SUBIECTE TP

AN 5

1. PORTAMPRENTA INDIVIDUALA
DEFINIŢIE - suportul rigid pentru materialul de amprentă funcţională, ce corespunde particularităţilor
individuale ale fiecărui câmp protetic.

Rol - suport pentru materialul de amprentă funcţională

ELEMENTE COMPONENTE:
1. BAZA
2. ELEMENTE ACCESORII
❖ mâner

❖ butoni de presiune

❖ elemente de întărire

❖ borduri de ocluzie (rar)

BAZA
Componenta portamprentei individuale care acoperă zona de sprijin a
câmpului protetic. Condiţii:
- să fie realizată strict în limitele câmpului protetic
- să fie rigidă, nedeformabilă
- să aibă grosimea de 1,5-2 mm pentru a rezista la presiunile exercitate în timpul amprentării
- să fie intim adaptată pe zona de sprijin a câmpul protetic (să nu basculeze)
- marginile să se oprească în zona de mucoasă neutră, să fie rotunjite şi să ocolească elementele
mobile de la periferia câmpului protetic

MÂNERUL
Rol: manevrarea portamprentei
Caracteristici:
-situat pe mijlocul crestei alveolare, obligatoriu pe linia mediană, pentru a permite centrarea
portamprentei pe câmp; deoarece frenul labial este de multe ori paramedian, pentru poziţionarea
mânerului se urmăreşte linia mediană a bolţii palatine
-dimensiuni : înălţimea = 1 IC
superior
lăţimea = 2 IC superiori
-formă paralelipipedică (în general), cu 4 feţe laterale uşor concave
-înclinarea în sens V -O este ca a incisivilor centrali pentru a permite funcţionalitatea buzelor în timpul
amprentării

BUTONII DE PRESIUNE
Caracteristici
- se realizeaza numai la portamprenta individuală mandibulară
- se aplică pe mijlocul crestei, în zona corespunzătoare premolarilor, sau în zona cea mai declivă a
crestei
-au formă paralelipipedica
 - dimensiuni:
❖ L=10-15 mm,

❖ l= 4-6mm,

❖ h= 5-7 mm
- înălţimea şi lăţimea se corelează de obicei cu cea a crestelor alveolare
Rol – exercitarea de presiuni uniforme şi echilibrate pe câmpul protetic în timpul amprentării

ELEMENTELE DE ÎNTĂRIRE
Rol: măresc rezistenţa bazei portamprentei mandibulare realizate din placă de bază Pot
fi:
– plăcuţe metalice aplicate în grosimea versantului L al portamprentei
- sârmă de 1,5 mm diametru şi 10 cm lungime, aplicată pe versantul L sau pe mijlocul crestei

BORDURI DE OCLUZIE
- utilizate rar, numai la indicaţia medicului, când amprenta funcţională va fi
înregistrată sub presiune ocluzală
- reproduc dimensiunea şi poziţia arcadelor dentare

Materiale pentru confecţionarea portamprentei individuale:

1. Placă de bază (din răşini naturale-schellac sau artificiale – polistiren)
2. Răşini acrilice autopolimerizabile (Duracrol / Spofa, Candulor C Plast/Candulor,etc)
3. Răşini diacrilo-compozite fotopolimerizabile (Palatray/Kulzer, Individo Lux/Voco,etc)
4. Răşini acrilice termopolimerizabile (f rar)
5. Materiale termoplastice (prelucrabile prin termoformare)
6. Materiale hidroplastice

Placă de bază Răşini diacrilo-compozite fotopolimerizabile

Tehnici:
-direct pe model- pentru amprentele funcţionale ce vor fi luate cu ZOE sau ceară de amprentă
-la distanţă de model (parţial sau total distanţate)– pentru amprentele ce vor fi luate cu:
• Alginate (spaţiu de 2mm)
• Siliconi (spaţiu de 3mm)

PORTAMPRENTA INDIVIDUALĂ DIN PLACA DE BAZĂ

Plăcile de bază
- utilizate în special pentru realizarea portamprentelor individuale maxilare.
- formă trapezoidală (pentru maxilar) sau V (pentru mandibulă) şi grosimea de 1,5 mm
- compoziţia chimică - răşini naturale (Shellac) sau sintetice (polistiren), alături de care se regăsesc diverşi
coloranţi.
- sunt materiale termoplastice şi se plastifiază la flacăra becului de gaz.
Avantaje
-tehnică uşoară şi rapidă
 -preţ de cost redus
Dezavantaje
-rezistenţă mecanică redusă
-sunt casante, se fracturează uşor
-la temperatură ridicată se deformează
Indicaţie: pentru amprenta funcţională maxilară luată cu materiale de consistenţă fluidă (eugenat de Zn)
Material şi instrumentar necesar:
- plăci de bază
- model preliminar
- substanţă izolatoare (apă, pudră de talc, soluţie izolatoare)
- bec de gaz
- pompiţă de aer
- foarfece
- spatulă de ceară
- creion
- sârmă pentru întărituri cu diametrul de 1-1,5 mm
Tehnica de lucru
-se trasează pe model periferia câmpulu i protetic
-se izolează modelul preliminar
- se plastifiază placa de bază uniform şi se adaptează pe model în limitele trasate anterior, dinspre bolta
palatină spre periferie (la maxilar) şi dinspre versantul L spre V (la mandibulă)
- se secţionează cu foarfecele excesul de placă de bază, iar marginile se răsfrâng astfel încât să se încadreze în
limitele trasate pe model, să fie rotunjite şi cu grosimea de 1,5-2mm
- aplicarea elementelor de întărire – segmentul de sârmă modelat în formă de semielipsă se încălzeşte şi se
aplică în grosimea plăcii de bază, corespunzător vârfului crestei alveolare, sau în grosimea versantului L,
realizând o buclă pe linia mediană, ce va servi drept suport pentru mâner
- modelarea mânerului – excesul de placă de bază se plastifiază şi se aplică peste bucla de sârmă, realizând
un mâner cu dimensiunea a doi incisivi centrali superiori
- modelarea butonilor de presiune – au formă paralelipipedică, se lipesc pe mijlocul crestei alveolare, în zona
corespunzătoare premolarilor inferiori
- prelucrarea portamprentei individuale – cu hârtie abrazivă (şmirghel) sau instrumentar rotativ dar fără
exercitare de presiune, deoarece materialul termoplastic se topeşte.
PORTAMPRENTA INDIVIDUALĂ DIN RĂŞINI COMPOZITE FOTOPOLIMERIZABILE
Aceste rasini sunt livrate sub formă de plăcuţe preformate, de formă trapezoidală sau potcoavă, cu
grosimea de 2 mm, protejate de surse de lumină printr-un ambalaj special de culoare închisă.
Pot avea culori diferite (roz, albastru, incolor).
Pot fi utilizate şi pentru realizarea bazei machetei de ocluzie şi chiar a machetei protezei.

