VARIANTA 1
Subiectul 1: Nevoile umane, resursele economice și bunurile economice
1. Cunoaștere (3 puncte)
o Definiții:
Nevoi umane: Totalitatea dorințelor și cerințelor indispensabile pentru
supraviețuirea și dezvoltarea omului, clasificate în nevoi primare (hrană, adăpost)
și secundare (educație, recunoaștere socială).
Resurse economice: Elementele utilizate în producerea bunurilor și serviciilor,
incluzând resurse naturale, capitalul tehnic, forța de muncă și antreprenoriatul.
Bunuri economice: Produse sau servicii limitate, utile și transferabile, create
pentru a satisface nevoile umane.
2. Aplicare (5 puncte)
o Ierarhizare a nevoilor (piramida lui Maslow):
Nevoia de hrană: Nevoi primare.
Nevoia de a avea adăpost: Nevoi primare (siguranță).
Nevoia de a avea prieteni: Nevoi sociale și de apartenență.
Stima de sine: Nevoi de recunoaștere socială.
Nevoia de a deține un post de conducere: Nevoi de autorealizare.
3. Integrare (7 puncte)
o Legea rarității resurselor:
Legea afirmă că resursele economice sunt finite, iar nevoile umane sunt nelimitate. În
lumea contemporană, acest principiu se reflectă în:
Dezvoltarea energiei regenerabile pentru a combate epuizarea resurselor naturale.
Necesitatea unor politici economice care să prioritizeze alocarea eficientă și
sustenabilă a resurselor.
Apariția economiei circulare pentru a reduce risipa.
Subiectul 2: Teoria comportamentului producătorului
1. Cunoaștere (3 puncte)
o Funcția de producție: Relația matematică între factorii de producție utilizați (muncă,
capital) și cantitatea totală de bunuri produse: Q=f(L,K)Q = f(L, K)Q=f(L,K).
o Legea randamentelor neproporționale: Adăugarea unui factor de producție (de
exemplu, muncă) la o cantitate constantă a celorlalți factori va duce inițial la creșteri mari
ale producției, dar ulterior randamentul marginal va scădea.
2. Aplicare (5 puncte)
o Date:
Salariați inițiali: 120
Producție inițială: 12000 buc.
Salariați suplimentari: 20
Producție suplimentară: 3000 buc.
o Calcul:
Productivitatea medie a muncii:
Pm=Producția totala˘Numa˘r total de salariați=12000+3000120+20=150
buc./[Link] = \frac{\text{Producția totală}}{\text{Număr total de salariați}}
= \frac{12000 + 3000}{120 + 20} = 150 \,
\text{buc./salariat}.Pm=Numa˘r total de salariațiProducția totala˘
=120+2012000+3000=150buc./salariat.
Productivitatea marginală a muncii:
Pmg=Producția suplimentara˘Salariați suplimentari=300020=150
buc./[Link] = \frac{\text{Producția suplimentară}}{\text{Salariați
suplimentari}} = \frac{3000}{20} = 150 \,
\text{buc./salariat}.Pmg=Salariați suplimentariProducția suplimentara˘=203000
=150buc./salariat.
3. Integrare (7 puncte)
o Semnificația combinării factorilor de producție:
O combinație eficientă a factorilor (muncă, capital, antreprenoriat) asigură:
Creșterea productivității totale prin maximizarea eficienței fiecărui factor.
Adaptarea la schimbările de pe piață, cum ar fi variațiile cererii.
Optimizarea costurilor, ceea ce permite alocarea resurselor economisite către alte
investiții sau inovații.
VARIANTA 2
Subiectul 1: Agenții economici
1.1 Definiție și clasificarea agenților economici
Definiție: Agenții economici sunt persoanele fizice sau juridice care participă la
activitățile economice de producere, distribuție și consum al bunurilor și serviciilor.
Clasificare:
1. Consumatori: Achiziționează bunuri și servicii pentru satisfacerea nevoilor.
2. Producători: Realizează bunuri și servicii pentru vânzare.
3. Guvernul: Reglementează și intervine în economie.
4. Intermediari: Facilitează schimburile comerciale.
1.2 Valoarea de adevăr
Agenții economici sunt doar consumatori → Fals
Producătorii oferă bunuri și servicii → Adevărat
Guvernul nu intervine în economia de piață → Fals
Intermediarii sunt parte a pieței → Adevărat
Consumatorii sunt pasivi → Fals
Toți agenții economici interacționează → Adevărat
1.3 Argumentare pentru Republica Moldova
În Republica Moldova, interacțiunea agenților economici este esențială pentru dezvoltarea
economică. Producătorii generează locuri de muncă, consumatorii stimulează cererea, iar
guvernul reglementează piața pentru echitate și eficiență.
