Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică

Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Unitatea de învățare nr. 11

Realizarea dreptului

Cuprins:
 Introducere
 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
 Conţinutul unităţii de învăţare:
1. Conceptul realizării dreptului
2. Formele realizării dreptului
I. Realizarea dreptului prin activitatea de executare şi respectare a
legilor
I.1. Trăsăturile realizării dreptului prin activitatea de exercitare şi
respectare a normelor juridice
II. Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de către
organele statului (Aplicarea dreptului)
[Link]ăsăturile actului de aplicare a dreptului
[Link] actelor de aplicare a dreptului
[Link] între actele normative şi actele de aplicare a
dreptului
II.4. Fazele procesului de aplicare a dreptului
3. Aplicarea legislației industriale
 Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Introducere
Dreptul există pentru a se realiza şi realizarea este viaţa şi realitatea dreptului, ea
este însăşi dreptul. Produs complex al societăţii, dreptul se înfăţişează ca o dimensiune
inalienabilă a existenţei umane în condiţii social istorice determinate. Esenţa şi realizarea
dreptului reprezintă condiţiile ordinii publice, ordinea fiind premisa esenţială a coeziunii
sociale, fiind condiţionată de existenţa sistemelor normative şi de traducerea în viaţă a
conţinutului preceptiv al acestora. Noţiunea, criteriile şi diviziunea dreptului precum şi
conceptul şi formele realizării dreptului ajută la identificarea şi aplicabilitatea practică a
categoriilor ştiinţei dreptului. Rolul normelor juridice şi al realizării dreptului în societate
au o deosebită importanţă ajutând la realizarea comandamentelor juridice şi progresului
social.

1
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Ordinea juridică este unitatea armonică a unor norme de drept, aplicată efectiv la
viaţa unei colectivităţi, iar realizarea comandamentelor juridice reprezintă un moment
esenţial în viaţa dreptului fiind un element constitutiv al conducerii sociale. Domeniul
industrial constituie un mijloc de realizare a unei extinderi continue şi echilibrate, a unei
creşteri accelerate a standardelor de viaţă într-un stat.

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- înţelegerea conceptelor privind realizarea dreptului;
- cunoaşterea obiectivelor importante din sistemul dreptului având în vedere formele
realizării dreptului;
- identificarea elementelor de bază privind sistemul şi realizarea dreptului.

Competenţele unităţii de învăţare:

- studenţii se vor familiariza cu conceptele privind sistemul şi realizarea dreptului;
- dezvoltarea unor abilităţi de înţelegere şi cunoaştere a formelor realizării dreptului;
- dezvoltarea unor abilităţi de identificare şi cunoaştere a formelor realizării dreptului,
fazele procesului de aplicare a dreptului, precum şi la elaborarea şi emiterea actelor de
aplicare a reglementărilor din domeniul industrial.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

Conţinutul unităţii de învăţare

1. Conceptul realizării dreptului

Realizarea dreptului este procesul de transpunere în viaţă a reglementărilor juridice
în cadrul căruia, oamenii, ca subiecte de drept, respectă şi execută dispoziţiile normative,
iar organele de stat aplică dreptul potrivit competenţelor lor, în vederea binelui comun,
putând interveni în cazul încălcării acestuia.
Realizarea dreptului este o confruntare a modelului general de conduită, construit de
legiuitor, cu realitatea concretă.
Realizarea dreptului presupune posibilitatea, recunoscută unor organe de stat, de a
acţiona în domeniul asigurării mijloacelor de restabilire a ordinii de drept, în condiţiile
săvârşirii unor fapte ce nesocotesc prevederile legale.
Analiza conceptului realizării dreptului este de fapt analiza modului de
implementare a normei de drept în viaţa socială, a modului în care societatea primeşte
norma de drept, o încorporează în patrimoniul psihologic al individului.

2
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Condiţiile generale ce caracterizează climatul social-politic şi ideologic determină

în mod nemijlocit eficienţa formelor juridice de realizare a dreptului. Rolul acestor condiţii
(economice, politice, spirituale, ideologice) este hotărâtor în procesul transformării
principiilor dreptului în valori proprii structurii intime a personalităţii umane şi criterii de
apreciere, a desfăşurării corecte, a relaţiilor din societate.

