CAPITOLUL 12. UTILAJE PENTRU COMPACTAREA ROCILOR.
6. Maşini pentru compactarea pămînturilor.
6.1. Particularităţi ale procesului de compactare.
6.1.1. Generalităţi.
Terenul natural, precum şi materialele de construcţii folosite în umplutură, se
caracterizează printr-o anumită stare definită, în principal, de mătorii factori: umiditate,
porozitate, compactitate. Funcţie de valorile parametrilor ce definesc cei trei factori ai
pămînturilor, rezultă o anumită comportare a terenului la acţiunile exterioare prin solicitări
mecanice.
Deoarece pămîntul în stare naturală sau afinată prezintă rezistenţă redusă, căpătînd
deformaţii mari sub sarcină, se impune ca, după lucrările de săpare şi transport, pe
amplasamentul construcţiei, să se execute lucrări de compactare.
Compactarea este procesul fizico-mecanic prin care, sub influenţa acţiunii unui lucru
mecanic comunicat din exterior, se realizează întrepătrunderea prin aşezarea particulelor fazei
solide, cu implicaţii asupra reducerii fazei lichide şi gazoase din componenţa scheletului
mineral.
Rezultă că prin compactare se reduce volumul de goluri dintre particulele solide, se
măresc caracteristicile mecanice prin modulul de deformaţie şi rezistenţa la compresiune,
reducîndu-se permeabilitatea apei în stratul compactat.
Influenţa umidităţii. Gradul de compactare maxim se obţine la umiditate la care se
realizează o densitate aparentă a pămîntului în stare uscată maximă.
Această umiditate este considerată umiditate optimă de compactare.
Dacă umiditatea efectivă a pămîntului este mai mică decît umiditatea optimă, atunci se
va realiza o densitate aparentă mai redusă a stratului compactat.
În acest caz pentru a se obţine acelaşi grad de compactare ca şi în cazul corespunzător
umidităţii optime este necesară sporirea lucrului mecanic din exterior. În situaţia în care
umiditatea efectivă a pămîntului este mai mare decît valoarea optimă, atunci gradul de
compactare va fi mai mic decît cel corespunzător umidităţii optime, o parte din lucrul mecanic
comunicat din exterior consumîndu-se de către faza lichidă.
Conform efectelor exprimate anterior, se constată că o dată cu sporirea lucrului
mecanic de compactare se măreşte densitatea aparentă în stare uscată la o umiditate optimă
mai mică.
Influenţa granulozităţii pămîntului asupra densităţii aparente în stare uscată arată că,
pentru acelaşi lucru mecanic de compactare în cazul unor materiale cu granulozitate continuă
(pietrişuri nisipoase), se realizează un grad de compactare mai ridicat decît în cazul unor
materiale cu granulozitate discontinuă, restrînsă (nisipuri fine, argile grase).
Gradul de compactare reprezintă raportul dintre densitatea aparentă în stare uscată
efectivă a terenului şi densitatea de referinţă determinată prin metoda Proctor conform
prevederilor STAS 1913/13-73.
Pe lîngă principalii factori discutaţi se subliniază şi influenţa unor factori geotehnici
cum sînt: compresibilitatea, elasticitatea, frecarea internă, coeziunea, capacitatea de drenare.
Efectul acestora, examinat pentru fiecare în parte, nu este esenţial, însă prin acţiune
simultană se evidenţiază o influenţă semnificativă a parametrilor procesului de compactare
individualizînd fiecare material în parte.
Transmiterea lucrului mecanic din exterior materialului de compactat funcţie de natura
şi efectul dorit, se realizează prin acţiune statică şi dinamică.
Compactarea statică se realizează prin apăsarea de sus în jos de către greutatea proprie
a utilajului a straturilor materialului. Aceasta se obţine prin rularea (cilindrarea) cu ajutorul
unor utilaje autopropulsate sau tractate direct pe suprafeţele de compactat fără a se depăşi
grosimea de 15cm a stratului.