Subiectul 2: Mecanismele de piață
2.1 Definiție și factori ai pieței
Definiție: Piața este spațiul (real sau virtual) unde se întâlnesc cererea și oferta pentru a
realiza tranzacții economice.
Factori:
1. Cererea și oferta.
2. Prețul bunurilor și serviciilor.
3. Gradul de concurență.
4. Intervenția statului.
2.2 Problema funcției cererii și ofertei
Funcție cerere: Qd=600−4PQ_d = 600 - 4PQd=600−4P
Funcție ofertă: Qs=12PQ_s = 12PQs=12P
Rezolvare:
Qd=QsQ_d = Q_sQd=Qs
600−4P=12P⇒600=16P⇒P=37.5600 - 4P = 12P \Rightarrow 600 = 16P \Rightarrow P =
37.5600−4P=12P⇒600=16P⇒P=37.5
Cantitatea de echilibru: Q=12P=12⋅37.5=450Q = 12P = 12 \cdot 37.5 =
450Q=12P=12⋅37.5=450.
2.3 Rolul prețului
Prețul joacă un rol central în economie, deoarece:
Echilibrează cererea și oferta.
Ghidează deciziile producătorilor și consumatorilor.
Distribuie resursele economice în mod eficient.
VARIANTA 3
Subiectul 1: Sisteme economice
1.1 Definiție și formele sistemelor economice
Definiție: Sistemul economic reprezintă ansamblul relațiilor și proceselor economice
organizate într-un mod specific pentru a asigura producerea, distribuirea și consumul
bunurilor și serviciilor.
Forme principale:
1. Sistemul de economie naturală - economia de subzistență, bazată pe producția
pentru autoconsum.
2. Sistemul de economie de piață - bazat pe liberă concurență, cerere și ofertă.
3. Sistemul centralizat (planificat) - resursele și producția sunt controlate de stat.
4. Sistemul mixt - combinarea elementelor economiei de piață și centralizate.
1.2 Valoarea de adevăr
Pământul reprezintă principalul factor de producție → Adevărat
Fără combinatul cu meșteșugul casnic → Adevărat
Specializarea agenților economici → Adevărat
Ramura principală în economia naturală → Adevărat
Tranzacțiile unilaterale și bilaterale → Adevărat
Independența agenților economici → Adevărat
1.3 Argumentare pentru Republica Moldova
Republica Moldova a ales implementarea modelului social de piață pentru că acesta îmbină
avantajele economiei de piață (eficiență economică, competiție) cu intervenția statului pentru
reducerea inegalităților sociale, asigurarea echității și protejarea categoriilor vulnerabile.
Subiectul 2: Piața și mecanismele
2.1 Definiție și factori ai cererii
Definiție: Cererea reprezintă cantitatea de bunuri și servicii pe care consumatorii sunt
dispuși să o achiziționeze la un anumit preț, într-o perioadă dată.
Factori: Prețul bunului, venitul consumatorilor, prețurile bunurilor substitut și
complementare, preferințele consumatorilor.
2.2 Problema funcției cererii și ofertei
Funcție cerere: Qd=340−6PQ_d = 340 - 6PQd=340−6P
Funcție ofertă: Qs=10PQ_s = 10PQs=10P
Taxa = 3 unități
Rezolvare:
Substituim în ecuațiile cererii și ofertei pentru a găsi punctul de echilibru.
Qd=QsQ_d = Q_sQd=Qs
340−6P=10P⇒340=16P⇒P=21.25340 - 6P = 10P \Rightarrow 340 = 16P \Rightarrow P =
21.25340−6P=10P⇒340=16P⇒P=21.25
Cantitatea de echilibru: Q=10P=10⋅21.25=212.5Q = 10P = 10 \cdot 21.25 =
212.5Q=10P=10⋅21.25=212.5.
2.3 Importanța elasticității cererii
Elasticitatea cererii este esențială pentru ofertanți deoarece:
Determină reacția consumatorilor la modificările prețului.
Ajută la stabilirea strategiilor de preț.
Permite anticiparea veniturilor în urma unei ajustări de preț.
VARIANTA 4
Subiectul 1: Costuri și eficiență
1.1 Costurile de producție – definiție și clasificare
Definiție: Costurile de producție reprezintă totalitatea cheltuielilor suportate de
întreprinzători pentru obținerea și vânzarea bunurilor și serviciilor.