Fotopolimerizarea – in incinte speciale cu halogen sau lumină ultravioleta: TRIAD (Dentsply),

SPECTRAMAT (Ivoclar), INDIVIDO LIGHT BOX (Voco), Polylux (Bredent)
Timpul necesar polimerizării este de aproximativ 3-5 minute.
Avantaje:
- tehnică de lucru uşoară
- timp de lucru nelimitat
- portamprentă rezistentă, foarte rigidă
 - Nu se deformează (distorsionează)
- nu conditioneaza materialul de amprenta
Dezavantaj:
- preţ de cost ridicat
- necesită dotare specială
Tehnica de realizare
- se trasează periferia câmpului protetic pe model
- se pensulează lichid izolator
- se adaptează folia de compozit
- Se indeparteaza excesul, se realizeaza manerul si se introduce in incinta (2 min fotopolim pe fiecare parte)
- Se prelucreaza mecanic.
2. MACHETELE DE OCLUZIE

Definiţie – piese protetice intermediare care reproduc temporar baza şi arcadele artificiale ale
viitoarei proteze.
ROLURI:
• Stabilirea orientării şi direcţiei planului de ocluzie
• Determinarea dimensiunii verticale a etajului inferior
• Înregistrarea rapoartelor intermaxilare
• Trasarea reperelor necesare alegerii si montării dinţilor artificiali
Elemente componente:
1. BAZA
2. BORDURI DE OCLUZIE
1. BAZA - este asemănătoare cu baza portamprentei individuale
- vine în contact cu zona de sprijin a câmpului protetic (bolta palatină, creste alveolare – la
maxilar, versantul lingual, creste alveolare – la mandibulă) și cu dinții restanți (supracincular/
supraecuatorial)
- reprezintă suportul pentru bordurile de ocluzie
Condiţii: - să fie realizată strict în limitele câmpului protetic
- să fie stabilă pe câmpul protetic, să nu basculeze
- să fie rigidă şi rezistentă la presiunile care se vor exercita asupra ei în timpul determinării
relaţiilor intermaxilare
- marginile sa fie netede şi rotunjite, să ocolească elementele mobile de la periferia câmpului
protetic, pentru a nu leza părţile moi şi a nu fi antrenate de contracţia elementelor mobile
Materiale:
- plăci de bază
- materiale termoplastice
- răşini acrilice auto, termo sau fotopolimerizabile
2. BORDURILE DE OCLUZIE – componentele machetei de ocluzie care refac temporar
volumul şi forma arcadei artificiale
Materiale:
- ceară roz sau albă
- mase termoplastice (Stents, Kerr)
Caracteristici:
- dimensiuni –în general sunt: frontal: h = 10-12 mm, l = 6 mm; - lateral: h = 6-8 mm, l = 8-10 mm
DAR dimensiunile bordurilor trebuie corelate cu cele ale dinţilor restanţi şi ale crestelor alveolare
(înălţimea este cu 2mm mai mare decât a dintilor restanţi)
-limita posterioară a bordurii este situată corespunzător feţei distale a M1
- extremităţile distale sunt tăiate în unghi de 45° pentru a evita contactele premature dintre bordura
maxilară şi mandibulară în timpul înregistrării relaţiilor intermaxilare
- forma bordurii este paralelipipedică (pătrată pe secţiune), cu feţele plane şi netede, iar unghiurile
rotunjite
- sunt fixate pe muchia crestei, cu excepţia zonei frontale maxilare, unde se pot fixa uşor
vestibularizat
Tehnica de lucru:
a) Realizarea bazei
1. Se trasează pe modelul funcţional periferia câmpului protetic
2. Se izolează modelul funcţional (5 minute în apă)
2. Se plastifiază placa de bază şi se adaptează pe model, până la periferia câmpului protetic
3. Se îndepărtează surplusul şi se netezesc marginile
b) Bordurile de ocluzie pot fi confecţionate prin 3 metode:
1. introducerea cerii topite într-un conformator de formă paralelipipedică sau de potcoava
2. din batoane de ceară preformate
3. Dintr-o folie de ceară plastifiată şi modelată manual sub formă de baton paralelipipedic
Muchiile bordurii trebuie realizate rotunjite iar suprafeţele plane.
Faţa ocluzală - să fie perfect plană şi să realizeze unghiuri de 90° cu feţele V şi O
ROLURILE MACHETELOR DE OCLUZIE
1. DETERMINAREA ŞI ÎNREGISTRAREA RELAŢIILOR INTERMAXILARE
- curbura V a arcadei frontale superioare (refacerea plenitudinii buzelor şi obrajilor)
- dimensiune verticală a etajului inferior (subnazale-gnation = comisura bucală-unghiul extern al
ochiului)
- poziţia mandibulei faţă de maxilar în relaţie centrică
- Nivelul şi orientarea planului de ocluzie
Nivelul planului de ocluzie
- frontal- 2 mm sub marginea libera a buzei superioare
- lateral- la mijlocul distanţei dintre crestele edentate (mai aproape de cea mai resorbită)
Direcţia planului de ocluzie
- Se determină cu plăcuţa FOX
- frontal- paralel cu linia bipupilară
- lateral- paralel cu planul lui Camper (tragus-aripa nasului)
2. TRASAREA UNOR REPERE PENTRU ALEGEREA ŞI MONTAREA DINŢILOR
- linia mediană- pe ambele borduri
- liniile caninilor- numai pe bordura maxilară
- linia surâsului- numai pe bordura maxilară
Realizarea machetelor de ocluzie - se foloseste scheletul metalic al seilor ca bază- pe faţa mucozală a şeii
metalice se aplică o folie de ceară (0,5-0,7mm), care va completa spaţiul realizat prin foliere pentru
componenta acrilică a şeii, iar peste componenta metalică se aplica bordura de ocluzie.

3. CROSETELE C-A, C-O

a) Croşetele clasice din sârmă - Se confecţionează din sârmă trefilată cu secţiunea rotundă, din aliaje de otel
inoxidabil tip wipla cu diametrul de 0,6-0,8 mm sau din alije de Au platinat 750‰. Prezintă o mare
elasticitate în toate sensurile şi au contact redus cu dintele. Ele au 3 funcţii majore: retenţia, încercuirea,
sprijinul
Părţile componente
- Segmentul dentar – se aplică pe 2/3 din faţa vestibulară a dintelui stâlp
- Segmentul intermediar – diferă ca formă și amplasare de la un croşet la altul şi poate fi în raport cu dintele
sau cu mucoasa alveolară
- Segmentul terminal (coada) – are formă retentivă (ondulată) pentru a asigura fixarea croşetului în baza sau
şaua protezei acrilice
1. Croşetul cervico-ocluzal (CU UMĂR): Deschis dental (extremitatea liberă este orientată spre dinţii
restanţi), Deschis edental (spre edentaţie), Bidentar

