Articolul 45.

Dispoziţiile generale
(1) Dispoziţiile generale ale actului normativ sînt prevederile care:
a) determină obiectul, scopul şi domeniul de aplicare;
b) orientează întreaga reglementare;
c) explică termeni (noțiuni) şi definesc concepte.
(2) În cazul actelor normative de importanță majoră şi al celor cu un
conţinut specific, dispoziţiile generale se expun, de regulă, sub formă de
principii.
Articolul 46. Dispoziţiile de conţinut
(1) Dispoziţiile de conţinut sînt reglementările în fond ale raporturilor
sociale care formează obiectul actului normativ.
(2) Dispoziţiile de conţinut stabilesc:
a) reguli;
b) drepturi şi obligaţii, precum şi modul de realizare a acestora;
c) consecinţele juridice ale nerespectării regulilor, drepturilor şi
obligaţiilor.
(3) Expunerea dispoziţiilor de conţinut este sistematizată într-o
succesiune logică, dispoziţiile de drept material precedîndu-le pe cele de
ordin procedural. Succesiunea logică se bazează pe o analiză juridică
temeinică, pe stabilirea naturii instituţiilor şi a relaţiilor dintre acestea.
Articolul 47. Dispoziţiile finale
(1) Dispoziţiile finale cuprind momentul intrării în vigoare şi măsurile
necesare punerii în aplicare a actului normativ.
(2) În dispoziţiile finale se includ reglementările privind obligaţia
autorităţilor responsabile de a executa actul normativ, de a întreprinde
măsurile şi de a realiza procedurile necesare executării. În cazul în care
pentru punerea în aplicare a actului normativ este necesară adoptarea sau
aprobarea unor norme de aplicare (metodologii, regulamente etc.) ori
constituirea unor organe sau instituţii, proiectele actelor normative
respective se prezintă spre adoptare, aprobare sau emitere nu mai tîrziu de
intrarea în vigoare a actului normativ de bază, dacă în actul normativ de
bază nu este prevăzut altfel.
(3) Pentru actele normative cu caracter temporar, în dispozițiile finale se
indică şi perioada de aplicare sau data de încetare a aplicării actului.
Articolul 48. Dispoziţiile tranzitorii
(1) Dispoziţiile tranzitorii ale actului normativ cuprind măsurile ce se
instituie cu privire la continuarea raporturilor juridice născute în temeiul
vechilor reglementări care urmează a fi abrogate sau înlocuite de noul act
normativ.
(2) Dispoziţiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată,
corelarea noilor reglementări cu cele ale actelor normative preexistente,
menţinerea temporară a unor situaţii juridice născute în temeiul vechilor
reglementări și, după caz, să asigure modificarea altor acte normative.
(3) În dispoziţiile tranzitorii se indică, după caz, perioada de tranziţie
necesară implementării dispoziţiilor actului normativ şi perioada necesară
pentru aducerea legislaţiei în conformitate cu noile norme juridice.
Articolul 49. Anexele
(1) Actul normativ poate cuprinde anexe, care sînt elemente constitutive
ale acestuia și care includ desene, exprimări cifrice, tabele, planuri sau altele
asemenea. Anexele pot include de asemenea reglementări care trebuie
aprobate de autoritatea publică competentă, precum statutele,
regulamentele, instrucţiunile, regulile, metodologiile sau alte norme cu
caracter predominant tehnic.
(2) Anexele sînt parte integrantă a actului normativ, au natura şi forţa
juridică ale acestuia.
(3) Anexa trebuie să aibă un temei-cadru în textul actului normativ şi să
se refere exclusiv la obiectul determinat prin norma de trimitere.
(4) Dacă un act normativ are mai multe anexe, acestea sînt însemnate
cu numere ordinare, exprimate prin cifre arabe, în ordinea în care au fost
enunțate în textul actului.
(5) Exprimările cifrice, tabelele, planurile şi altele asemenea, care sînt
incluse în anexe, pot fi urmate de explicaţii suplimentare, care se notează cu
indici numerici, în ordinea în care au fost enunţate în textul anexei.
Articolul 50. Atestarea autenticităţii actului normativ
(1) Actul normativ adoptat, aprobat sau emis se semnează, în modul
stabilit de legislaţie, de către persoana împuternicită din cadrul organului
emitent, se datează şi se numerotează, precum și se indică locul adoptării
acestuia.
(2) Actele normative, cu excepţia legilor, ordonanţelor şi hotărîrilor
Guvernului, pot fi semnate electronic de către persoana desemnată conform
legislaţiei.
(3) Data actelor normative ale Parlamentului este data adoptării
acestora. Numerele oficiale ale actelor normative se atribuie separat pentru
fiecare categorie de acte, începînd cu numărul „1” în fiecare an calendaristic.
În cazul în care actul normativ cu număr oficial nu a intrat în vigoare, actul
păstrează numărul respectiv, care nu poate fi atribuit în acelaşi an
calendaristic unui alt act normativ.
(4) Data actelor normative ale Guvernului este data adoptării acestora în
cadrul ședinței Guvernului. În conformitate cu prevederile art. 102 alin. (4)
din Constituţia Republicii Moldova şi Legii nr. 136/2017 cu privire la Guvern,
hotărîrile şi ordonanţele adoptate de Guvern se contrasemnează de miniştrii
care au obligaţia punerii acestora în aplicare.