Clasificare:
1. Costuri fixe: Nu depind de volumul producției (ex. chirii, salariile
administrației).
2. Costuri variabile: Depind de volumul producției (ex. materii prime, energie).
3. Costuri totale: Suma costurilor fixe și variabile (CT = CF + CV).
4. Costuri medii: Costul per unitate de produs (CM = CT / Q).
5. Costuri marginale: Costul suplimentar pentru producerea unei unități
suplimentare.
1.2 Valoarea de adevăr
Costurile fixe depind de producție → Fals
Costurile variabile cresc odată cu producția → Adevărat
Costul marginal este suma costurilor fixe → Fals
Costul mediu se calculează prin împărțirea CT la Q → Adevărat
Optimizarea costurilor duce la eficiență → Adevărat
Costurile totale includ CF și CV → Adevărat
1.3 Argumentare pentru Republica Moldova
Reducerea costurilor de producție este crucială pentru companiile moldovenești deoarece:
Crește competitivitatea pe piețele externe.
Permite reducerea prețurilor finale pentru consumatori.
Contribuie la atragerea investițiilor străine.
Subiectul 2: Cerere și ofertă
2.1 Definiție și factori ai ofertei
Definiție: Oferta reprezintă cantitatea de bunuri și servicii pe care vânzătorii sunt dispuși
să o producă și să o vândă la un anumit preț, într-o perioadă dată.
Factori:
1. Prețul bunului.
2. Costurile de producție.
3. Tehnologia utilizată.
4. Prețul altor bunuri produse.
5. Așteptările producătorilor privind prețul.
2.2 Problema funcției cererii și ofertei
Funcție cerere: Qd=500−5PQ_d = 500 - 5PQd=500−5P
Funcție ofertă: Qs=15PQ_s = 15PQs=15P
Rezolvare:
Qd=QsQ_d = Q_sQd=Qs
500−5P=15P⇒500=20P⇒P=25500 - 5P = 15P \Rightarrow 500 = 20P \Rightarrow P =
25500−5P=15P⇒500=20P⇒P=25
Cantitatea de echilibru: Q=15P=15⋅25=375Q = 15P = 15 \cdot 25 =
375Q=15P=15⋅25=375.
2.3 Elasticitatea ofertei
Elasticitatea ofertei este importantă pentru producători deoarece:
Permite ajustarea rapidă la cererea pieței.
Îi ajută să evite pierderile cauzate de supraproducție sau subproducție.
O ofertă elastică asigură reacții rapide la modificările prețurilor.
VARIANTA 5.
Subiectul 1: Comportamentul întreprinderii pe piață cu concurență imperfectă
1.1 Cunoaștere (3 puncte) – Definiți condițiile unui monopol. Tipurile monopolurilor.
Condițiile unui monopol:
1. Unicitatea vânzătorului: Există o singură firmă care produce și vinde bunul respectiv.
2. Lipsa substituenților apropiați: Consumatorii nu pot găsi produse similare care să
înlocuiască bunul monopolistului.
3. Bariere la intrare: Obstacole de natură tehnologică, legală sau financiară împiedică
accesul altor firme pe piață.
Tipurile de monopoluri:
1. Monopol natural: Se formează în industrii unde costurile fixe sunt foarte mari, iar
concurența ar fi ineficientă (ex: rețele de utilități).
2. Monopol legal: Rezultă din reglementări guvernamentale (ex: brevete, licențe).
3. Monopol tehnologic: Compania deține o inovație sau un secret de producție unic.
4. Monopol pur: Există un singur producător pe piață.
1.2 Aplicare (5 puncte) – Determinați dacă firma obține profit sau pierderi.
Date:
Funcția costului total: TC=5Q2+2QTC = 5Q^2 + 2QTC=5Q2+2Q
Prețul de piață al bunului: P=12P = 12P=12 u.m.
Venit total: TR=P⋅QTR = P \cdot QTR=P⋅Q
Cost mediu total: ATC=TCQATC = \frac{TC}{Q}ATC=QTC
Pași:
1. Venitul total (TR):
TR=12QTR = 12QTR=12Q
2. Costul mediu total (ATC):
TC=5Q2+2QTC = 5Q^2 + 2QTC=5Q2+2Q
ATC=TCQ=5Q2+2QQ=5Q+2ATC = \frac{TC}{Q} = \frac{5Q^2 + 2Q}{Q} = 5Q +
2ATC=QTC=Q5Q2+2Q=5Q+2
3. Profitul mediu (PM):
PM=P−ATCPM = P - ATCPM=P−ATC
PM=12−(5Q+2)PM = 12 - (5Q + 2)PM=12−(5Q+2)
PM=10−5QPM = 10 - 5QPM=10−5Q
4. Condiția profitului/pierderii:
o Dacă PM>0PM > 0PM>0, profit.
o Dacă PM<0PM < 0PM<0, pierdere.
