Articolul 21.
Publicitatea comparativă
(1) În ceea ce privește comparația, publicitatea comparativă este permisă în cazul în care sunt întrunite
cumulativ următoarele condiții:
a) nu este o publicitate înșelătoare în sensul noțiunii „publicitate înşelătoare”, definită la art. 3, și al
prevederilor art. 20;
b) nu constituie o practică comercială înșelătoare în conformitate cu art. 13 din Legea nr. 105/2003
privind protecția consumatorilor;
c) compară bunuri ori servicii care răspund acelorași necesități sau care sunt destinate acelorași scopuri;
d) compară în mod obiectiv una sau mai multe caracteristici esențiale, relevante, verificabile și
reprezentative ale bunurilor sau serviciilor, care pot include și prețul;
e) nu discreditează sau nu denigrează mărci, denumiri comerciale, alte semne distinctive, bunurile,
serviciile, activitățile sau situația unui concurent;
f) în cazul produselor cu denumire de origine sau cu indicație geografică, se referă în fiecare caz la
produse cu aceeași denumire;
g) nu profită în mod neloial de reputația unei mărci, unei denumiri comerciale sau a altor semne
distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor concurente;
h) nu prezintă bunurile sau serviciile ca imitații ori reproduceri ale bunurilor sau serviciilor purtând o
marcă ori o denumire comercială protejată;
i) nu creează confuzie între comercianți, între un comerciant și un concurent al acestuia sau între mărci,
denumiri comerciale, alte semne distinctive, între bunurile sau serviciile comerciantului și cele ale unui
concurent.
(2) Comparaţiile care se referă la o ofertă specială trebuie să indice, în mod clar şi neechivoc, data la
care încetează oferta sau, dacă este cazul, faptul că oferta specială se referă la stocul de bunuri sau
servicii disponibil, iar dacă oferta specială nu a început încă, data de începere a perioadei în care se
aplică prețul special sau alte condiții specifice.
(3) Publicitatea comparativă care nu întrunește cerințele prevăzute la alin. (1) și (2) este interzisă.
Articolul 22. Protecția minorilor în domeniul publicității
comerciale
Este interzisă publicitatea comercială care:
a) conţine elemente ce dăunează minorilor din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau psihic;
b) încurajează minorii să cumpere bunuri sau servicii profitând de lipsa de experienţă sau de credulitatea
acestora;
c) sugerează că posesia ori folosirea unui produs va oferi minorului un avantaj fizic ori social asupra
celorlalți copii de vârsta lui sau că lipsa acelui produs va avea un efect opus;
d) afectează relaţiile speciale care există între minori, pe de o parte, şi părinţi sau cadrele didactice, pe
de altă parte;
e) conține afirmații sau reprezentări care riscă să le cauzeze minorilor un prejudiciu de natură fizică,
psihologică sau morală ori să-i împingă spre situații sau activități care ar putea să le pună în pericol
sănătatea sau siguranța, ori să-i încurajeze să frecventeze persoane sau locuri periculoase ori
necunoscute;
f) prezintă, în mod nejustificat, minori în situaţii periculoase.
Articolul 23. Cerințe privind difuzarea publicității
comerciale
(1) Difuzorii de publicitate nu au dreptul să difuzeze publicitate comercială în următoarele cazuri:
a) publicitatea prezentată spre difuzare este în contradicție cu cerințele privind conținutul publicității,
prevăzute la art. 7 și 18;
b) lipsește un contract de difuzare a publicității încheiat în formă scrisă, cu excepția cazurilor prevăzute
la art. 19 alin. (1);
c) difuzarea publicității are ca efect încălcarea cerințelor legislației privind modul și/sau timpul de
difuzare a publicității comerciale.
(2) În perioada electorală este interzisă difuzarea publicității comerciale cu participarea unuia sau mai
multor subiecți ai publicității politice.
(3) Distribuitorii de publicitate și difuzorii de publicitate sunt obligaţi să păstreze materialul publicitar, în
original sau în copii, inclusiv modificările operate ulterior, pe parcursul unui an din ziua ultimei difuzări a
publicității comerciale.