2. Formele realizării dreptului

Realizarea dreptului, acest proces complex de transpunere în viaţă a prevederilor
normative, are loc prin intermediul cetăţenilor, a unor organizaţii nestatale şi prin organele
statului.
Realizarea dreptului îmbracă două mari forme:
1) realizarea dreptului prin respectarea şi executarea dispoziţiilor legale de către cetăţeni;
2) realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de către organele de stat şi alte
organisme sociale.
Cele două forme sunt două condiţii minime, necesare şi suficiente, pentru o bună
funcţionare a unui sistem legal: cetăţenii să se supună normelor de drept, iar funcţionarii să
considere aceste reguli ca standarde oficiale de comportament, aplicându-le întocmai.

I. Realizarea dreptului prin activitatea de executare şi respectare a legilor

Se face considerând dreptul ca fiind factor de programare a libertăţii de acţiune a
omului, constituind un mijloc deosebit de eficace în realizarea obiectivelor majore ale
organizării sociale. Convieţuirea socială şi coexistenţa libertăţilor implică modificări în
natura relaţiilor sociale. Aceste modificări se reflectă în logica specifică a relaţiilor
interumane, ca puncte de intersecţie dintre societate şi individ.
Dreptul oferă posibilitatea comportării în temeiul celei mai mari libertăţi, a acelei
libertăţi concepute ca o folosinţă nelimitată a posibilului. În acelaşi timp, cea mai mare
libertate nu poate proveni decât din cea mai mare rigoare, fapt de natură să imprime o
traiectorie specifică atitudinii individului faţă de lege.
Edictat în vederea disciplinării conduitelor umane în relaţii sociale determinate,
dreptul oferă oamenilor modele de comportament, construieşte tipologii subordonate unor
scopuri practice. În acest proces, dreptul are în vedere omul ca fiinţă socială, omul în relaţie
cu semenii săi, omul care acţionează într-o structură de relaţii social-istorice.
Rezultatele acţiunilor oamenilor sunt evaluate şi valorificate în funcţie, nu numai de
rezonanţa intimă, personală a acestora, ci şi de rezonanţa lor socială, de felul în care
societatea receptează fapta sa, acordându-i un anumit tratament prin sistemul de
reglementări şi instituţii.
Dreptul sintetizează cerinţele tuturor legilor, iar aportul său constă în tentativa
permanentă de regularizare a raporturilor sociale, de apărare a societăţii în faţa unor excese.
Pentru ca dreptul să fie respectat de către cetăţean, acesta trebuie să cunoască
regulile sale, iar statul trebuie să ia măsurile necesare de popularizare a actelor normative.

3
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Cultura juridică, privită ca un complex de manifestări ale fenomenului juridic din

societate, constituie o parte integrantă a culturii unui popor. Există o strânsă
interdependenţă între ordinea juridică şi viaţa spirituală a societăţii.
Din cultura juridică fac parte: concepţii juridice, inclusiv creaţia ştiinţifică din
domeniul dreptului; reglementările juridice; starea legalităţii (climatul de legalitate)
derivată din atitudinea faţă de lege, din educaţia juridică. Cultura juridică are un rol
formativ, alături de alte manifestări ale culturii unei societăţi, cultura politică, economică,
etc.

I.1. Trăsăturile realizării dreptului prin activitatea de exercitare şi respectare a