Pentru o cantitate mică, Q=1Q = 1Q=1:
PM=10−5⋅1=5PM = 10 - 5 \cdot 1 = 5PM=10−5⋅1=5 → Profit mediu = 5 u.m.
Concluzie: Firma obține profit la acest nivel al prețului, deoarece prețul depășește costurile
medii totale.
1.3 Integrare (7 puncte) – Analiza prețurilor administrate
În economia de piață liberă există mai multe categorii de prețuri:
Prețuri de echilibru: Determinate de cerere și ofertă.
Prețuri administrate: Stabilite de autoritățile statului sau reglementate.
Rolul prețurilor administrate:
1. Stabilizare economică: Mențin prețuri accesibile la utilități și produse esențiale.
2. Protecția consumatorilor: Previn speculațiile în piețele monopoliste.
3. Stimularea producției: Încurajează producătorii prin garantarea unor prețuri minime.
Stimulează folosirea eficientă a factorilor de producție?
În anumite cazuri, da, prin predictibilitate și investiții pe termen lung.
Totuși, pot duce la ineficiență dacă prețurile nu reflectă realitatea cererii și ofertei.
Subiectul 2: Întreprinderea în condițiile economiei de piață
2.1 Cunoaștere (3 puncte) – Definiți noțiunea de întreprindere. Tipuri de întreprinderi.
Noțiunea de întreprindere:
Întreprinderea este o organizație economică ce utilizează resurse pentru a produce bunuri sau
servicii în scopul obținerii unui profit.
Tipuri de întreprinderi:
1. După mărime: Microîntreprinderi, întreprinderi mici, medii și mari.
2. După forma de proprietate: Publice, private, mixte.
3. După domeniul de activitate: Industriale, comerciale, agricole, de servicii.
2.2 Aplicare (5 puncte) – Funcțiile întreprinderii
1. „Toyota” proiectează un model nou de SUV: Cercetare-dezvoltare
2. „Orange” angajează oameni în secția marketing și relații cu publicul: Resurse
umane / Marketing
3. „Bucuria” încheie un contract nou de vânzare a 500 kg de bomboane: Comercială
4. „Fidesco” negociază un credit de la Victoriabank: Financiară
5. „Mileștii Mici” fabrică Spumant pentru Revelionul 2021: Producție
2.3 Integrare (7 puncte) – Analiza funcțiilor întreprinderii
Rolul întreprinderii în economia de piață:
1. Management: Planifică și organizează activitățile pentru atingerea obiectivelor.
2. Producție: Asigură crearea efectivă a bunurilor și serviciilor.
3. Cercetare-dezvoltare: Inovează pentru a crește competitivitatea.
4. Marketing: Identifică cererea pieței și promovează produsele.
5. Financiară: Administrează resursele bănești.
Importanța coordonării funcțiilor:
O întreprindere funcționează eficient doar dacă fiecare funcție își aduce contribuția
optimă.
Lipsa de coordonare poate duce la ineficiență și pierderi economice.
Concluzie: O întreprindere bine organizată, care integrează toate funcțiile, asigură
competitivitate și dezvoltare pe termen lung.
VARIANTA 6:
Subiectul 1: Teoria comportamentului consumatorului
1.1 Cunoaștere (3 puncte)
Curbele de indiferență:
Curbele de indiferență reprezintă grafice care arată combinațiile de două bunuri pe care un
consumator le consideră echivalente în ceea ce privește utilitatea totală.
Trăsături ale curbelor de indiferență:
1. Descrescătoare – Au pantă negativă, deoarece pentru a obține mai mult dintr-un bun,
consumatorul renunță la o cantitate din celălalt bun.
2. Convexe față de origine – Reflectă scăderea utilității marginale.
3. Nu se intersectează – Fiecare curbă reprezintă un nivel diferit de utilitate.
4. Curbele superioare indică o utilitate mai mare.
Tipuri:
Curbe de indiferență normale (bunuri substituibile);
Curbe de indiferență perfecte (bunuri complet substituibile);
Curbe în formă de L (bunuri complementare perfecte).
