3.

Parteneriatul educațional școala-familie, diriginte-părinți

Familia a joacă un rol hotărâtor în educarea copiilor. Există tradiţii pozitive în această direcţie
care se înglobează în patrimoniul familiei. Familia a educat şi educă, înainte de toate, prin mediul
educativ, pe care îl constituie, prin atmosfera şi relaţiile existente în cadrul ei, prin modelele pe
care le oferă. Astăzi, interacţiunea şcolii cu familia, a dirigintelui cu părinţii trebuie să stea sub
semnul parteneriatului. Aceasta înseamnă edificarea şi dezvoltarea unor relaţii pozitive între aceşti
doi actori, unificarea sistemului de valori. Un parteneriat eficient şcoală- familie (diriginte-părinţi)
poate contribui atât la formarea personalităţii copilului şi la asigurarea unui climat psihologic
favorabil, cât şi la dezvoltarea unei şcoli cu o cultură organizaţională impecabilă.
Sondajul naţional „Parteneriatul şcoală-familie în viziunea managerilor şcolari” au scos la
evidenţă barierele ale funcţionării eficiente a parteneriatului educaţional şcoală-părinţi, acestea
sunt:
 migraţia părinţilor, care face imposibilă comunicarea şcoală-părinţi;
 lipsa de timp a părinţilor
 aceştia sunt prea ocupaţi pentru a se implica activ în viaţa şcolii;
 lipsa unei metodologii, a unui suport metodic pentru pedagogizarea părinţilor şi pentru
iniţierea acestora în domeniul parteneriatului educaţional;
 lipsa unităţii de opinii între familie şi şcoală privind valorile general-umane promovate şi
cultivate la copii;
 neglijarea de către unii manageri a rolului părinţilor în viaţa şcolii; lipsa iniţiativei şi a
dorinţei de a antrena părinţii în procesul de luare a deciziilor;
 lipsa, atât în interiorul şcolii, cât şi în afara ei, a resurselor umane şi materiale necesare;
 lipsa unor modele de parteneriat şi a unor practici pozitive la nivel naţional;
 necunoaşterea de către părinţi a responsabilităţilor ce le revin privind educaţia şi
instruirea copiilor;
 pierderea încrederii părinţilor în şcoală;
 suprasolicitarea şcolii cu responsabilităţi adiţionale;
 inaplicarea unor strategii eficiente de realizare a parteneriatului;
 climat psihologic nefavorabil cauzat de factori socioeconomici şi culturali.

Aceste bariere trebuie sa fie cercetate si cunoscute de catre diriginti deoarece o relatie eficienta
diriginte - elevi - familie presupune o cunoastere reciproca, caci elevul vine la scoala nu numai cu
inteligenta sa, ci cu intreaga sa personalitate, cu emotiile, sentimentele, interesele si nevoile sale
formate inca din familie. Ca principal educator al clasei dirigintele orienteaza intreaga activitate a
acesteia in asa fel, incat sarcinile scolii sa fie realizate cu succes. In calitatea pe care o are, el
trebuie sa fie permanent preocupat de sistematizarea, adancirea si sporirea eficientei influentelor
 exercitate de toti factorii educativi, in special a familie, asupra elevilor.
In relatia cu parintii elevilor dirigintele are urmatoarele atributii: cunoaşte şi organizează
colectivul de părinţi;
- stabileşte programul activităţilor cu familia şi îi consultă pe părinţi;

- definitivează tematica generală a adunărilor colective cu părinţii, cele obligatorii centrate pe

situaţiile instructive-educative specifice clasei pe care o coordonează;
- mediază eventualele stări conflictuale apărute în relaţia profesor-elev-părinte;

- pregăteşte şi conduce adunările colective, armonizează posibilele puncte de vedere discordante;

- ţine permanent legătura cu părinţii şi îi contactează prompt în situaţii speciale;

- în urma cunoaşterii elevilor săi, realizează caracteristicile individuale şi de grup:

