Secţiunea a 3-a

Bunuri grevate cu garanţii

Articolul 130. Valorificarea bunurilor
(1) În temeiul hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate sau a
procedurii falimentului, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul intră,
inclusiv prin executare silită, în posesia bunului (inclusiv a mijloacelor
băneşti în valută străină în numerar şi fără numerar) afectat cu garanţie sau
a produselor rezultate din valorificarea acestui bun, precum şi în posesia
titlurilor şi înscrisurilor care constată dreptul de proprietate al debitorului
asupra bunului, fără a fi necesară vreo autorizare sau notificare prealabilă şi
fără a se plăti taxe sau tarife. La solicitarea administratorului
insolvabilităţii/lichidatorului, organele afacerilor interne, alte organe abilitate
sînt obligate să acorde tot sprijinul pentru luarea în posesie a bunului.
(2) Persoana care are în posesie un bun afectat cu garanţie trebuie să
îl predea neîntîrziat în termenul indicat, la solicitarea administratorului
insolvabilităţii/lichidatorului. În caz contrar, persoana poartă răspundere
solidară pentru stingerea creanţelor garantate şi pentru pagubele aduse,
fiind obligată totodată să repare prejudiciul astfel cauzat.
(3) În perioada în care administratorul insolvabilităţii/lichidatorul
valorifică bunurile care aparţin masei debitoare şi care fac obiectul unei
garanţii, niciun creditor nu poate solicita luarea în posesie a acestor bunuri,
cu excepţiile stabilite în prezenta secţiune.
(4) Prin contractul de garanţie, părţile pot cădea de acord asupra
modului de vînzare a bunurilor grevate ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei.
În lipsa unui astfel de acord, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul
trebuie să vîndă bunul, afectat cu garanţie, cu acordul creditorilor garantaţi
şi sub controlul instanţei de insolvabilitate, într-o manieră comercială
rezonabilă, care să asigure obţinerea celui mai bun preţ. Metoda, maniera,
locul, preţul şi momentul vînzării se stabilesc de creditorii garantaţi şi, după
caz, de instanţa de insolvabilitate şi trebuie să urmeze regulile comerciale
adecvate, folosite de persoanele care vînd bunuri similare în mod obişnuit pe
piaţa respectivă.
(5) Reguli comerciale adecvate pot fi: vînzarea prin licitaţii publice, prin
negocieri directe, prin concurs sau prin orice alt mod rezonabil din punct de
vedere comercial pentru tipul de bunuri supuse vînzării. Dintre diferitele
moduri de vînzare rezonabile din punct de vedere comercial, creditorul
garantat sau instanţa de insolvabilitate îl va alege pe cel care să asigure
obţinerea celui mai bun preţ.
(6) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate să recupereze ori
să valorifice în alt mod o creanţă pe care debitorul a cesionat-o pentru
asigurarea unei pretenţii.
Articolul 131. Procedura de valorificare a bunurilor
grevate cu garanţii
(1) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să înceapă şi să
încheie procedura de valorificare a garanţiei într-un interval de timp
rezonabil, în funcţie de tipul de bunuri şi de regulile obişnuite practicate pe
piaţă care asigură vînzarea la cel mai bun preţ, dar nedepăşind limitele
prevăzute de prezenta lege.
(2) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să informeze, la
cerere, creditorii asupra stării bunurilor ce aparțin debitorului, să permită
examinarea lor sau, după caz, să permită consultarea registrelor contabile şi
a documentelor acestuia.
 (3) Creditorul garantat care intenţionează să-şi valorifice garanţia va
înştiinţa administratorul insolvabilităţii/lichidatorul despre acest lucru,
arătînd prin notificare condiţiile şi modalitatea de valorificare şi/sau de
vînzare a bunului afectat cu garanţie, precum şi preţul de vînzare după o
expertiză a valorii lui. Odată cu primirea notificării, administratorul
insolvabilităţii/lichidatorul este îndreptăţit să procedeze la valorificarea şi/sau
la vînzarea bunului grevat cu garanţie în condiţiile expuse de creditorul
garantat. Administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul se poate opune
valorificării şi/sau vînzării bunului grevat cu garanţie în condiţiile invocate de
creditorul garantat numai dacă acestea contravin legii.
(4) În cazul în care intenţia de vînzare a bunului grevat cu garanţie vine
de la administratorul insolvabilităţii/lichidator, acesta trebuie, sub sancţiunea
nulităţii, să facă o notificare a vînzării către creditorul garantat, în care va
propune condiţiile, modalitatea şi preţul de vînzare a bunului. Creditorul
garantat este obligat ca, în termen de 7 zile de la primirea notificării, să
accepte propunerea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului ori să se
pronunţe pentru o posibilitate mai avantajoasă de valorificare a bunului.
Dacă, în acest termen, creditorul garantat nu s-a expus în scris asupra
propunerii de vînzare a bunului, ea se consideră acceptată în condiţiile
indicate în notificare. Dacă creditorul garantat respinge propunerea
administratorului insolvabilităţii/lichidatorului fără a indica o posibilitate de
vînzare mai avantajoasă a bunului, acesta va fi vîndut de administratorul
insolvabilităţii/lichidator în condiţiile din notificare. Dacă creditorul garantat
se pronunţă în termen, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul trebuie să
ia în considerare posibilitatea mai avantajoasă de valorificare propusă de
creditor.