Compactarea dinamică se realizează într-un timp mai scurt prin efectul impactului,
vibraţiilor sau al frămîntării mecanice asupra stratului de material.
Prin impact se dezvoltă în interiorul materialului eforturi de compresiune şi forfecare
de scurtă durată care contribuie la reaşezarea fazei solide cu efecte importante la balast,
nisipuri prăfoase coezive şi argile prăfoase cu plasticitate ridicată.
Prin vibraţii asupra materialului se transmit unde de compresiune avînd pulsaţia
organului de compactare. În acest regim de compactare peste forţa statică de contact dintre
particulele fazei solide se suprapune forţa dinamică generată prin vibrare.
În acest caz forţa rezultantă de contact dintre particule este variabilă, modificînd în
mod corespunzător unghiul de frecare în sensul micşorării acestuia. Peste o acceleraţie a
vibraţiilor de 20 particulele de material se află într-o mişcare caracterizată prin existenţa
unei frecări cinetice interne cu rezistenţă de forfecare diminuată, proces în care se realizează
reaşezarea mai compactă a particulelor din faza solidă.
Prin frămîntare asupra stratului de compactat se realizează o mişcare continuă a
materialului, în urma căreia apa şi aerul sînt expulzate în exterior.
6.1.2. Compactarea pămînturilor nisipoase.
Compactarea pămînturilor nisipoase se realizează cu eficienţă maximă (productivitate
mare şi grad de compactare ridicat) prin folosirea utilajelor vibrante.
În procesul compactării prin vibrare se evidenţiază diminuarea rezistenţei la forfecare
prin reducerea coeficientului de frecare internă.
Astfel la pămînturi nisipoase(cu conţinut ridicat de nisip) se constată următoarele:
a) coeficientul de frecare internă scade o dată cu creşterea amplitudinii vibraţiilor;
b) coeficientul de frecare internă descreşte o dată cu creşterea pulsaţiei perturbatoare şi a
amplitudinii vibraţiilor;
c) influenţa directă a acceleraţiei vibraţiilor armonice prin intermediul raportului
;
d) reducerea coeficientului de frecare internă depinde atît de acceleraţia vibraţiilor prin
raportul , cît şi de frecvenţa acestora, unde au fost trasate familiile de curbe ca
urmare a experimentărilor pe un pămînt nisipos (nisip 80% şi granulozitate mijlocie 0,5 ...
1,0mm).
Influenţa umidităţii, vitezei de trecere, greutăţii utilajului, parametrilor de vibrare a
fost pusă în evidenţă la compactarea unor pămînturi nisipoase în două variante granulometrice
0/6,3mm şi 0/2,5mm. Trecerea peste straturile de compactat s-a efectuat cu utilaje de fabricaţie
diferită la parametrii sensibil apropiaţi de vibrare şi greutate, cu aceeaşi viteză de deplasare de
2km/h.
La aceste pămînturi nisipoase cu conţinut mic de fracţiune fină, se observă influenţa
nesemnificativă a umidităţii, în timp ce la nisipuri cu conţinut ridicat de fracţiune fină,
umiditatea este esenţială.
Influenţa vibraţiilor asupra stratului în adîncime este evidenţiată prin variaţia densităţii
aparente în stare uscată în adîncime funcţie de viteza de deplasarea utilajului cuprinsă între
1,7km/h şi 4,5km/h şi parametrii de vibrare caracterizaţi prin frecvenţa de 2000vibr/min, cu
forţa perturbatoare maximă de 2 x 22500daN şi amplitudinea de 1,5mm.
6.1.3. Compactarea pămînturilor argiloase.
În cazul pămînturilor argiloase umiditatea optimă constituie factorul determinant în
procesul de compactare, care trebuie corelat cu proprietăţile de permeabilitate.
Astfel, cînd indicele de consistenţă este sub valorile 0,5...0,8, compactarea devine
dificilă, uneori imposibil de efectuat. Rezultate bune la compactare au fost obţinute pentru
argile cu indicele de consistenţă cuprins între 1,0 şi 1,3.