Deschis dental
- Segmentul dentar – formă curbă, paralel cu marginea gingivală dar la distanţă de aceasta, plasat
subecuatorial, înconjoară 2/3 din FV apoi urcă si traversează ecuatorul în zona muchiei vestibulo-proximală
dinspre edentaţie
- Segmentul intermediar continuă segmentul dentar, are formă de U (umăr) şi este plasat pe faţa proximală
sub marginea ocluzală, apoi coboară paralel cu faţa proximală si se continuă cu segmental terminal
- Segmentul terminal (coada) – are formă retentivă si se plasează ăn acrilatul bazei sau al șeii
Indicaţii:
- Pentru orice tip de edentaţie parțială
- Pe dinţii mai puţin vizibili (este inestetic)
- Pe dinţii cu retentivităţi moderate/reduse şi implantare parodontală bună (deoarece nu este foarte elastic)
Funcții: Retenţie- prin porțiunea activă (subecuatorială) a segmentului dentar , Împiedică distalizarea
protezei- prin extremitatea liberă, Stabilizare- prin porţiunea supraecuatorială a segmentului dentar si a
segmentului intermediar, Sprijin – prin umăr
Deschis edental (spre edentaţie)
Indicaţii: este indicat în edentaţiile terminale, când între dintele pe care se aplică şi dintele vecin există un
spaţiu pentru plasarea segmentului intermediar
Funcții: Retenţie- prin porțiunea activă (subecuatorială) a segmentului dentar , Stabilizare- prin porţiunea
supraecuatorială a segmentului dentar si a segmentului intermediar, Sprijin – prin umăr, Frânează bascularea
protezei prin extremitatea liberă = element antibasculant
2. Croşetul cervico-alveolar (CU BUCLĂ)
Variante: Deschis dental si Deschis edental- indicat în edentaţiile terminale datorită efectului antibasculant
Croşetul cervico-alveolar deschis dental
Segmentul dentar – formă curbă, paralel cu marginea gingivală dar la distanţă de aceasta, plasat
subecuatorial, înconjoară 2/3 din FV; extremitatea liberă orientată către dintele vecin
Segmentul intermediar (bucla) continuă segmentul dentar, are formă de buclă în S sau Z şi este plasat în
raport cu procesul alveolar al dintelui, dar la mică distanță (0,5-0,6mm) de mucoasă.
Segmentul terminal (coada) – are formă retentivă, terminal se aplică în grosimea versantului V al şeii
acrilice
Indicaţii:
- Pentru orice tip de edentaţii
- Pe dinţi cu retentivităţi mari şi implantare parodontală mai slabă (este mai elastic decat cel cervico-ocluzal
datorită lungimii mari a segmentului intermediar).
Funcții: Retenţie si Împiedică distalizarea protezei
Croşetul cervico-alveolar deschis edental
Segmentul dentar – formă curbă, paralel cu marginea gingivală dar la distanţă de aceasta, plasat
subecuatorial, înconjoară 2/3 din FV; extremitatea liberă este orientată spre edentație
Segmentul intermediar continuă segmentul dentar, are formă de buclă şi este plasat în raport cu procesul
alveolar al dintelui, dar la mica distanță de mucoasă
Segmentul terminal (coada) – are formă retentivă, plasat in șeaua acrilică
Funcții: retenţie si antibasculant
3. Croşetul muco-alveolar
- Indicat în edentaţiile biterminale maxilare, la pacienţii cu versantul
vestibular frontal retentiv
- Se realizează ca o ansă dublă de sârmă de wipla de 0,7mm care
poate fi înglobată într-un strat acrilat
- Se plasează la 0,5 mm distanţă de mucoasă, nu în contact cu ea!!
- Nu este vizibil
- Acţiunea croşetului: când proteza are tendinţa de desprindere, croşetul apasă pe mucoasă,
provoacă dureri pacientului determinandu-l să aducă arcadele în contact şi astfel să reaşeze
proteza pe câmpul protetic
Funcții: menţinere şi stabilitate

b. Croșetele nemetalice
Fac corp comun cu proteza, pornind fie din bază fie din şa. Ele pot fi:
- simple alveolare
- simple dentare
- simple dento-alveolare
Croşete din răşini acetalice
- Sunt fizionomice (20 nuanţe disponibile)
- Rezistenţă la rupere,forfecare şi abrazie
- Rigiditate suficientă
Croşete din materiale termoplastice flexibile (FLEXITE, VALPLAST) FLEXITE
- biocompatibil şi hipoalergenic
- inert dpdv biologic
- are flexibilitatea echivalentă cu a sârmelor din aliaje nobile
- Se prelucrează prin injecţie

FUNCTIILE CROSETELOR:
-mentinere/ancoraj/retentie = bratul elastic aplicat in zona retentive a [Link] actioneaza prin agatare ca sa
impiedice desprinderea protezei de pe camp ([Link])
-stabilizarea elementelor rigideaplicate supraecuatorial se opun tendintei de mobilizare in plan orizontal al
protezei
-sprijinul= asigurta de pintenul ocluzal, se opun infundarii protezei pe campul protetic
-incercuirea= crosetul prin bratele sale incercuieste > 180 grade din circumferinta dintelui pe care este
asezat- protezata este stabilizata orizontal. Seile terminale NU se distalizeaza.

4. MONTAREA DINTILOR
ALEGEREA DINŢILOR ARTIFICIALI
Repere:
1. din fişa de laborator
2. de pe machetele de ocluzie
3. de pe modele
1. REPERELE DIN FIŞA DE LABORATOR: Forma, Culoarea, Dimensiunile, Gradul de cuspidare
(înclinarea pantelor cuspidiene), Rapoartele interarcadice, Materialul, Artificii de montare (fotografii din
perioada dentată, relatări ale pacientului)
FORMA dinţilor artificiali trebuie corelată cu:
-forma feţei - 3 forme de bază: pătrat, triunghi şi oval
-sexul pacientului (masculin - unghiurile bine exprimate, formele cuboidale, sugerează forţă, vigoare şi
putere; feminin – unghiurile rotunjite, liniile curbe, sugerează delicateţe, feminitate )
- tipul constituţional- persoane înalte/ dinţi alungiţi, persoane scunde/ dinţi pătraţi
CULOAREA – trebuie corelată cu:
- Vârsta - Dinţii naturali devin mai întunecaţi odată cu înaintarea în vârstă (flora microbiană +pigmenţi din
alimentaţie, ceai, cafea, tutun + diminuarea stratului de smalț)
Alegerea unor dinţi deschişi la culoare pentru un pacient în vârstă este o greşeală ce va accentua aspectul de
fals
- Nuanţa tenului şi a părului - la persoane blonde dinţi mai deschişi, la brunete mai închişi. Dinţii laterali sunt
în general cu o nuanţă mai închişi decât frontalii.
Este recomandat ca alegerea culorii să se facă la lumina naturală.
MĂRIMEA
Înălţimea şi lăţimea dinţilor frontali superiori poate fi determinată şi trecută în fişa de laborator dacă există
în dotarea cabinetului dispozitivele necesare: alametrul şi papilametrul.
ALAMETRUL
Experienţa practică a arătat că există o corelaţie între lăţimea nasului şi lăţimea dinţilor frontali superiori.
Instrumentul măsoară distanţa interalară (ALA – ALA), iar valoarea indicată reprezintă distanţa canin-canin
(între liniile lor mediene), deci lăţimea aproximativă a dinţilor frontali superiori.
PAPILAMETRUL
Instrument pentru determinarea înălţimii dinţilor frontali sup. Măsoară înălţimea buzei superioare = distanţa
dintre papila bunoidă şi marginea inferioară a buzei superioare- în repaus şi în timpul surâsului. Pacientul în
poziţie dreaptă, relaxat
Papilametrul se ţine perpendicular pe planul orizontal şi se poziţionează astfel încât papila bunoidă să intre
în V-ul instrumentului;
- se măsoară nivelul până la care coboară marginea buzei superioare pe scala gradată a instrumentului
- apoi se măsoară nivelul până la care se ridică marginea buzei superioare în timpul surâsului
Diferenţa dintre cele două măsurători reprezintă înălţimea dinţilor frontali superiori
GRADUL DE CUSPIDARE
Trebuie corelat, cu stereotipul de masticaţie al pacientului şi cu aspectul crestelor alveolare (gradul de
atrofie şi resorbţie). În funcţie de înclinarea pantelor cuspidiene, dinţii artificiali pot fi:
1. Cuspidaţi
a. 33° şi 30° = anatomici
b. 20° = semi- anatomici
2. Necuspidaţi: 0° (ne-anatomici)
3. Forme speciale
Dinţii cuspidaţi anatomici (30° şi 33°)
Indicaţi la pacienţii cu creste alveolare bine reprezentate, deoarece aceşti dinţi au tendinţa de a deplasa
proteza în sens orizontal
- mai indicaţi pentru protezele parţiale decât pentru cele totale.
Avantaje:
-estetică foarte bună (aspect foarte apropiat de al dinţilor naturali)
-eficienţă masticatorie foarte bună
-permit realizarea mişcărilor verticale ale mandibulei
Dezavantaje:
-mai dificil de echilibrat
-pot produce interferenţe ocluzale în mişcările de lateralitate
-risc mai mare de apariţie a forţelor orizontale
-pot provoca o resorbţie mai accentuată a crestei alveolare
Dinţii cuspidaţi semi-anatomici (20°)
Avantaje:
-sunt preferaţi, deoarece produc mai puţine deplasări laterale ale protezei
decât cei anatomici (30°)
-uşor de montat şi echilibrat
-reduc riscul de apariţie a forţelor orizontale
Dezavantaje:
-mai puţin estetici decât cei anatomici (cuspizii V sunt mai scurţi)
-eficienţă masticatorie mai mică decât a celor anatomici
Dinţii artificiali necuspidaţi 0° (Ne-anatomici)
-au faţa ocluzală plană, fără elemente de relief
-sunt indicaţi în cazul pacienţilor cu: creste alveolare atrofiate şi coordonare musculară slabă, ocluzie [Link] şi
III, ocluzie inversă, sunt utilizaţi foarte rar dacă antagoniştii sunt naturali
Avantaje:
a. Uşor de montat
b. datorită absenţei pantelor înclinate, crestele sunt supuse doar la presiuni verticale (presiune orizontală
minimă)
c. mai puţine interferenţe antero-posterioare
Dezavantaje:
a. dificil de obţinut ocluzia cu balans general
b. eficienţă masticatorie redusă, mai ales în cazul alimentelor fibroase şi dure
c. estetică deficitară