normelor juridice
Aceste trasaturi sunt următoarele:
a) această formă de realizare a dreptului implică îndeplinirea comandamentelor
cuprinse în normele juridice, prin conformarea faţă de dispoziţiile normative (fie că este
vorba de dispoziţii cu caracter imperativ sau permisiv) şi ea înscriindu-se ca o componentă
de bază a climatului de ordine şi legalitate;
b) conformarea faţă de conduita fixată prin normele de drept este rezultatul direct al
acţiunii mai multor factori, cum ar fi: conţinutul dreptului, acceptarea legii de către
societate – ca expresie a unor necesităţi, ridicarea gradului vieţii materiale şi spirituale a
oamenilor, sporirea nivelului de cunoştinţe şi perfecţionarea instrucţiei şcolare;
c) ca volum şi intensitate, această formă de realizare a dreptului este mult mai
bogată decât cealaltă formă;
d) din punctul de vedere al tehnicii juridice, activităţile implicate în realizarea
acestei forme sunt relativ mai simple; ele se pot desfăşura şi în fapt, fără încheierea unui act
scris, fără îndeplinirea unor condiţii de formă sau de fond speciale.
Formele de realizare ale dreptului sunt necesare şi utile atât societăţii în ansamblul
său, cât şi subiectelor de drept, care îşi valorifică prerogativele, într-o modalitate
socialmente acceptabilă.

II. Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de către organele statului
(Aplicarea dreptului)
În afara participării specifice a cetăţenilor şi organizaţiilor nestatale în procesul
realizării dreptului, acesta este realizat şi prin intermediul unor acte specifice de autoritate,
emise de organele statului în conformitate cu competenţa rezervată lor prin lege. Această
formă este denumită îndeobşte ˝aplicarea dreptului˝ şi în realizarea sarcinilor şi funcţiilor
statului, organele acestuia apelează foarte adesea la formele juridice.
Acte de aplicare a dreptului nu pot fi elaborate decât organele statului, cetăţenii
realizând dreptul prin executarea şi respectarea normelor juridice. La aplicarea dreptului
participă, în principal, organe ale statului, în baza şi în vederea realizării competenţei
acestora.
Aplicarea dreptului constă în elaborarea şi realizarea unui sistem de acţiuni statale,
în vederea transpunerii în practică a dispoziţiilor şi sancţiunilor normelor de drept.

4
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Aplicând dreptul, organele de stat se manifestă ca purtătoare a atributelor puterii de

stat; actele lor de aplicare sunt acte de putere cu caracter individual, concret.

[Link]ăsăturile actului de aplicare a dreptului

Aplicarea dreptului se concretizează într-un rezultat specific - actul de aplicare. El
finalizează, de fapt, activitatea concretă a organului de stat, purtător al unei atribuţii de
putere, în conformitate cu competenţa sa.
Aplicarea dreptului dă expresie unei anumite competenţe a organelor de stat,
competenţă determinată de lege şi care desemnează atribuţiile organelor de stat şi limitele
exercitării acestora.
Activitatea normativă se deosebeşte de activitatea de aplicarea a dreptului prin
trăsături de conţinut şi formă:
1. Activitatea de creaţie în domeniul dreptului este rezervată doar unor categorii de organe
ale statului. În principiu, nimic nu se opune ca un organ care elaborează un act normativ să
poată elabora şi acte de aplicare.
2. Spre deosebire de actele normative care au un caracter general, impersonal, tipic,
injonctiv şi irefragabil, actele de aplicare a dreptului sunt individuale, concret-determinate.
Scopul actului de aplicare este determinat de actul normativ, el trebuie să traducă în viaţă,
într-o relaţie concretă, prevederi ale normei de drept.
3. Activitatea de elaborare normativă este subordonată unor reguli metodologice de tehnică
legislativă.
4. Hotarul ce separă actul normativ de actul de aplicare îl reprezintă conţinutul diferit,
scopul şi finalitatea deosebită ale celor două categorii de acte.
[Link] deosebire de actul normativ, care funcţionează impersonal şi difuz, acţionând
continuu până la scoaterea sa din vigoare, actul de aplicare a dreptului îşi epuizează efectele
în momentul adoptării sale de către organul abilitat.
6. Spre deosebire de activitatea de executare şi respectare a normelor de drept de către
cetăţeni, în cursul căreia ei pot să încheie, prin acord de voinţă, un raport de drept în
temeiul unor dispoziţii legale ce le stau la dispoziţie, actele de aplicare, bazându-se şi ele pe
prevederi ale dreptului, apar totdeauna prin voinţa unilaterală a unui organ a statului.
7. Dată fiind importanţa deosebită a reglementărilor relaţiilor sociale, există reguli precise
privind intrarea în vigoare, principiile de activitate şi ieşirea din vigoare a normei juridice.
Spre deosebire de actele normative, actul de aplicare devine obligatoriu în principiu din
momentul comunicării lui părţilor interesate.
8. Din acest moment curge termenul de contestare a actului de către partea nemulţumită, în
legătură cu modul de soluţionare a cazului.