- îi invită pe părinţi la şcoală şi îi antrenează ca parteneri în soluţionarea unor probleme ale

clasei/şcolii;
- iniţiază şi conduce programul de consiliere a părinţilor clasei sale, în raport cu nevoile lor de
educaţie.
În realizarea majorităţii din aceste obiective părinţii sunt parteneri educaţionali al dirigintelui si
acesti doi factori trebuie sa fie intr-o strinsa colaborare. Colaborarea diriginţilor cu familia elevului
poate fi facuta prin mai multe metode, cum ar fi: întâlniri programate cu părinţii pe diverse
probleme (cu toţi părinţii clasei, cu un grup de părinţi, numai cu părinţii unui copil); consultaţii
pentru părinţi; convorbiri individuale; vizitele profesorilor-diriginţi în familie; corespondenţa cu
părinţii; consultaţii la cererea părinţilor; întâlniri întâmplătoare (în pauze, la terminarea orelor, pe
stradă etc.); activităţi nonformale (excursii, acţiuni sportive, cercuri,

concursuri, serbări, aniversări, momente festive etc.); adunări cu părinţii: împreună cu elevii; în
formă de prezentare a familiilor, a relaţiilor familiare, a părerilor privind educaţia; în formă de joc;
în formă de „masă rotundă”, când se invită un specialist (la solicitare); în formă de discuţie a
propunerilor şi ideilor înaintate pentru îmbunătăţirea organizării activităţii clasei; în formă de
conferinţă de presă a profesorilor pe discipline având drept continuare consultaţii individuale; în
formă de spectacol la care participă copiii; între clasele paralele pentru discutarea unor proiecte,
programe, propuse de administraţia instituţiei.
Cea mai democratică formă de colaborare a dirigintelui cu familiile elevilor săi este adunarea cu
parintii, prin intermediul adunarilor colective se asigura legatura cu parintii elevilor pe parcursul
anului scolar, schimbul de experienta, cautarea solutiilor pentru activitati educative, astfel se
realizeaza unitatea atitudinilor si actiunilor educative ale parintilor, relatiili de colaborare intre ei si
influenta educativa asupra elevilor. Adunarile colective sunt de o importanta majora atit pentru
parinti cit si pentru profesori. Pentru părinţi sunt importante deoarece: şedinţele organizate de către
 diriginţi oferă modele alternative şi soluţii confirmate de experienţă şi cunoaştere, ajutându- i să
construiască personalitatea copilului; întâlnirile colective dezvăluie complexitatea fenomenului
educaţional, făcându-i pe părinţi să conştientizeze rolul şi responsabilităţile ce le revin ca
educatori; aceste întâlniri permit schimburi de idei şi opinii, făcând posibilă întrepătrunderea
experienţei parentale cu experienţa educatorului şcolar.
Pentru diriginţi adunarile parintesti sunt importante fiindca ele constituie o sursă de ameliorare a
stilului educativ, întrucât relaţiile cu părinţii pot determina o reconsiderare a atitudinii sale în
raport cu un elev anume sau cu clasa de elevi; îi pun în situaţia de a-şi legitima acţiunile, prezenţa
părinţilor fiind un factor de control şi de evaluare a activităţii sale educative si nu in ultimul rand
sunt importante fiindca îi determină pe diriginti să-şi lărgească orizontul lor cultural şi pedagogic
şi nu rămâne indiferent la propria imagine publică.
In lucrarea Şedinţele cu părinţii în gimnaziu (2001) pedagogul Cosma T. Propune urmatoarea
clasificare a adunarilor parintesti:
a) după gradul de incidenţă a factorilor de oportunitate:
- întâlniri programate de diriginte (ordinare);

- întâlniri întâmplătoare (în pauze, la terminarea orelor, pe stradă etc.);

- întâlniri extraordinare sau speciale(în situaţii deosebite)

b) după conţinut şi obiective:

- întâlniri de analiză a activităţii şcolare (de bilanţ);

- întâlniri organizatorice;

- întâlniri festive;

- întâlniri de negociere între administraţia şcolii, consiliul profesorilor şi părinţi;

- întâlniri de informare şi formare educativă a părinţilor;

- consultaţii.

c) după structura grupului participant:

- întâlniri propriu-zise (cu participarea dirigintelui şi a părinţilor invitaţi);

- întâlniri cu părinţii şi elevii clasei;

- întâlniri cu părinţii şi profesorii aceleiaşi clase;

- întâlniri cu profesorii, părinţii şi diriginţii claselor paralele;

- întâlniri cu toţi părinţii, cu un grup de părinţi, cu părinţii unui elev, cu unul dintre părinţii unui elev.
d) după cadrul (prilejul) de desfăşurare:
 - întâlniri stabilite de clasă, şcoală, în special cele tematice;

- întâlniri cu prilejul unor acţiuni şi manifestări informale cu caracter divers (excursii, vizite,
serbări, aniversări, activităţi sportive, examene, cercuri tematice, acţiuni de gospodărire);
- întâlniri în cadrul lectoratelor pe şcoală. [13, p. 44-45]:

Pentru a asigura eficienţa tuturor tipurilor adunărilor de părinţi sunt necesare anumite condiţii.

