Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică

Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Unitatea de învățare nr. 7

Dreptul în sistemul normativ social

Cuprins:
 Introducere
 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
 Conţinutul unităţii de învăţare:
1. Sistemul normelor sociale
2. Clasificarea normelor sociale
3. Particularități ale unor categorii de norme
4. Specificul normelor tehnice și tehnologice din domeniul industrial
5. Relaţiile dreptului cu celelalte domenii sociale.
 Îndrumar pentru verificare/autoverificare
 Bibliografie

Introducere
Interacţiunea indivizilor şi a colectivităţilor formează viaţa socială în cadrul căreia
se consideră existenţa unor legături permanente prin care indivizii îşi satisfac necesităţile
materiale şi spirituale de viaţă. Tema clarifică problematica legată de relaţia dintre drept şi
sistemul normativ social punându-se un accent aparte pe relaţia drept-morală. De asemenea,
este importantă cunoaşterea modului de aplicare şi de corelare a informaţiilor dobândite cu
privire la sistemul normativ, social în chestiuni practice. Acţiunea indivizilor înzestraţi cu
conştiinţă şi voinţă, în vederea realizării propriilor interese, realizează dinamica societăţii,
societate care este organizată prin dimensiunea normativă, cea care impune un model
comportamental-etic-politic-juridic determinând anumite praguri şi legături în privinţa
armonizării relaţiilor sociale.

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- înţelegerea conceptelor privind dreptul în sistemul normativ social şi corelaţia dintre
realitatea socială şi conduita umană;

1
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

- cunoaşterea obiectivelor importante din sistemul normativ social referitoare la dreptul şi

politica, dreptul şi economia, morala şi dreptul;
- identificarea elementelor de bază privind corelaţia normelor juridice cu celelalte norme.

Competenţele unităţii de învăţare:

- studenţii se vor familiariza cu conceptele sistemului normelor sociale;
- dezvoltarea unor abilităţi de înţelegere a conduitei umane, corelaţia normelor juridice cu
normele obiceiului, cu normele tehnice, cu norme specifice organizaţiilor
neguvernamentale;
- dezvoltarea unor abilităţi de identificare şi cunoaştere a sistemului normativ social şi cu
privire la noţiuni generale despre drept şi religie.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

Conţinutul unităţii de învăţare

1. Sistemul normelor sociale

Relaţiile sociale cunosc o mare diversitate şi dobândesc un caracter complex şi

dinamic, corespunzător societăţii în care acestea se manifestă. Pe cale de consecinta, marea
diversitate a relaţiilor sociale determină existenţa unei multitudini de norme sociale, care
urmăresc influenţarea comportamentului oamenilor.
Norma socială este cea care reglementează conduita umană, iar norma juridică este
o normă socială care, alături de toate celelalte (morale, tehnice, etice, religioase etc.)
întruneşte trăsăturile caracteristice normelor sociale, dar totodată se şi diferenţiază de
acestea prin trăsături specifice, proprii, care îi conferă un loc aparte şi care o
autonomizează.
Superioritatea omului faţă de regnul animal constă tocmai în faptul existenţei unei
programări conştiente în care acesta îşi prefigurează rezultatul final al activităţii sale, îşi
gândeşte viitorul, cântărind valoric deciziile de luat funcţie de acest scop final. În
intimitatea sa, în gândul său, omul poate să nu fie de acord cu prescriptiile unor norme
juridice; el poate respinge normele, le poate contesta, dar este obligat să se conformeze
acestora, pentru că norma juridică reprezintă vointa majoritatii.
Ne aflăm, aşadar, în prezenţa unei normativităţi sociale, care cuprinde:
a) o normativitate juridică (cuprinde normele juridice);

2
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

b) o normativitate nejuridică (cuprinde normele morale, religioase, obişnuielnice,

politice, de convieţuire socială, de deontologie profesională).
Schematic:
- realitate socială → ordine socială → normativitate socială (norme juridice şi nejuridice);
- realitate economică → ordine economică → norme economice (juridice şi nejuridice);
- realitate demografică → ordine demografică → norme demografice (juridice şi
nejuridice);
- realitate spirituală → ordine spirituală → norme spirituale (juridice şi nejuridice);
- realitate juridică → ordine juridică → norme juridice şi norme nejuridice (de etică şi
deontologie profesională).