[Link] actelor de aplicare a dreptului

În doctrina juridică au fost făcute mai mult propuneri de clasificare a actelor de
aplicare, funcţie de diferite criterii.

5
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

a) În funcţie de ramura de drept căreia îi aparţine norma juridică în baza căreia s-a
realizat actul de aplicare a dreptului, s-a făcut distincţie între: acte de aplicare
constituţionale, civile, administrative, de dreptul familiei, de dreptul muncii etc. Acestea
fac obiectul de studiu amănunţit al ştiinţelor de ramură.
b) În raport de structura normei juridice s-a făcut distincţie între actele de aplicare
a dispoziţiei normei juridice (aceasta reprezentând cea mai mare parte a actelor de aplicare)
şi actele de aplicare a sancţiunii prevăzute (actele de constatare a contravenţilor, a altor
abateri administrative, hotărârile judecătoreşti de condamnare etc.).

[Link] între actele normative şi actele de aplicare a dreptului

Actul de aplicare al dreptului nu se confundă cu actul normativ care are caracter
general şi impersonal.
Distincţia dintre actele de aplicare şi actele normative ar avea în vedere următoarele:
- spre deosebire de actul normativ, care este impersonal şi fiinţează de la adoptare şi
până la scoaterea sa din vigoare, actul de aplicare a dreptului îşi epuizează efectele în
momentul adoptării sale de către organul abilitat;
- deosebit de forma realizării dreptului prin executarea şi respectarea normelor
juridice de către cetăţeni, forma aplicării dreptului, deşi se bazează şi ea pe dispoziţiile
legale, ia fiinţă întotdeauna prin voinţa unilaterală a unui organ al statului;
- actele de aplicare sunt temeiuri pentru naşterea, modificarea sau stingerea unor
raporturi concrete, în timp ce actele normative publicate nu crează automat raporturi
juridice;
- activitatea normativă este rezervată unor categorii de organe ale statului,
activitatea de aplicare putând fi realizată de oricare din organele statului şi chiar de
organizaţiile nestatale;
- dacă actele normative sunt generale, impersonale, tipice, de aplicabilitate repetată,
la un număr nedeterminat de persoane, actele de aplicare a dreptului au caracter concret,
individual, fiind strict determinate;
- actele normative sunt elaborate după o metodologie şi tehnică legislativă precis
definite, în timp ce actele de aplicare a dreptului, fiind atât de diversificate, de variate, nu
fac posibilă o astfel de codificare ori tehnicizare a lor, întrucât sunt diferenţe de la o ramură
la alta şi uneori chiar şi în cadrul aceleiaşi ramuri de drept, ceea ce face imposibilă
elaborarea unei tehnice comune;
- acţiunea în timp a actelor normative începe odată cu publicarea lor în Monitorul
Oficial, în timp ce în cazul actelor de aplicare a dreptului, acţiunea lor în timp coincide cu
data comunicării lor către părţi, dată de la care curge şi termenul pentru uzitarea de către
partea nemulţumită a căilor de atac prevăzute în normele juridice; încetarea acţiunii în timp
a normelor juridice este momentul abrogării ori ajungerea la termen, în timp ce actele de