(5) Dacă referitor la acelaşi bun au scris aviz de garanţie mai mulţi
creditori garantaţi incluşi în tabelul de creanţe validate, valorificarea bunului
grevat în condiţiile alin. (3) şi (4) se face cu acordul fiecărui creditor
garantat. Dacă creditorii garantaţi nu ajung la un numitor comun în ceea ce
privește condiţiile, modalitatea şi preţul de vînzare a bunului, acestea din
urmă sînt stabilite de către instanţa de insolvabilitate, conform alin. (6), la
cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sau la cererea unuia
dintre creditorii garantaţi.
(6) Debitorul, creditorii garantaţi, creditorii chirografari şi
administratorul insolvabilităţii/lichidatorul pot face opoziţie, la vînzarea
bunului, în faţa instanţei de insolvabilitate. Instanţa va judeca opoziţia în
şedinţă publică, cu citarea creditorilor garantaţi care au depus opoziţia, a
administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi, după caz, a reprezentantului
debitorului, în cel mult 2 săptămîni de la primirea opoziţiei. Neprezentarea
părţilor la data citată nu împiedică instanţa să examineze cauza. Pe
marginea opoziţiei, instanţa de insolvabilitate emite o încheiere, care poate fi
contestată cu recurs numai de părţile vizate în ea. Dacă admite opoziţia,
instanţa de judecată, ţinînd seama de obiectul acesteia, va modifica ori
anula, după caz, metoda, maniera, condiţiile, sarcinile, preţul, locul sau data
vînzării bunurilor grevate cu garanţii, informînd de îndată administratorul
insolvabilităţii/lichidatorul, care este obligat să se conformeze măsurilor luate
sau dispuse de instanţa de insolvabilitate.
(7) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate vinde bunul în lipsa
notificării din partea creditorului garantat şi fără a notifica creditorul garantat
în cazul bunurilor perisabile sau a bunurilor supuse deprecierii iminente. În
decursul a 72 de ore din momentul vînzării bunurilor, administratorul
insolvabilităţii/ lichidatorul trebuie să informeze despre acest fapt creditorul
garantat şi instanţa de insolvabilitate.
(8) Valorificarea prin licitaţie publică, concurs sau prin negocieri directe
a bunurilor grevate cu garanţii se face după procedura generală prevăzută
de lege la vînzarea masei debitoare, cu excepţiile stabilite în prezenta
secţiune.
(9) Dacă, în termen de 3 luni de la iniţierea procedurii de vînzare,
bunul grevat cu garanţie nu s-a putut înstrăina, creditorul garantat este în
drept să preavizeze transmiterea bunului în posesia sa pentru valorificare.
Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul transmite efectiv bunul grevat cu
garanţie în posesia creditorului garantat sau consimte în scris în formă
autentică să îl pună la dispoziţia acestuia în momentul convenit în preaviz. În
caz de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, bunul trece în
posesia creditorului garantat după expirarea termenului din preaviz în
temeiul unei încheieri judecătorești, care poate fi contestată cu recurs de
persoanele vizate în ea.
(10) Una dintre posibilităţile de valorificare constă în trecerea bunului
în proprietate creditorului garantat în contul creanţei. Acesta nu îşi poate
adjudeca bunul afectat garanţiei fără ca, în prealabil, să fi dat terţilor
posibilitatea de a participa la cumpărare. În cazul în care bunul grevat cu
garanţie nu s-a putut vinde la licitaţie publică sau prin concurs, orice creditor
garantat prin bunul în cauză îl poate prelua, în condiţiile prezentei legi, în
contul creanţei sale la preţul stabilit în publicaţiile sau în anunţurile de
vînzare pentru ultimul termen de licitaţie sau de concurs, cu achitarea
prealabilă a cheltuielilor de validare şi de valorificare a bunului, inclusiv a
onorariului de succes stabilit pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator.
În cazul în care acest preţ este mai mare decît valoarea creanţei, creditorul
garantat poate prelua bunul numai dacă depune suma de bani ce acoperă
diferenţa dintre preţ şi valoarea creanţei garantate, inclusiv cheltuielile de
validare a creanțelor şi de valorificare a bunului şi remuneraţia
administratorului insolvabilităţii/lichidatorului. Dacă mai mulţi creditori
garantaţi vor să preia bunul în contul creanţei, acesta va fi atribuit potrivit
ordinii de preferinţă. Transmiterea cu drept de proprietate către creditorul
garantat a monedei naţionale şi a valutei străine gajate se efectuează în
cazul în care moneda creanţei nu diferă de moneda mijloacelor băneşti
gajate.
(11) În cazul în care rezultatele obţinute din valorificarea bunului sînt
insuficiente pentru a acoperi în întregime plata obligaţiei garantate, debitorul
rămîne obligat pentru diferenţa de plată. În acest caz, creditorul garantat
poate să își satisfacă diferenţa de creanţă ca simplu creditor chirografar.
(12) Cumpărătorul ia în proprietate bunul afectat garanţiei liber de
orice garanţie reală existentă, de sechestru sau de alte sarcini. Titlurile sau
înscrisurile care constată înstrăinarea dreptului de proprietate asupra
bunului, împreună cu menţiunea, din registrul public, a stingerii garanţiei, fac
dovada dreptului de proprietate al cumpărătorului sau, după caz, al
creditorului care şi-a adjudecat bunul.
(13) Cînd are cunoştinţă de faptul că debitorul nu este proprietarul
bunului afectat garanţiei, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie
să remită proprietarului bunului afectat garanţiei ceea ce mai rămîne din bun
în urma vînzării. În cazul în care nu cunoaşte această circumstanță,
administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este scutit de orice răspundere
dacă a restituit debitorului ceea ce rămîne din vînzarea bunului.