ALCĂTUIREA

ALCĂ
SCOARȚȚEI
SCOAR
TERESTRE
Elemente
chimice

Minerale

ROCI

Corpuri
geologice
Elemente
- atmofile: H, C, O, N, Cl, I – atmosferă, hidrosferă,
biosferă
- litofile: Li, Na, Mg, Al, Si, Ti, Ca – scoarță,
litosfera inferioară (=manta litosferică)
- calcofile: S, P, Cr, Mn, Cu, Fe, As, Ag – litosferă,
manta
- siderofile: Fe, Ni, Co, Ge – nucleu extern + intern
MINERALE
”Un mineral este un element sau compus chimic ce apare în mod normal în stare
cristalină și s-a format ca urmare a unor procese geologice" (Nickel, E. H.,
1995).

"Mineralele sunt substanțe anorganice ce apar în mod natural, având compoziție

chimică și proprietăți fizice bine definite și predictibile" (O'Donoghue, 1990).

”Un mineral este un solid omogen, anorganic, ce se formează în mod natural, cu

o compoziție chimică bine definită și un aranjament spațial ordonat al atomilor
componenți" (Mason et al., 1968).

GENEZA
- Evaporarea soluțiilor supraconcentrate (halit, gips)
- Reacții chimice (de alterare, de ex. limonit)
- Consolidarea magmelor (feldspați, piroxeni)
- Răcirea bruscă a unor vapori (sublimare; sulf)
- Cristalizare în stare solidă (granați, epidot)
 IN GENERAL – SOLID; STARE CRISTALINĂ; ANORGANIC

Halit (‘sare’)
Aranjament spațial ordonat al particulelor constituente (atomi, ioni sau
grupări ionice, molecule), în celule reticulare care prezintă diferite tipuri și
grade de simetrie (de translație, de rotire, de oglindire), alcătuind în final o
rețea tridimensională regulată ce reflectă simetria celulelor de bază
Combinațiile diverse dintre diferitele simetrii posible generează 32 de clase
diferite de simetrie, care pot fi grupate în 7 sisteme de simetrie majore,
fundamentale = sisteme cristalografice sau sisteme de cristalizare
Excepții – minerale nesolide (mercur nativ)
– minerale neorganice (mineraloide: chihlimbar)
– minerale care se află în stare de agregare amorfă, fără o
organizare spațială riguroasă a componentelor (mineraloide – succinit, sau
chiar unele minerale propriu-zise – opal)
Sisteme de cristalizare
 PROPRIETĂȚI MACROSCOPICE
Proprietăți care pot fi observate cu ochiul liber, sau cel mult cu un
instrumentar relativ rudimentar, în condiții de teren/afloriment și
/sau de laborator
STARE FIZICĂ – solidă (excepții!!!); stare cristalină - așezare
spațială ordonată, în rețele 3D, a atomilor care alcătuiesc mineralul;
mai rar stare amorfă sau vitroasă – dispunere haotică a atomilor

PROPRIETĂȚI MORFOLOGICE– legate de aspectul exterior al

mineralelor: habitus, tracht, concreșteri, macle

PROPRIETĂȚI MECANICE– legate de coeziunea mineralelor:

duritate, spărtură, clivaj
PROPRIETĂȚI OPTICE– legate de aspectul vizual al mineralelor,
comportamentul la interacțiunea cu lumina: culoare, urmă, luciu,
transparență
PROPRIETĂȚI SPECIALE: magnetism, fluorescență, gust, miros,
senzație la pipăit, reacții la diferite substanțe, solubilitate

RESTUL INFOMAȚIILOR –
LA LUCRĂRILE PRACTICE
 Sistemul de clasificare Strunz
I Elemente native
I/A – Compusi metalici, carbide, nitride, fosfide si silicide: Au, Ag, Pt, Cu
I/B - Semimetale si nemetale: S, C (diamant, grafit)