[Link] normelor sociale

În general, in categoria normelor sociale sunt cuprinse:
- normele morale (etice);
- norme obişnuielnice;
- norme tehnice;
- norme politice;
- norme religioase;
- norme juridice;
- norme de convieţuire socială.
În literatura juridică au fost făcute de-a lungul timpului mai multe clasificări ale
normelor sociale, pornind de la criterii diferite, cum ar fi obiectul, sfera de cuprindere,
sancţiunea, autorul etc. Au fost distinse astfel:
- după domeniul de activitate: norme profesionale, tehnice, politice, economice,
ştiinţifice etc.;
- după valorile încorporate: norme etice, juridice, politice, religioase;
- după gradul de generalitate: norme generale, particulare (specifice unui grup
mai restrând de relaţii sociale);
- după conţinutul lor: prescriptive (care evocă ce trebuie făcut) şi proscriptive
(care stipulează ce este interzis de făcut);
- după modul de manifestare: explicite şi implicite sau tacite, intime sau colective,
spontane sau organizate.

[Link] ale unor categorii de norme sociale

Societatea cunoaşte alături de alte norme juridice şi alte categorii de norme sociale,
faţă de care, prezintă o poziţie proeminentă. Împreună cu acestea este asigurată ordinea
social politică şi economică dintr-un stat.

3
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

a) Normele etice (morale)

Analiza procesului de apariţie a dreptului evidenţiază faptul că acesta s-a format şi a
dobândit personalitate prin desprinderea treptată din normele de morală şi din obiceiuri.
Vom spune, cu alte cuvinte, că morala precede dreptul şi că ambele au evoluat într-o
strânsă interdependenta.
Moralitatea este apreciata ca suma virtuţilor sociale (justiţie, altruism, caritate,
bunătate, milă, generozitate, iubire, devotament, adevăr, sinceritate, modestie, respectul
pentru altul etc.), este concordanţa dintre tendinţele şi comportamentele proprii şi tendinţele
şi comportamentele altora.
Imoralitatea este opusul moralităţii, suma viciilor sociale (egoism, răutate, ură,
orgoliu, minciună, ipocrizie, dispreţ etc.), este starea de dezechilibru în favoarea drepturilor
şi pe socoteala îndatoririlor individului. Imoralitatea dăunează vieţii sociale, fiind cea care
contrazice interesul general al majorităţii.
Amoralitatea este o stare neutră, intermediară sau nehotărâtă între moralitate şi
imoralitate. Ea desemnează gradul cel mai mic de moralitate şi, în acelaşi timp, cel mai mic
grad de imoralitate. Ea înseamnă izolare, individualism, indiferenţă socială.
În literatura juridică de specialitate aprecierea raportului dintre drept şi morală a
evoluat pe două direcţii importante:
1. concepţia potrivit căreia dreptul conţine un minimum de morală (Justiţia prin
drept şi morală) - concepţia moralistă;
2. concepţia potrivit căreia dreptul are un singur temei: statul (Ordinea de drept fără
morală) - concepţia pozitivismului juridic.
Influenţa moralei asupra dreptului se manifestă atât în procesul creării dreptului, cât
şi în procesul de aplicare a acestuia. Dreptul este considerat ca un instrument de educare
morală a oamenilor, pentru că în el sunt încorporate reguli morale pe care le promovează, le
ocroteşte şi le garantează.
Ca sistem de norme, morala se bazează pe convingerea intimă şi conştiinţa
personală a necesităţii respectării preceptelor ei, mobilul normei morale fiind în primul rând
datoria faţă de sine şi apoi faţă de ceilalţi
Spre deosebire de drept, morala a existat de la începuturile societăţii umane şi va
continua să se menţină atâta timp cât va dăinui societatea civilă, indiferent de soarta,
apariţia ori dispariţia dreptului. Cu toate că reprezintă sisteme normative distincte, dreptul
şi morala sunt strâns legate între ele: dreptul conţine majoritatea peceptelor morale sau
altfel spus, morala stă la baza dreptului.
Între normele morale şi juridice, între drept şi morală pot fi sesizate asemănări dar şi
deosebiri. Atât normele juridice cât şi cele morale au în vedere relaţiile dintre individ şi
ceilalţi membrii ai societăţii şi ambele categorii de norme se deosebesc de legile naturii,
prin aceea că pot fi încălcate.
Valori morale încorporate în Constituţia României:
- solidaritatea umană ca valoare morală (în textul art. 4, alin. 1);