Frecvenţa adunărilor depinde, în primul rând, de factorii ce caracterizează mediul educaţional în

care se desfăşoară activităţile de acest gen. Frecvenţa întâlnirilor poate creşte atunci când în
colectivul clasei apar probleme majore şi persistente în sfera învăţăturii şi disciplinei; atunci când
dirigintele duce colaborari cu familii aparţinând unor medii socioculturale defavorizate si nu in
ultimul rind atunci când elevii clasei fac parte din familii aflate în dificultate. Durata fiecărei
adunări nu poate fi nici ea marcată strict, dar un lucru e limpede; când este prea lungă (mai mult de
o oră şi jumătate) ceva nu funcţionează. Locul desfăşurării trebuie sa prezinte o sală bine pregătită
- spaţioasă, curată, aerisită, luminoasă, cu temperatura potrivită. Mobilizarea părinţilor este
elementul - cheie în organizare.
In cadrul adunarilor cu parintii pot fi abordate următoarele teme:

1. Probleme fundamentale ale familiei în societatea contemporană: funcţiile familiei în

societatea de azi; drepturile familiei, drepturile copilului; viaţa profesională şi relaţiile familiale;
stilul de viaţă „tradiţional” şi „modern”; tipurile de familie şi de educaţie; evoluţia familiei:
dinamica relaţiilor intrafamiliale în funcţie de vârsta familiei, perioade „critice”; aspecte
comunitare privind familia: familia rurală - familia urbană; relaţiile interfamiliale (prieteni, vecini)
si integrarea socială a familiei.
2. Probleme fundamentale legate de creşterea şi educaţia copiilor: rolul de părinte, rolul
mamei, rolul tatălui; triada părinţi-bunici-copii: competenţe, dificultăţi de corelare a modelelor
educaţionale; tipuri de educaţie: educaţie liberă, autoritară, permisivă; forme de control parental;
mijloace de educaţie; deficienţe ale relaţiei părinţi-copii: supraprotecţie, indiferenţă, respingere,
supravalorizare-devalorizare; imagini parentale privind copilul: copilul „fantasmatic” - copilul

