Capitolul VII
DESCALIFICAREA ȘI DEGREVAREA DEBITORULUI
Articolul 227. Tipurile descalificării
În cazul în care se constată că debitorul a contribuit din culpă sau din
neglijenţă la survenirea propriei insolvabilităţi, persoana culpabilă poate fi
privată, prin hotărîre a instanţei de insolvabilitate privind încetarea
procesului, de dreptul:
a) de a fi aleasă sau desemnată într-o funcţie publică sau de a continua
să deţină o astfel de funcţie;
b) de a activa în procese de insolvabilitate în calitate de administrator/
lichidator;
c) de a fi membru al unui organ de conducere ori de control într-o
societate comercială sau asociaţie de economii şi împrumut.
Articolul 228. Aplicarea descalificării
(1) Instanţa de insolvabilitate aplică descalificările conform art. 227 şi
în cazul în care o persoană a fost director, membru al comitetului de
conducere al unei societăţi comerciale ajunsă insolvabilă în perioada în care
exercită această funcţie sau într-o perioadă de 6 luni după încetarea
exercitării acestei funcţii.
(2) Perioada minimă de descalificare este de 12 luni, iar cea maximă
de 5 ani.
(3) Efectele descalificării încetează în mod automat la data expirării
perioadei de descalificare stabilită în hotărîrea de descalificare.
(4) Prevederile prezentului articol se aplică în modul corespunzător atît
faţă de cetăţenii Republicii Moldova, cît şi faţă de cetăţenii străini şi apatrizi
în funcţie de statutul lor juridic pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 229. Degrevarea debitorului
(1) După terminarea achitării cu creditorii în condițiile art. 43, debitorul
este degrevat de executarea ulterioară a creanţelor creditorilor, cu excepţia
celor prevăzute la alin. (2) al prezentului articol.
(2) Creanţele creditorilor de recuperare a pensiei alimentare, de
reparație a prejudiciilor cauzate sănătăţii, alte creanţe personale care nu au
fost înaintate, nu au fost satisfăcute ori au fost satisfăcute parţial în procesul
de insolvabilitate îşi păstrează valabilitatea şi după încetarea acestui proces
şi pot fi înaintate integral sau, respectiv, în partea nesatisfăcută.
(3) În cazul în care se constată că debitorul a tăinuit de executare sau
a remis ilegal anumite bunuri ale sale unor terţi, creditorul a cărui creanţă nu
a fost satisfăcută în procesul de insolvabilitate poate cere executarea ei din
contul acestor bunuri şi după încetarea procesului.
Capitolul VIII
UNELE PARTICULARITĂŢI ALE INSOLVABILITĂŢII
ÎN AGRICULTURĂ
Articolul 230. Valorificarea bunurilor întreprinderilor
agricole
(1) La vînzarea bunurilor imobile, destinate producerii şi/sau prelucrării
produselor agricole, care aparţin întreprinderii agricole împotriva căreia s-a
intentat proces de insolvabilitate în conformitate cu prezenta lege, de
dreptul de preemţiune beneficiază, în cazul egalităţii ofertelor de cumpărare
a acestor bunuri, unităţile agricole învecinate cu întreprinderea agricolă
insolvabilă.
(2) Vînzarea terenurilor cu destinaţie agricolă ale debitorului insolvabil
se efectuează în modul stabilit de legislaţia funciară.
Articolul 231. Considerarea caracterului sezonier
La intentarea procesului de insolvabilitate unei întreprinderi agricole,
precum şi pe parcursul procesului, instanţa de insolvabilitate şi
administratorul vor ţine cont de caracterul sezonier al producţiei agricole şi
de dependenţa acesteia de factorii naturali şi climatici, precum şi de
posibilitatea satisfacerii creanţelor creditorilor din contul veniturilor care pot
fi obţinute de întreprinderea agricolă pînă la şi după încheierea perioadei de
lucrări agricole.
Capitolul IX
PARTICULARITĂŢILE INSOLVABILITĂŢII
GOSPODĂRIEI ŢĂRĂNEŞTI (DE FERMIER)
Articolul 232. Particularităţile intentării procesului
de insolvabilitate gospodăriei ţărăneşti
(de fermier)
(1) Cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate
gospodăriei ţărăneşti (de fermier) poate fi înaintată de conducătorul
gospodăriei doar cu acordul scris al tuturor membrilor ei.
(2) Pe lîngă documentele prevăzute la art. 17, conducătorul
gospodăriei ţărăneşti (de fermier) anexează la cererea introductivă
documente privind:
a) componenţa şi valoarea patrimoniului gospodăriei;
b) componenţa şi valoarea bunurilor aflate în proprietatea membrilor
gospodăriei, precum şi sursele acestor bunuri;
c) mărimea veniturilor estimate pentru încheierea sezonului de lucrări
agricole.
(3) Documentele indicate la alin. (2) se anexează şi la referinţa privind
cererea introductivă a creditorilor.
Articolul 233. Iniţierea procedurii simplificate a falimentului
(1) În cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii introductive,
instanţa de insolvabilitate va emite o hotărîre de declarare a gospodăriei
ţărăneşti (de fermier) ca fiind insolvabilă şi îi va intenta procedura
simplificată a falimentului. Gospodăriei ţărănești (de fermier) nu i se aplică
procedura de observaţie.
(2) Prevederile art. 136 se aplică în modul corespunzător, cu excepţiile
stabilite de prezentul capitol.
Articolul 234. Masa debitoare în cazul insolvabilităţii
gospodăriei ţărăneşti (de fermier)
(1) În cazul intentării procedurii simplificate a falimentului gospodăriei
ţărăneşti (de fermier), masei debitoare i se atribuie bunurile aflate în
proprietate comună a membrilor gospodăriei, inclusiv plantaţiile, instalaţiile
de irigare, animalele productive şi de lucru, păsările, tehnica şi utilajele,
mijloacele de transport, şi alte bunuri, procurate pentru gospodărie din
mijloacele comune ale membrilor ei, dreptul de arendă a terenurilor şi alte
drepturi patrimoniale proprietate a debitorului, care pot fi evaluate în bani.
(2) Bunurile membrilor gospodăriei ţărăneşti (de fermier), precum și
bunurile din proprietate pentru care există probe că au fost procurate din
venituri ce nu sînt proprietate comună a membrilor gospodăriei nu se includ
sau, respectiv, se exclud din masa debitoare.
Articolul 235. Vînzarea patrimoniului gospodăriei
ţărăneşti (de fermier)
În cadrul procedurii simplificate a falimentului gospodăriei ţărăneşti (de
fermier), bunurile imobile din masa debitoare (inclusiv drepturile
patrimoniale privind aceste bunuri) pot fi vîndute în modul stabilit de
prezenta lege, cu condiţia de menţinere a destinaţiei lor.