Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică

Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Unitatea de învăţare nr. 6

Funcţiile dreptului

Cuprins:
 Introducere
 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
 Conţinutul unităţii de învăţare:
1. Noţiunea funcţiilor dreptului
2. Prezentarea analitică a funcţiilor dreptului:
- Funcţia de instituţionalizare sau formalizarea juridică a
organizării sociale;
- Funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor
fundamentale ale societăţii;
- Funcţia de conducere a societăţii;
- Funcţia normativă
 Îndrumar pentru verificare/autoverificare
- Sinteza unităţii de învăţare 6;
- Întrebări de control şi teme de dezbatere;
- Teste de evaluare/autoevaluare.

 Bibliografie

Introducere
Identificarea existenţei normelor de drept în societate necesită evidenţierea
funcţiilor pe care acestea le îndeplinesc, toate funcţiile fiind cuprinse în ideea că dreptul
este remediul necesar contra anarhiei, prin armonizarea acţiunilor individuale şi activităţile
din societate.

1
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Funcţiile dreptului sunt acele direcţii, orientări fundamentale ale acţiunii

mecanismului juridic, la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului. Este de
asemenea importantă cunoaşterea problematicii funcţiilor dreptului sub aspectul aplicativ al
studiului dreptului, întrucât aceste funcţii evocă atât integrarea individului în societate şi
realizarea efortului de socializare, cât şi posibilitatea manifestării acestuia în sensul
libertăţii, cu toate formele şi în toate domeniile pe care le implică aceasta.

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- înţelegerea conceptelor privind funcţiile dreptului;
- cunoaşterea obiectivelor importante referitoare la abordarea problematicii, rolului şi a
funcţiilor sistemului juridic;
- identificarea elementelor de bază privind prezentarea analitică a funcţiilor dreptului.

Competenţele unităţii de învăţare:

- studenţii se vor familiariza cu conceptele privind rolul existenţei funcţiilor dreptului;
- dezvoltarea unor abilităţi de înţelegere şi cunoaştere a funcţiilor dreptului în privinţa
necesităţii integrării individului în societate;
- dezvoltarea unor abilităţi de identificare şi cunoaştere a elementelor principale privind
funcţiile dreptului.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

Conţinutul unităţii de învăţare

[Link]ţiunea funcţiilor dreptului

În examinarea funcţiilor dreptului, conceptul dreptului trebuie luat în considerare în

complexitatea sa, ca sistem juridic, discutând nu numai latura normativă a conţinutului său,
dar şi aspectele caracteristice ale creării dreptului, viaţa normelor legale şi realizarea
acestora, în corelaţie cu împrejurările sociale în care apar şi se dezvoltă raporturile de drept
şi care determină condiţia socială a legii.

2
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Etimologic, cuvântul “funcţie” derivă din latinescul function (functionis), cu

semnificaţia iniţială de muncă, deprindere, fiind folosit şi cu sensul de aducere la
îndeplinire. Noţiunea este preluată şi utilizată însă şi de ştiinţele sociale, cu sensul de
consecinţă pe care un anumit element, o anumită activitate o are pentru un sistem dat,
satisfăcând cerinţele acestuia.
Funcţiile dreptului sunt acele direcţii (orientări) fundamentale ale acţiunii
mecanismului juridic, la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului (ramurile,
instituţiile, normele dreptului), precum şi instanţele sociale special abilitate, cu atribuţii în
domeniul realizării dreptului. Ele indică sensul major al activităţii, determinată de scop şi
întotdeauna în legătură cu rolul dreptului într-o societate, la un timp dat şi indică exigenţe
conforme tendinţelor de dezvoltare a societăţii.