4
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

- spiritul de toleranţă (în alin. 2 al art. 29);

- spiritul de bună înţelegere, de respect reciproc (alin. 7 al art. 30);
- spiritul de întrajutorare şi egalitate între oameni (art.48, alin.3, art. 50)”;
- spiritul de fidelitate faţă de ţară (art. 54, alin. l.)

b) Normele de convieţuire socială

În cadrul sistemului de norme sociale, un subsistem important îl constituie cel al
normelor de convieţuire socială, cunoscute şi ca norme de bună-cuviinţă.
Sintagma «regulă de convieţuire socială» are o largă întrebuinţare, atât în legislaţie,
cât şi în doctrina şi literatura politică.
Regulile de conveiţuire socială sunt reguli sociale elementare, fără de care, viaţa în
comun nu ar fi posibilă. Acestea permit membrilor unor colectivităţi să fie feriţi de excesele
care le pot ameninţa liniştita convieţuire: de certuri, jigniri, lipsa de respect faţă de cei mai
vârstnici, tulburarea ordinii şi liniştii publice, etc.
În toate sistemele de drept sunt reglementate normele de convieţuire socială
specifice. Această categorie de norme sunt apropiate de obiceiuri şi de normele morale şi
includ normele de bună cuviinţă, norme protocolare, de curtoazie etc.
În dreptul nostru intern, Legea nr. 61/19911 sancţionează faptele de încălcare a unor
norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, precizând în cuprinsul art. l
„pentru asigurarea climatului de ordine şi linişte publică necesar desfăşurării normale a
activităţii economice şi social-culturale şi promovarea unor relaţii civilizate în viaţa
cotidiană, cetăţenii sunt obligaţi să aibă un comportament civic, moral şi responsabil, în
spiritul legilor ţării şi al normelor de convieţuire socială”.
Se poate observa că legiuitorul distinge între normele morale, normele juridice şi
normele de convieţuire socială. Normele de convieţuire socială sunt foarte diversificate,
acoperind o zonă vastă a relaţiilor interumane, a comportamentului pe care legea le
reglementează în scopul „promovării unor relaţii civilizate în viaţa cotidiană”.Ne aflam în
prezenţa unor norme de conduită elementară, definite şi reglementate de lege, încălcarea
acestora fiind sancţionată corespunzător pericolului social, pe care acesta îl generează.
Aceste norme au un caracter special: nu sunt norme morale în accepţiunea clasică a
acestora şi nici nu au substanţa şi încărcătura normelor juridice cuprinse în ramurile de
drept penal, civil etc. Ele împrumută numeroase elemente morale, pe care le fixează în
norme de sancţionare speciale, obligând cetăţenii să aibă un comportament civic, moral şi
responsabil.

c) Normele deontologice (normele de deontologie profesională)

1
Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii
şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 96/7 februarie 2014.

5
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Prin deontologie profesională înţelegem totalitatea normelor de conduită în care se

evidenţiază minimul de moralitate („minima moralia”) cu privire la exercitarea unei
profesii (de avocat, medic, judecător, procuror, poliţist, comerciant, cadru militar, cadru
didactic, funcţionar public etc.).
Aceste norme nu sunt o creaţie imediată a vreunei organizaţii, ci ele se formează ca
rezultante ale experienţei unei profesiuni. Altfel spus, normele de deontologie profesională
sintetizează experienţa unei profesiuni şi prescriu reguli cu privire la exercitarea profesiunii
respective în societate. Aceste norme se regăsesc în instrucţiuni, statute, coduri etc.,
adoptate de autorităţile internaţionale şi naţionale abilitate.

