Dupa 100 de imprumuturi, merita si cartea asta o recenzie. Mary Beard are istoria romana in buzunar.
Scrie esentializat, uneori cu tenta comerciala, ceea ce face ca lectura sa devina atragatoare pentru
(aproape) toti cititorii. De asemenea, traducatorul in limba romana si-a facut treaba foarte bine.
Desi cartea abunda de planse, imagini, harti, ar fi foarte bine daca in prealabil ati fi vizitat Panteonul,
mausoleul lui Hadrian – actualul castel Sant` Angelo, Colosseumul; sa va fi plimbat pe via Sacra prin
Forumul roman si sa fi vizitat orasul Pompeii, distrus de Vezuviu in anul 70 d.C. Asta v-ar ajuta sa
patrundeti mai bine esenta cartii.
Mi-a atras atentia un pasaj din carte. Il voi reda, pentru cei care au ochi de citit si minte de cugetat:
„Cicero isi exprima desconsideratia fata de cei care-si castigau existenta muncind: „Banii pe care-i
primesti pentru ca-ti vinzi munca sunt vulgari si de neacceptat in viziunea unui om de onoare...pentru ca
salariile sunt efectiv ca niste catuse ale sclaviei”. Starea de dorit a calitatii de om era OTIUM (care
desemna nu atat „repausul”, cum se traduce de regula, ci starea de a tine sub control propriul timp al
existentei); „afacerile” de orice fel reprezentau opusul nedorit, NEGOTIUM (adica ne-otium)”.
Interpretarea pasajului de mai sus in termenii vietii noastre moderne ar fi: rupeti inlantuirea zilnica in
care traiti (metro – boulot – dodo, tradus liber din franceza „sculare – scarbiciu – somnic”), castigati-va
independenta financiara si deveniti stapanii timpului vostru in care sa realizati orice va face placere.
Abandonati tentatia construirii de vile P+3 etaje (ca deja P+2 e depasit de anul trecut, nu mai e la moda)
si a achizitiei de masini (evident BMW) pentru toti membrii familiei – asta nu v-ar face decat sa munciti si
mai mult pentru a castiga cu ce sa le achizitionati (si sa va astupati si creditele facute pe zeci de ani),
lucru care v-ar face si mai dependenti de locul de munca si implicit de bani, in detrimentul timpului
vostru propriu si a placerilor voastre.
Cred ca e de gandit...