2. Prezentarea analitică a funcţiilor dreptului

a. Funcţia de instituţionalizare sau formalizarea juridică a organizării

sociale
În orice tip de societate, statul constituie forţa publică organizată a puterii politice,
prin care subiectul guvernării îşi exercită prerogativele în limite teritoriale. Cel mai
important dintre mijloacele utilizate de puterea politică în realizarea dezideratelor sale îl
constituie sistemul de drept. Prin intermediul normelor juridice este constituit cadrul
instituţional care va avea în atribuţii exercitarea prerogativelor esenţiale ale statului.
Dreptul, în special constituţia şi legile organice, asigură cadrul de funcţionare legală
a întregului sistem de organizare socială. Constituţia, ca act fundamental pe care se
întemeiază organizarea societăţii, stabileşte sistemul organelor statului, cât şi rolul şi
importanţa acestora în realizarea funcţiilor statului.
Sunt reglementate astfel autorităţile publice: parlamentul, preşedintele României,
guvernul, autoritatea judecătorească, precizându-se atribuţiile constituţionale ale acestora.
Astfel, organizarea şi funcţionarea puterilor publice, precum şi a instituţiilor politice
fundamentale sunt concepute în manieră juridică, iar mecanismul raporturilor care se nasc
în procesul conducerii politice a societăţii este reglat prin intermediul dreptului. Dreptul
cuprinde în sfera sa un domeniu vast, domeniul organizării sociale, şi are în vedere acest
domeniu în ansamblul său, ca funcţie a sistemului social global.

b. Funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor

fundamentale ale societăţii
Valoarea juridică este o valoare normativă din punct de vedere special, cel al
dreptăţii unei acţiuni. Ştiinţa dreptului se ocupă de faptele dreptului, adică de fapt în calitate

3
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

de obiect al unei judecăţi de valoare, iar judecata trebuie să fie generală pentru societatea la
care se aplică.
Ocrotind şi garantând ordinea constituţională, proprietatea, statutul şi rolul
individului, dreptul apare ca un factor implicat în procesul dezvoltării sociale. Fiind un
instrument al controlului social, dreptul previne dezorganizarea, asigură coeziunea
interioară a colectivităţilor prin programarea şi tipizarea unor conduite socialmente utile,
defineşte cadrul general de desfăşurare a proceselor sociale şi sancţionează conduitele
deviante.
Norma juridică se află în relaţii complexe cu valoarea. Însuşi procesul de constituire
a normei juridice implică o dimensiune valorică inerentă. Astfel, selecţia împrejurărilor
evocate de ipoteza normei juridice are un temei valoric, nefiind o simplă prezentare a unor
elemente, dispoziţia se dă în numele unor valori, care o legitimează, iar sancţiunea este şi ea
indisolubil legată de raţiuni axiologice.
În ansamblul şi diversitatea lor, aceste norme, prin modul lor specific de funcţionare
în variate contexte de viaţă, creează aşa-numita ordine normativă a unei societăţi, în
temeiul căreia apare reglementată desfăşurarea raţională a vieţii sociale; ordinea prin
excelenţă normativă este însă ordinea juridică.
În opera de legiferare sunt analizate chiar valorile care au fundamentat construcţia
normelor anterioare şi necesitatea schimbării lor. Dacă sunt propuse noi criterii valorice sau
o nouă experienţă socială impune o nouă perspectivă axiologică, atunci sistemul normelor
juridice cunoaşte transformări care să întruchipeze juridic mutaţiile produse.
Responsabilitatea juridică este, implicit, o responsabilitate pentru aprecierea
faptelor, reprezentând mobilul acţiunii individuale, producătoare de efecte juridice.
Recunoaşterea valorii juridice conţinută de o normă de drept şi realizarea prescripţiilor
acesteia întăreşte autoritatea normei de drept, confirmând concordanţa voinţei legiuitorului
şi individului care respectă norma juridică în cadrul aceleiaşi atitudini valorice. Normele
juridice reprezintă în acest caz o modalitate specifică de transmitere şi conservare a
valorilor.
Normele pot fi concepute astfel ca modele abstracte şi generale de intervenţie în
relaţiile interindividuale şi de grup, încât să se obţină coordonarea conduitelor individuale
cu aspiraţiile valorice obiective estimate şi, totodată, să fie satisfăcute şi interesele materiale
şi spirituale ale majorităţii indivizilor din comunitate.
În particular, norma juridică poate fi definită ca „o regulă generală şi obligatorie de
conduită al cărei scop este acela de asigura ordinea socială, regulă ce poate fi adusă la
îndeplinire pe cale statală, în caz de nevoie, prin constrângere”.

c. Funcţia de conducere a societăţii

Dreptul este principalul instrument formal de conducere a societăţii. Actul normativ
juridic este un act de conducere socială. În forma ei cea mai generală, legea este forma
universală de exprimare a dezideratelor sociale majore.