d) Normele obiceiului (normele obişnuielnice)

Obiceiurile reprezintă o categorie largă de reguli sociale apărute în istoria societăţii
umane, când au constituit primele reglementări de conduită în cadrul colectivităţilor. În
mod curent, obiceiul îl definim ca o regulă de conduită statornicită printr-un uz îndelungat.
Normele obiceiului constituie o categorie importantă de norme sociale. Istoric,
dreptul s-a desprins nu doar din morală, ci şi din obiceiuri, şi s-a dezvoltat în strânsă
legătură cu acestea.
Obiceiul a apărut în mod spontan ca urmare a acţiunii oamenilor în mod repetat şi
pe o perioadă îndelungată şi care s-a transformat apoi în deprinderi considerate obligatorii.
Obiceiul a luat naştere ca urmare a unei repetabilităţi şi stabilităţi sociale, a unor situaţii de
durată, care i-au conferit posibilitatea perpetuării relaţiilor create. Legătura dintre drept şi
obiceiul nejuridic provine din faptul că membrii colectivităţilor au dobândit obişnuinţa de a
se supune aceleaşi reguli ori de câte ori se aflau într-o situaţie dată.
Obiceiul devine normă juridică - sau cutumă - în momentul în care a fost recunoscut
de stat, de puterea publică. În acel el devine alături de celelalte norme juridice obligatoriu,
iar încălcarea sa va atrage după sine aplicarea de sancţiuni organizate de stat.
Aplicarea obiceiului se realizează ca urmare a consensului membrilor
colectivităţilor umane ale căror exigenţe şi necesităţi le ordonează. În societăţile arhaice,
sclavagiste şi feudale, obiceiurile reglementau o gama larga de relaţii sociale, începând cu
cele de familie, rudenie, obiceiuri legate de vestimentaţie, alimentaţie, de purtarea
războaielor, comercializarea bunurilor etc.
Prima formă de apariţie a dreptului a fost cea a dreptului obişnuielnic sau cutumiar.
De reţinut că nu orice obicei sau uzanţă a devenit normă de drept cutumiar decât dacă era
practicat(ă) regulat, constant ca şi o obişnuinţă şi dacă era considerată obligatorie.
Obiceiul se diferenţiază de obişnuinţe (care apar ca deprinderi individuale:
obişnuinţa de a face sport, lectură, de a merge la spectacole), de “uzuri” care sunt cu
caracter convenţional, de datini ori de mode.
Obişnuinţele sunt considerate modalităţi de conduită statornicite pentru cazuri şi
situaţii determinate care nu provoacă reacţii negative şi adversităţi din partea mediului
social înconjurător.

6
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Uzurile reprezintă comportamente convenite între două sau mai multe persoane cu
privire la probleme diverse, aşa cum rezultă ele dintr-o practică dovedită (de exemplu:
uzurile comerciale). În privinţa tratamentului juridic, uzurile trebuie dovedite în faţa
instanţelor de judecată datorită caracterului lor convenţional, spre deosebire de obiceiurile
juridice care pot fi invocate direct în sentinţă, ca drept pozitiv.
Obiceiul poate fi izvor de drept.

e) Normele specifice organizaţiilor neguvernamentale (nestatale)