6
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

aplicare, ca acte strict individuale îşi ating şi epuizează scopul, odată cu rezolvarea unor
cazuri concrete.
Acte de aplicare a dreptului pot fi făcute de toate cele trei categorii de organe de
stat. Astfel, Parlamentul poate face alături de acte de elaborare a dreptului şi care reprezintă
activitatea principală a sa şi acte de aplicare a dreptului, potrivit atribuţiilor sale concrete.
Spre exemplu, atunci când Parlamentul aprobă compoziţia Guvernului, realizează această
activitate de aplicare a dreptului. Guvernul, ca organ al puterii executive, elaborează acte
normative, cât şi acte de aplicare a dreptului, ponderea celor din urmă fiind mai mare în
raport cu actele de aplicare ale Parlamentului.
Ministerele, organele locale fac acte de aplicare a dreptului prin dispoziţiile pe care
le dau organelor ce le au în subordine, în scopul realizării unor sarcini concrete, dar acestea
pot la rândul lor să emită şi acte cu caracter normativ.
Instanţele judecătoreşti nu fac decât acte de aplicare a dreptului (hotărâri
judecătoreşti), neputând emite acte normative.
Prin acte de aplicare a dreptului se nasc, se modifică, ori se sting raporturi juridice
concrete, ori se nasc drepturi şi obligaţii în sarcina unor subiecţi de drept individualizaţi.
Exemple de acte de aplicare a dreptului: proces verbal de contravenţie, decizie de
pensionare, decizie de sancţionare, decizie de imputaţie, hotărâri judecătoreşti etc.
Acte normative de aplicare a dreptului pot fi menţionate cu titlu de exemplu: norme,
instrucţiuni, metolologii, regulamente.
Sunt considerate acte individuale de aplicare a dreptului deciziile pe care le
elaborează un organ de stat abilitate faţă de o persoană fizică sau juridică determinată.

II.4. Fazele procesului de aplicare a dreptului

Fazele sau etapele parcurse în acest complex proces de aplicare a dreptului sunt
următoarele:
- stabilirea stării de fapt;
- alegerea normei juridice (critica acesteia);
- interpretarea normei juridice;
- elaborarea actului de aplicare.
Aceste etape pot să nu aibă aceeaşi succesiune în timp, pentru toate categoriile
normelor juridice, dar acestea se întrepătrund şi condiţionează reciproc, făcând ca prin
natura lui, să fie un proces unitar de aplicare a dreptului.
1. Stabilirea stării de fapt implică un demers riguros pentru cunoaşterea minuţioasă
şi în profunzime a circumstanţelor cauzei respective. Cercetarea împrejurărilor faptei
constituie elementul de bază, care asigură actului de aplicare caracter temeinic. În procesul
concret al aplicării dreptului, organele de stat iau cunoştinţă de numeroase aspecte ce
caracterizează şi definesc cadrul fizic-natural, precum şi ambianţa social-politică şi
ideologică, în care normele acţionează.

7
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Verificarea şi clarificarea circumstanţelor cauzei sunt făcute de către organul de

