Articolul 149.
Constatarea creanţelor stinse şi încetarea
procesului
(1) Odată cu expirarea termenului de 10 zile prevăzut pentru
distribuirea mijloacelor băneşti consemnate de ofertant pentru stingerea
creanţelor creditorilor, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul ori
ofertantul înaintează instanţei de insolvabilitate o cerere de constatare a
creanţelor stinse.
(2) La cererea indicată la alin. (1), ofertantul anexează documentele de
plată ce confirmă consemnarea bancară a mijloacelor băneşti în mărimea
indicată în încheierea judecătorească de acceptare, iar administratorul
insolvabilităţii/ lichidatorul va prezenta documentele de plată ce confirmă
stingerea creanţelor prin distribuirea sumelor băneşti în mărimea şi în
ordinea prevăzută în încheierea de acceptare emisă de instanţa de
insolvabilitate. La fel, la cererea administratorului insolvabilităţii/
lichidatorului se anexează documentele de plată ce confirmă transferul
soldului mijloacelor băneşti în depozitul notarului sau în contul „Mijloace
intrate temporar în dispoziția instanței de judecată”.
(3) După examinarea cererii de constatare a creanţelor stinse, instanţa
de insolvabilitate adoptă o încheiere prin care admite cererea în cazul în care
aceasta corespunde modului de stingere şi mărimii creanţelor stinse
prevăzute în încheierea de acceptare a ofertei de executare.
(4) În cazul în care creanţele creditorilor nu au fost satisfăcute în
mărime deplină sau au fost satisfăcute prin transferul soldului mijloacelor
băneşti în depozitul notarului într-un volum mai mic decît cel prevăzut prin
încheierea de acceptare a ofertei de executare, sau dacă au fost încălcate
termenele stabilite prin încheierea instanţei de insolvabilitate pentru
satisfacerea creanţelor, instanţa de insolvabilitate poate emite o încheiere de
refuz în constatarea creanţelor stinse. Sumele transferate în conturile
bancare speciale sau în depozitul notarului urmează a fi restituite
ofertantului în termen de 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a
încheierii instanţei de insolvabilitate privind refuzul de a constata creanţele
stinse.
(5) Consemnarea bancară sau notarială a mijloacelor băneşti în
cuantum mai mare decît cel prevăzut prin încheierea instanţei de
insolvabilitate de acceptare a ofertei de executare nu constituie temei de
refuz în constatarea stingerii creanţelor. Surplusul de bani urmează a fi
restituit ofertantului în termen de 10 zile lucrătoare de la data intrării în
vigoare a încheierii instanţei de insolvabilitate de constatare a creanţelor
stinse.
(6) Soldul mijloacelor băneşti rămas în urma distribuirii şi consemnat
de administratorul insolvabilităţii/lichidator prin depozitare la notar se
distribuie creditorilor de către notar în afara procedurii, în modul stabilit prin
încheierea instanţei de insolvabilitate şi în termenul prevăzut de legislaţia
civilă. La expirarea a 3 ani de la data la care a aflat sau trebuia să afle
informația despre consemnare, creditorul pierde dreptul de a prelua
mijloacele băneşti depozitate. În acest caz, ofertantul are dreptul să ceară
restituirea mijloacelor băneşti, chiar dacă a renunţat la acest drept.
(7) Prin satisfacerea creanţelor validate şi a creanţelor masei,
ofertantul nu ia locul creditorilor validaţi sau al creditorilor masei. Mijloacele
băneşti consemnate de către ofertant au statut de împrumut fără dobîndă
acordat debitorului pe un termen de un an, care curge de la data încetării
procedurii de insolvabilitate, procedurii falimentului sau procedurii de
restructurare. Prin acordul comun dintre ofertant şi reprezentantul
debitorului pot fi stabilite şi alte condiţii de obţinere a mijloacelor băneşti
pentru stingerea creanţelor.