Normele elaborate de organizaţiile neguvernamentale (O.N.G) sau nestatale
reglementează drepturile şi obligaţiile membrilor lor, sancţiunile aplicabile în cazul
încălcărilor acestor norme.
Sunt astfel de organizaţii nestatale: partidele politice, alianţele politice, organizaţiile
apolitice, fundaţiile, asociaţiile, ligile, cluburile sportive, organizaţiile ştiinţifice, asociaţiile
culturale, asociaţiile civile etc.
Ele reprezintă o formă de organizare în care subiecţii îşi materializează drepturile
lor într-o zonă în care statul dă dovadă de rigiditate sau imobilism şi reprezintă conceptul
de societate civilă.
Normele elaborate de aceste organizaţii nu sunt norme juridice, întrucât, în caz de
încălcare a lor, nu au asigurată aducerea la îndeplinire prin forţa coercitivă statala. În
schimb, toate aceste organizaţii neguvernamentale funcţionează într-un cadrul legal, fiind
înfiinţate şi desfăşurându-şi activitatea conform dispoziţiilor din legi sau alte acte
normative, emise de organele cu competenţă legislativă, de edictare a normelor în stat. Pe
de altă parte, activitatea desfăşurată de aceste organe, organizaţii, nu poate contraveni şi nu
pot afecta ordinea de drept.
Sancţiunea cea mai gravă care o poate aplica organizaţia neguvernamentală, este
excluderea din organizaţie. Unele norme ale organizaţiilor politice au caracterul de norme
politice.
Trebuie precizat faptul că toate aceste organizaţii nestatale se înfiinţează şi
funcţionează potrivit unor dispoziţii cuprinse în legi sau alte acte normative emise de
organele competente ale statului, precum şi faptul că activităţile desfăşurate de acestea nu
trebuie să contravină legilor ţării şi nu pot afecta ordinea de drept existentă.

4. Specificul normelor tehnice și tehnologice din domeniul industrial

Complexitatea relaţiilor sociale contemporane genereaza un sistem de structuri şi
relaţii în cadrul cărora figura centrală este omul. Acesta îşi orientează propriile acţiuni în
funcţie de interesele sale imediate sau de perspectivă, aspect ce conferă dinamica vieţii
sociale.
Această cerintă fundamentală capătă nuanțe și particularități în condițiile
contemporane, care se caracterizează printr-o mare diversitate de raporturi interumane și

7
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

sociale. Societatea umană este marcată de schimbări profunde, determinate de revoluția

informațională, de criza alimentară, de dezechilibrele majore apărute în zone și regiuni
geografice. Într-un asemenea context, actiunea umană trebuie normată, ea însasi impunând
reglarea prin norme a conduitelor si comportamentelor.
Evoluţia mijloacelor de producţie, a tehnicilor şi tehnologiilor utilizate de om în
producerea unei imense varietăţi de bunuri a determinat adoptarea regulilor specifice apte
să asigure finalitatea corespunzătoare a acestora.
Normele tehnice sunt regulile care conduc procesul productiv.
În sens larg, prin norme tehnice se înţeleg normele sociale care reglementează
relaţiile dintre oameni în procesul complex de participare a acestora la viaţa economică şi
social-culturală.
Normele tehnice ocupă un loc deosebit datorită specificului lor în comparație cu
celelalte norme sociale, și anume: ele reglementează comportarea oamenilor în procesul de
producție, față de natură, față de mijloacele de producție și uneltele de muncă. S-a afirmat
chiar că normele tehnice sunt expresia raportului dintre legile naturii și conduita umană,
întrucât fiecare producție este o producție socială. Astfel, normele tehnice au apărut ca
expresie a nevoilor oamenilor de a conduce şi controla procesul productiv de bunuri
materiale şi spirituale.
Este cunoscut faptul că nerespectarea normelor tehnice determină consecinţe
juridice dintre cele mai importante, motiv pentru care fiecare domeniu al activităţii de
producţie este riguros reglementat prin norme tehnice. Orice nouă tehnologie, introdusă şi
aplicată în sfera producţiei de bunuri şi servicii, trebuie să se sprijine pe un set complet de
norme tehnice, astfel încât, prin aplicarea acestora să se ţină sub control tehnologiile din ce
în ce mai sofisticate, să se elimine erorile în utilizarea acestora, să se asigure protecţia lor şi
să se prevină exploatarea lor frauduloasă.
Numărul normelor tehnice a sporit ca urmare a dezvoltării cunoştinţelor tehnice, a
dezvoltării ştiinţelor, iar scopul lor este acela de a obţine cu minimum de efort maximul de
rezultat.
Numeroase norme tehnice (sau tehnologice) constituie obiect al reglementării
juridice şi norme juridice atunci când nevoile sociale impun acest lucru. Normele tehnice
aproape că nu mai pot fi uneori detaşate de cele juridice; astfel de exemple fiind normele de
tehnică contabilă, juridică, normele de protecţie a mediului, normele de protecţie a băncilor
de date etc.
Însăşi dreptul operează cu tehnologii proprii, cu norme de tehnică juridică: norme
de procedură penală sau civilă, contencioasă, norme de tehnică elaborării sau de tehnica
interpretării dreptului, etc.
Normele tehnice sunt inserate nu doar în reglementările interne, ci şi în cele
internaţionale, fiind cuprinse în tratate sau convenţii internaţionale. Un fascicol important
de astfel de norme sunt cele din cadrul contractual al relaţiilor comerciale dintre state.
Normele tehnice inserate în contractele concrete încheiate devin obligatorii pentru părţile
semnatare.

