Articolul 37.

Regulile privind descrierea bunurilor, lucrărilor şi serviciilor

(1) Specificațiile tehnice ale bunurilor, lucrărilor şi serviciilor solicitate de autoritatea contractantă vor
reprezenta o descriere exactă şi completă a obiectului achiziţiei, astfel încît fiecare cerinţă şi criteriu,
stabilite de autoritatea contractantă, să fie îndeplinite.

(2) Specificațiile tehnice pot descrie și caracteristici referitoare la procesul sau metoda specifică de
producție sau de execuție a lucrărilor, furnizare a bunurilor sau prestare a serviciilor solicitate sau la un
proces specific pentru o altă etapă a ciclului de viață al acestora chiar și în cazul în care astfel de factori
nu fac parte din substanța lor materială, cu condiția să aibă legătură cu obiectul contractului și să fie
proporționale cu valoarea și obiectivele acestuia.

(3) Specificațiile tehnice pot preciza totodată dacă este necesar transferul drepturilor de proprietate
intelectuală.

(4) Specificațiile tehnice ale obiectului achiziţiei trebuie să corespundă cerinţelor autorităţii contractante
privind calitatea, eficienţa, testarea, securitatea, dimensiunile, simbolurile, terminologia, ambalajul,
modul de transportare, marcarea, etichetarea, procesele şi metodele de producere, precum şi
procedeele de determinare a conformităţii lui cu cerinţele din documentația de atribuire.

(5) La redactarea specificațiilor tehnice, proiectelor, desenelor tehnice, schiţelor şi descrierilor,

autoritatea contractantă efectuează descrierea fizică a bunurilor, lucrărilor sau serviciilor solicitate doar
în cazurile în care nu este posibilă descrierea performanţelor şi/sau a cerinţelor funcţionale.

(6) Specificațiile tehnice nu vor face referinţă la o anumită marcă comercială sau la un anumit agent
economic, la un brevet, o schiţă sau un tip de bunuri, de lucrări şi de servicii, nu vor indica o origine
concretă, un producător sau un operator economic concret. În cazul în care nu există un mod suficient
de exact de expunere a cerinţelor faţă de achiziţie, iar o astfel de referinţă este inevitabilă,
caracteristicile vor include cuvintele „sau echivalentul”.

(7) Specificaţiile tehnice se vor baza pe standardele naționale și internaţionale, pe reglementările

tehnice şi normativele naţionale, după caz.

(8) Specificaţiile tehnice se definesc astfel încît să corespundă, atunci cînd este posibil,
necesităţilor/exigenţelor oricărui utilizator, inclusiv ale persoanelor cu dizabilităţi.

(9) Specificaţiile tehnice trebuie să permită oricărui ofertant accesul egal la procedura de atribuire şi nu
trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate de natură să restrîngă concurenţa
între operatorii economici.

(10) Fără a aduce atingere normelor tehnice obligatorii la nivel național, în măsura în care sînt
compatibile cu reglementările internaționale, specificațiile tehnice se formulează în unul din
următoarele moduri:

a) în termeni de performanță sau de cerințe funcționale, incluzînd caracteristici de mediu, cu condiția ca

parametrii să fie suficient de exacți pentru ca ofertanții să poată stabili obiectul contractului și pentru ca
autoritățile contractante să poată atribui contractul;

b) făcînd trimitere la specificații tehnice și, în ordinea preferinței, la standardele naționale care transpun
standarde europene, la evaluări tehnice naționale/europene, specificații tehnice comune, standarde
internaționale, alte sisteme de referință tehnice instituite de către organismele de standardizare
naționale/europene sau – în lipsa oricăror dintre acestea – la standarde naționale, la agremente tehnice
naționale sau specificații tehnice naționale referitoare la proiectarea, calcularea și execuția lucrărilor și
la utilizarea bunurilor; fiecare trimitere este însoțită de mențiunea „sau echivalent”;

c) în termeni de performanță sau de cerințe funcționale prevăzute la lit. a), făcînd trimitere la
specificațiile tehnice menționate la lit. b) ca mijloc de prezumție a conformității cu respectivele
performanțe sau cerințe funcționale;

d) făcînd trimitere la specificațiile tehnice menționate la lit. b) pentru unele caracteristici și făcînd
trimitere la performanțele sau cerințele funcționale menționate la lit. a) pentru alte caracteristici.

