Mottoul "Fabula e o instrucţiune deghizată sub alegoria unei acţiuni"

reflectă ideea că fabulele, deși par a fi simple povești cu animale în roluri umane, au la bază
învățăminte și lecții morale. Acestea sunt prezentate sub forma unei acțiuni sau întâmplări,
având personaje antropomorfizate care reprezintă diverse trăsături umane.

Grigore Alexandrescu, poet important al secolului al XIX-lea privește realitatea timpului

sau cu atenție observând și criticând în fabulele sale defecte ale oamenilor dar și ale societății
timpului

Fabula "Boul și Vițelul" este o creație care utilizează versuri pentru a prezenta o scurtă
întâmplare cu protagoniști animale. Ca operă epică, fabula redă indirect sentimentele
autorului, exprimând dispreț și dezaprobare față de lumea timpului său prin intermediul
acțiunii, personajelor și naratorului. Acțiunea fabulei este simplă, urmărind un singur fir
narativ, fiind liniară și concisă, sugerând un subiect epic. Intriga constă în momentul în care
un bou obișnuit dobândește o poziție socială importantă. Vițelul, rudă apropiată a boului,
încearcă zadarnic să stabilească legături cu unchiul său bogat, dar este respins de sluga
stăpânului pe diverse motive. Intensitatea acțiunii atinge punctul culminant atunci când bouul,
trecând pe lângă vițel, îl ignoră. Vițelul, perseverent, revine la casa boului a doua zi. În
deznodământ, boul, indignat de îndrăzneala vițelului, poruncește să fie aruncat pe scări pentru
că nu are astfel de rude. Timpul și spațiul nu sunt precis determinate, iar expresia "in zilele
noastre" sugerează o lume contemporană poetului și cititorului. Personajele sunt animaliere și
participă la acțiune având rolul unor măști sub care se întrezăresc trăsături și caractere umane.
Personificarea este folosită pentru a crea aceste personaje. Relația dintre bou și vițel este
sugerată în titlu, indicând diferențele sociale dintre personaje. Boul este portretizat moral ca
un om insensibil, norocos, comun, superficial, parvenit, îngâmfat și trufaș. Vițelul, în schimb,
reprezintă omul modest, sărac, naiv, inocent, încrezător, optimist, răbdător și
[Link]ă fabulă ilustrează ideea de a nu subestima forțele proprii și a fi mulțumitor
cu ceea ce avem. Boul, încercând să imite săriturile unui vițel, își neglijează capacitățile
naturale și sfârșește prin a-și accidenta coarnele. Lecția este clară: este important să-ți cunoști
limitele și să-ți apreciezi propriile calități.

Lupul [Link]ă fabulă aduce în prim-plan critica moralizatoare. Lupul,

prezentându-se ca un moralist, este ironizat de către ceilalți animale care îl privesc ca pe un
ipocrit. Lupul, pe vremea când era împăratul animalelor sălbatice, a aflat că dregătorii lui
asupresc rău poporul și fac multe nedreptăți. I-a chemat pe toți și le-a făcut morală, le-a vorbit
așa cum auzise el un preot de țară predicând. Le-a spus că nu le stă bine să-i asuprească pe
oameni, mai ales că sunt plătiți pentru slujbele lor, ba mai primesc și în plus pe la sărbători.
Le-a spus să se teamă de judecata lui Dumnezeu, să nu își încarce sufletul cu păcate și să ia
exemplu de la el. La sfârșit, lupul moralist, care purta o manta din piei de oaie, i-a întrebat
dacă s-au hotărât să își schimbe purtarea. Atunci, vulpoiul cel șiret l-a întrebat cu mult
respect, dar și cu subînțeles, de unde și-a cumpărat materialul pentru manta.
Morala: cei din conducere sunt la fel ca și conducătorul lor suprem.

Alexandru Donici a avut un deosebit spirit de observație, criticând în fabulele sale, pe

exemplul unor animale, moravurile proaste în societatea umană. În creația sa sunt populare
fabulele: Antereul lui Arvinte, Musca la arat, Racul, broasca și știuca, Doi cîini ș.a.

Fabula "Doi câini" satirizează diferențierea claselor sociale în perioada de viață a

scriitorului, astfel dulăul reflectă clasa muncitoare și țăranii iar cățelul Juju - aristocrația.
Conversația dintre cei doi câini poate fi considerată o alegorie pentru conflictele celor două
stări- nedreptatea și diferențierea nivelului de trai. Juju, tipul nobilului duce o viață ușoară
fiind favorizat de boier- drept un lingușitor,superficial și leneș. Totuși dulăul este nevoit să
suporte ploaie, foame, ger și munci grele supunându-se boierului. Morala fabulei constă în
înțelegerea situației sociale- cei favorizați în soarta lor duc o viață mai ușoară prin munca
minimă, iar restul rămân cu faptele mai grele.
Deci, fabula îi atribuie persoanelor lingușitoare, care duc o viață confortabilă fără să depună
efort, în timp ce oamenii harnici muncesc asiduu pentru a-și asigura un viitor prosper.
Imaginea acestor indivizi lingușitori este reprezentată de cățelușul Juju, unde autorul
desenează un portret al acestuia ca fiind un parazit și un lingău.

Greierul și Furnica În această fabulă, furnica este prezentată drept o creatură harnică și
responsabilă, care muncește din greu pentru a-și pregăti hrana pentru iarnă. Ea adună în grabă
și cu perseverență hrana, având în vedere viitorul și planificând în avans. În contrast, greierul
este descris ca fiind nepăsător, petrecându-și timpul cântând și distrându-se, fără a-și face griji
pentru viitor.
Când iarna vine, furnica este bine pregătită, având suficientă hrană stocată pentru a
supraviețui. În schimb, greierul se confruntă cu foamea și regretul că nu a muncit în timpul
verii pentru a se asigura că va avea ce să mănânce în timpul iernii.
Această fabulă are o morala clară, și anume că munca asiduă, responsabilitatea și planificarea
sunt virtuți importante care aduc beneficii pe termen lung. De asemenea, se subliniază
consecințele negative ale lenevirii și nepăsării.

În concluzie, atât fabulele lui Alexandrescu, cât și cele ale lui Donici, reprezintă lecții
morale sub forma unor povești accesibile. Aceste fabule, prin intermediul animalelor
antropomorfizate și a acțiunilor lor, oferă învățăminte despre natura umană și încurajează
reflexia asupra valorilor și comportamentelor morale. Astfel, mottoul "Fabula e o instrucţiune
deghizată sub alegoria unei acţiuni" găsește rezonanță în bogăția învățămintelor transmise de
aceste opere literare.