aplicare numai în lumina ipotezei unor norme juridice.
Cu alte cuvinte, vor fi avute în vedere şi reţinute doar acele împrejurări care au
relevanţă în cauza dedusă în faţa unui organ de stat ce trebuie să o rezolve prin emiterea
unui act de aplicare. Aceste împrejurări sunt în general denumite fapte juridice (cauze
generatoare sau extinctive de efecte juridice).
Organele de aplicare vor lămuri atât împrejurările concrete datorate acţiunilor,
oamenilor, cât şi consecinţe ale unor evenimente, de producerea cărora legea leagă efecte
juridice.
Organul de aplicare va consulta documente oficiale, va asculta martori, va proceda
la reconstituiri, va utiliza rezultate ale unor cercetări ştiinţifice, etc.
Toate acestea trebuie să furnizeze organului de aplicare date faptice, ele trebuind să
constituie, în acelaşi timp, surse reale de informaţii, în stare să contureze circumstanţele
cauzei, să creeze convingeri ferme, în legătură cu starea de fapt şi să înlăture dubiile şi
neclarităţile iar stabilirea stării de fapt diferă de la un act de aplicare la altul. Într-un proces
juridic instanţa de judecată are de efectuat numeroase activităţi în vederea stabilirii cu
exactitate a împrejurărilor cauzei (ascultă martori, verifică înscrisuri, dispune efectuarea
unor expertize, examinează urme, etc.), iar noţiunile de probă, de sarcină a probei, de
valoare probatorie au un înţeles specific ele fiind legate direct de o cauză juridică.
2. Alegerea normei de drept
Organele de aplicare procedează la critica normei, la selecţionarea normei juridice,
în vederea calificării juridice exacte a stării de fapt stabilite. Corecta încadrare juridică a
acestei stării, de fapt conferă actului de aplicare trăsături de legalitate.
Conţinutul activităţii organului de aplicare, în această fază, este indisolubil legat de
modul în care organul de aplicare a stabilit corect şi exact împrejurările cauzei.
În vederea unei calificări juridice corespunzătoare, organul de aplicare îndeplineşte
o serie de operaţiuni prealabile; nominalizarea normei juridice, verificarea autenticităţii
sale, a forţei sale juridice şi acţiunii sale; raporturile sale cu alte norme juridice;
determinarea conţinutul exact al normei, prin consultarea actului normativ care cuprinde
norma respectivă.
3. Interpretarea normelor juridice - reprezintă un moment important al aplicării
dreptului şi constă din operaţiuni de lămurire şi concretizare al conţinutului regulii de drept
cuprinsă în norma ce urmează a cârmui raportul respectiv. Interpretarea juridică este o
condiţie de mare importanţă a unei corecte aplicări a dreptului.
4. Elaborarea şi emiterea actului de aplicare, constituie ultimul moment (fază,
etapă) a procesului de aplicarea a dreptului. Elaborarea actului de aplicare şi emiterea sa
reprezintă rezultatul unui demers raţional şi al unei manifestări de voinţă a organului de
stat, în vederea satisfacerii unor exigenţe ale normelor de drept.
Atât demersul raţional (înţelegerea circumstanţelor cauzei) cât şi manifestarea de
voinţă (încadrarea împrejurărilor într-o normă de drept, calificarea juridică a acestora) sunt
realizate în baza legii şi în vederea aplicării sale la un caz concret.

8
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

3. Aplicarea legislației industriale

Acţionând într-o ambianţă socială determinată, şi nu într-un spaţiu pasiv sau neutru,
omul îşi amplifică gradul de socializare a vieţii sale, pe măsura sporirii complexităţii
relaţiilor sociale în care intră şi a modului de subordonare faţă de norme. Activitățile
umane, ca acțiuni sociale, nu înseamnă un ansamblu de acţiunii neordonate, dictate de
bunul plac, nesubordonate raţiunii conservării valorilor sociale.
Domeniul industrial constituie un mijloc de realizare a unei extinderi continue şi
echilibrate, a unei creşteri accelerate a standardelor de viaţă într-un stat. Atat în plan intern,
cât și în plan internațional, statele aplică diverse standarde armonizate și instituie controale
pentru a asigura respectarea lor. În plus, Uniunea Europeană auditează aplicarea și
eficacitatea legilor și a controalelor și oferă formare autorităților competente de la nivel
european și internațional.
Reglementarea juridică – înţeleasă ca o totalitate de forme, de influenţare a
conduitei oamenilor, de orientare a acestora pe făgaşuri utile şi convenabile convieţuirii
umane – se structurează în directă legătură cu poziţia individului în societate şi cu interesul
structurilor politice şi sociale. Activitatea concretă prin care se transpun în viaţă normele de
drept constituie un proces complex care se desfăşoară după anumite faze legate de
necesitatea stabilirii împrejurărilor de fapt, cât şi de nevoia unei corecte aplicări a dreptului
la situaţia de rezolvat.
Este de menționat că există diferențe între terminologia uzuală cotidiană, cu referire
la aplicarea legislației, și procesul efectiv de aplicare a acesteia. Aplicarea dreptului, ca
proces complex, se realizează în baza legilor şi celorlalte acte normative care compun
sistemul juridic.
Industria reprezintă un domeniu prioritar în cadrul economiei naţionale, fiind de
importanţă strategică. Produsele rezultate din industrie trebuie realizate în conformitate cu
nomele interne şi internaţionale şi în concordanţă cu cerinţele consumatorilor. Asigurarea
creşterii calitative şi cantitative a producţiei, prin valorificarea potenţialului productiv şi a
principiilor care promovează standardele de calitate necesită cunoașterea reglementărilor
naționale și europene.
În aplicarea legislației industriale, ministerele cu incidență asupra acestei activități
(ex: Ministerul Economiei, Ministerul Industriei și Comerțului, Ministerul Transporturilor,
Ministerul Mediului) sau organele locale (consiliul județean sau local, președintele
consiliului județean, primarul) fac acte de aplicare a dreptului prin dispoziţiile pe care le
dau organelor ce le au în subordine, în scopul realizării unor sarcini concrete, dar acestea
pot la rândul lor să emită şi acte cu caracter normativ.
Prin intermediul actelor de aplicare a dreptului sunt concretizate, în limita
competenţei ce le este repartizată prin normele juridice, drepturile și obligaţiile unor
subiecţi în cadrul raporturilor juridice din domeniul industrial.

