplarea fiind elementul care se interpune concluziei
fireşti.
Pentru a se declanşa răspunderea juridică unui subiect, acesta trebuie să fi acţionat
cu vinovăţie, iar rezultatul ilicit trebuie să fie consecinţa nemijlocită a conduitei sale sau,
altfel spus, acţiunea sa să fie cauza producerii efectului negativ pentru ordinea juridică.
Cauzele pot fi asociate, concurente ori succesive, principale sau secundare, directe
ori indirecte, influenţate sau nu de anumite condiţii, iar stabilirea răspunderii juridice faţă
de toate aceste împrejurări este un proces deosebit de complex şi revine organului de stat
însărcinat cu aplicarea legii.

3. Principiile răspunderii juridice

Desi exista mai multe forme de raspundere juridica, se constata existenta unor
principii comune:
- Principiul legalitatii raspunderii (sanctiunea este data in raporty de modul de
reglementare in norma juridica a faptei si a pedepsei);

4
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

- Principiul raspunderii pentru vina;

- Principiul raspunderii personale;
- Prezumtia de nevinovatie;
- Principiul proportionalitatii sanctiunii in raport de gravitatea faptei.

4. Forme specifice ale răspunderii juridice

Problematica răspunderii juridice este întâlnită în toate ramurile dreptului, aceasta
reprezentând, în grade diferite de dezvoltare, cadrul juridic care permite aplicarea sancţiunii
şi constrângerii statale, bazat pe ideea că orice subiect participant al raporturilor juridice
trebuie să-şi asume consecinţele comportamentelor sale contrare dreptului sau al
activităţilor sale ce implică un risc social.
Există mai multe forme de răspundere juridică, fiecare din ele având condiţii de
fond şi formă specifice. În principiu, fiecare ramură a dreptului cunoaşte o formă specifică
de răspundere.
Principale forme ale răspunderii juridice sunt: răspunderea penală, răspunderea
civilă şi răspunderea administrativă.

a) Răspunderea penală este acea formă a răspunderii juridice, specifică dreptului penal,
care se declanşează în situaţia încălcării unei norme de drept penal.
Singurul temei al răspunderii penale îl constituie infracţiunea, definită ca fiind
fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei
care a săvârşit-o.
Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă există vreuna din
cauzele justificative prevăzute de lege respectiv legitima apărare, starea de necesitate,
exercitarea uni drept sau îndeplinirea unei obligaţii, consimţământul unei persoane
vătămate.
Subiectul activ al răspunderii penale este statul, singurul împuternicit să exercite
constrângerea asupra infractorului, faţă de care se răsfrânge sancţiunea penală aplicată.
Subiectul pasiv al răspunderii penale este întotdeauna subiectul activ al infracţiunii, adică
persoana vinovată de săvârşirea sau de participarea la săvârşirea unei infracţiuni.
Regimul juridic al răspunderii penale face obiectul dreptului penal, iar principiile
acestei răspunderi sunt reglementate în Codul penal.
Regimul juridic al răspunderii penale face obiectul dreptului penal, iar principiile acestei
răspunderi sunt reglementate în Codul penal.

b) Răspunderea civilă cunoaşte două forme, răspunderea civilă delictuală şi răspunderea

civilă contractuală.
1. Răspunderea civilă delictuală are la bază delictul civil, adică un comportament
illicit (acţiune sau inacţiune), manifestat în lipsa unui raport contractual preexistent care,
încălcând normele dreptului obiectiv, cauzează altuia un prejudiciu.

5
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

2. Răspunderea civilă contractuală este acea formă a răspunderii civile, în cazurile

în care paguba este consecinţa încălcări obligaţiilor contractuale. Cu alte cuvinte
răspunderea civilă contractuală existenţa unor raporturi juridice anterioare între păgubit şi
autorul faptei, născute prin acordul lor de voinţă. Fără acest raport juridic, prejudiciul
respectiv nu s-ar fi putut produce. Ori de câte ori s-a cauzat un prejudiciu unei persoane în
lipsa sau în afara unei legături contractuale, se va angaja răspunderea civilă delictuală.

c) Răspunderea administrativă cunoaşte trei forme principale, respectiv răspunderea

administrativ-disciplinară, răspunderea administrativ-contravenţională şi răspunderea
administrativ-patrimonială.
1. Răspunderea administrativ-disciplinară intervine în situaţia producerii de
abateri care nu au caracterul unei contravenţii şi care atrag sancţiuni, cum ar fi: destituirea
din funcţie, expulzarea unui străin, retrogradarea din funcţie, avertismentul, diminuarea
salarizării etc.
2. Răspunderea administrative-convenţională este antrenată în situaţia când o
persoană fizică sau juridică săvârşeşte o contravenţie, aceasta fiind definită ca acea faptă
socialmente periculoasă, însă
cu un pericol social evident mai scăzut decât infracţiunea.
3. Răspunderea administrativ-patrimonială intervine în sarcina statului pentru
prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale, pentru pagube
cauzate prin actele administrative emise sau prin nesoluţionarea în termenul legal a
cererilor adresate autorităţilor publice.

Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare nr. 13
Responsabilitatea socială are diferite forme de manifestare, printre care cele mai
importante sunt: responsabilitatea morală, religioasă, politică, culturală, juridică.
Funcţionarea răspunderii juridice este legată de scopurile generale ale sistemului juridic, iar
răspunderea este de ordin normativ scopul ei fiind acela de a conserva sistemul de valori.
Răspunderea îmbracă mai multe forme de manifestare. Dintre acestea cele mai
importante sunt: răspunderea civilă, răspunderea penală, răspunderea disciplinară.
Răspunderea civilă este declanşată în temeiul codului civil şi poate fi contractuală
sau delictuală.
Răspunderea penală este definită ca un raport juridic penal de constrângere, născut
ca urmare a săvârşirii infracţiunii, raport ce se stabileşte între stat şi infractor, al cărui
conţinut îl formează dreptul statului de a trage la răspundere pe infractor, precum şi
obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa.