Peste valoarea de 1,3 a indicelui de consistenţă, compactarea devine deosebit de
dificilă, fiind prea uscată.
Compactarea pămînturilor argiloase se efectuează prin presare şi frămîntare la care
uneori se mai adaugă şi efectul de vibrare. Trecerea peste strat se efectuează în ordine începînd
cu presarea, frămîntarea şi terminînd cu vibrarea.
Organele de lucru pentru compactare sînt rulouri metalice netede, pneuri sau rulouri
metalice cu crampoane cărora li se aplică şi un anumit regim de vibraţii.
Se subliniază că efectul de compactare prin acţiune dinamică este puternic evidenţiat
numai în cazul cînd pămîntul argilos are o umiditate efectivă mai mică sau egală cu umiditatea
optimă.
6.2. Maşini pentru compactarea statică prin rulare.
6.2.1. Influenţa formei şi ariei suprafeţei de contact
asupra efectului de compactare.
a. Suprafaţă circulară de contact plană şi rigidă. Prin trecerea prin rulare a unui corp cilindric
care exercită o forţă de apăsare asupra unui strat de pămînt se generează o tensiune verticală
care se poate determina cu ajutorul teoriei lui Boussinesq. Experimental s-a constatat că la
rulări repetate, pe acelaşi strat de pămînt, tensiunea verticală şi efectul în adîncime cresc cu
numărul de treceri.
Forţa de apăsare Q transmisă normal terenului de compactat raportată la aria suprafeţei
de contact A defineşte presiunea în pămînt p =Q/A, în vecinătatea plăcii, factor ce cuantifică
efectul de compactate statică.
Repartiţia presiunii de comprimare în pămînt pe adîncimea h este ilustrat în fig.6.1.
pentru cîteva situatii de încărcare a unei plăci circulare.
Pe baza rezultatelor experimentale şi a datelor din fig.6.1. se constată următoarele:
- valoarea presiunii transmise de placă se regăseşte numai în imediata apropiere a plăcii,
micşorîndu-se odată cu creşterea adîncimii stratului;
- mărirea ariei suprafeţei de contact la aceeaşi presiune duce la creşterea efectului de
compresiune în adîncime (fig.6.1., b);
- mărirea presiunii prin suplimentarea forţei de apăsare la aceeaşi arie a suprafeţei de contact
nu realizează un efect de compresiune eficient pe toată grosimea stratului (fig.6.1., c).
Din acest motiv utilizarea unor maşini cu încărcare mare pe rulourile de compactare
fără a fi corelată cu aria suprafeţei de contact poate duce la efecte economice şi tehnice neren-
tabile.
Fig.6.1. Distribuţia pe adîncime în pămînt
a efortului de compresiune sub
placa circulară rigidă.
b. Suprafaţă rectangulară de contact plană şi rigidă. Pe baza cercetărilor experimentale s-a
constatat că numai în cazul suprafeţelor circulare, plane şi rigide efectul de compresiune în
adîncime este determinat în mod direct de aria plăcii.
Pentru suprafeţele rectangulare rolul determinant revine laturii scurte a plăcii de
încercare. Astfel în fig.6.2. se prezintă trei cazuri comparative ale modului de repartiţie a
efortului de compresiune într-un strat de pămînt cu adîncimea h = 15cm.
Din analiza efectului de compresiune transmis pămîntului se constată următoarele:
- dintre cele două plăci de formă circulară(fig.6.2., a) şi pătrată(fig.6.2., b) de aceeaşi arie a
suprafeţei de contact încercate cu aceeaşi forţă Q, efectul de compresiune cel mai mare îl
generează placa pătrată;
- dintre cele două plăci rectangulare(fig.6.2., b şi fig.6.2., c) care au aceeaşi arie a suprafeţei de
contact, încărcate cu aceeaşi forţă de apăsare Q, prima fiind pătrată, iar a doua
dreptunghiulară, efectul de compresiune cel mai mare îl generează placa pătrată;
- dintre două suprafeţe pătrate de arii diferite încărcate cu aceeaşi forţă de apăsare Q (fig.6.2.,
b, d), efectul cel mai mare îl generează placa de dimensiuni mai mari deşi presiunea de
compresiune pe aceasta este mai mică.