real; idealul parental: distanţa dintre aşteptări şi copilul real; stresul familial: factori de stres;
influenţa asupra copilului; copilul unic, grupul fratern, rivalitate, competiţie; comunicarea în
familie; performanţa şcolară, dificultăţi şcolare, eşecul şcolar, cauzalitate şi forme de intervenţie;
timpul liber al familiei; educaţia în familie şi mass-media.
Adunarea părinţilor nu este pur şi simplu o formă de legătură dintre părinţi şi şcoală ci este o
universitate pedagogică valoroasă, tribuna propagandei unei experienţe necesare familiei pentru
educaţia copiilor săi. Să nu se uite că părinţii se adună pentru a discuta nu a asculta. În mersul
discuţiei trebuie să aibă loc schimbul reciproc de opinii, idei, căutarea în comun a căilor de
rezolvare a problemelor apărute.
O alta metoda de colaborare a dirigintelui cu parintii este si comitetul cetatenesc de parinti care
se constituie la nivelul fiecarei clase. Comitetul este format din 3-5 membri dintre care unul este
dirigintele. Comitetul are urmatoarele atributii: asigura unitatea de influiente educative; sprijina
informarea si pregatirea pedagogica si psihologica a parintilor pentru participarea lor eficienta la
activitatea de educatie; antreneaza parintii la solutionarea unor probleme ale clasei.
Lectoratele cu parintii este metoda de colaborare a dirigintelui cu parintii in cadrul carora se
dezbat problem de educatie a copilului in familie si in scoala. Lectoratele se organizeaza o data pe
semestru cu parintii elevilor dintr-un ciclu de invatamant. In cadrul lor se prezinta, se dezbat
tematici pedagogice si de educatie, ele pot fi urmate de programe artistice, culturale si sportive.
De o importanta majora sunt si vizitele la domiciliu care constituie o forma specifica de
[Link] ele se realizeaza contactul nemijlocit al dirigintelui cu conditiile concrete de viata
si educatie ale copilului in cadrul familiei. Astfel dirigintele poate cunoaste: modul de organizare
si petrecere a timpului liber si de activitate; atmosfera din familie; date importante din viata
copilului; nivelul material si cultural al familie; conceptia parintilor despre insrtuctie si educatie si
influenta educative exarcitata de asupra copilului de catre parinti, bunici, frati, rude, prieteni. In
urma acestor vizite dirigintele isi poate cunoaste mai bine elevii si pot intelege multe aspect din
comportamentul lor.
Inca o metoda de colaborare dintre diriginte si parinti prezinta si consultatiile pedagogice, care
se pot desfasura la scoala, in familie din motivul solicitatrii de catre parinti sau atunci cind parintii
sunt invitati la scoala pentru a rezolva anumite probleme. Ele pot fi individuale sau in grup si de
obicei se rezuma la o singura problema.
Parteneriatele diriginte - părinte nu ,,produc” elevi de succes, ci ghidează, energizează și
motivează elevii, așa încît ei obțin singuri succesul. Responsabilitatea pentru evoluția copilului să
fie împărțită între școală și părinți. Prin participarea la viaţa familiei, copilul începe să se dezvolte,
de timpuriu, pe toate laturile personalităţii sale. Chiar dacă este cuprins în sistemul de învăţământ,
el continuă să se afle, concomitent, sub influenţa educativă a familiei. Dirigintele

trebuie să renunțe la poziția de putere, de superioritate în relația cu părinții. Colaborarea dintre

părinți și profesori reprezintă cheia creării unui climat favorabil învățării atît la școală cît și acasă.
Cînd profesorul și părintele fac front comun, beneficiarul este elevul. Parteneriatul dintre profesor
și părinte este un parteneriat pentru educație și pentru o formare disciplinată, socială și morală a
copilului. De aceea şcoala este aceea care are menirea de a găsi cît mai multe forme de colaborare,
de atragere a părinţilor într-un dialog real care are ca obiectiv formarea elevului atît din punct de
vedere profesional cît și comportamental.
Concluzii:
 Cunoaşterea elevului presupune proiectarea procesului pedagogic în conformitate cu
particularităţile psihologice individuale ale elevului. Observaţiile ocazionale ne conduc frecvent la
concluzii eronate de aceea cunoaşterea elevului solicită cunoaşterea sistematică, realizabilă prin
aplicarea unor metode speciale elaborate de ştiinţă precum sunt: observatia, convorbirea,
chestionarul şi testele, studiul produselor elevilor - teze, probe de control, lucrările practice; studiul
documentelor şcolare, procesele verbale ale diriginţilor, comisiilor metodice, consiliilor
profesorale; experimentul pedagogic, studiul de caz.
Un rol deosebit în ansamblul activității dirigintelui îl ocupa ora de diriginție, care prin funcțiile și
caracterul ei organizat si sistematic, ii permite dirigintelui un contact mai consistent si o urmarire
periodica a progreselor obtinute de colectivul clasei. Prin continutul orelor de dirigentie, prin
metodica acestora si prin legatura lor cu restul activitatilor defasurate de diriginte, acesta poate tine
un permanent contact cu clasa. Ora de dirigentie poate avea un continut variat, care sa acopere in
linii generale aproape toate sarcinile educatiei (morale, intelectuale, estetice, orientare profesionala
etc.).
Activitatea de colaborare intra in sarcina oricarui diriginte. Familia trebuie sa-si asume rolul de
colaborator activ al scolii. Alaturi de scoala ea exercita cea mai mare influienta asupra copilului.

Tehnica: Diagrama reconstrucţiei proprii a unui text

Sarcină: Folosind suportul informațional 3. Parteneriatul educațional școala-familie, diriginte-părinți reconstruiţi
propriul text pedagogic aferent cu conţinutul ştiinţific necesar învăţătorului în practica educaţională.