4
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Dreptul se circumscrie conceptului de practică socială şi aparţine acestui domeniu,

din cel puţin două perspective:
- mobilurile care pun în mişcare activitatea legiuitorului sunt esenţialmente legate
de nevoile reale ale societăţii, de practica raporturilor interumane; în acest sens, spunem că
dreptul este determinat de scopuri ce se impun acţiunii;
- ca efect a aplicării normei de drept, se produce o modificare a realităţii sociale prin
aceea că dreptul oferă o formă specifică de manifestare a raporturilor sociale – forma
raporturilor juridice, cu toate consecinţele ce derivă de aici; dreptul este o tentativă de
regularizare a raporturilor inter- şi intra-sociale; el aspiră să stabilească, în diferenţe de
interese, o medie de acceptare în virtutea ideii de valoare.
Fiind o îmbinare pe baze obiective a unor acte de gândire, de voinţă şi de experienţă
socială, actul normativ juridic, ca act de decizie şi de conducere, concentrează cerinţele
esenţiale ale vieţii în comun.

d. Funcţia normativă
Aceasta funcţie este rezultanta obiectivă a celorlalte trei funcţii. Normativitatea juridică este
însă o parte a normativităţii sociale. Preceptele morale ori cele religioase au, de asemenea,
caracter normativ. În raport cu aceste precepte, normele de drept se particularizează prin
specificul normării.
În domeniul normelor divine, spre exemplu, existenţa sancţiunii are ca
particularitate faptul că aceasta este neconcretizată: este definită ca încălcare a unei reguli
preexistente, fără să-i fie cunoscut însă conţinutul sancţiunii, despre care se ştie doar că este
inerent. Discuţia vizând existenţa unei sancţiuni, cu toate particularităţile acesteia, este
specifică domeniului moralei.
Particularitatea normării în drept este dată tocmai de faptul că norma juridică
prevede sancţiunea pe care o şi concretizează, iar în cazul nerespectării dispoziţiei din
norma juridică există, ca modalitate de realizare a acesteia, coerciţia etatică (constrângerea
statală).
Funcţia normativă a dreptului este dată de specificul poziţiei dreptului în viaţa
socială, de calitatea sa de a fi şi mijloc eficient de organizare şi conducere socială.
În materie de normativism, Hans Kelsen este considerat întemeietorul ştiinţei pure a
dreptului. Conform gândirii kelseniene, ştiinţa dreptului are ca obiect al cunoaşterii dreptul,
ca exterioritate, şi pe baza acestei cunoaşteri trebuie să-l descrie şi să-l analizeze aşa încât,
în timp ce organele juridice creează dreptul, ştiinţa dreptului îl cunoaşte şi îl descrie.
Potrivit unei teorii, validitatea nu poate fi identificată cu eficacitatea. O normă care
nu este aplicată, nici urmată nicăieri şi niciodată, adică o normă care, aşa cum ne exprimăm
în mod obişnuit nu beneficiază de un minim de eficacitate, nu este recunoscută drept o
normă juridică obiectiv valabilă. Un minim de eficacitate este deci o condiţie a validităţii
normelor juridice. Dacă legea fundamentală – Constituţia – şi ordinea juridică ce se
întemeiază pe ea îşi pierd eficacitatea în întregime, ordinea juridică luată global şi fiecare
normă în particular îşi pierd valabilitatea.