II Sulfuri si sulfosaruri: importante minereuri

- blenda (ZnS), galena (PbS), pirita (FeS2), calcopirita (CuFeS2)
III Halogenuri:
- halit (NaCl), silvina (KCl), fluorina (CaF2)
IV Oxizi şi hidroxizi:
- magnetit (Fe3O4), hematit (Fe2O3), corindon (Al2O3), rutil (TiO2)
V Saruri oxigenate:
V.1. Nitraţi, carbonati şi borati
- calcit (CaCO3), aragonit (), siderit (FeCO3), dolomit (CaMg(CO3)2)
V.2. Sulfati, cromati, molibdati si wolframati
- baritina (BaSO4), anhidrit (CaSO4),gips (CaSO4.nH2O)
V.3. Fosfati, arseniati si vanadati
- apatit (Ca5(PO4)3F)
V.4. Silicati: extrem de importanți, răspândiți; SiO4
- olivină, granați, piroxeni, amfiboli, caolinit, talc, muscovit,
biotit [ KMg3(Si3AlSiO10)(OH)2 ], cuarț, calcedonie, opal, feldspați potasici (microclin,
ortoză), feldspați plagioclazi (albit, andezin), feldspatoizi, zeoliți

RESTUL INFOMAȚIILOR – LA LUCRĂRILE PRACTICE

 PROCESE
SI ROCI
MAGMATICE
Mase de topituri de silicați, formate în interiorul Pământului – MAGME; locul de
generare = rezervor magmatic
Procese magmatice – în funcție de adâncime
- procese plutonice (de adâncime)
- procese vulcanice (de suprafață)
 Procese plutonice
Succesiunea proceselor:
[Link] magmei
[Link] în loc a corpurilor magmatice
[Link]țierea magmatică
[Link] magmei
[Link] postmagmatice

MAGMA – sistem mineral eterogen, stabil la temperaturi de peste 650oC, alcătuit din
A - fază lichidă: topitură de silicați de Al, Ca, Mg, Fe, Na, K; componentul
principal: silice (SiO2; cantitatea/proporția acesteia  definește ACIDITATEA magmei)
B - fază solidă: cristale, fragmente de roci (xenolite)
C - fază gazoasă: H2O, H2S, CO2
Magme (în funcție de ACIDITATE):
- acide: > 63% SiO2
- intermediare (neutre): 52-63% SiO2
- bazice: <52% SiO2
- ultrabazice: < 48% SiO2
Sub 30% SiO2
- carbonatice
- sulfurice
- oxidice
 1. Formarea magmei

Undele seismice – > magma nu alcătuiește o pătură continuă; se

formează doar punctiform, în zone unde se întrunesc condițiile
pentru topirea parțială/totală a unor roci pre-existente – proces
numit ANATEXIE
ANATEXIA este produsă de, și controlată
de, presiune, apă și TEMPERATURĂ

- 1. Dezintegrarea radioactivă, energii

tectonice, căldura generată de mase
fierbinți în ascensiune – în interiorul
crustei (continentale) (magme acide)
- 2. Afundarea prin subducție, eliberarea
apei din rocile hidratate ale plăcii subduse
3 - duce la scăderea punctului de topire a
1
materialului din mantaua superioară a
2 plăcii superioare (magme neutre)
- 3. Ascensiunea (prin curenți de convecție
sau panașe de manta) a materialului
fierbinte, de origine astenosferică, urmată
de topire prin de-presionare (magme
bazice-ultrabazice)
2. Punerea în loc a corpurilor magmatice
Ascensiunea magmelor este ajutată de:
-Scăderea densității prin topire și dilatare, tendință de ridicare
-Temperatura mai ridicată (aceasta contribuie și la lărgirea căilor de
ascensiune prin topirea rocilor acoperitoare)
-Apariția unor zone de expansiune, detensionate, care ușurează
ascensiunea
-Presiunea fazei gazoase (mai importantă în etapa vulcanică)
2. Punerea în loc a corpurilor magmatice