(8) Odată cu stingerea deplină a creanţelor validate şi a creanţelor
masei, instanţa de insolvabilitate dispune încetarea procedurii de
insolvabilitate, procedurii falimentului sau a procedurii de restructurare, în
modul prevăzut de prezenta lege.
Secţiunea a 3-a
Distribuirea masei debitoare
Articolul 150. Executarea creanţelor creditorilor
(1) Executarea creanţelor creditorilor poate începe doar după şedinţa
de validare.
(2) La fiecare 3 luni, calculate de la data la care începe valorificarea
masei debitoare, administratorul/lichidatorul prezintă comitetului creditorilor
spre aprobare un raport asupra fondurilor obţinute din valorificare şi din
încasarea de creanţe şi un plan de distribuție între creditori. Raportul va
prevedea şi plata remuneraţiei sale şi a celorlalte cheltuieli aferente
procesului.
(3) Pentru motive temeinice, instanţa de insolvabilitate poate prelungi
cu cel mult o lună sau poate scurta termenul de prezentare a raportului şi a
planului de distribuție.
(4) Distribuția către creditori se face în funcţie de existenţa mijloacelor
în conturile de acumulare. Creditorii de rang inferior nu vor fi luaţi în
considerare la distribuțiile intermediare.
(5) Distribuția este efectuată de administratorul
insolvabilităţii/lichidator.
(6) Distribuția masei debitoare pe perioada derulării procedurii se
consideră ca intermediară, iar la încetarea procedurii, distribuția este finală.
La distribuția intermediară se vor lua în considerare pentru rezervare
următoarele sume:
a) proporţionale, datorate creanţelor contestate sau admise provizoriu;
b) proporţionale cu creanţele care nu au fost acoperite în întregime din
valorificarea bunurilor grevate cu garanţii;
c) proporţionale, datorate creditorilor ale căror creanţe sînt supuse
unei condiţii suspensive care nu s-a realizat încă;
d) proporţionale, datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la
purtător şi care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;
e) destinate să acopere cheltuielile viitoare ale masei.
(7) Creanţele exprimate în valută străină se plătesc în monedă
naţională la cursul oficial al leului moldovenesc de la data plăţii. Aceste
creanţe pot fi plătite în valută străină (inclusiv în numerar pentru persoanele
fizice), dar numai în cazurile în care Legea nr. 62-XVI din 21 martie 2008
privind reglementarea valutară permite efectuarea plăţilor şi transferurilor în
valută străină.
(8) Prevederile alin. (7) se aplică şi în alte cazuri în care prezenta lege
prevede satisfacerea creanţelor creditorilor prin mijloace băneşti.
Articolul 151. Raportul şi planul de distribuție
(1) După aprobarea de către comitetul creditorilor, planul de distribuție
se depune imediat în instanţă de insolvabilitate, prin grija administratorului/
lichidatorului, care este obligat să notifice despre acest fapt fiecare creditor.
Creditorii au acces la planul de distribuție.
(2) Raportul asupra fondurilor obţinute din valorificarea masei
debitoare şi din încasarea de creanţe va cuprinde, cel puţin, următoarele:
a) soldul aflat în conturile de acumulare după ultima distribuție;
b) încasările efectuate de către administrator/lichidator din
valorificarea fiecărui bun şi din recuperarea creanţelor;
c) cuantumul dobînzilor sau al altor venituri de care beneficiază
patrimoniul debitorului prin păstrarea în conturi bancare a sumelor
nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente în masa debitoare;
d) totalul sumelor aflate în contul de acumulare.
(3) Planul de distribuție cuprinde în mod obligatoriu următoarele date
referitoare la fiecare creditor pentru care se face distribuția:
a) ajustările aduse tabelului definitiv de creanţe;
b) sumele distribuite;
c) sumele rămase după ajustarea tabelului definitiv şi distribuțiile
efectuate;
d) sumele care fac obiectul distribuției;
e) sumele rămase spre plată după distribuție.