Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică

Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Unitatea de învăţare nr. 5

Principiile dreptului

Cuprins:
 Introducere
 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
 Conţinutul unităţii de învăţare:
1. Noţiunea şi delimitarea principiilor dreptului
2. Originea şi importanţa teoretică şi practică a principiilor dreptului
3. Prezentarea generală a principiilor dreptului
4. Principii specifice domeniului legislației industriale.
 Îndrumar pentru verificare/autoverificare
- Sinteza unităţii de învăţare 5;
- Întrebări de control şi teme de dezbatere;
- Teste de evaluare/autoevaluare.

 Bibliografie

Introducere
Principiile de drept sunt ideile conducătoare ale conţinutului tuturor normelor
juridic, având un rol constructiv şi valorizator pentru sistemul de drept, în sensul că ele
cuprind cerinţele obiective ale societăţii specifice procesului de constituire a dreptului şi
procesului de valorizare a acestuia. Principiile dreptului asigură sistemului de drept
fundamental omogenitatea, echilibrul, coerenţa şi capacitatea dezvoltării unei forţe
asociative. Rolul principiilor este subliniat, mai întâi, în relaţia specifică procesului de
creaţie legislativă, legiuitorul având în vedere principiile generale în momentul în care
construieşte soluţii legislative. În acest sens este necesară studierea delimitării principiilor
dreptului, originea şi importanţa teoretică şi practică, clasificarea şi identificarea
principiilor dreptului.

1
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- înţelegerea conceptelor privind principiile generale ale dreptului;
- cunoaşterea obiectivelor importante din perspectiva înţelegerii şi analizei a noţiunii şi
delimitării principiilor dreptului;
- identificarea elementelor de bază privind principiile generale ale dreptului, originea şi
importanţa teoretică şi practică a principiilor dreptului.

Competenţele unităţii de învăţare:

- studenţii se vor familiariza cu conceptele principiilor dreptului, originea şi importanţa
teoretică şi practică a acestora;
- dezvoltarea unor abilităţi de înţelegere şi cunoaştere a principiilor generale ale dreptului şi
clasificarea acestor principii;
- dezvoltarea unor abilităţi de identificare şi cunoaştere a corelaţiei dintre principiile
dreptului şi categoriile şi conceptele juridice care servesc drept mijloace pentru principiile
fundamentale ale dreptului.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

Conţinutul unităţii de învăţare

[Link]ţiunea şi delimitarea principiilor dreptului

Originea cuvântului „principiu” vine de la denumirea grecească „arhe”, pe care

romanii au tradus-o cu „principium”, care înseamnă „început”, şi are semnificaţia de
element fundamental, conducător, de căpătâi; din aceste elemente de bază s-a ajuns la
sensul juridic pe care îl are „principiul”, adică idee de bază, idee conducătoare.
Principiile dreptului sunt acele idei fundamentale, postulate călăuzitoare, directoare,
care orientează elaborarea şi aplicarea normelor juridice într-o ramură de drept sau la
nivelul întregului sistem de drept. Ele au forţa şi semnificaţia unor norme superioare,
generale, ce pot fi formulate în textele actelor normative, de regulă în Constituţii, sau dacă
nu sunt formulate expres, sunt deduse în lumina valorilor sociale promovate.

2
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Un principiu general de drept este rezultatul unei experienţe sociale şi o reflectare a

