Sindromul de muschi piriform

Dr. Andreea Romila

Sindromul de muschi piriform consta in compresia nervului sciatic la nivelul muschiul piriform,
ceea ce poate determina simptome precum durere cu caracter de arsura si amorteala cu iradiere pe
membrul inferior de partea afectata, pe fata posterioara a coapsei si pe fata laterala a gambei si
piciorului. Simptomatologia poate duce la o confuzie cu diagnosticul de hernie de disc, de aceea este
necesara o evaluare clinica de catre medic si eventual investigatii specifice (RMN, EMG). La aproximativ
15% dintre persoane, nervul sciatic trece prin grosimea muschiul piriform, mai frecvent la femei, iar in
acest caz o simpla retractura sau contractura a muschiului poate determina simptomatologia. Alta cauza
de aparitie a acestui sindrom este traumatismul direct la nivelul fesei.

Alte cauze ale iritatiei nervului sciatic la nivelul soldului si coapsei pot fi:

• bursita ischiatica (inflamatia “spatiului” dintre tuberozitatea ischiatica si muschiul fesier

mare) – apare daca stam asezati pe scaun perioade indelungate sau dupa folosirea
indelungata a bicicletei
• probleme la nivelul muschilor ischiogambieri
• luxatia posterioara a soldului

Este foarte important ca diagnosticul diferential cu hernia de disc sa fie facut corect, deoarece o
parte din exercitiile de stretching (cum ar fi flexia trunchiului si a soldului) sunt contraindicate in
discopatii. De cele mai multe ori, daca sursa durerii sciatice este la nivelul discului intervertebral, atunci
durerea lombara este si ea prezenta si se va exacerba la flexia anterioara a trunchiului (aplecarea
inainte), la tuse, la efort fizic prelungit. In cazul sindromului de piriform, pacientul acuza o durere
resimtita profund la nivelul fesei, fara durere lombara, cu sau fara iradiere pe fata posterioara a coapsei,
fata laterala a gambei si piciorului. In cazurile cu durere severa, veti avea tendinta sa mentineti in timpul
mersului genunchiul usor indoit si piciorul rotat spre exterior. Durerea se reproduce la rotaxia externa
activa cu rezistenta si la rotatia interna pasiva a soldului, din pozitia intins cu fata in jos, soldul in pozitie
neutra cu genunchiul intins sau indoit. Ridicarea membului inferior cu genunchiul extins, activ sau pasiv,
din pozitia culcat pe spate poate de asemenea reproduce simptomele. Durerea se intensifica daca
mentineti mai mult timp pozitia sezut cu soldul flectat, addus (de exemplu picior peste picior) si in
rotatie interna.

O durere severa cauzata de sindromul de piriform va poate afecta activitatea de zi cu zi pentru

2-3 saptamani sau chiar mai mult. In stadiul acut, primele 5 zile, se recomanda repaus si medicatie
antialgica, decontracturanta si antiinflamatoare. Ulterior, puteti incepe sa faceti exercitii de stretching
atat cat va permit articulatiile pana la declansarea durerii, inclusiv pentru zona lombara si
ischiogambieri ( doar daca diagnosticul de discopatie a fost exclus ! ).

• Din decubit dorsal (intins pe spate), cu membrele inferioare extinse, ridicati membrul
inferior la 90 de grade cu genunchiul intins (stretching ischiogambieri), ajutandu-va de
 maini pentru a intinde musculatura din ce in ce mai mult, putin cate putin; exersati
pentru ambele membre inferioare
• Din decubit dorsal (intins pe spate), cu membrele inferioare extinse, ridicati umerii si
capul de pe sol concomitent cu membrul inferior cu genunchiul flectat, tragand cu
mainile coapsa cat mai aproape de piept (stretching fesieri)
• Din decubit dorsal, ambele membre inferioare cu genunchii flectati; se sprijina glezna
membrului inferior afectat pe genunchiul opus si se ridica de pe sol membrul inferior
opus aducand altfel spre piept si membrul inferior afectat (stretching fesieri); capul si
umerii raman pe sol
• Din ortostatism, ridicati membrul inferior cu genunchiul extins la 90 de grade fata de
trunchi si puneti piciorul pe o masa situata la o inaltime corespunzatoare (astfel incat sa
ramaneti cu membul inferior in unghi de 90 de grade fata de trunchi); mentineti pozitia
cat mai mult
• Din pozitia asezat pe scaun, incercati sa aduceti membrul inferior afectat cu glezna pe
genunchiul opus (genunchiul este indoit)
• Din pozitia asezat pe sol cu membrele inferioare intinse, spatele drept, flectati membrul
inferior afectat aducand talpa pe sol in dreptul celuilalt genunchi pe partea exterioara a
acestuia, in timp ce rasuciti trunchiul spre partea afectata pana ajunge paralel si lipit de
membrul inferior flectat; spijiniti palmele pe sol si mentineti cat mai mult; apoi
schimbati (stretching piriform)