RAPOARTELE INTERARCADICE din zona frontală

Pe fişa de laborator medicul trebuie să menţioneze tipul de raport interarcadic ce trebuie realizat prin
montarea dinţilor artificiali :
- Psalidodont
- Labiodont (cap-la-cap)
- Ocluzie inversă
Restabilirea rapoartelor interarcadice optime urmăreşte 3 obiective:
- eficienţă masticatorie şi stabilitate maximă
- evitarea tulburărilor fonetice
- restaurarea fizionomiei
MATERIALUL DINTILOR ARTIFICIALI – medicul trebuie să specifice în fişa de laborator
materialul din care trebuie să fie dinţii artificilali.
o Materiale organice:
o Materiale anorganice: ceramica, aliaje dentare
Dinţii artificiali din materiale organice, din punct de vedere al compoziţiei şi structurii pot fi
- din răşini acrilice pe bază de polimetacrilat de metil (PMMA)
- din răşini acrilice reticulate (double cross-linked arylics, twin cross resins)
- din compozite cu nanoumplutură (NFC- nanofilled composite)
Proprietăţi fizice:
- rezilienţă destul de mare
- duritate satisfăcătoare
- rezistenţă relativ redusă la abrazie (PMMA)
- aproape insolubili în fluidele orale
- suferă modificări dimensionale (PMMA)
Avantaje:
- pot fi prelucraţi cu instrumentar rotativ pentru a fi adaptaţi în spaţii reduse
- se leagă chimic de baza protezei, de aceea nu au nevoie de retenţii mecanice
- transmit mai puţin forţele masticatorii la creasta subiacentă decât cei din ceramică
- nu abrazează smalţul dinţilor antagonişti
- nu produc zgomot la contactul cu antagoniştii
- nu se sparg
- pot fi individualizaţi prin aplicare de pigmenţi fotopolimerizabili
Dezavantaje (pentru dinţii din PMMA)
- modificarea culorii în timp (“îmbătrânirea acrilatului”)
- pot fi solubili în unii solvenţi
- rezistenţă mai mică la abrazie
- pot determina scăderea dimensiunii verticale de ocluzie (DVO) în timp, din cauza abraziei
Indicaţii:
- când antagoniştii sunt dinţi naturali sau tot acrilici
- când spaţiul cervico-ocluzal este mic
- în cazul unei resorbţii accentuate a osului alveolar (nu transmit forţele cu aceeaşi intensitate
ca cei din ceramică deoarece sunt mai puţin duri şi absorb o parte din forţele masticatorii)
- când pacientul preferă dinţi din acrilat (din considerente financiare)
Dinţii din răşini reticulate
-gradul de reticulare influenţează proprietăţile fizico-chimice ale dinţilor din răşini
-zona cervicală este mai puţin reticulată, pentru o buna legătura chimica cu baza protezei
-în zona incizală materialul este mult mai reticulat, pentru a-i mări rezistenţa la abrazie, transparenţa şi
transluciditatea.
-caracteristicile mecanice deosebite le asigură o funcţionalitate îndelungată
-perfecţiunea estetică este determinată de structura pluristratificată care le conferă efectul de perlă
Dinţii din compozite cu nanoumplutură
Materialele compozite cu nanoumplutură utilizate pentru realizarea dinţilor artificiali sunt formate dintr-o
matrice de uretan dimetacrilat şi umplutură organică, care le conferă următoarele caracteristici:
- rezistenţă foarte mare la abrazie
- stabilitate cromatică
- posibilitate de lustruire perfectă
- nu favorizează aderenţa plăcii bacteriene
Avantajul major este reprezentat de transparenţa şi transluciditatea extrem de naturală, care conferă dintelui
o vitalitatea aparte. Această estetică deosebită este datorată, ca şi în cazul răşinilor reticulate, tot distribuţiei
pe 4 straturi interne a materialului. Dinţii artificiali din ceramică sunt consideraţi încă standardul în privinţa
refacerii esteticii. Sunt disponibili în numeroase forme, dimensiuni şi culori pentru a acoperi o largă
varietate de situaţii clinice
Se leagă doar mecanic de baza protezei, de aceea sunt prevăzuţi cu retenţii sub formă de:
- pinuri – la dinţii frontali
- găuri diatorice – la dinţii laterali
Indicaţiile dinţilor din ceramică:
-pacienţi cu creste alveolare bine reprezentate
-la pacienţi care au purtat cu succes proteze cu dinţi din ceramică
-dacă antagoniştii sunt tot din ceramică
Avantaje
-Aspect foarte apropiat de cel al dinţilor naturali
-Mult mai rezistenţi la abrazie
-Menţin dimensiunea verticală de ocluzie (DVO) neschimbată mult timp
-Stabilitate cromatică (nu-şi modifică culoarea în timp)
-Insolubili în solvenţi
-Pot fi individualizaţi prin aplicare de pigmenţi
Dezavantajele dinţilor artificiali din porţelan:
-nu se auto-ajustează prin abrazie → nu pot urma ritmul de resorbţie al osului alveolar →
protezele necesită frecvent căptuşiri
-Sunt foarte duri şi transmit forţele masticatorii la osul alveolar cu o intensitate mai mare decât
cei din acrilat
-La contactul cu antagoniştii fac un zgomot caracteristic, care trădează prezenţa protezei
-Se pot desprinde din baza protezei
-Sunt casanţi, se pot fractura
-Abrazează dinţii antagonişti
2. REPERELE DE PE MACHETELE DE OCLUZIE
- dimensiunea M-D a dinţilor frontali superiori este determinată de distanţa dintre liniile caninilor. Astfel,
suma lăţimii lor trebuie să fie egală cu distanţa dintre liniile caninilor + 8 mm (pentru că linia caninului
marchează vârful cuspidului, nu faţa distală a caninului!)
- înălţimea dinţilor frontali superiori – este dată de distanţa dintre linia surâsului şi planul de ocluzie
3. REPERELE DE PE MODELELE FUNCŢIONALE
- dimensiunea V-L a dinţilor laterali – este condiţionată de lăţimea crestei alveolare, pentru că dinţii
artificiali trebuie să fie plasaţi în poligonul de sprijin oferit de creasta alveolară
- dimensiunea M-D a dinţilor laterali – trebuie să permită încadrarea acestora între faţa distală a caninului şi
un punct situat la 5-6mm anterior de tuberozităţile maxilare, respectiv de tuberculii piriformi (dacă nu este
loc suficient, se renunţă la montarea molarului secund)
- înălţimea dinţilor laterali – se stabileşte în funcţie de distanţa dintre creasta alveolară şi planul de ocluzie
sau distanţa dintre cele două creste alveolare (în cazul unei edentaţii totale bimaxilare)
REGULI GENERALE DE MONTARE
1. Fiecare dinte artificial se articulează cu câte doi dinţi antagonişti, formând unităţi masticatorii Excepţie:
incisivul central inferior şi ultimul molar superior (care au câte un singur antagonist)
2. Dinţii artificiali se montează pe mijlocul crestei alveolare astfel încât şanţul intercuspidian mezio-distal să
se suprapună peste muchia crestei. Excepţie: dinţii frontali superiori care se montează uşor vestibularizaţi,
din considerente fizionomice.
3. Dinţii celor două arcade se întâlnesc între ei după un plan, numit plan de ocluzie, care formează trei
curbe: sagitală (Spee), transversală şi frontală
Curba incizală = arcul de cerc în plan transversal pe care sunt dispuşi dinţii frontali superiori.
Curba sagitală (Spee) rezultă din înclinarea în sens M-D a axelor dinţilor; rolul ei: permite realizarea de
contacte atât la nivelul dinţilor frontali cât şi laterali în timpul inciziei alimentelor, asigurând stabilitatea
dinamică în sens antero-posterior.
Curba transversală (Wilson) rezultă din înclinarea spre oral a feţelor ocluzale ale dinţilor laterali şi
favorizează apariţia punctelor de contact atât pe partea activă cât şi pe cea de balans în mişcările de
lateralitate ale mandibulei, asigurând astfel stabilitatea protezei în sens transversal.
4. În relaţie centrică (RC) se realizează intercuspidare maximă (IM) între cele două arcade. În protruzie
trebuie să existe cel puţin 3 puncte de contact: unul frontal şi două laterale, iar în laterotruzie contacte atât pe
partea lucrătoare (activă) cât şi pe cea nelucrătoare (de balans)
Reguli individuale de montare a dinţilor artificiali:
- montarea începe cu dinţii maxilari şi se face alternativ, stânga-dreapta, începând de la linia mediană
- dinţii mandibulari sunt montaţi după cei maxilari, în următoarea ordine: molarul prim, caninul, incisivul
central, incisivul lateral, premolarul prim, premolarul secund şi molarul secund
MONTAREA DINŢILOR MAXILARI:
IC– faţa mezială în contact cu linia mediană atinge planul de ocluzie cu jumătatea mezială a marginii
incizale; axul longitudinal este înclinat în sens V-P cu 5-8 ° şi în sens M-D cu 2°.
IL – faţa mezială în contact cu faţa distală a IC nu atinge planul de ocluzie, marginea incizală fiind la 0,5-1
mm de acesta si este înclinat în sens V-P cu 6-10°, iar în sens M-D cu 3°
C – în contact cu faţa distală a IL atinge planul de ocluzie cu vârful cuspidului, iar înclinarea faţă de
verticală: 2-5° în sens V-P 1,5° în sens M-D
PM 1- perpendicular pe mijlocul crestei alveolare, cu faţa mezială în contact sau la 0,5-1mm distanţă de faţa
distală a C; atinge planul de ocluzie cu vârful cuspidului V, cuspidul P fiind la 0,5 mm distanţă de acesta
PM 2 – se montează tot pe mijlocul crestei, cu faţa mezială în contact cu faţa distală a PM 1, coletul uşor
înclinat spre M + atinge planul de ocluzie cu ambii cuspizi
Regula de grup pentru premolarii superiori: linia care uneşte cuspizii primului premolar intersectează linia
mediană înapoia acestui dinte, iar linia care uneşte cuspizii premolarului secund intersectează linia mediană
chiar în dreptul lui .
M 1 – faţa mezială în contact cu faţa distală a PM 2; se montează pe mijlocul crestei alveolare, cu axul uşor
înclinat, astfel încât faţa ocluzală este orientată în jos, spre V şi spre D
- atinge planul de ocluzie prin intermediul cuspidului mezio-palatinal
M 2 – se montează numai dacă există spaţiu suficient, pe mijlocul crestei, axul mai inclinat spre M şi P decât
la M1 , nu atinge planul de ocluzie.
MONTAREA DINŢILOR MAXILARI
Dinţii mandibulari sunt montaţi după cei maxilari, în următoarea ordine: molarul prim, caninul, incisivul
central, incisivul lateral, premolarul prim, premolarul secund şi molarul secund
M1- perpendicular pe mijlocul crestei alveolare, în raport cu molarul 1 superior, conform cheii de ocluzie a
lui Angle.
C- se montează aproape vertical, coletul fiind uşor distalizat iar marginea incizală uşor lingualizată
- versantul M al marginii incizale are raport cu IL superior, iar cel D cu caninul superior
IC – faţa mezială în raport cu linia mediană, perpendicular pe creastă
- marginea incizală se plasează în spatele feţei palatinale a IC superior, care îl acoperă în sens vertical 1-2
mm şi cu care are raport în 2-3 meziale ale acestuia.
IL – perpendicular pe mijlocul crestei
- marginea incizală este plasată cu 0,5-1mm mai sus faţă de a IC şi are raporturi cu 1/3 distală a IC superior
şi cu 1/3 mezială a IL superior
PM 1 – perpendicular pe mijlocul crestei - în angrenaj cu versantul distal al C superior şi cu versantul mezial
al PM 1 superior
PM 2
- perpendicular pe mijlocul crestei
- cuspidul vestibular între crestele marginale ale PM 1 şi 2 superiori
- faţa ocluzală este uşor lingualizată
M 2 - perpendicular pe mijlocul crestei
- angrenat între cuspidul disto-vestibular al M1 superior şi cuspidul mezio-vestibular al M2 superior
REGULA LUI POUND
Faţa linguală a dinţilor laterali inferiori nu trebuie să depăşească linia care uneşte faţa mezială a caninului cu
faţa linguală a tuberculului piriform.
Faţa linguală a dinţilor laterali inferiori nu trebuie să depăşească tangenta la linia oblică interna.