unor cerinţe obiective ale evoluţiei societăţii, ale convieţuirii sociale, ale asigurării acelui
echilibru necesar între drepturile unora şi obligaţiile altora.
Rolul constructiv al principiilor dreptului este dat de relaţia specifică momentului
creării dreptului, iar acest moment este marcat de influenţa tradiţiei şi a inovaţiei.
Principiile dreptului se caracterizează în primul rând prin mobilitate, deoarece ele
provin din acele norme juridice care reglementează relaţiile sociale cele mai importante din
societate, iar acest fapt le conferă o deosebită importanţă practică pentru faptul că:
- au un rol important în actul de realizare a dreptului;
- sunt respectate în activitatea de elaborare a actelor normative;
- în ele sunt oglindite valorile fundamentale (libertatea şi demnitatea omului);
- ele garantează afirmarea şi protecţia drepturilor fundamentale ale omului.
În domeniul dreptului, termenul „principiu” desemnează o idee de bază, un
fundament al regulilor sociale şi cu precădere al celor juridice, găsindu-şi explicarea în
axiome doctrinare. Sunt utilizate în anumite situaţii expresii uzuale cum ar fi aforismele,
axiomele şi maximele, expresii care vin să completeze conţinutul, pentru o mai bună
înţelegere a structurii şi a fundamentului juridic exprimat.
Principiul este definit în terminologia statelor lumii ca o „sursă”, ca o cauză
primară, ca o lege generală care se referă la un ansamblu de fenomene şi care verifică, prin
exactitatea consecinţelor lor, comportamentul social, devenind ca o regulă generală ce
călăuzeşte conduita oamenilor din punct de vedere juridic. Sensul cel mai utilizat este „de
început” şi în mod curent se foloseşte ca element fundamental, idee de bază pe care se
întemeiază o teorie ştiinţifică, un sistem politic, o lege fundamentală a unei ştiinţe, a unei
arte, a unei discipline.
Principiile dreptului au forţa şi semnificaţia unor norme superioare atunci când ele
sunt formulate în textele actelor normative, în special în legea fundamentală a oricărui stat
democratic, iar dacă nu se regăsesc în formularea expresă a acestora, ele pot fi deduse din
perspectiva valorilor sociale pe care le apără şi le reglementează.
Principiile de drept care stau la baza construirii unor sisteme de drept în raport cu
organizarea statală poartă denumirea de principii ontologice, pornind de la existenţa şi
esenţa sistemului de stat şi de drept respectiv.

2. Originea şi importanţa teoretică şi practică a principiilor dreptului

Principiile generale ale dreptului nu sunt create de cercetători, filosofi sau legiutori,
ele sunt doar descoperite şi formulate de către aceştia, aceste principii fiind produsul
nevoilor societăţii omeneşti. Ele se caracterizează prin mobilitate. Unele principii generale
ale dreptului sunt incluse în textul normelor, iar la altele legea face referire la ele. Atunci
când nu sunt incluse în norme, principiile fundamentale ale dreptului devin aplicabile prin
recunoaşterea şi deducerea lor, din conţinutul unor norme de drept.
Explicarea originii principiilor dreptului a constituit o preocupare permanentă
pentru şcolile şi curentele de gândire juridică. De cele mai multe ori, cu prilejul explicării şi

3
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

interpretării fenomenului juridic ca atare, al descifrării poziţiei sale în sistemul legăturilor

dintre oameni, apar în conştiinţa oamenilor ca adevărate porunci divine impuse
formaţiunilor sociale.
Principiile generale de drept sunt prescripţiile fundamentale care canalizează
crearea dreptului şi aplicarea sa. Ele sunt străbătute de o dublă dialectică1:
- dialectica externă - priveşte dependenţa principiilor de ansamblul condiţiilor
sociale, de structura societăţii în ansamblu;
- dialectica internă - priveşte ansamblul legăturilor interne caracteristice sistemului
juridic şi interferenţele părţilor sale componente.
În privinţa utilităţii practice a studiului principiilor generale ale dreptului, putem să
analizăm acest fapt din două perspective:
1. Perspectiva prin care principiile dreptului trasează linia directoare pentru sistemul
juridic şi fără ele dreptul n-ar putea fi conceput; în acest sens, principiile de drept exercită o
acţiune constructivă, ele orientează activitatea legiuitorului.
2. Perspectiva prin care principiile generale au rol şi în administrarea justiţiei, iar cei
însărcinaţi cu aplicarea dreptului trebuie să cunoască nu numai „litera” legii, ci şi „spiritul
său”, iar principiile de drept alcătuiesc chiar „spiritul legii”.
În cazuri determinate, principiile de drept ţin loc de normă de reglementare, atunci
când, într-o cauză civilă sau comercială, legea “tace”, judecătorul soluţionând cauza în
temeiul principiilor generale de drept şi, în concluzie, acţiunea principiilor dreptului are ca
rezultat conferirea certitudinii dreptului şi a coerenţei sistemului legislativ.
Cunoaşterea principiilor de drept are importanţă deosebită întrucât asigură coerenţa
procesului de elaborare a normelor juridice şi apoi sprijină organele de aplicare în procesul
realizării dreptului.
Principiile de drept sunt extrase din dispoziţiile constituţionale sau sunt deduse pe
cale de interpretare, iar clasificarea lor este modalitatea de a răspunde prin conţinutul
necesităţii soluţionării cauzelor sociale ce se impun în mod esenţial legiuitorului.
Din punct de vedere al conţinutului lor, principiile pot fi de inspiraţie filozofică,
socială, politică, juridică sau pot să aibă preponderent caracter juridic sau tehnico-juridic ori
pot avea exclusiv acest caracter (de exemplu: principiul "lex speciali derogat principali" -
legea specială derogă de la cea generală).
După criteriul importanţei şi sferei de acţiune, principiile pot fi:
- principii generale sau fundamentale (studiate de teoria generală a
dreptului)
- principii de ramură (studiate de ştiinţele juridice de ramură).
Cele mai importante principii generale ale dreptului sunt următoarele:
1. Asigurarea bazelor legale de funcţionare a statului
2. Principiul libertăţii şi egalităţii
3. Principiul responsabilităţii