8
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Încălcarea normelor tehnice de către oameni atrage sancțiuni, prin faptul că

nerespectarea indicațiilor cuprinse în ele conduce la obținerea unui rezultat nefavorabil,
diferit de cel urmărit. De exemplu, dacă o persoană, utilizând o mașină sau un utilaj nu
respectă normele tehnice de funcționare a acestora, care au fost fixate de producator,
sancțiunea va consta în neobtinerea rezultatului dorit, în anumite daune provocate în
funcționarea masinii/utilajului. În acest sens, normele tehnice, făcând legătura dintre legile
naturii și comportarea oamenilor potrivit acestor legi, reprezintă un indicator al
corectitudinii cunoașterii cerințelor legilor obiective și a atitudinii, a conduitei
corespunzătoare.
Normele tehnologice stau la baza procesului tehnologic, ca ansamblu de operații
mecanice, fizice, chimice, care prin acțiune simultană sau succesivă transformă materiile
prime în bunuri sau realizează asamblarea, repararea ori întreținerea unui sistem tehnic.
Normele tehnice nu fac parte, de regulă, din sistemul reglementării juridice a
relațiilor sociale. Prezentând însă un interes deosebit, aplicarea unor norme tehnice este
asigurată și prin forța coercitivă a statului. În acest sens, normele tehnice fac corp comun cu
actele normative juridice, căpătând, pe lângă aspectul lor tehnic, tehnologic, un caracter
juridic. Este vorba, în primul rând, de normele securității muncii, de normele tehnice de
circulație publică, precum și de alte norme tehnice a căror aplicare rezultă din obligația de
serviciu. De pildă, obligația unei persoane încadrate pe un post de șofer de a îngriji,
conform normelor tehnice, automobilul care i-a fost încredințat.
În societatea modernă industrializată și computerizată, folosirea și respectarea
normelor tehnice și tehnologice este foarte importantă pentru ca activitatea umană să se
poată desfăşura normal şi cu un randament deosebit. De aceea, multe dintre aceste norme
au devenit obiect de reglementare juridică, devenind prin aceasta şi norme sociale. De
exemplu în domeniul ecologic, cel al circulaţiei, al transportului şi telecomunicaţiilor etc.
Normele de drept, consacrând o serie de categorii de norme tehnice, concură la
dezvoltarea producției în diferitele ei domenii (industrie, agricultură, transporturi), la
procesul tehnic în general. La rândul lor, normele tehnice pot fi folosite și în activitatea
juridică, prin prelucrarea mecanică, cibernetică a unor fapte și date juridice, pentru a se
înlesni cunoașterea și îmbunătățirea legislației, pentru o mai mare eficacitate în lupta
împotriva elementului infracțional.

5. Relaţiile dreptului cu celelalte domenii sociale

Produs complex al societăţii, dreptul se înfăţişează ca o dimensiune inalienabilă a
existenţei umane în condiţii social istorice determinate. Esenţa şi realizarea dreptului
reprezintă condiţiile ordinii publice, ordinea fiind premisa esenţială a coeziunii sociale,
fiind condiţionată de existenţa sistemelor normative şi de traducerea în viaţă a conţinutului
preceptiv al acestora.
Dreptul a cunoscut o dezvoltare şi o afirmare crescândă în domenii dintre cele mai
variate ale societăţii, evoluţie datorată multiplicării fără precedent a contactelor inter şi
intrasociale.