6. AMBALAREA
Pregătirea pentru ambalare PAA

Definiţie – operaţia de învelire a machetei într-un material numit masă de ambalat

Scop - obţinerea tiparului
Particularităţi tehnologice:
● Macheta se ambalează împreună cu modelul funcţional, care va fi o parte componentă a tiparului

● Masa de ambalat este reprezentată de gipsul dur

● Nu sunt necesare materiale refractare deoarece temperatura de polimerizare este scăzută

Ambalarea se realizează într-un conformator (chiuvetă) format din 2 inele şi 2 capace, prevăzute cu un
dispozitiv ce orientează asamblarea lor într-o singură poziţie.
Ambalarea are două etape:
● Pregătirea pentru ambalare
- Dinţii artificiali se curăţă minuţios de urmele de ceară
- Macheta se degresează cu solvenţi organici (benzină, alcool, acetonă)
- Soclul modelului se reduce pentru a nu depăşi 15 mm
- Macheta se fixează pe model cu ceară fierbinte
● Ambalarea propriu-zisă
- Ambalarea directă (cu val)
-Ambalarea indirectă (fără val)
-Ambalarea mixtă
AMBALAREA INDIRECTĂ (FĂRĂ VAL) – cea mai folosită
Caracteristică – la deschiderea chiuvetei, modelul și croșetele rămân în prima jumătate a chiuvetei iar
dinţii artificiali se găsesc în cealaltă jumătate
Tehnică:
- Dinţii restanţi de pe model sunt secţionaţi oblic în sens V-O pentru derentivizarea modelului şi a
favoriza înglobarea segmentelor dentare ale croşetelor în masa de gips
- Hidratarea modelului
- Prepararea pastei de gips şi introducerea în prima jumătate a chiuvetei
- Modelul împreună cu macheta se introduc în pasta de gips până la nivelul marginilor machetei, iar pasta
de gips se ridică peste dinții secționati, pentru a acoperi segmentele dentare ale croșetelor de sârmă
- Se netezeşte suprafaţa liberă a gipsului şi se lasă să facă priză
- Se izolează cu apă prima jumătate a chiuvetei
- Se asamblează a doua jumătate şi se umple cu pastă de gips, prin vibrare
- Se asamblează capacul şi se presează
● Avantaje
- Tehnică simplă
- Dinţii artificiali îşi păstrează poziţia în tipar
- Ceara machetei se îndepărtează uşor
- Izolarea tiparului se face fără dificultate
- Introducerea pastei acrilice este uşoară
● Dezavantaj
- Riscul înălţării ocluziei – în cazul asamblării incorecte a celor două jumătăţi ale chiuvetei sau dacă
presarea a fost insuficientă pentru îndepărtarea excesului de pastă acrilică