9
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Astfel, este necesară cunoașterea și definirea precisă a conceptelor, teoriilor,

modelelor și metodelor specifice proiectării produselor dintr-o ramură a industriei și a
proceselor tehnologice asociate, dar și aplicarea de principii şi metode de bază pentru
proiectarea produselor și a proceselor tehnologice asociate, în condiţii de asistenţă
calificată. În plus, în aplicarea reglementărilor specifice domeniului industrial sunt
elaborate o serie de proiecte vizând fabricarea produselor și a proceselor tehnologice
asociate prin utilizarea de principii, procedee, tehnici și metode de bază consacrate în
domeniu și cuprinse în norme specifice.
Spre exemplu, cunoașterea și aplicarea corectă a conținutului reglementărilor în
domeniul industrial conduce la:
- utilizarea justă a normelor de securitate și sănătate în muncă și protecția mediului într-o
anumită ramură a industriei (ex: alimentară, chimică, producătoare, extractivă);
- exploatarea corespunzătoare a utilajelor și echipamentelor utilizate în industrie;
- executarea operațiilor de bază realizate în laborator într-o ramură industrială;
- aplicarea noțiunilor și a normelor de igienă specifice tipului de industrie vizat.

Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare nr. 11

Realizarea dreptului presupune posibilitatea recunoscută unor organe de stat de a

acţiona în vederea restabilirii ordinii de drept în condiţiile săvârşirii unor fapte ce
nesocotesc prevederile legale iar realizarea dreptului este confruntarea modelului general de
conduită construit de legiuitor cu realitatea concretă. Buna realizare a dreptului determină
transformarea ordinii de drept din concept teoretic în relaţii social reale şi în două mari
forme:
1. Realizarea dreptului prin respectarea şi executarea dispoziţiilor legale;
2. Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice, prin aplicarea normelor de
stat şi a altor organisme sociale.
Realizarea dreptului prin respectarea şi executarea dispoziţiilor legale cuprinde
următoarele trăsături:
- de îndeplinire a comandamentelor cuprinse în normele juridice prin conformarea
faţă de dispoziţiile normative;
- conformarea faţă de conduita fixată prin normele de drept care este rezultatul
direct al acţiunii mai multor factori, ca volum şi intensitate fiind mai bogată decât aplicarea
dreptului;
- această formă de organizare a dreptului este compatibilă cu alte forme de realizare
a dreptului în care drepturile şi obligaţiile sunt statornicite prin norme de drept diverse.
Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice, prin aplicarea normelor de
stat şi a altor organisme sociale - dreptul este realizat prin intermediul unor acte specifice
de autoritate, emise de autorităţile statului în conformitate cu competenţa atribuită prin lege.