9
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Din punct de vedere istoric, dreptul poate fi studiat fie în general, în relație cu
celelelte domenii sociale. În cazul în care este cercetat dreptul, fenomenul juridic în
dezvoltarea sa generală, incluzând majoritatea ţărilor care au lăsat o urmă de organizare
juridică ori statală, vorbim despre istoria generală a dreptului, iar atunci când este cercetat
dreptul numai în cadrul naţional al unei ţări, disciplina va purta în mod firesc denumirea
acelui stat: istoria dreptului românesc, istoria dreptului francez, istoria dreptului canadian
etc.
Importanţa cercetării ştiinţelor juridice istorice este evidentă dacă avem în vedere că
acestea oferă elementele necesare unor fundamentări şi concluzionări teoretice în plan
general. Studiul istoriei dreptului românesc atestă odată în plus continuitatea poporului
nostru pe acest teritoriu, prin utilizarea, în Ţara Românească, Moldova sau Transilvania, a
unor instrumente juridice asemănătoare.
În aprecierea raportului între drept şi morală, doctrina juridică contemporană a
evoluat pe două mari direcţii: cea care a conceput dreptul ca un minim de morală („justiţie
prin drept şi morală”) şi cea corespunzătoare pozitivismului juridic („ordine de drept fără
morală”). Se arată că dreptul este mai bine determinat decât morala, în el sunt inadmisibile
incertitudinile. Normele juridice sunt explicit formulate şi au ca obiect de reglementare
anumite relaţii sociale clar determinate. Morala, în schimb, trăieşte mai cu seamă în
conştiinţa individuală şi, prin urmare, se găseşte într-o stare difuză şi nu are voie să fie
formulată şi fixată în coduri, ca dreptul.
Dreptul este, în raport cu sistemul social global, un subsistem al acestuia, iar detaşat
de contextul general el poate fi tratat ca un sistem. Din acest sistem fac parte ideile juridice,
relaţiile juridice, instituţiile juridice, procedurile juridice etc. Conform unei unanim
recunoscute constatări, dreptul aparţine socialului, tot ce este juridic este şi social, sau
folosind un mult invocat dicton latin ubi societas, ibi jus, fără însă ca reciproca să fie
valabilă, nu tot ce e social e şi juridic.
În privința raportului între drept şi economie, este un lucru știut că producţia,
repartiţia, schimbul şi consumul nu sunt îngrădite prin acte normative, ci se desfăşoară în
virtutea legilor pieţei, în virtutea cererii şi ofertei. Altfel spus, dreptul oferă cadrul de
reglementare pentru libera manifestare a cererii și ofertei. Economia de piaţă modernă nu
poate fi concepută în afara dreptului, cum nici relaţia în sens invers nu poate fi eludată.
Relația dintre economie și drept are un caracter biunivoc: sistemul juridic
influențeaza economia, iar starea și evoluția economiei influențează dreptul. Politica
economică se desfășoară în cadrul unui sistem instituțional, având la bază norme și principii
de drept, în cadrul căruia statul, prin instituțiile sale abilitate, foloseste un set de
instrumente pentru a atinge anumite obiective.

Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare nr. 7

10
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Diversitatea relaţiilor sociale determină existenţa unei multitudini de norme sociale