(11) În cazul în care o autoritate contractantă utilizează opțiunea prevăzută la alin. (10) lit. a) de a
formula specificațiile tehnice în termeni de performanță sau cerințe funcționale, aceasta nu respinge o
ofertă de bunuri, lucrări sau servicii conforme cu un standard național care transpune un standard
european, cu un agrement tehnic european, cu o specificație tehnică comună, cu un standard
internațional sau cu un sistem tehnic de referință elaborat de un organism european de standardizare,
dacă aceste specificații vizează performanțele sau cerințele funcționale pe care le-a impus autoritatea
respectivă.

(12) În cazul în care autoritatea contractantă defineşte specificaţiile tehnice din caietul de sarcini prin
precizarea performanţelor şi/sau cerinţelor funcţionale solicitate, nicio ofertă nu poate fi respinsă dacă
ofertantul demonstrează, prin orice mijloc adecvat, că bunurile, lucrările sau serviciile oferite asigură
îndeplinirea performanţelor sau cerinţelor funcţionale solicitate deoarece sînt conforme cu:

a) un standard naţional/european:

b) o omologare tehnică naţională/europeană;

c) o specificaţie tehnică comună;

d) un standard internaţional;

e) alte reglementări tehnice elaborate de organismele de standardizare europene.

(13) Un mijloc adecvat de a dovedi conformitatea cu specificaţiile tehnice solicitate îl poate reprezenta
dosarul tehnic al producătorului sau un raport de încercare/testare emis de un organism recunoscut,
cum ar fi, după caz, un laborator neutru de încercări şi calibrare sau un organism de certificare şi
inspecţie care asigură respectarea standardelor naţionale/europene aplicabile. Autoritatea contractantă
are obligaţia de a accepta certificate emise de organisme recunoscute în oricare dintre statele membre
ale Uniunii Europene.

(14) Autoritatea contractantă are dreptul de a impune în documentaţia de atribuire, în măsura în care
acestea sînt compatibile cu dreptul comunitar, condiţii speciale de îndeplinire a contractului, prin care se
urmăreşte obţinerea unor efecte de ordin social sau în legătură cu protecţia mediului şi promovarea
dezvoltării durabile.

(15) În cazul în care intenționează să achiziționeze bunuri, lucrări sau servicii cu anumite caracteristici de
mediu, sociale sau de altă natură, autoritatea contractantă are dreptul să solicite în specificațiile
tehnice, criteriile de atribuire sau condițiile de executare a contractului o etichetă specifică drept dovadă
că bunurile, lucrările sau serviciile corespund cerințelor solicitate, dacă sînt îndeplinite cumulativ
următoarele condiții:
a) cerințele de etichetare se referă numai la criterii care sînt legate de obiectul contractului și sînt
adecvate pentru a defini caracteristicile lucrărilor, bunurilor sau serviciilor care fac obiectul contractului;

b) cerințele de etichetare se bazează pe criterii nediscriminatorii și verificabile în mod obiectiv;

c) etichetele sînt create printr-o procedură deschisă și transparentă, în cadrul căreia au dreptul să
participe toate părțile interesate, inclusiv organisme guvernamentale, consumatori, parteneri sociali,
producători, distribuitori și organizații neguvernamentale;

d) etichetele sînt accesibile tuturor părților interesate;

e) cerințele de etichetare sînt stabilite de o parte terță asupra căreia operatorul economic care solicită
acordarea etichetei nu exercită o influență decisivă.

(16) În cazul în care nu impune ca bunurile, lucrările sau serviciile să îndeplinească toate cerințele de
etichetare, autoritatea contractantă precizează cerințele de etichetare la care se face trimitere.

(17) Autoritatea contractantă care impune o etichetă specifică acceptă toate etichetele care confirmă că
bunurile, lucrările sau serviciile îndeplinesc cerințe echivalente.

(18) În cazul în care operatorul economic demonstrează că, din motive care nu îi sînt imputabile, nu are
nicio posibilitate de a obține eticheta specifică indicată de autoritatea contractantă sau o etichetă
echivalentă în termenele stabilite, autoritatea contractantă acceptă și alte mijloace de probă adecvate,
care includ un dosar tehnic al fabricantului, cu condiția ca operatorul economic în cauză să demonstreze
că bunurile, lucrările sau serviciile pe care urmează să le furnizeze/ execute/presteze îndeplinesc
cerințele de etichetare specifice sau cerințele specifice indicate de autoritatea contractantă.

(19) În cazul în care o etichetă îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (15) lit. b)-e), dar stabilește și
cerințe care nu sînt legate de obiectul contractului, autoritatea contractantă nu solicită eticheta
respectivă, dar definește specificațiile tehnice prin referire la specificațiile detaliate ale etichetei
respective sau, dacă este necesar, la părțile acestora care sînt legate de obiectul contractului și sînt
adecvate pentru a defini caracteristicile obiectului contractului.