Fig.6.2. Distribuţia pe adîncime în pămînt a efortului de
compresiune sub placa rectangulară rigidă.
Fig.6.3. Distribuţia pe adîncime în pămînt a
efortului
de compresiune sub placa biplană rigidă.
[Link]ţă de contact biplană rigidă. Elementul de încărcare a stratului de pămînt este
compus din două suprafeţe plane rectangulare ce formează între ele unghiul diedru .
Experimentările de laborator au fost efectuate în trei variante ale unghiului diedru = 90°,
= 120°, = 180° cu aceeaşi arie a suprafeţei de contact cu pămîntul la aceeaşi forţă de apăsare
(fig.6.3.).
Faţă de rezultatele experimentale reprezentate prin bulbul de presiune corespunzător
fiecărei variante constructive, se constată că eficienţa maximă se obţine în cazul unei suprafeţe
plane şi pătrate care are o adîncime de pătrundere mult mai mică decît în primele două cazuri.
Pe de altă parte, soluţiile constructive din fig.6.3. a, b scumpeşte în mod nejustificat produsul.
[Link]ţă cilindrică de apăsare. Organele de compactare prin rulare sînt de formă cilindrică
cu suprafaţa de rulare rigidă sau elastică.
Din această particularitate constructivă rezultă comportarea diferită la deplasarea pe
suprafaţa de rulare şi compactare cu implicaţii asupra calităţii acesteia.
La rulourile cilindrice rigide apăsarea se transmite prin intermediul unei suprafeţe
dreptunghiulare de contact, iar repartiţia presiunii în sol în sensul deplasării are drept efect
modificarea rezistenţei la înaintare şi a calităţii de planeitate a suprafeţei de rulare compactate.
Se menţionează faptul că la rulourile metalice tractate, valul de material care se
formează în faţă este mai mare decît la rulourile motoare.
Pentru a se evita formarea unor valuri de material, relativ mari, care duc la mărirea
rezistenţei de înaintare, precum şi la înfundarea ruloului în strat, au fost stabilite corelaţii între
încărcarea Q cu raza şi lăţimea ruloului.
La rulourile elastice apăsarea se transmite prin intermediul unei suprafeţe eliptice de
contact. Prin mărirea sarcinii de apăsare se măreşte suprafaţa de contact, la aceeaşi presiune,
deci efectul de compactare în adîncime poate fi mărit.
Se subliniază faptul că datorită rigidităţii mari şi stabilităţii formei pneurilor,
considerate drept consecinţe constructive de fabricaţie, mărirea sarcinii radiale de apăsare nu
duce la o mărire proporţională a ariei de contact cu stratul de compactat. Acest lucru
generează uneori presiuni de contact mult prea mari care împiedică înaintarea tehnologică în
frontul de lucru.
Deoarece producătorii de pneuri stabilesc dependenţa dintre sarcina radială, presiunea
din pneu şi aria de contact pentru fiecare tipodimensiune de pneu, rezultă că poate fi
determinată distribuţia efortului de compresiune în pămînt.
Din analiza distribuţiei tensiunii verticale de compresiune sub roată se constată
următoarele:
- pentru aceeaşi presiune la suprafaţa de contact, în material pe o adîncime mică sînt generate
tensiuni de compresiune relativ egale indiferent de sarcina pe roată;
- dublarea sarcinii radiale de apăsare implică mărirea efectului de compactare pe adîncime cu
circa 50%.
Datorită elasticităţii mult mai mari a pneurilor faţă de rulourile metalice, efectul de
formare a valurilor în sensul de înaintare este practic eliminat.