şi de forme prin care se influenţează conduita oamenilor în cadrul acestor realităţi.
Sistemul normelor sociale este alcătuit din următoarele categorii de norme: etice,
obişnuielnice, tehnice, politice, religioase şi juridice. Există o corelaţie între normele
juridice şi normele etice pentru că binele şi echitatea sunt categorii ale moralei şi ele fac
primii paşi pentru tratarea dreptului.
Elementele de demarcaţie dintre normele de drept şi cele morale privesc atât
finalitatea cât şi sfera de aplicabilitate a celor două categorii de norme.
În general, în categoria normelor sociale sunt cuprinse: normele morale (etice);
norme obişnuielnice; norme tehnice; norme politice; norme religioase; norme juridice;
norme de convieţuire socială. Dintre acestea se remarca normele obiceiului si normele
tehnice.
Normele obiceiului sunt acele norme care alături de morală au contribuit în decursul
timpului la dezvoltarea normelor juridice. Alături de obicei există şi uzurile, definite ca o
modalitate convenită de părţi care se înţeleg asupra unei practici (de exemplu: uzurile
comerciale).
Normele tehnice sunt regului care conduc procesul productiv, fiind statornicite între
oameni care participă la viaţa social-economică şi culturală. Existenţa unor norme cu
caracter tehnic este necesar şi în cazul analizei complexului normativ juridic (normele
metodologice în procesul elaborării legilor).
Dreptul a cunoscut o dezvoltare şi o afirmare crescândă în domenii dintre cele mai
variate ale societăţii, evoluţie datorată multiplicării fără precedent a contactelor inter şi
intrasociale. Din punct de vedere istoric, dreptul poate fi studiat fie în general, în relație cu
celelelte domenii sociale.

Concepte şi termeni de reţinut: norme sociale, norme juridice, sistem de norme,

norme etice, norme obișnuielnice, obiceiuri, obisnuințe, uzuri

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Care este rolul normei juridice în ansamblul sistemului normativ social?
2. Analizati relatia dintre obisnuinta - obicei – norma sociala.
3. Care este raportul dintre norma socială şi norma juridică?
4. Analizaţi specificul normelor tehnice.

Teste de evaluare/autoevaluare

A) Sistemul normelor sociale cuprinde:

1. Norme imperative, norme dispozitive;
2. Norme etice, norme obişnuielnice, norme tehnice, norme politice, norme
religioase, norme juridice, norme de convieţuire socială.
3. Norma juridică, instituţia juridică, ramura de drept, sistemul de drept;

11
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

4. Norme juridice de drept civil, penal, constituţional, financiar, internaţional

public, internaţional privat
5. Norme obişnuielnice ( obiceiul juridic ), precedentul judiciar, doctrina, actul
normativ, contractul cadru.

B) Regulile sau normele morale:

1. sunt elaborate de organe special abilitate potrivit unei proceduri specifice;
2. privesc exterioritatea dreptului;
3. se manifestă spontan si neformal, privesc intimitatea individului, sunt greu de
interpretat, atrag sancţiuni ce privesc reacţia comunităţii faţă de individul în cauză;
4. au caracter unitar si neechivoc;
5. acţionează în scopul restabilirii situaţiei anterioare încălcării lor.

C) Normele tehnice:
1. sunt norme sociale, care pot fi respectate sau nu,
2. sunt apărute pentru a putea reglementa procesul productiv;
3. sunt cele care reglementează activitatea religioasă;
4. pot fi create numai de Guvern sau instituţiile administraţiei centrale sau locale.

D) După domeniul de activitate, normele se clasifica în:

1. norme etice, juridice, politice, religioase;
2. norme generale si norme particulare
3. norme profesionale, tehnice, politice, economice, ştiinţifice etc.;
4. norme spontane sau norme organizate;
5. norme prescriptive şi norme proscriptive.

Răspunsurile la Testele de evaluare/autoevaluare: A) 2; B) 3; C) 2; D) 3.

Bibliografie:
Ion Craiovan, Tratat de teoria generală a dreptului, ediţia a III-a, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2015
Dumitru Mazilu, Teoria generală a dreptului, Ed. All Beck, Bucuresti, 2000.
Gheorghe C. Mihai, Fundamentele dreptului. Volumul I. Ştiinţa dreptului şi ordinea
juridică, Ediţia a II-a, Ed. C.H. Beck., Bucureşti, 2009.
Carmen Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Lumia Lex, Bucureşti, 2014.
Carmen Marilena Popa, Elemente de teoria generală a dreptului, Ediţia a III-a, Editura
Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, 2017.
Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Ediţia a V-a, C.H. Beck, Bucureşti, 2014.
Nicolae Popa, Elena Anghel, Cornelia Ene-Dinu, Laura Spătaru-Negură, Teoria
generală a dreptului. Caiet de seminar, Ed. CH Beck, Bucureşti, 2011.

12