1
Dialectica reprezintă o teorie sau o metodă generală de cercetare a realităţii, care priveşte fenomenele ca
fiind în stransă legatură şi în condiţionare reciprocă. La bază, conceptul reprezenta arta descoperirii
adevărului prin confruntarea unor raţionamente contrare.

4
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

4. Principiul echităţii şi justiţiei.

Caracteristicile principiilor fundamentale ale dreptului

- În fiecare tip istoric de stat şi drept se întâlnesc principii proprii;
- Principiile fundamentale sunt mobile, în sensul că schimbările intervenite în
procesul evolutiv al societăţii îşi pun amprenta asupra conţinutului lor, fiind permanent
regândite;
- Îşi au sorgintea, de regulă, în legile fundamentale ori constituţionale ale statului,
motiv pentru care principiile generale se mai numesc şi constituţionale;
- Au rol valorizator, prin ele fiind exprimate cerinţele obiective ale societăţii;
- Principiile generale ale dreptului stau la baza principiilor de ramură, existând între
ele relaţii de corespondenţă;
- În unele sisteme de drept sunt folosite în practica juridică când nu există
reglementări exprese ori apropiate situaţiei deduse judecăţii.

3. Prezentarea generală a principiilor dreptului

a) Asigurarea bazelor legale de funcţionare a statului (Principiul legalităţii)

Acest principiu, prin acţiunea sa, constituie premisa existenţei statului de drept.
Caracteristica fundamentală a statului de drept o constituie, în această lumină, cucerirea pe
cale legală a puterii, şi apoi exercitarea sa în conformitate cu cerinţele legalităţii, ceea ce
implică şi simţul compromisului, adică recunoaşterea legitimităţii parţiale a argumentelor
celorlalţi.
Funcţionarea acestui principiu garantează că orice putere este instaurată pe cale
legală, fiind expresia voinţei suverane a poporului, putere care trebuie să se exercite în
conformitate cu cerinţele legalităţii. Acest principiu (al legalităţii) se referă la două aspecte
esenţiale:
- activitatea tuturor organelor statului, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, trebuie
să se desfăşoare în strictă conformitate cu legile şi reglementările ce le privesc;
- activităţile şi componentele subiectelor de drept (persoane fizice şi persoane
juridice) trebuie să fie circumscrise drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege.
Aceste două aspecte esenţiale sunt precizate în art. 16 alin. 2 din Constituţia
României, care precizează că „nimeni nu este mai presus de lege”. Astfel, statul de drept îşi
asigură, în virtutea acestui principiu, bazele legale care îi permit să excludă
comportamentele abuzive ale structurilor sale şi ale cetăţenilor, construind un climat în care
omul să-şi valorifice drepturile şi libertăţile într-o ordine juridică activă.

b) Principiul libertăţii şi egalităţii

Acest principiu presupune faptul că, într-o societate modernă, democratică, statul,
ca organism politic ce deţine forţă de constrângere, impune şi garantează manifestarea
libertăţii şi egalităţii tuturor persoanelor.

5
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Libertatea constituie substanţa şi determinarea dreptului, iar sistemul dreptului este