In timpul ascensiunii, magmele se pot consolida în interiorul

litosferei, generând corpuri intrusive

A = camera magmatică (batolit); B = dyke; C =

lacolit; D = pegmatit; E = sill
3. Diferențierea magmatică
Dintr-o magmă inițial omogenă se formează succesiv mai
multe tipuri de roci magmatice, prin DIFERENȚIERE
MAGMATICĂ. Procese de diferențiere:
- licuație (dezamestecul unei magme inițial
omogene, odată cu scăderea temperaturii)
- cristalizare fracționată: diagrama Bowens –
ordinea de cristalizare a mineralelor; acumularea
mineralelor mai grele (bogate în Fe, Mg) pe fundul camerei
magmatice
- asimilarea rocilor înconjurătoare prin topire

1: cristalizarea olivinei;
2: cristalizarea olivinei și
piroxenilor;
3: cristalizarea piroxenilor și a
feldspaților plagioclazi;
4: cristalizarea feldspaților
plagioclazi

In bază - cumulate
4. Consolidarea magmelor
Consolidarea magmelor se produce prin scăderea temperaturii și trecerea
către o fază solidă = fază cristalină și/sau fază vitroasă.
STRUCTURA rocilor magmatice este determinată de adâncimea de
consolidare:
- holocristalină - faneritică
- pegmatitică - afanitică
- hipocristalină
- vitroasă
- porfirică cu roșu – prezente la roci plutonice
 5. Procese post-magmatice
Generate de fluidele și elementele volatile rămase după consolidarea
magmei.
- Procese PNEUMATOLITICE (700-373 OC – punctul critic al apei)
- Procese HIDROTERMALE (sub 373 OC)
Fluidele circulă prin fisurile și faliile înconjurătoare  filoane
Deseori, materialele depuse în etapa post-magmatică conțin acumulări
importante de substanțe metalifere – zăcăminte de minereuri
 Procese vulcanice
Succesiunea proceselor:
1. Ascensiunea magmelor
2. Erupții vulcanice
3. Fenomene post-vulcanice
LAVA = magma ajunsă la suprafață
Lave:
- acide: > 63% SiO2 - lave vâscoase, mai reci
- intermediare (neutre): 52-63% SiO2
- bazice: <52% SiO2 – lave fluidale, fierbinți
 1. Ascensiunea magmelor

Ascensiunea este controlată de:

- Diferența de densitate – dilatare

termică și presiunea gazelor – tendință
ascensională
- Presiunea gazelor – scăderea presiunii
și temperaturii – disocierea gazelor
(explozie)
- Presiunea orientată – transmisă de pe
urma acțiunii forțelor tectonice
 2. Tipuri de erupții

Depind de vâscozitatea, conținutul de gaze, temperatura lavelor

- Lave acide – erupții explozive
- Lave bazice – erupții liniștite
2. Prevederea erupțiilor vulcanice

- Studiul modului de manifestare a vulcanilor (fenomene

precursorii există mai ales la vulcanii cu lave bazaltice)
- Emanații de gaze; creșterea cantității de gaze, schimbarea
compoziției chimice (H2S, S/Cl)
- Urmărirea variațiilor de temperatură – în cazul rezervoarelor
apropiate de suprafață (în sol, apă) – sateliți Landsat
- studiul microseismelor - seismometre
- modificări ale topografiei (tiltimetre – înclinarea; GPS)
 3. Fenomene post-vulcanice
Activitatea vulcanică este succedată de manifestări diverse –
fenomene post-vulcanice. Produse gazoase, lichide sau solide
Produse gazoase:
- fumarole: emanații de gaze (fum; diferă în funcție de temperatură,
compoziție chimică) - uscate: 1000-374oC, cu conținut H, Cl, S, O, CH4, N
- acide: 374-270oC, cloruri de Na, K, Fe, sulfați de Na,
Ca, K
- alcaline: 270-200oC, NH4Cl
-solfatare: gaze bogate în sulf și vapori de H2O; 200-40oC; generează
depozite de sulf solid
- mofete: emanații de CO2, la temperaturi normale
Produse lichide:
- gheizere: izvoare termale cu erupții intermitente (încălzite în
adâncime la peste 110oC)
- borvizuri: izvoare minerale bicarbonatate
Produse solide: acumulări de sulf
 ROCI MAGMATICE
Impărțite în funcție de compoziție chimică, structură și mod de formare