PAS
1. Pregătirea pentru obținerea modelului duplicat
 MODEL DUPLICAT - copia modelului funcţional modificat (pregătit) în prealabil, realizată
din masă de ambalat specifică aliajului din care se va turna scheletul metalic

Modelul funcţional se pregăteşte în vederea duplicării prin:

❖ Deretentivizare

❖ Foliere

❖ Gravare
1. Deretentivizarea
- Se realizează la nivelul dinţilor restanţi şi a tuturor zonelor retentive
- Se utilizează ceară specială, dură, de culoare mov („ceară
subecuatorială“), care poate fi răzuită cu răzuşa paralelizorului
- Ceara se aplică sub ecuatorul protetic al tuturor dinţilor restanţi, iar la nivelul dinţilor stâlpi sub
traseul braţelor retentive ale croşetelor turnate

2. Folierea
- folierea crestelor alveolare (folie de ceară 0,5-0,7 mm)
- urmăreşte realizarea unui spaţiu între componenta metalică a şeilor
şi crestele alveolare, spaţiu necesar pentru componenta acrilică a
şeilor
- În şeile terminale se practică un orificiu distal în stratul de ceară, pentru a realiza în viitorul
schelet metalic un buton pe fața mucozală, care va menţine componenta metalică la distanţă
de model în momentul presării acrilatului în tipar

- folierea traiectului conectorilor principali şi secundari

- urmăreşte o mică distanţare a conectorului principal mucozal
- cu ceară calibrată de 0,25 mm
- mărimea suprafeţei foliate depinde de tipul de sprijin al protezei şi de gradul de înfundare al
mucoasei:
* în [Link]-terminale se foliază tot traseul conectorului principal
* în ed. uniterminale se foliază mai mult porţiunea dinspre şaua terminală

3. Gravarea- Se realizează câte un şanţ cu adâncimea de 0,5mm, de-a

lungul marginilor anterioară şi posterioară a conectorului principal maxilar
(plăcuţă mucozală)
Scop:
- pentru a obţine margini rotunjite și uşor îngroşate, care să evite lezarea mucoasei palatine
- Pentru a evita pătrunderea alimentelor sub conectorul principal

Realizarea modelului duplicat (tehnica cu siliconi)

Modelul functional pregatit anterior se fixeaza in conformator, se toarnă apoi siliconul de duplicare.
Dupa priza acestuia, modelul se scoate prin tractiune usoară, apoi, in amprenta rezultata (amprenta
duplicatoare) se toarna, prin vibratie, pasta din masa de ambalat specifica aliajului din care se va turna
scheletul.

Modelul duplicat din masă de ambalat specifică are suprafaţa puţin rezistentă, iar pentru modelarea machetei
scheletului metalic trebuie ca suprafaţa modelului refractar să fie mai rezistentă, compactă şi să permită
fixarea elementelor din ceară calibrată ale machetei.

Uscarea modelului duplicat

- introducerea lui în cuptor şi ridicarea temperaturii lent până la 250-300°C
- Scop: eliminarea apei şi dilatarea termică parţială

Impregnarea modelului duplicat

- Imersia repetată a modelului într-un amestec de ceară topită, parafină şi colofoniu (10-15 secunde)
SAU aplicarea unor răşini sintetice sub formă de spray
- Scop: obţinerea unei suprafeţe externe rezistente, lucioase, netede şi lipicioase
REALIZAREA MACHETEI SCHELETULUI METALIC
 • Se realizează pe modelul duplicat, care va fi parte componentă a tiparului
• Modelul duplicat se analizează la paralelograf, apoi se trasează conturul elementelor componente ale
scheletului metalic

2. MACHETELE DE OCLUZIE - VEZI PAA

3. REALIZAREA MACHETEI SCHELETULUI METALIC

• Se realizează pe modelul duplicat, care va fi parte componentă a tiparului

• Modelul duplicat se analizează la paralelograf, apoi se trasează conturul elementelor componente ale
scheletului metalic

• Tehnici:
⮚ Prin aplicarea cerii topite în interiorul conturului scheletului desenat pe model

⮚ Din elemente preformate (realizate in laborator prin turnare de ceara topita intr-un conformator)

⮚ Din elemente prefabricate (din comert)

TRANSFORMAREA MACHETEI ÎN SCHELET METALIC

1. Pregătirea pentru ambalare

• Lustruirea suprafaţei machetei cu aer cald
• Realizarea machetei canalelor de curgere a aliajului
- Canalele secundare (2-5) – tije de ceară cilindrice cu diametrul 3-4mm și lungimea de 20-25mm,. Se
fixează în zonele mai groase ale machetei, de care se leagă prin unghiuri
rotunjite >90°; numărul şi topografia lor depinde de fluiditatea aliajului şi
complexitatea scheletului. Canalele trebuie să aibă contur uniform, fără
unghiuri, iar suprafaţa cerii să fie foarte netedă, pentru a permite curgerea
aliajului şi a evita apariţia defectelor de turnare
- Canalul principal = rezervorul de aliaj fluid= vârful conului de turnare (diametrul 6mm). La capatul
tijelor de turnare se lipeşte un con de turnare prefabricat sau realizat din folie de ceară. Distanţa dintre
vârful conului şi punctul cel mai ridicat al machetei trebuie să fie 5 mm
• Macheta canalelor de evacuare a gazelor: 2-4 fire subţiri de ceară (0,8 mm) se amplasează la
extremitatea liberă a braţelor cele mai periferice ale croşetelor, în partea opusă faţă de machetele
canalelor secundare de turnare. Cealaltă extremitate poate fi liberă spre exterior (canale deschise) sau
poate rămâne în interiorul masei de ambalat (canale oarbe- se unesc cu un canal compensator de
presiune de 1,2 mm)
• Detensionarea machetei- se lasa in repaus la temperatura camerei sau se aplica un spray
• Degresarea machetei- alcool, cloroform

2. Ambalarea
- Se realizează într-un conformator de silicon sau de metal și cu masă de ambalt specifică aliajului
- Se aşază modelul duplicat cu macheta pregatita anterior pe capacul conformatorului şi se marchează
nivelul până la care se va ridica masa de ambalat, astfel încât rezervorul de aliaj fluid (vârful conului)
să fie în centrul tiparului
- Se prepară masa de ambalat specifică (la vacuum-malaxor) şi se introduce în conformator prin vibrare
- Priza – exotermă, are loc în 25-30 minute; după 60 minute masa de ambalat devine dură,
nedeformabilă
- După priza completă a masei de ambalat, se îndepărtează conformatorul (dacă este din silicon); dacă
este metalic, ringul nu se indepărtează
- Conul de turnare - dacă a fost din ceară s-a topit de la căldura degajată în timpul prizei masei de
ambalat; daca este din plastic se îndepărtează cu ușurință
- Conul de turnare format în masa de ambalat trebuie să fie curat, fără urme de masă de ambalat
Preîncălzirea
• Chiuveta se introduce în cuptorul de preîncălzire cu pâlnia îndreptată în jos
• Temperatura se ridică lent (1 oră) la 200°C
• Scop:
- uscarea tiparului
- topirea şi eliminarea cerii
- Începerea dilatării termice
Încălzirea
• Temperatura este ridicată lent (45min) de la 200°C la 750°C (pt aliajele nobile) sau 1000°C (pt Cr-
Co)
• Scop:
- Dilatarea termică a tiparului
- Aducerea tiparului la o temperatură apropiată de cea a aliajului topit
Topirea si turnarea aliajului

