Articolul 136.
Particularităţile falimentului întreprinzătorului
individual
(1) Starea de insolvabilitate a întreprinzătorului individual poate fi
declarată de către instanţa de insolvabilitate la cererea debitorului sau a
creditorului în privința obligaţiilor pecuniare ajunse la scadenţă şi nestinse în
termen, legate atît de activitatea de întreprinzător a debitorului, cît şi de
activitățile cu caracter personal.
(2) Odată cu intrarea în incapacitate de plată, întreprinzătorul
individual este obligat ca, în termen de 30 de zile, să adreseze instanţei de
insolvabilitate o cerere introductivă. Prevederile art. 14 alin. (4) se aplică în
modul corespunzător.
(3) Instanţa de insolvabilitate va emite, în cel mult 30 de zile de la data
înregistrării cererii introductive, o hotărîre de respingere a cererii
introductive ca fiind neîntemeiată sau de declarare a întreprinzătorului
individual ca insolvabil şi va iniţia faţă de acesta procedura simplificată a
falimentului. Procedura de observaţie faţă de întreprinzătorul individual nu
se aplică.
(4) Dacă, după aplicarea procedurii simplificate a falimentului, se
constată că debitorul dispune de capacităţi operaţional viabile care ar
permite redresarea solvabilităţii lui, instanţa de insolvabilitate, la cererea
lichidatorului, dispune încetarea procedurii falimentului şi trecerea în
procedură de restructurare în modul stabilit de prezenta lege.
(5) Prevederile capitolelor II–IV se aplică în modul corespunzător.
Articolul 137. Particularităţile falimentului debitorului
care nu dispune de masă debitoare
(1) Dacă, în perioada de observare, se constată că debitorul nu
dispune de bunuri sau că bunurile lui nu permit acoperirea cheltuielilor
procesului de insolva-bilitate, instanţa de insolvabilitate, odată cu intentarea
procesului de insolvabilitate, dispune deschiderea procedurii simplificate a
falimentului şi dizolvarea debitorului. Falimentul nu va avea loc dacă se
depune sau se garantează o sumă de bani suficientă pentru achitarea
cheltuielilor procesului de insolvabilitate. Persoana care a achitat sau a
garantat cheltuielile procesului de insolvabilitate poate cere instanţei de
judecată care examinează procesul de insolvabilitate restituirea lor din
contul membrilor organelor de conducere ale debitorului care nu şi-au
îndeplinit în modul stabilit obligaţia de depunere a cererii introductive
prevăzute la art. 14.
(2) Dacă, după intentarea procesului de insolvabilitate, se constată că
masa debitoare nu este suficientă pentru a acoperi cheltuielile procesului,
instanţa de insolvabilitate trebuie să iniţieze de îndată procedură simplificată
a falimentului. Înainte de adoptarea hotărîrii de inițiere a procedurii
simplificate a falimentului, instanţa de insolvabilitate va audia adunarea
creditorilor şi administratorul insolvabilităţii. Dacă creditorul sau un terţ
achită cheltuielile procesului de insolvabilitate, falimentul nu se va dispune.
Alineatul (1) se aplică în modul corespunzător.
(3) Dacă există mijloace băneşti, administratorul insolvabilităţii trebuie
ca, înainte de inițierea procedurii simplificate a falimentului, să achite
cheltuielile procesului de insolvabilitate, în primul rînd speţele
administrative. Administratorul insolvabilităţii nu este obligat să valorifice
bunurile, această atribuţie revenindu-i lichidatorului în cadrul procedurii
falimentului.
(4) Dacă cheltuielile procesului de insolvabilitate sînt acoperite, dar
masa debitoare nu este suficientă pentru acoperirea altor obligaţii scadente
ale masei (creanţelor masei), administratorul insolvabilităţii este obligat să
avizeze instanţa de insolvabilitate şi creditorii masei debitoare despre
insuficienţa masei. Administratorul insolvabilităţii are aceeaşi obligaţie în
cazul în care este previzibil faptul că masa nu este suficientă pentru
acoperirea altor obligaţii ale sale la momentul scadenţei lor. După ce a emis
avizul despre insuficienţa masei debitoare, administratorul insolvabilităţii
prezintă o dare de seamă cu privire la activitatea sa.
(5) Lichidarea şi radierea debitorului din registrul de stat vor avea loc
în cadrul procedurii simplificate a falimentului în modul prevăzut de prezenta
lege.
Articolul 138. Particularităţile falimentului debitorului
aflat în proces de lichidare
(1) În cazul în care activele societăţii aflate în proces de lichidare,
voluntară sau forţată, sînt insuficiente pentru satisfacerea creanţelor,
lichidarea se face, conform prezentei legi, în cadrul procedurii simplificate a
falimentului.
(2) Odată cu constatarea circumstanţelor prevăzute la alin. (1),
lichidatorul este obligat ca, în termen de 30 de zile, să adreseze în instanţă
de insolvabilitate o cerere introductivă. Prevederile art. 14 alin. (4) se aplică
în modul corespunzător.
(3) În cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii introductive,
instanţa de insolvabilitate emite o hotărîre de declarare a întreprinderii aflate
în proces de lichidare ca fiind insolvabilă şi îi iniţiază procedura simplificată a
falimentului. Nu se aplică procedură de observare şi cea de restructurare
faţă de o întreprindere dizolvată, declarată insolvabilă.
(4) Dacă, la examinarea cauzei, s-a constatat că activele debitorului
permit satisfacerea creanţelor tuturor creditorilor în mărime deplină, instanţa
de insolvabilitate va refuza prin hotărîre declararea stării de insolvabilitate a
întreprinderii dizolvate. Hotărîrea judecătorească serveşte drept temei
pentru continuarea procedurii de lichidare a societăţii pe principii generale,
conform legislaţiei civile.
(5) În cazul în care, contrar circumstanţelor ce denotă incapacitate de
plată, potrivit căreia întreprinderea dizolvată urma să fie lichidată doar în
procedură simplificată a falimentului, proprietarul, asociaţii (membrii,
acţionarii) şi lichidatorul nu au adresat în instanţă de insolvabilitate cerere de
declarare a stării de insolvabilitate, aceştia poartă răspundere subsidiară şi
solidară faţă de creditorii ale căror creanţe nu au fost stinse în mărime
deplină şi, totodată, acest fapt serveşte temei pentru refuzul de a radia
întreprinderea din registrul de stat.
(6) Iniţierea procedurii de dizolvare şi de lichidare voluntară sau forţată
a întreprinderii nu este un impediment adresării directe în instanţă de
insolvabilitate a cererii introductive a creditorului. Prevederile prezentului
articol nu se aplică în cazul în care instanţa de judecată satisface cererea
introductivă a creditorului şi iniţiază proces de insolvabilitate debitorului.