5
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare nr. 6

Funcţiile dreptului sunt acele direcţii sau orientări fundamentale ale acţiunii
mecanismului juridic la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului, adică
ramurile, instituţiile, normele dreptului, precum şi instanţele special abilitate cu atribuţii în
domeniul realizării dreptului. Funcţiile dreptului evocă atât necesitatea integrării individului
în societate, cât şi realizarea efortului de socializare şi posibilitatea manifestării acestuia în
sensul libertăţii.
Funcţiile dreptului sunt moduri de activitate ale mecanismelor juridice, stabilite
conform structurilor de drept construite şi unor criterii adecvate pentru asigurarea eficienţei
ori eficacităţii comandamentelor, conţinută de normele juridice cu scopul afirmării valorilor
juridice şi realizării idealurilor de justiţie şi echitate în organizarea societăţii.
Din punct de vedere analitic, funcţiile dreptului sunt:
1. Funcţia de instituţionalizare sau formalizarea juridică a organizării social-
politice - această funcţie asigură construirea acelor mecanisme şi structuri statale care să
asigure cadrul organizat de manifestare a libertăţilor individuale.
2. Funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale
societăţii - datorită acestei funcţii dreptul devine un principiu de direcţie şi de coeziune
socială, având menirea de a identifica şi consacra acele valori care sunt reprezentative
pentru societate şi pentru organizarea acesteia, deoarece justiţia, echitatea, dreptatea,
adevărul şi cinstea sunt valori care fundamentează orice activitate în societate. Prin această
funcţie, asemenea valori sunt exprimate de precepe şi de axiome formulate în istoria
societăţii şi consacrate de morală, religie şi drept.
3. Funcţia de conducere a societăţii - prin această funcţie, dreptul exercită un rol
important în conducerea societăţii, el fiind mijlocul cel mai eficace pentru realizarea
scopurilor social politice.
4. Funcţia normativă - este funcţia de sinteză a celorlalte funcţii ale dreptului, prin
ea asigurându-se subordonarea acţiunilor individuale unei conduite tip. Eficienţa dreptului
este expresia funcţiei normative, respectiv a faptului că dreptul a formulat acel program de
acţiune ce corespunde aspiraţiilor individuale şi idealurilor societăţii.

Concepte şi termeni de reţinut: funcţii ale dreptului, instituţionalizare, formalizare

juridică, normativizare, eficacitate, validitate, valori fundamentale

Întrebări de control şi teme de dezbatere

6
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

1. Analizaţi noţiunea de funcţii ale dreptului.

2. Prezentaţi analitic fiecare din funcţiile dreptului.
3. Din ce derivă funcţia normativă?
4. Care este relaţia care se stabileşte între funcţiile dreptului?

Teste de evaluare/autoevaluare

A) Ce sunt funcţiile dreptului?

1. Acele activităţii pe care le desfăşoară statul în scopul îndeplinirii atributelor de
legiferare, executare, jurisdicţionale şi externe;
2. Acele activităţi concrete pe care le execută dreptul pentru a-şi realiza scopul său
concret, fundamental, acela de a asigura ordinea în societate, potrivit voinţei generale;
3. Activităţile desfăşurate de organele competente în procesul de realizare şi înfăptuire a
drepturilor şi obligaţiilor persoanelor participante la viaţa juridică;
4. Acele idei generale, diriguitoare care stau la baza elaborării şi aplicării dreptului;
5. Totalitatea strategiilor şi scopurilor unui legiuitor precum şi instrumentele conceptuale
de realizare a acestora.

B) Normativitatea juridică reprezintă:

1. necesitatea integrării individului în societate;
2. o parte a normativităţii sociale;
3. modele abstracte şi generale de intervenţie în relaţiile interindividuale şi de grup;
4. o îmbinare pe baze obiective a unor acte de gândire.

C) Funcţiile dreptului sunt:

1. Funcţia de instituţionalizare sau formalizare juridică a organizării social-politice;
funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii; funcţia
de conducere a societăţii; funcţia normativă;
2. Funcţia represivă; funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale
ale societăţii; funcţia de conducere a societăţii;
3. Funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii;
funcţia de conducere a societăţii; funcţia de egalizare în faţa legii.

Răspunsurile la Testele de evaluare/autoevaluare: A) 2; B) 2; C) 1.

7
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Bibliografie:

Ion Craiovan, Tratat de teoria generală a dreptului, ediţia a III-a, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2015
Ion Dogaru, Dan C. Dănişor, Gheorghe Dănişor, Teoria generală a dreptului, Ed. CH
Beck, Bucureşti, 2008.
Dumitru Mazilu, Teoria generală a dreptului, Ed. All Beck, Buc., 2000.
Gheorghe C. Mihai, Fundamentele dreptului. Volumul I. Ştiinţa dreptului şi ordinea
juridică, Ediţia a II-a, Ed. C.H. Beck., Bucureşti, 2009.
Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Ediţia a V-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,
2014.
Nicolae Popa, Elena Anghel, Cornelia Ene-Dinu, Laura Spătaru-Negură, Teoria
generală a dreptului. Caiet de seminar, Ed. CH Beck, Bucureşti, 2011.
Simona Cristea, Teoria generală a dreptului, ediţia a 2-a, Ed. C.H. Beck., Bucureşti,
2016.