Se remarcă faptul că pneul în mişcare realizează pe lîngă apăsarea stratului şi un efect
de frămîntare pe direcţie longitudinală de deplasare şi transversală.
În cazul cînd se utilizează un tren de roţi cu pneuri, efectul de apăsare şi frămîntare se
realizează pe o suprafaţă mai mare.
6.2.2. Maşini de compactat cu rulouri metalice.
Din categoria maşinilor de compactat prin rulare avînd ca organ de compactare rulouri
metalice fac parte compactoarele tractate şi autopropulsate. Organul de lucru, adică
ruloul, poate fi neted(lis) sau cu proeminenţe(profilat).
[Link]. Construcţia compactoarelor tractate.
Compactoarele tractate sînt compuse dintr-un rulou prevăzut cu osii care se asamblează
pe un cadru metalic prin intermediul a două lagăre. Ruloul poate avea suprafaţa lisă sau cu
proeminenţe(fig.6.4.), funcţie de destinaţia lucrărilor de compactare.
Compactorul static cu crampoane este cel mai frecvent utilizat la pămînturile coezive şi
se caracterizează următoarele date tehnice: suprafaţa, numărul, forma, lungimea, dispunerea şi
modul de prindere a crampoanelor pe rulou, forţa de tractare, puterea tractorului.
Principalii parametri tehnologici la compactare sînt: grosimea optimă a stratului de
pămînt, numărul de treceri, lăţimea de compactare, gradul de acoperire şi productivitatea.
Fig.6.4. Compactor tractat Fig.6.5. Crampoane articulate din
cu acţiune statică. componenţa compactorului fabricat de firma
Albaret.
Forma crampoanelor este variată începînd cu cilindrul, trunchiul de con,
paralelipipedul, trunchiul de piramidă şi terminînd cu forme alungite, curbate şi neregulate ale
corpurilor geometrice anterioare.
Prinderea crampoanelor se realizează în două variante: crampoane articulate cu rotire
totală, crampoane fixe.
Din categoria rulourilor cu crampoane articulate se remarcă tipul de maşină fabricată
de firma Albaret cu crampoane articulate, al căror mod de lucru se prezintă în fig.6.5.
Cele mai utilizate sînt compactoarele cu crampoane fixate de rulou, eficienţa maximă
în compactare fiind confirmată de crampoanele de forma unui trunchi de piramidă alungit, cu
suprafaţa de contact netedă denumită „tamping" ca în fig.6.6.
Utilizarea crampoanelor tip „tamping" (fig.6.6.) este recomandată nu numai datorită
formei, dar şi unor avantaje tehnologice care apar ca deosebit de favorabile în procesul de
compactare cum sînt:
- diminuarea rezistenţei la rulare datorită înălţimii mult mai reduse decît la crampoanele
clasice tip „picior de oaie";
- viteza de lucru a compactorului este mult mai mare decît la soluţiile clasice, deoarece ieşirea
din pămînt a cramponului nu generează afînarea pămîntului;
- compactarea se produce prin presare, frămîntare şi impact;
- realizarea unui grad de acoperire ridicat, ceea ce implică un număr mai mic de treceri.
Fig.6.6. Crampon tip „tamping” fabricat
de firma Hyster:
1 - corp; 2 - vîrf;
3 - manta rulou.
[Link]. Construcţia compactoarelor autopropulsate.
Din categoria compactoarelor autopropulsate cu acţiune statică prin rulare se deosebesc
două tipuri constructive şi anume: cu rulouri netede şi rulouri cu crampoane.
Construcţia de principiu a unui compactor autopropulsat cu rulouri netede (lise) se
caracterizează prin existenţa a trei rulouri plasate astfel: unul în faţă de direcţie şi două în spate
motoare.
În fig.6.7. este prezentat un compactor autopropulsat tip R. 12.I. fabricat la I.M.