Ulterior puteti incepe exercitiile de tonifiere pentru muschiul piriform ( 4 seturi a cate 10,
apoi 15 repetari/zi ).

• Din pozitia asezat pe scaun, prindeti un saculet de nisip pe glezna (se gasesc la
magazinele de articole sportive); membrul inferior cu genunchiul flectat la 90 de
grade se ridica spre interior pana cand glezna intersecteaza gamba opusa (rotatie
externa a soldului cu rezistenta aplicata)
• Din decubit ventral (culcat cu fata in jos), ridicati un membru inferior cu genunchiul
extins; apoi lucrati si cu celalalt membru inferior
• Din pozitia de patrupedie (sprijin pe maini si pe genunchi), ridicati in lateral
membrul inferior, mentinand genunchiul flectat; apoi lucrati si cu celalalt membru
inferior
• Din decubit lateral (culcat pe o parte), cu membrele inferioare cu genunchii in
extensie, ridicati membrul inferior de deasupra cat puteti de sus si coborati-l inapoi

Daca v-ati obisnuit déjà cu mersul antalgic (cu genunchiul usor flectat), este necesar sa faceti
un efort constient la inceput pentru a va corecta schema de mers. Exersati mersul in oglinda
pana devine din nou simetric. In acest sens ajuta si stretchingul muschilor ischiogambieri, care
se pot scurta si mai mult in perioada simptomatica.

Inainte de a va relua activitatea obisnuita, ideal ar fi sa puteti executa toate exercitiile fara
durere. In anumite cazuri, reluarea activitatii prea devreme poate duce la cronicizarea
 simptomatologiei. Cel mai bun tratament este preventia, prin asigurarea unui program de
kinetoterapie care promoveaza si mentine flexibilitatea articulatiilor.

Programul de kinetoterapie poate continua la domiciliu cu urmatoarele exercitii, dupa ce ati

depasit faza acuta (4 seturi a cate 10-15 repetitii zilnic):

• Din decubit lateral cu capul culcat pe antebrat, membrul inferior de deasupra cu

genunchiul flectat si talpa pe sol, membrul inferior de dedesubt cu genunchiul extins
se ridica si se coboara; se poate adauga ulterior un saculet de nisip pe glezna
(tonifierea adductorilor)
• Din decubit lateral cu sprijin al trunchiului pe antebrat si capul ridicat, ambele
membre inferioare sunt intinse; se ridica membrul inferior de deasupra si se
coboara; se poate adauga ulterior un saculet de nisip pe glezna (tonifierea
abductorilor)
• Din pozitia asezat pe scaun, prindeti un saculet de nisip pe glezna; membrul inferior
cu genunchiul flectat la 90 de grade se ridica spre exterior, coapsa ramanand pe
scaun (se ridica doar gamba si piciorul) – tonifierea rotatorilor interni
• Din pozitia asezat pe scaun, se poate face tonifierea ischiogambierilor prin
izometrie (contractie musculara “pe loc”), daca va asezati un obstacol in spatele
genunchiului si a gambei, in care sa impingeti cateva secunde fara a deplasa piciorul
• Din pozitia asezat pe scaun, ridicati gamba pana cand membrul inferior este
complet extins, cu saculet de nisip atasat pe glezna (tonifierea cvadricepului)

Electroterapia de joasa, medie si inalta frecventa, termoterapia localizata, laserterapia, sunt de

mare ajutor in orice stadiu al afectiunii (acut -> cronic), in combinatie cu un program de kinetoterapie
adaptat nevoilor pacientului si executat corect si pe o perioada de timp suficienta.