Aliaje pentru realizarea scheletului protezei scheletate (clasificarea ADA 1984):

ÎNALT NOBILE
– aliaje Au tip IV 65% (aliajele de Au tip I, II și III sunt prea moi pentru PAS)
- aliaje Au > 40% + alte metale nobile > 60%

NOBILE
– cu conținut de metale nobile > 25% (Au-Ag-Cu-Pd, Ag-Pd-Au-Cu, Ag-Pd

NENOBILE:
- conținut de metale nobile < 25% (Ti nealiat, aliaje de titan, Ni-Cr, Co-Cr) – deși aliajele respective nu
conțin în practică deloc metale nobile

Cele mai utilizate aliaje sunt Co-Cr-Ni / Co-Cr-Mo

Conținutul de Cr cel mai indicat pentru o protecție maximă împotriva coroziunii este 12-30%
Avantaje:
• Greutate mică (proteză ușoară)
• Rigiditate mare
• Preț scăzut
• Rezistență mare la coroziune

TOPIREA aliajului se poate realiza:

- în pâlnia tiparului
 - într-un creuzet ceramic
Sursa de căldură:
- flacăra obţinută prin arderea gazelor
- curentul electric
- laser
- jet plasmatic
TURNAREA
- forţa centrifugă
- vacuum/presiune
- forţa pneumatică

Aparatele de turnat prin forța centrifugă

ROTAX (centrifuga manuală) – topirea aliajului se face in conul tiparului, cu flacãra obţinutã prin
arderea gazelor: propan/oxigen = 1500°C (pt aliaje nobile), acetilena/oxigen= 3800°C (nenobile)
- turnarea cu forţa centrifugă acționată manual (cu chingă)
Din cauza riscului de contaminare a topiturii, metoda se contraindică în turnarea aliajelor nobile
CENTRIFUGA SEMIAUTOMATĂ – topirea într-un creuzet ceramic, cu flacãra obţinutã prin arderea
gazelor: propan/oxigen = 1500°C (pt aliaje nobile), acetilena/oxigen= 3800°C (nenobile
- turnarea cu forța centrifugă (centrifuga semiautomată)

CENTRIFUGA AUTOMATĂ – topirea într-un creuzet ceramic cu ajutorul curentului electric de joasă,
medie sau înaltă frecvenţă (CIF) -dezvoltă o temperaturã de până la 3000°C
- turnarea cu centrifugă automată
Avantaj: - control riguros şi permanent al temperaturii de topire.

Temperatura de turnare (momentul optim al turnării) este de regulă cu 150°C mai mare decât cea de
topire. Topirea unei cantități uzuale de aliaj dentar are loc foarte rapid – în câteva zeci de secunde
După turnare, se lasă să se răcească lent, la temperatura camerei
Este interzisă răcirea bruscă cu apă rece, deoarece produce tensiuni in piesa turnată, care pot afecta
adaptarea acesteia

DEZAMBALAREA scheletului metalic

• Este operaţia de îndepărtare a scheletului metalic din masa de ambalat prin spargerea acesteia cu un
ciocan pneumatic de laborator (dalta pneumatică) – evită acumularea tensiunilor în scheletul metalic
• Tiparul se răceşte lent în aer 40-50 minute, apoi se introduce in apă, unde masa de ambalat se dezagregă
• DE EVITAT LOVIREA CU CIOCANUL!! –se pot deforma zonele cele mai subțiri ale scheletului
• Rezultă o piesă brută de turnare formată din: scheletul metalic, canalele şi conul de turnare
• Pe suprafaţa piesei turnate rămân zone de masă de ambalat extrem de aderente şi o peliculă de oxizi
metalici care trebuie îndepărtate prin sablare

Sablarea = proiectarea unui jet de particule abrazive 25-50µm de cuarț (SiO2) sau corindon (Al2O3)
sub presiune (4-6 bari) cu viteza 130m/s, pe suprafaţa piesei brute de turnare
- scop: îndepărtarea urmelor de masă de ambalat şi a stratului de oxizi

• După sablare scheletul are aspect CURAT, MAT, RUGOS

• Acum se face analiza calității piesei turnate și evaluarea eventualelor defecte
 PRELUCRAREA SCHELETULUI
Secţionarea canalelor de turnare
- cu discuri de carborundum, la distanţă de 1-3mm de suprafaţa scheletului, cu intermitenţă, pentru a
evita supraîncălzirea piesei metalice

Planarea şi netezirea
– pentru îndepărtarea plusurilor
- se face numai pe feţele externe ale scheletului
- cu materiale abrazive: discuri de carborundum, pietre şi freze dure montate la motor (24 000 rot/min)

LUSTRUIREA
a. Mecanică - Cu instrumentar rotativ
• se face la un micromotor de laborator cu turaţii de 1500 şi 3000 rot/minut
• cu discuri din cauciuc abraziv (polipant), conuri sau cilindri din pâslă (filţuri), perii rotative + paste
abrazive (conţin oxizi cu duritate mare: pasta brună- oxizi de Fe, pasta verde-oxid de Cr, pasta albă -
oxid de Al)
• există şi pastă abrazivă cu pulbere de diamant, cu duritatea maximă: 10
b. În baie galvanică
⮚ un vas de sticlă în care sunt 2 electrozi şi un electrolit

⮚ scheletul metalic se fixează la A(+) iar la K(-) se amplasează o plăcuţă metalică

⮚ La trecerea curentului electric se desprind fragmente microscopice de pe suprafaţa scheletului lăsând

o suprafaţă lustruită perfect

Curăţirea în baie cu ultrasunete

• este recomandată după lustruirea mecanică, pentru îndepărtarea urmelor lăsate de instrumentarul şi
pasta de lustruit
• se produc vibraţii cu frecvenţă mai mare decât a sunetului (minim 20.000 Hz), care acţionează asupra
scheletului metalic aflat în baie

VERIFICAREA COMPONENTEI METALICE PE MODEL

Modelul funcţional este curăţat de ceara cu care s-a făcut pregătirea pentru duplicare
Scheletul metalic este aplicat pe modelul funcţional, pe care trebuie să se adapteze perfect.
 • Verificarea inserţiei şi dezinserţiei
• Analiza plasării elementelor componente ale scheletului
• Verificarea corectitudinii executării şi amplasării elementelor de menţinere, sprijin şi stabilizare
• Verificarea grosimii şi rigidităţii scheletului
• Verificarea muchiilor
VERIFICAREA COMPONENTEI METALICE ÎN CAVITATEA ORALĂ
• Verficarea intraorală se face după curăţire în baia ultrasonică şi dezinfectare
• Verificarea inserţiei şi dezinserţiei
• Verificarea corectitudinii executării şi amplasării elementelor de menţinere, sprijin şi stabilizare