RESTUL INFOMAȚIILOR – LA LUCRĂRILE PRACTICE

Structura – depinde de adâncimea de
consolidare
Gradul de cristalizare
- holocristalină
- hipocristalină
- vitroasă
Dimensiunea absolută a cristalelor
- faneritică (>0.2 mm)
- afanitică (<0.2 mm)
Compoziție (aciditate) - ultrabazice
- bazice
- intermediare
- acide
ROCI PLUTONICE
ROCI VULCANICE
 ROCI PIROCLASTICE

Lave scoriacee

Tuf vulcanic Brecie vulcanică

 PROCESE
ȘI ROCI
METAMOR--
METAMOR
FICE
Transformarea în stare solidă a rocilor preexistente (= protolit) în tipuri noi de roci
(= metamorfit), pentru a se adapta la condițiile noi de presiune, temperatură,
chimism - metamorfism
Mecanismele metamorfismului
- schimbarea structurii petrografice : rearanjarea cristalelor,
modificarea formei și/sau dimensiunii acestora
(RECRISTALIZARE)
calcar -------> marmură
- schimbarea compoziției mineralogice : nu implică modificarea
chimismului global al protolitului, doar formarea de noi minerale
prin recombinarea elementelor deja existente (METAMORFISM
IZOCHIMIC)
marnă -------> amfibolit
- schimbarea compoziției chimice : implică modificarea
chimismului global al protolitului (METASOMATOZĂ)
calcar -------> skarn
 Factorii metamorfismului – modificarea condiț
condițiilor
din mediul înconjură
nconjurător
- TEMPERATURA : datorată gradientului geotermic
datorată intruziunilor magmatice
- PRESIUNEA : presiune litostatică
presiune orientată (stress)
- SOLUȚIILE : introducerea unor elemente/minerale noi prin
intermediul soluțiilor care circulă în roci
Tipuri de metamorfism – în funcț
funcție de factorii care ac
acțționează
ionează
- M. termo- baric: plit, T  blasteză
termo-baric
- M. blasto-cinematic: plit, por, T  șistozitate
blasto-cinematic
cinematic: por  milonitizare
- M. cinematic
metasomatic soluții  mineralogeneză
- M. metasomatic:
Intensitatea metamorfismului – gradul de metamorfism

- TEMPERATURA : variază între 1000-200oC (sub 200oC –

diageneză; peste 1000oC – anatexie)
- scăzut : 200-450oC - filite, ardezii
- mediu : 450-650oC – șisturi verzi
- înalt : 650-900oC – amfibolite, gneise
- foarte înalt : 900-1000oC – ultrametamorfite
- PRESIUNEA : 1 – 10 kbari (10.000 atmosfere - 0-35 k m)
- scăzută : 0 – 2-3 kbari – filite
- medie : 3-5 kbari – amfibolite
- înaltă : > 5 kbari – gneise, granito-gneise
Facies metamorfic
 Facies Minerale definitorii Temperatură (°C) Presiune (kbar)