10
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Trăsăturile actului de aplicare a dreptului cele mai importante sunt de conţinut şi de

formă. Activitatea normativă se deosebeşte de activitatea de aplicare prin trăsături de
conţinut şi de formă:
- activitatea de creaţie a dreptului este rezervată doar unor categorii de organe ale statului;
- actele normative au un caracter general, impersonal, tipic, injonctiv şi irefragabil;
- activitatea de elaborare normativă este subordonată unor reguli metodologice şi de tehnică
legislativă;
- hotarul care separă actul normativ de actul de aplicare îl reprezintă conţinutul, scopul şi
finalitatea deosebită ale celor două categorii de acte.
Fazele procesului de aplicare a dreptului se desfăşoară cu respectarea unor cerinţe
legale de
- stabilire corectă a împrejurărilor de fapt, cât şi de necesitatea corectei aplicări a
normei de drept la situaţia stabilită.
- stabilire a stării de fapt implică un demers riguros pentru cunoaşterea
circumstanţelor cauzei respective, pentru a asigura actului de aplicare un caracter temeinic.
Alegerea normei de drept implică încadrarea corectă şi conferă actului legalitatea să
se facă în strânsă interdependenţă cu stabilirea circumstanţelor cauzei respective.

Concepte şi termeni de reţinut: ordine de drept, aplicarea dreptului, executarea

dreptului, act de aplicare a dreptului, activitate normativă, încadrare juridică

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Ce reprezintă realizarea dreptului?
2. Care sunt formele realizării dreptului?
3. Cum se realizează dreptul prin activitatea de executare şi respectare a legilor?
4. Identificaţi şi analizaţi trăsăturile activităţii de executare şi respectare a legilor.
5. Ce reprezintă aplicarea dreptului?
6. Ce presupune aplicarea legislației industriale?
7. Identificaţi caracteristici ale aplicării dreptului în domeniul industrial.

Teste de evaluare/autoevaluare

A) Fazele procesului de aplicare a dreptului sunt următoarele:

[Link] stării de fapt, elaborarea actului de aplicare;
2. stabilirea stării de fapt, alegerea normei juridice, interpretarea normei juridice,
elaborarea actului de aplicare;
3. stabilirea corectă a împrejurărilor de fapt, încadrarea corectă, transformarea ordinii de
drept;
4. elaborarea actului de aplicare, stabilirea stării de fapt, alegerea normei juridice,
amplificarea gradului de socializare a vieţii.

11
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

B) Realizarea dreptului îmbracă două mari forme:

1) responsabilitatea morală şi relaţia sa cu răspunderea juridică; răspunderea juridică şi
implicaţiile sale interdisciplinare
2) acţiunea normei juridice în timp; realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice
de către organele de stat şi alte organisme sociale.
3) realizarea dreptului prin respectarea şi executarea dispoziţiilor legale de către cetăţeni;
realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de către organele de stat şi alte
organisme sociale.
4) executarea şi respectarea legilor; interpretarea legilor.

C)În funcţie de ramura de drept căreia îi aparţine norma juridică în baza căreia s-a
realizat actul de aplicare a dreptului deosebim:
[Link] de aplicare constituţionale, civile, administrative, de dreptul familiei;
[Link] de aplicare a dispoziţiei normei juridice şi actele de aplicare a sancţiunii
prevăzute;
[Link] de aplicare a unor abateri administrative și actele de aplicare civile;
4. acte de aplicare constituţionale și acte de aplicare administrative.

Răspunsurile la Testele de evaluare/autoevaluare: A) 2; B) 3; C) 2.

Bibliografie:

Ion Craiovan, Tratat de teoria generală a dreptului, ediţia a III-a, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2015
 Mihaela Adina Apostolache, Protecţia reală a intereselor financiare ale României şi Uniunii
Europene - factor important al dezvoltării economice şi al creşterii bunăstării societăţii româneşti,
Editura Expert, Bucureşti, 2013.
Gheorghe C. Mihai, Fundamentele dreptului. Volumul I. Ştiinţa dreptului şi ordinea juridică,
Ediţia a II-a, Ed. C.H. Beck., Bucureşti, 2009.
Mihai Niemesch, Teoria generală a dreptului, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2016.
Costică Voicu, Cezar Tită, Anton Răşcanu, Mariana Ciocoiu, Iuliana Savu, Teoria generală a
dreptului, Editura Fundaţiei de Mâine, Bucureşti, 2011.
Legislație industrială - Industria alimentară, [online], disponibil la: [Link]
union/topics/food-safety_ro

12