„Nicolina” Iaşi, compus în principal din următoarele subansamble: şasiul 1, motor 2, rulou faţă
3, rulou spate 4, curie de viteze 5, frînă 6, instalaţie de stropire 7, instalaţie electrică 8,
acoperiş 9, scarificator 10.
Acţionarea unor astfel de utilaje este mecanică sau hidrostatică, urmărindu-se
realizarea forţei de tracţiune necesară compactării pe teren afinat şi a modificării cît mai lente
a vitezei de lucru în scopul evitării formării valurilor în faţa rulourilor.
Construcţia compactoarelor autopropulsate cu rulouri cu crampoane se caracterizează
prin existenţa a două rulouri legate prin intermediul a două şasiuri articulate. Astfel în fig.6.8.
este prezentat un compactor cu crampoane „ tamping".
Acţionarea unei astfel de maşini este prezentată în fig.6.9.
Fig.6.7. Compactor autopropulsat cu rulouri netede tip R.12.I.
Fig.6.8. Compactor
autopropulsat cu rulouri
cu crampoane „tamping”
tip C450B (Hyster).
Fig.6.9. Acţionarea unui
compactor autopropulsat
cu două rulouri cu
crampoane.
6.2.3. Maşini de compactat cu pneuri.
Datorită faptului că la aceste maşini organul de lucru este pneul care se deformează o
dată cu stratul de pămînt, rezultă unele avantaje comparativ cu celelalte tipuri de maşini şi
anume:
- intrarea în strat de pămînt afînat deoarece deformaţia pneului este mică;
- la sfîrşitul compactării stratului de pămint deformaţia pneului este mare;
- compactează terenuri coezive şi cu conţinut ridicat de apă;
- se pot adapta bine la profilul şi nercgularităţile terenului.
Compactoarele tractate pe pneuri se compun dintr-un şasiu de construcţie
simplă cu posibilităţi de lestare şi un tren de roţi cu pneuri care au posibilitatea să urmărească
neregularităţile terenului(fig.6.10.). Fiecare roată este acţionată independent, dar toate se află
cu centrul dispus pe o axă comună.
Pentru a realiza suprafeţe de compactare cu boltă se utilizează compactoare cu pneuri
care au posibilitatea orientării şi distribuţiei sarcinii de apăsare în mod
corespunzător(fig.6.11.).
Fig.6.10. Schema unui compactor tractat pe
pneuri tip C11(Albaret).
Fig.6.11. Schema de orientare a pneurilor pe boltă.
Schema constructivă a unui compactor pe pneuri, cu două trenuri de roţi plasate pe
două axe distincte, cu posibilitate mare de lestare, este prezentată în fig.6.12., iar în fig.6.13.
este ilustrat modul de urmărire a neregularităţii terenului de către fiecare pneu.
Compactoarele autopropulsate pe pneuri, sînt cel mai frecvent utilizate la compactarea
terenurilor argiloase şi a structurilor rutiere.
Avantajele acestor maşini sînt evidenţiate prin:
- realizarea unui grad foarte ridicat de acoperire (de 100%) prin aşezarea decalată a pneurilor,
pe cele două osii;
- viteza de lucru este ridicată (de 20km/h) şi variabilă;
- compactarea se execută prin curse înainte-înapoi, fără întoarceri la capăt de pistă.
În fig.6.14. este prezentată schiţa compactoarelor CP 10 şi CP 12 de fabricaţie
românească, iar în fig.6.15. compactorul cu pneuri autopropulsat fabricat de firma Hyster.
Fig.6.12. Schema constructivă a unui Fig.6.13. Schema de urmărire
compactor tractat pe pneuri cu două a neregularităţii terenului de
trenuri de roţi ISO 71 (Albaret). către fiecare pneu.
Fig.6.14. Schema compactorului Fig.6.15. Schema
autopropulsat pe pneuri tip CP compactorului autopropulsat
de fabricaţie romînească. pe pneuri tip C550A (Hyster).