6
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Răspunderea disciplinară intervine pentru încălcarea de către funcţionarii publici

sau salariaţi obligaţiilor de serviciu. Se găseşte sub formă de: mustrare, avertisment,
reduceri de salariu, retrogradări, suspendări din funcţie, destituiri etc.
Răspunderea juridică se declanşează prin existenţa cumulativă a unor condiţii:
conduita ilicită, vinovăţia, legătura cauzală între faptă şi rezultat.
Conduita ilicită este un comportament, o acţiune sau inacţiune care nesocoteşte o
prevedere legală.
Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică a celui care comite fapta ilicită faţă de fapta
sa şi rezultatele sau consecinţele acesteia. Vinovăţia îmbracă următoarele forme:
- intenţia atunci când subiectul acţionează deliberat urmărind producerea efectului
în deplină cunoştinţă de cauză şi se numeşte intenţie directă şi indirectă atunci când
subiectul acţionează cunoscând urmările dar privindu-le cu indiferenţă.
- culpa apare atunci când subiectele nu prevede consecinţele faptei sale, deşi trebuia
şi putea să le prevadă, sau prevede aceste consecinţe, însă socoteşte în mod uşuratic că ele
nu se vor produce.
Latura cauzală între fapta săvârşită şi rezultatul acesteia apare ca o condiţie
obiectivă a răspunderii, fiind necesar ca rezultatul ilicit să fie consecinţa nemijlocită a
acţiunii sale, acţiunea fiind cauza producerii efectului păgubitor.

Concepte şi termeni de reţinut: responsabilitate sociala, raspundere juridica,

conduita ilicită, legătura cauzală, vinovatie, intentie, culpa, praeterintentie

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Ce reprezintă noţiunea de răspundere juridică?
2. Se poate afirma că există o corelaţie între noţiunea de răspundere şi cea de
responsabilitate?
3. Realizaţi o comparaţie între noţiunea de răspundere şi cea de sancţiune.
4. Care sunt formele răspunderii juridice.
5. Care este scopul răspunderii juridice?
6. Identificaţi şi analizaţi principiile comune tuturor formelor de răspundere juridică?
7. Identificaţi şi analizaţi condiţiile răspunderii juridice.

Teste de evaluare/autoevaluare

A) Care sunt condiţiile răspunderii juridice?

1. Condiţii de formă, condiţii de fond;
2. Capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu a subiectului care se află în situaţia
de a răspunde juridic;
3. Capacitatea juridică generală şi capacitatea juridică specială;
4. Norma juridică, subiectele de drept, faptele juridice;
5. Conduita ilicită, vinovăţia, legătura de cauzalitate.

7
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

B) Care sunt formele specifice ale răspunderii juridice?

1. Contravenţia, infracţiunea, prejudiciul;
2. Răspundere directă, indirectă, tacită sau implicită;
3. Răspunderea politică, morală, religioasă, disciplinară;
4. Răspunderea penală, administrativă, civilă;
5. Amenda, închisoarea, acoperirea prejudiciului, suspendarea unor drepturi.

C) Ce este răspunderea juridică?

1. Este conduita ilicită, adică acţiunea sau inacţiunea prin care o persoană încalcă
dispoziţiile legale;
2. Este atitudinea psihică a persoanei care comite fapte ilicite;
3. Este un raport juridic, creat de norma juridică, între persoana care a încălcat
dispoziţiile legii şi stat, reprezentat de organele de aplicare a legii;
4. Realizarea dreptului prin intermediul unor acte specifice de autoritate, emise de
organele statului în conformitate cu competenţa stabilită acestora prin lege;
5. Este o relaţie socială, patrimonială sau nepatrimonială reglementată de o normă
juridică.

D) Vinovăţia sub forma intenţiei sau culpei este:

1. condiţie a răspunderii juridice;
2. formă a răspunderii juridice;
3. principiu al răspunderii juridice;
4. un segment al răspunderii juridice;
5. o cauză specială care înlătură răspunderea juridică.

E) În ce constă conţinutul răspunderii juridice?

1. în dreptul statului de a aplica sancţiunile prevăzute de normele juridice persoanelor
care au încălcat prevederile legale şi obligaţia acestor persoane de a se supune
sancţiunilor legale în scopul restabilirii ordinii de drept;
2. repararea unui prejudiciu adus unui subiect de drept prin încălcarea dispoziţiilor unei
norme juridice;
3. aplicarea sancţiunilor prevăzute de norma juridică încălcată;
4. prerogativa organelor special abilitate ale statului de a stabili forma concretă a
răspunderii juridice;
5. acţiunea sau inacţiunea prin care o persoana încalcă dispoziţiile legale.

Răspunsurile la Testele de evaluare/autoevaluare: A) 5; B) 4; C) 3; D) 1; E) 1.

8
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Bibliografie:
Ion Craiovan, Tratat de teoria generală a dreptului, ediţia a III-a, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2015.
Simona Cristea, Teoria generală a dreptului, ediţia a 2-a, Ed. C.H. Beck., Bucureşti,
2016.
Ion Dogaru, Dan C. Dănişor, Gheorghe Dănişor, Teoria generală a dreptului, Ed. CH
Beck, Bucureşti, 2008.
Gheorghe C. Mihai, Fundamentele dreptului. Volumul I. Ştiinţa dreptului şi ordinea
juridică, Ediţia a II-a, Ed. C.H. Beck., Bucureşti, 2009.
Mihai Niemesch, Teoria generală a dreptului, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2016.