Diopsid, biotit,
Corneene 250-700 <2
andaluzit

Șisturi verzi Clorit, epidot, albit 300-400 <6

Hornblendă,
Amfibolitic granat, biotit, 550-650 <10
sillimanit

Granat, plagioclaz,
Granulitic 650-1200 variabil
kyanit, sillimanit

Glaucofan,
lawsonit,
Șisturi albastre 200-400 6+
pumpellyit, jadeit,
clorit
Jadeit, granat,
Eclogitic 500-700 ¬10
kyanit
 Grade de metamorfism

Metamorfism - prograd: de la presiune și temperatură scăzută la una ridicată

- retrograd: de la presiune și temperatur- ridicata la una scăzută
Tipuri și condiții de metamorfism
 METAMORFISM DINAMIC

De-a lungul zonelor de falii; falii transformante  milonite, brecii de falie

 METAMORFISM DE CONTACT

In jurul intruziunilor / corpurilor de roci magmatice  corneene

 METAMORFISM HIDROTERMAL
Generat de fluidele eliberate de magme; important în zonele de expansiune
(dorsale medii oceanice) sau de subducție (arcuri vulcanice)  skarne
 METAMORFISM REGIONAL
Produs prin modificări de presiune și temperatură; foarte important în
zonele de subducție si mai ales în cele de coliziune continentală
 Clasificarea rocilor metamorfice

RESTUL INFOMATIILOR – LA LUCRARILE PRACTICE

 corneană

milonit
ardezie
cuarțit

filit
gneiss marmură
micașist
 PROCESE
ȘI ROCI
SEDIMENTARE

Totalitatea rocilor formate în condiții exogene - adică la suprafața scoarței sau la

adâncimi relativ mici.
Interacțiune dintre geosferele interioare și cele exterioare (atmosferă, hidrosferă,
biosferă)
Procese majore cu rol litogenetic ce acționează în domeniul exogen
1. Alterare chimică
2. Dezagregare, transport și sedimentare (depunere) în bazine de
sedimentare
3. Precipitare chimică din soluții supraconcentrate
4. Activitatea organismelor
 ALTERARE CHIMICĂ
CHIMICĂ – R. REZIDUALE
REZIDUALE
Minerale devenite instabile în noile condiții – transformări mineralogice

Rezultatul – acumularea de minerale rezistente la alterare și insolubile

(cuarț, oxizi de Fe și Al, minerale argiloase)
Soluri fosile, laterite, bauxită
 DEZAGREGARE – TRANSPORT – ACUMULARE
R. DETRITICE
Dezagregare: cicluri de îngheț-dezgheț (crioclastie)
cicluri diurne de modificare a temperaturii
(termoclastie)
umflarea sării (haloclastie)
acțiunea rădăcinilor plantelor (fitoclastie)
eroziune, abraziune, coraziune

Transport – agent de transport: apă, aer, gheață, gravitație

DEZAGREGARE – TRANSPORT – ACUMULARE
R. DETRITICE

Roci neconsolidate (sedimente) – bolovăniș, pietriș, nisip, praf, mâl

Roci consolidate – brecie, conglomerat, gresie, silt, argilă

PRECIPITARE CHIMICĂ
CHIMICĂ DIN SOLUȚ
SOLUȚII – R. AUTIGENE
Soluții bicarbonatate reci: stalagmite, stalactite, tuf calcaros, travertin
Soluții fierbinți (geysere): geyserit
Lacuri continentale: gips, sare
Lagune: dolomit, gips, sare, săruri delicvescente
Bazine marine puțin adânci: calcare, dolomite, calcare oolitice, gipsuri
Bazine marine adânci: calcare, silicolite (roci silicioase)
FORMATE PRIN ACTIVITATEA ORGANISMELOR
- R. ORGANOGENE
Bioacumulate: - falună, lumașel, cretă, radiolarit, diatomit, calcar
bioacumulat, cărbune

Bioconstruite: - calcare recifale

Bioacretate: - stromatolite
 Clasificarea rocilor sedimentare

RESTUL INFOMAȚIILOR – LA LUCRĂRILE PRACTICE

Circuitul rocilor în natură
natură