domeniul libertăţii înfăptuite. Libertatea trebuie să fie înţeleasă de fiecare individ ca o
necesitate şi o condiţie pentru ca fiecare să-şi poată construi, în funcţie de dorinţa şi
alegerea sa, o personalitate proprie.
Egalitatea priveşte echilibrul vieţii, iar libertatea priveşte capacitatea oamenilor de a
acţiona fără oprelişti; când face referire la libertate are în vedere atât forma libertăţii
individuale, cât şi forma libertăţii colective şi căile de manifestare ale libertăţii care pot fi
numeroase (libertatea religioasă, libertatea cuvântului, libertatea presei, libertatea de
asociere, libertatea de întrunire, etc).
Principiul străbate întreaga gândire juridică universală actuală, fiind înscris şi în
Declaraţia Universală a drepturilor omului: „toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în
demnitate şi drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte
unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii”.
Principiul egalităţii juridice a cetăţenilor români este şi el înscris în Constituţie şi
are în vedere egalitatea juridică, atât în relaţiile dintre ei, cât şi în faţa legii, a organelor
etatice indiferent de rasă, naţionalitate, sex, vârstă, religie, grad de cultură sau avere (art. 16
din Constituţie).
În articolul 4 al Protocolului adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi libertăţilor fundamentale, Consiliului Europei recunoaşte anumite drepturi şi
libertăţi dintre care enumerăm: dreptul de a i se respecta fiecăruia bunurile sale; nimeni nu
poate fi lipsit de proprietatea sa, decât în condiţiile prevăzute de lege; oricine are dreptul să
circule în mod liber, să-şi aleagă în mod legal reşedinţa în oricare din statele membre; orice
persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa; nimeni nu poate fi expulzat de
pe teritoriul al cărui cetăţean este etc.
În societatea democratică, statul, ca organism politic ce dispune de forţa de
constrângere, garantează juridic şi efectiv libertatea şi egalitatea tuturor persoanelor.
Cunoscând faptul că libertatea şi egalitatea reprezintă valorile fundamentale ale vieţii
sociale, ele trebuie prezentate astfel încât să aibă expresie juridică.
Libertatea este prerogativa omului de a acţiona fără nici un fel de constrângeri.
Egalitatea reflectă echilibrul vieţii, absenţa oricăror practici sau decizii arbitrare care să
aducă sau să plaseze oamenii pe poziţii de inegalitate.

c) Principiul responsabilităţii
Responsabilitatea este un fenomen social; ea exprimă un act de angajare a
individului în procesul integrării sociale. Responsabilitatea este o asumare a răspunderii
faţă de rezultatele acţiunii sociale a omului.
Responsabilitatea juridică nu trebuie însă confundată cu răspunderea juridică: dacă
răspunderea implică un raport juridic de constrângere, impus din afară, responsabilitatea
reprezintă actul de conştiinţă al individului prin care el se raportează la normele şi valorile
societăţii; ea desemnează subordonarea conştientă a omului faţă de lege.
Numai dacă omul acţionează liber el poate deveni responsabil. În felul acesta,
principiul responsabilităţii este legat nemijlocit de principiul libertăţii şi este un principiu

6
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

fundamental al dreptului. Un individ este socotit responsabil, din punct de vedere juridic şi
moral, numai dacă acţiunile sale sunt voluntare, respectiv pentru acţiunile pe care şi le
poate controla, pe care le-a săvârşit cu voinţă, liber. Din punct de vedere juridic, viaţa
socială înseamnă acceptarea coexistenţei libere a propriei voinţe cu alte voinţe libere; aşa
după cum remarcau Hegel, Spinoza şi alţii, libertatea este necesitatea înţeleasă.
Principiul responsabilităţii este înţeles prin prisma analizei şi legăturilor structurale
cu celelalte principii. Având în vedere aceste elemente, principiul responsabilităţii poate fi
analizat astfel:
- responsabilitatea însoţeşte constant libertatea;
- responsabilitatea este o dimensiune a dreptului, deoarece exprimă actul de
angajare a individului p rin care îşi asumă consecinţele acţiunii sau inacţiunii sale, act
care este judecat (analizat şi apreciat) în funcţie de gradul şi conţinutul procesului de
transpunere conştientă în practică a normelor sociale;
- responsabilitatea juridică nu se confundă cu răspunderea juridică, deoarece
răspunderea reprezintă un raport juridic impus din afara individului, pe când
responsabilitatea reprezintă actul personal, pe care individul îl face în raport cu propria
conştiinţă, raportându-se la normele şi valorile societăţii;
- responsabilitatea este un fenomen social întrucât exprimă angajarea indivizilor în
procesul integrărilor sociale.
Cele mai importante forme ale responsabilităţii sociale sunt:
- responsabilitatea civică;
- responsabilitatea juridică;
- responsabilitatea morală;
- responsabilitatea politică.