1.2 Aplicare (5 puncte)
Datele problemei:
UmgA = 20 - A
UmgB = 18 - 2B
PA = PB = 2000 u.m.
Venitul disponibil = 10.000 u.m.
Pasul 1: Condiția pentru consumul optim:
UmgAPA=UmgBPB\frac{\text{UmgA}}{PA} = \frac{\text{UmgB}}{PB}PAUmgA=PBUmgB
Înlocuind:
20−A2000=18−2B2000\frac{20 - A}{2000} = \frac{18 - 2B}{2000}200020−A=200018−2B
Simplificăm:
20−A=18−2B20 - A = 18 - 2B20−A=18−2B
Rezolvăm pentru AAA:
A=2B+2(Relația dintre A și B)A = 2B + 2 \quad \text{(Relația dintre A și
B)}A=2B+2(Relația dintre A și B)
Pasul 2: Restricția bugetară:
PA⋅A+PB⋅B=Venitul ⟹ 2000A+2000B=10.000PA \cdot A + PB \cdot B = Venitul \implies
2000A + 2000B = 10.000PA⋅A+PB⋅B=Venitul⟹2000A+2000B=10.000
Simplificăm prin împărțirea la 2000:
A+B=5A + B = 5A+B=5
Pasul 3: Substituim A=2B+2A = 2B + 2A=2B+2 în ecuația bugetului:
(2B+2)+B=5(2B + 2) + B = 5(2B+2)+B=5 3B+2=5 ⟹ 3B=3 ⟹ B=13B + 2 = 5 \implies 3B =
3 \implies B = 13B+2=5⟹3B=3⟹B=1
Pasul 4: Determinăm AAA:
A=2B+2=2(1)+2=4A = 2B + 2 = 2(1) + 2 = 4A=2B+2=2(1)+2=4
Răspuns final:
Consumatorul va cumpăra 4 unități din bunul A și 1 unitate din bunul B.
1.3 Integrare (7 puncte)
De ce apa are un preț mai mic decât diamantele?
Fenomenul poate fi explicat prin paradoxul valorii sau paradoxul apă-diamant:
1. Utilitatea totală vs. utilitatea marginală – Apa are o utilitate totală extrem de mare,
fiind vitală pentru supraviețuire, dar are o utilitate marginală scăzută din cauza
abundenței. Diamantele, deși nu sunt necesare vieții, au o utilitate marginală mare
datorită rarității lor.
2. Legea cererii și ofertei – Oferta abundentă a apei determină un preț mic, în timp ce
oferta redusă de diamante generează un preț ridicat.
3. Prețul și valoarea percepută – Diamantele sunt percepute ca un simbol de statut și lux,
ceea ce sporește cererea lor în ciuda utilității limitate.
Subiectul 2: Concurența și formele ei
2.1 Cunoaștere (3 puncte)
Definiție:
Concurența reprezintă rivalitatea dintre agenții economici pentru atragerea consumatorilor și
obținerea unui avantaj economic.
Formele concurenței:
1. Concurență perfectă – Mulți vânzători și cumpărători, produs omogen.
2. Concurență monopolistică – Produse diferențiate, multe firme mici.
3. Oligopol – Câteva firme mari controlează piața.
4. Monopol – O singură firmă domină piața.
2.2 Aplicare (5 puncte)
Enunțuri și răspunsuri:
1. Oferta și cererea sunt omogene – Fals
2. Oferta este diferențiată – Adevărat
3. Cererea firmei reacționează la variațiile prețurilor și ale cantităților de bunuri create –
Adevărat
4. Firmele exercită un anumit control asupra prețurilor – Adevărat
5. Unele firme dispun de anumite avantaje legate de condițiile de producție – Adevărat
2.3 Integrare (7 puncte)
Concurență loială vs. neloială:
Concurență loială:
o Se bazează pe respectarea regulilor pieței.
o Companiile concurează prin calitate, prețuri, inovație și relații corecte cu
clienții.
Concurență neloială:
o Folosirea unor practici incorecte, precum publicitatea înșelătoare, dumpingul,
furtul de proprietate intelectuală sau sabotajul concurenței.
Protejarea concurenței în Republica Moldova:
Legislația Republicii Moldova (Legea Concurenței) urmărește:
1. Prevenirea abuzului de poziție dominantă;
2. Combaterea cartelurilor și a practicilor anticoncurențiale;
3. Protejarea întreprinderilor mici și mijlocii;
4. Asigurarea transparenței și respectării drepturilor consumatorilor.
Scop: Realizarea unei piețe echitabile, eficiente și inovatoare.