4. REALIZAREA COMPONENTEI ACRILICE A ŞEILOR – ETAPE:

• Realizarea machetelor de ocluzie - se foloseste scheletul metalic al seilor ca bază- pe faţa mucozală a şeii
metalice se aplică o folie de ceară (0,5-0,7mm), care va completa spaţiul realizat prin foliere pentru
componenta acrilică a şeii, iar peste componenta metalică se aplica bordura de ocluzie • Determinarea
relaţiilor intermaxilare
• Montarea modelelor functionale în simulator
• Realizarea machetei componentei acrilice a şeilor + montarea dinților - pe modelul funcţional se izolează
creasta alveolară în zona corespunzătoare componentei acrilice a şeii, apoi se aplică o folie de ceară roz (0,5-
0,7mm)
- scheletul metalic se adaptează pe modelul funcţional şi se verifică dacă: pintenii ocluzali au pătruns bine în
lăcaşurile lor, gheruţele incizale sunt în contact cu dinţii frontali, şeile metalice şi conectorii principali sunt
corect situaţi faţă de suprafaţa câmpului protetic
. - peste componenta metalică a şeii se aplică incă o folie de ceară, apoi un rulou din ceară roz cu grosimea de
4-5 mm, în care se vor poziţiona dinţii artificiali
- modelarea marginilor machetei până în fundurile de sac se impune doar în cazul edentaţiilor întinse
terminale, când pentru menţinerea protezelor sunt importante şi adeziunea, succiunea limitată, retentivitatea
câmpului protetic şi tonicitatea musculară
. - în cazul edentațiilor intercalate, versantul vestibular al șeii nu trebuie să ajungă obligatoriu în fundul de
sac
• Definitivarea machetei – respectarea celor 5 obiective
• Transformarea machetei în componentă acrilică – 3 metode

a. din acrilat termopolimerizabil – metoda clasică - (ambalare, tipar, introducerea acrilatului în tipar,
polimerizare, dezambalare, prelucrare) – exact ca in cazul protezei partiale acrilice
b. din acrilat autopolimerizabil – metoda cheii din silicon, turnarea acrilatului fluid şi
termobaropolimerizarea
Acestă metodă se utilizează în cazul răşinilor acrilice cu fluiditate crescută (ex. Opti-Cast/ Bredent,
Castapress/ Vertex Dental, Aesthetic/ Candulor, etc) care se introduc prin turnare în tipare realizate din
silicon
- peste arcada artificială se realizează o cheie din silicon de laborator
- după priza materialului, se îndepărtează de pe model
- Se îndepărtează de pe model ceara și dinții machetei șeii
- Se curăță modelul si dintii artificiali de orice urmă de ceară
- Se realizeaza retenții mecanice pe fețele mucozale ale dinților
- Se repoziționează dinții în amprentele de silicon
- Se realizează nişte orificii în pereții laterali ai amprentei de silicon
- Se repozitioneaza pe model scheletul metalic și cheile de silicon
- Se sprepara si se toarnă acrilatul fluid
- Baropolimerizarea
- Dezambalarea se face prin sectionarea cheii de silicon
. - Prelucrarea mecanică
c. din compozit fotopolimerizabil ECLIPSE
Eclipse reprezintă o metodă mai nouă pentru realizarea protezelor mobilizabile totale şi parţ[Link]
tehnologic este mult scurtat şi simplificat, deoarece elimină fazele de ambalare a machetei, obţinerea
tiparului, introducerea acrilatului în tipar, dezambalarea şi prelucrarea mecanică.
Locul machetei de ceară din algoritmul clasic este luat de construcţia directă a bazei protezei cu ajutorul a
trei straturi distincte de răşini Eclipse: răşina pentru bază (Base Plate), răşina pentru montarea dinţilor (Set-
up) şi răşina pentru definitivare (Contour resin).
Toate cele trei tipuri de răşină Eclipse sunt monomer-free şi se manipulează la fel ca şi ceara.
Sunt disponibile în 4 nuanţe de roz (Original, Light Pink, Light Reddish Pink, Dark pink) şi
transparentt(Clear).
• Modelul funcţional și scheletul metalic se încălzesc la 55°C
• Se aplică pe crestele alveolare folia din răşina pentru bază (Base Plate)
• Se adaptează apoi pe modelul funcţional scheletul metalic, astfel încât șeaua metalică să fie înfundată
complet în rășină
• Se fotopolimerizează 10 minute
• După polimerizare, suprafața rășinii este prelucrată cu o freză pentru a obține o suprafață rugoasă, care să
asigure legatura cu noul strat de rășină care urmează să fie aplicat
• se aplică apoi răşina pentru montarea dinţilor (Set-up), se montează dinţii artificiali (cărora li s-au făcut cu
freza șanțuri de retenţie).
• În final se aplică un strat de răşina pentru definitivare (Contour resin),care trebuie să acopere cele două
tipuri de rășină aplicate anterior, inclusiv zona cervicală a dinților artificiali
• Urmează modelarea definitivă
• modelul se detaşează din articulator şi se introduce în incinta de fotopolimerizare 10 minute.
• După polimerizare se introduce totul în apă 20-30 minute, pentru a favoriza desprinderea de pe model
• Proteza parţială scheletată este finisată cu instrumente rotative speciale pentru materiale compozite şi apoi
lustruită cu conuri din pâslă, perii rotative pe care se aplică pastă de lustruit albă, cu oxid de aluminiu.
După lustruire, proteza este curăţată în baia cu ultrasunete sau spălată la steamer, dezinfectată şi trimisă în
cabinet
Instructiuni pentru pacient
• Amplasarea protezei pe câmpul protetic se face numai prin presiune manuală, nu ocluzală
• Este interzisă orice încercare de a strânge/lărgi brațele croșetelor – risc de fractură
• Recomandări privind igiena orală și a protezei
• Obligativitatea prezentării la controlul periodic pt detectarea eventualelor leziuni ale mucoasei
sau dinților restanți, uzura dinților artificiali, pt căptușire.

5. Pregătirea pentru ambalare

Reprezintă prima etapă a amblării.
AMBALAREA
Definiţie – operaţia de învelire a machetei într-un material numit masă de ambalat Scop - obţinerea tiparului
Particularităţi tehnologice:

● ∙ Macheta se ambalează împreună cu modelul funcţional, care va fi o parte componentă a tiparului

● ∙ Masa de ambalat este reprezentată de gipsul dur

● ∙ Nu sunt necesare materiale refractare deoarece temperatura de polimerizare este

scăzută
Ambalarea se realizează într-un conformator (chiuvetă) format din 2 inele şi 2 capace, prevăzute cu
un dispozitiv ce orientează asamblarea lor într-o singură poziţie
Ambalarea are două etape:
Pregătirea pentru ambalare
o - Dinţii artificiali se curăţă minuţios de urmele de ceară
o - Macheta se degresează cu solvenţi organici (benzină, alcool, acetonă)
o - Soclul modelului se reduce pentru a nu depăşi 15 mm
o - Macheta se fixează pe model cu ceară fierbinte
1. Pregătirea pentru ambalare
• Lustruirea suprafaţei machetei cu aer cald
• Realizarea machetei canalelor de curgere a aliajului
- Canalele secundare (2-5) – tije de ceară cilindrice cu diametrul 3-4mm și lungimea de 20-25mm,. Se
fixează în zonele mai groase ale machetei, de care se leagă prin unghiuri rotunjite >90°; numărul şi
topografia lor depinde de fluiditatea aliajului şi complexitatea scheletului. Canalele trebuie să aibă
contur uniform, fără unghiuri, iar suprafaţa cerii să fie foarte netedă, pentru a permite curgerea
aliajului şi a evita apariţia defectelor de turnare
- Canalul principal = rezervorul de aliaj fluid= vârful conului de turnare (diametrul 6mm). La capatul
tijelor de turnare se lipeşte un con de turnare prefabricat sau realizat din folie de ceară. Distanţa dintre
vârful conului şi punctul cel mai ridicat al machetei trebuie să fie 5 mm
• Macheta canalelor de evacuare a gazelor: 2-4 fire subţiri de ceară (0,8 mm) se amplasează la
extremitatea liberă a braţelor cele mai periferice ale croşetelor, în partea opusă faţă de machetele
canalelor secundare de turnare. Cealaltă extremitate poate fi liberă spre exterior (canale deschise) sau
poate rămâne în interiorul masei de ambalat (canale oarbe- se unesc cu un canal compensator de
presiune de 1,2 mm)
• Detensionarea machetei- se lasa in repaus la temperatura camerei sau se aplica un spray
• Degresarea machetei- alcool, cloroform