d) Principiul echităţii şi justiţiei

Acest principiu are drept scop a da siguranţă vieţii sociale. Cuvântul echitate vine
de la latinescul „aequitas”, care înseamnă: potrivire, dreptate, cumpătare, nepărtinire.
Principiul echităţii priveşte atât activitatea de elaborare a dreptului, cât şi pe cea de
aplicare şi interpretare a acestuia. Justiţia socială, ca principiu fundamental al dreptului,
exprimă acea stare generală a societăţii care asigură, pentru fiecare individ în parte şi pentru
toţi împreună, realizarea drepturilor şi intereselor lor conforme cu legea.
La romani, justiţia se fonda pe principiul moral al dreptăţii, ei aşezând la baza
justiţiei modul cinstit de a trăi. Morala creştină a influenţat conţinutul ideii de justiţie, unde
au existat numeroase opinii, printre care ale lui Platon, Grotius, care susţin că preceptele
justiţiei se impun raţiunii ca şi adevărurile matematice.

4. Principii specifice domeniului legislației industriale

7
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Există autori care adaugă principiilor generale şi altele, cu motivaţia că, deşi se
manifestă pregnant într-o ramură sau alta a dreptului, totuşi ele sunt reprezentative pentru
întregul sistem de drept. Relevante pentru domeniul juridic, în acest sens, sunt:
- în dreptul civil: principiul reparării prejudiciului cauzat;
- în dreptul penal: principiul legalităţii încriminării;
- în dreptul procedural: principiul ascultării şi a celeilalte părţi;
- în dreptul internaţional public: principiul respectării tratatelor.
În plus, se mai reţin şi următoarele principii:
- principiul potrivit căruia nimeni nu poate invoca nerecunoaşterea sau ignora
dreptul, exprimat sub forma adagiului: „nemo censetur ignorarem legem” (nimeni nu se
poate apăra de necunoaşterea legii);
- principiul autorităţii lucrului judecat, care desemnează situaţia juridică rezultată
prin soluţionarea definitivă a unei cauze deduse judecăţii şi care numai poate fi reluată dacă
există identitate de părţi, obiect şi cauză;
- principiul pluralismului politic, în conformitate cu care se pot constitui şi
funcţiona legal mai multe partide politice şi prin care să fie exprimată voinţa politică a
cetăţenilor;
- principiul separaţiei puterilor în stat, în temeiul căruia cele trei sisteme de organe:
legiuitoare, executive şi judecătoreşti, sunt autonome şi independente unele faţă de
celelalte;
- principiul exercitării suverane a puterii de stat de către popor în interesul
securităţii, astfel încât niciun grup sau persoană să nu-şi poate aroga suveranitatea în nume
propriu.
Principiile generale constituie fundamentul principiilor de ramură. Plecând de la
principiile generale, ştiinţele diferitelor ramuri formulează o seamă de principii specifice.
Domeniul legislației industriale este guvernat de principiile generale de drept, dar
are și o serie de principii specifice:
1. Principiul proprietății și al apărării operelor de creație intelectuală cu aplicabilitate
în industrie.
2. Principiul libertății actului de creație.
3. Principiul autogestiunii modului de valorificare a creației.
4. Principiul disponibilității.
5. Principiul egalității subiectelor de drept.
6. Principiul bunei-credințe.
În plus, la acestea pot fi adăugate principiile fundamentale ale dreptului de
proprietate intelectuală:
o Tratamentul național;
o Dreptul de prioritate;
o Independența brevetelor și independența mărcilor.

8
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare nr. 5

Principiile de drept sunt ideile conducătoare ale conţinutului tuturor normelor

juridice. Ele au un rol constructiv pentru sistemul de drept, deoarece cuprind cerinţele
obiective ale societăţii specifice procesului de constituire a dreptului.
Principiile generale ale sistemului dreptului constituie ansamblul propoziţiilor
directoare cărora le sunt subordonate atât structura, cât şi dezvoltarea sistemului şi care au
sensul de: început, obârşie, element fundamental. Există o corelaţie între principiile
dreptului şi categoriile conceptelor juridice, deoarece şi categoriile şi conceptele servesc ca
element de mijlocire pentru principiile fundamentale, iar principiile dau conţinut concret
categoriilor juridice.
Rolul principiilor generale ale dreptului este acela de a pune de acord sistemul
juridic cu schimbările sociale, proces în cadrul căruia categoriile şi conceptele dau
principiilor conţinut concret şi le asigură funcţionalitatea.
Importanţa teoretică şi practică a principiilor dreptului este dată de utilitatea practică
pe care ele o au dată de următoarele două situaţii:
- principiile dreptului trasează linia directoare pentru sistemul juridic;
- principiile dreptului au un rol în administrarea justiţiei.
Principiile generale ale dreptului sunt: asigurarea bazelor legale de funcţionare a
statului; principiul libertăţii şi egalităţii; principiul responsabilităţii; principiul egalităţii şi
justiţiei.
Principiile generale ale dreptului constituie fundamentul principiilor din diferite
ramuri și domenii. Domeniul legislației industriale este guvernat de principiile generale de
drept, dar are și o serie de principii specifice : principiul proprietății și al apărării operelor
de creație intelectuală cu aplicabilitate în industrie; principiul libertății actului de creație;
principiul autogestiunii modului de valorificare a creației; principiul disponibilității;
principiul egalității subiectelor de drept; principiul bunei-credințe.
La acestea pot fi adăugate principiile fundamentale ale dreptului de proprietate
intelectuală: tratamentul național; dreptul de prioritate; independența brevetelor și
independența mărcilor.