(5) Data celorlalte acte normative este data la care acestea au fost
semnate de către persoanele împuternicite din cadrul autorităţilor publice şi
au fost înregistrate conform evidenţei interne a autorităţilor publice
respective.
Secţiunea a 2-a
Conţinutul actului normativ
Articolul 51. Articolul
(1) Elementul structural de bază al legilor şi al hotărîrilor Parlamentului,
al decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, al ordonanţelor Guvernului şi
al legilor locale ale autorităţii unităţii teritoriale autonome cu statutul juridic
special este articolul. Acesta are caracter unitar şi conţine una sau mai multe
norme cu raport direct între ele şi subordonate uneia şi aceleiaşi idei.
(2) Denumirea articolului cuprinde cuvîntul „articolul” și numărul de
ordine al acestuia, precum şi exprimă succint obiectul de reglementare, fără
a avea o semnificaţie proprie în conţinutul articolului.
(3) Articolele se ordonează consecutiv, după numere, exprimate, de
regulă, prin cifre arabe, începînd cu primul şi terminînd cu ultimul. Dacă actul
normativ conţine un singur articol, în loc de număr se utilizează sintagma
„Articol unic”.
(4) În legea de modificare și/sau abrogare a mai multor acte normative,
fiecărui act normativ i se consacră un articol însemnat cu un număr ordinar
exprimat prin cifre romane și urmat de punct. Diviziunile acestor articole se
însemnează cu numere ordinare, exprimate prin cifre arabe, urmate de
punct.
(5) Articolul poate fi divizat în alineate, constituite, de regulă, dintr-o
singură propoziţie sau frază, prin care se reglementează o dispoziţie
specifică ansamblului normelor articolului. Dacă dispoziţia alineatului nu
poate fi exprimată într-o singură propoziţie sau frază, pot fi utilizate mai
multe propoziţii sau fraze.
(6) Alineatele sînt însemnate succesiv cu numere ordinare, exprimate
prin cifre arabe, luate între paranteze rotunde. Alineatul poate fi divizat în
litere, care sînt însemnate succesiv cu litere latine mici, urmate de o
paranteză. În cazul unei structuri complexe a actului normativ, alineatul
poate fi divizat mai întîi în puncte însemnate cu numere ordinare, exprimate
prin cifre arabe, urmate de o paranteză. La rîndul lor, punctele pot fi divizate
în litere, însemnate succesiv cu litere latine mici, urmate de o paranteză.
(7) În caz de necesitate, literele pot avea diviziuni care fie sînt
însemnate succesiv cu numere ordinare, exprimate prin cifre arabe, urmate
de punct, sau exprimate prin cifre romane mici, luate între paranteze, fie sînt
precedate de liniuță și încep din rînd nou.
Articol 52. Punctul
(1) Punctul este elementul structural de bază al hotărîrilor Guvernului, al
actelor normative ale autorităţilor administrației publice centrale de
specialitate, ale autorităţilor publice autonome, ale autorităţilor unităţii
teritoriale autonome cu statut juridic special şi ale autorităţii administraţiei
publice locale.
(2) Punctele, de regulă, nu au denumire, sînt expuse fără utilizarea
cuvîntului „punct” şi se însemnează consecutiv cu numere ordinare,
exprimate prin cifre arabe, urmate de punct, începînd cu primul și terminînd
cu ultimul, de la începutul şi pînă la sfîrşitul actului normativ.
(3) Pentru interpretare corectă şi aplicare comodă, punctele pot fi
divizate în subpuncte sau alineate. Subpunctele sînt însemnate cu numere
ordinare, exprimate prin cifre arabe, urmate de o paranteză, şi se
evidenţiază printr-o uşoară retragere spre dreapta de la alinierea textului pe
verticală. Subpunctul poate conţine diviziuni însemnate succesiv, de regulă,
cu litere latine mici urmate de o paranteză. Dacă diviziunile punctului nu sînt
însemnate cu litere sau numere, alineatele se evidenţiază printr-o uşoară
retragere spre dreapta de la alinierea textului pe verticală.
Articolul 53. Gruparea elementelor structurale
ale actului normativ
(1) În funcţie de complexitatea actului normativ, elementele structurale
ale actului normativ pot fi grupate după cum urmează:
a) articolele și punctele – în secţiuni, însemnate succesiv cu numere
ordinare exprimate prin cifre arabe. În cazul unor acte normative complexe,
articolele și punctele pot fi grupate mai întîi în paragrafe și/sau subsecțiuni;
b) secţiunile – în capitole, însemnate succesiv cu numere ordinare
exprimate prin cifre romane;
c) capitolele – în titluri, însemnate succesiv cu numere ordinare
exprimate prin cifre romane;
d) în cazul actelor normative complexe, titlurile pot fi grupate în părţi
sau cărţi, însemnate succesiv cu numere ordinare scrise cu litere.
 (2) Paragrafele, subsecțiunile, secţiunile, capitolele, titlurile, părţile și
cărţile se denumesc prin exprimarea sintetică a reglementărilor pe care le
cuprind.
(3) Gradul de divizare mai mare se aplică după folosirea gradului de
divizare mai mic.
(4) Articolele, punctele, capitolele, titlurile, părţile și cărţile se
numerotează consecutiv de la începutul şi pînă la sfîrşitul actului normativ.
Numerotarea paragrafelor, subsecțiunilor și secţiunilor se efectuează în
succesiune, în limita structurii din care fac parte.