Concepte şi termeni de reţinut: principiu, legalitate, echitate, responsabilitate,

răspundere, utilitate practică.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

9
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

1. Identificaţi şi definiţi principiile dreptului.

2. Importanţa principiilor dreptului pentru societate.
3. Principiile dreptului sunt identice cu conceptele sau cu normele juridice?
4. Analizaţi unul din principiile generale ale dreptului.

Teste de evaluare/autoevaluare

A) Ce sunt principiile dreptului?

1. Reguli de conduită generale, obligatorii, impersonale, instituite de către stat cu scopul
menţinerii ordinii sociale ;
2. Totalitatea mijloacelor, metodelor şi procedurilor ce stau la baza elaborării dreptului;
3. Realităţi exterioare care exercită o influenţă asupra dreptului, făcându-l să aibă o
anumită înfăţişare;
4. Acele activităţi concrete pe care le execută dreptul pentru a-şi realiza scopul său
fundamental, acela de a regla conduita oamenilor;
5. Acele idei generale, diriguitoare care stau la baza elaborării şi aplicării dreptului.

B) Care sunt principiile generale ale dreptului?

1. Principiul accesibilităţii şi al economiei de mijloace, principiul corelării;
2. Principiile dreptului civil, principiile dreptului penal, principiile dreptului familiei,
principiile dreptului internaţional, principiile dreptului comunitar;
3. Principiul fundamentării ştiinţifice a activităţii de elaborare a normelor juridice,
principiul echilibrului;
4. Principiul asigurării bazelor legale de funcţionare a statului, principiul libertăţii,
principiul egalităţii, principiul responsabilităţii, principiul dreptăţii,
principiul echităţii şi justiţiei;
5. Principiul prezumţiei de nevinovăţie, principiul egalităţii părţilor, principiul celerităţii,
principiul răspunderii personale.

C) Care sunt caracteristicile principiile specifice domeniului legislației industriale:

1. principiul autogestiunii modului de valorificare a creației, principiul proprietății și al
apărării operelor de creație intelectuală cu aplicabilitate în industrie, principiul libertății
actului de creație, principiul bunei-credințe, principiul disponibilității, principiul egalității
subiectelor de drept;
2. principiul corelării, principiul bunei-credințe, principiul prezumţiei de nevinovăţie,
principiul răspunderii personale;
3. principiul bunei-credințe, principiul răspunderii personale,principiul proprietății și al
apărării operelor de creație intelectuală cu aplicabilitate în industrie, principiul libertății
actului de creație, principiul disponibilității, principiul egalității subiectelor de drept;
4. principiul echilibrului, principiul bunei-credințe, principiul autogestiunii modului de
valorificare a creației, principiul proprietății și al apărării operelor de creație intelectuală
cu aplicabilitate în industrie, principiul echilibrului, principiul prezumţiei de nevinovăţie.

10
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Răspunsurile la Testele de evaluare/autoevaluare: A) 5; B) 4; C) 1.

Bibliografie:

Ion Craiovan, Tratat de teoria generală a dreptului, ediţia a III-a, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2015
Ion Dogaru, Dan C. Dănişor, Gheorghe Dănişor, Teoria generală a dreptului, Ed. CH
Beck, Bucureşti, 2008.
Ioan Macovei, Tratat de dreptul proprietății intelectuale, Ed. CH Beck, București,
2010.
Ligia Danilă, Dreptul de autor și dreptul de proprietate industrială, Editura [Link],
București, 2016.
Simona Cristea, Teoria generală a dreptului, ediţia a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,
2016.
Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Ediţia a V-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,
2014.
Immanuel Kant, Critica raţiunii practice, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012.

11