Capitolul IV

FALIMENTUL
Secţiunea 1
Procedura generală
Articolul 115. Condiţiile intrării în faliment
(1) Instanţa de insolvabilitate decide prin încheiere intrarea imediată în
faliment, dar nu mai tîrziu de 5 zile lucrătoare, în următoarele cazuri:
a) debitorul nu şi-a declarat intenţia de a se restructura sau este
decăzut din dreptul de a propune un plan al procedurii de restructurare, iar
creditorii nu cer restructurarea lui;
b) niciunul dintre participanţii la procedură nu a propus un plan al
procedurii de restructurare, în condiţiile şi termenele stabilite de prezenta
lege, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
c) debitorul şi-a declarat intenţia de a se restructura, dar nu a propus
în termen un plan de restructurare ori planul lui nu a fost acceptat şi
confirmat;
d) obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sînt îndeplinite în
condiţiile stipulate în planul confirmat sau activitatea debitorului desfășurată
pe parcursul restructurării aduce pierderi masei debitoare;
e) adunarea creditorilor a aprobat raportul administratorului
insolvabilităţii în care se propune intrarea debitorului în faliment.
(2) Instanţa de insolvabilitate va pronunţa, prin încheierea de intrare în
faliment, dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune:
a) desemnarea unui lichidator, stabilirea atribuţiilor acestuia;
b) valorificarea şi lichidarea masei debitoare.
(3) Actele cu titlu gratuit, precum și celelalte acte, exceptîndu-le pe
cele permise de planul procedurii de restructurare, efectuate între data
confirmării planului procedurii de restructurare şi data intrării în faliment sînt
nule.
(4) Încheierea de intentare a procedurii falimentului se publică în
modul prevăzut la art. 7.
Articolul 116. Efectele intentării procedurii falimentului
(1) În cazul în care dispune trecerea la faliment, instanţa de
insolvabilitate va desemna un lichidator propus de adunarea creditorilor,
aplicînd în modul corespunzător dispoziţiile art. 63–73. Atribuţiile
administratorului insolvabilităţii încetează la momentul în care instanţa
stabilește atribuţiile lichidatorului. Poate fi desemnat lichidator
administratorul insolvabilităţii desemnat anterior.
(2) Orice transfer, îndeplinire a unei obligaţii, exercitare a unui drept,
act sau fapt, cu excepția celor autorizate de lichidator sau de instanţa de
insolvabilitate, efectuate de debitor sau de administratorul insolvabilităţii
ulterior deschiderii procedurii falimentului sînt nule.
(3) Nicio dobîndă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu
se adaugă creanţelor născute ulterior datei deschiderii procedurii generale şi
nici procedurii simplificate a falimentului.
(4) După intrarea în faliment, dispoziţiile capitolelor II şi III se aplică în
modul corespunzător, în măsura în care nu contravin prezentului capitol.
Secţiunea a 2-a
Valorificarea şi lichidarea masei debitoare
Articolul 117. Valorificarea și lichidarea masei debitoare
(1) După intentarea procedurii falimentului, cu acordul expres al
comitetului creditorilor sau, după caz, al adunării creditorilor, lichidatorul
valorifică și/sau lichidează neîntârziat, în condiții cât mai avantajoase și în
momentul cel mai potrivit, masa debitoare. Termenul de valorificare și/sau
de lichidare a masei debitoare nu va depăși 2 ani de la intentarea procedurii
falimentului.
(2) În cazul în care, în perioada indicată la alin. (1), lichidatorul
valorifică și/sau lichidează masa debitoare fără acordul expres al adunării
creditorilor sau al comitetului creditorilor, acesta răspunde, în condițiile legii,
pentru prejudiciul cauzat prin înstrăinarea necoordonată a masei debitoare.
(3) Dacă, după expirarea termenului indicat la alin. (1), se constată
masă debitoare nevalorificată, aceasta va fi vândută neîntârziat de către
lichidator la licitație, cu reducere în condițiile art. 120.
(4) Prețul inițial de vânzare a bunurilor din masa debitoare, care nu
poate fi mai mic decât valoarea de piață, precum și modul de vânzare se
stabilesc la adunarea creditorilor sau la comitetul creditorilor, la propunerea
lichidatorului, în baza raportului de evaluare prevăzut la art. 108 alin. (5).
(5) Dacă, în termen de 15 zile de la data prezentării propunerii,
comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor nu s-a expus sau nu aprobă
propunerea de valorificare a masei debitoare înaintată de lichidator, acesta
este în drept să se adreseze instanței de insolvabilitate pentru confirmarea
propunerii. În acest caz, odată cu aprobarea propunerii lichidatorului,
valorificarea masei debitoare se face sub controlul instanței de
insolvabilitate. Încheierea instanței de refuz al confirmării modului,
termenelor, prețului și condițiilor de valorificare a masei debitoare poate fi
contestată cu recurs.
(6) În temeiul hotărârii comitetului creditorilor sau a adunării
creditorilor, bunurile pot fi vândute de către lichidator în bloc, ca ansamblu în
stare de funcționare, sau individual. Lichidatorul organizează și desfășoară
licitații, concursuri sau antrenează în acest scop organizații specializate, cu
achitarea serviciilor din contul debitorului. Bunurile nevândute la prima
licitație se expun repetat la licitație, la prețuri mai mici, aprobate de
adunarea creditorilor sau de comitetul creditorilor. Dacă nu sunt adjudecate
la licitația repetată, bunurile se vând la licitație, cu reducere în condițiile art.
120.
(7) În cazul în care asupra bunului expus spre vânzare există un drept
de preemțiune, acesta se vinde prin negocieri directe, conform legislației
civile, cu respectarea dreptului de preemțiune al titularului. În cazul în care
titularul dreptului de preemțiune refuză să procure în mod prioritar bunul din
masa debitoare, lichidatorul îl poate vinde la licitație cu strigare sau prin
concurs la un preț care să nu fie mai mic decât cel oferit titularului dreptului
de preemțiune.
(8) Anunțul licitației sau al concursului se publică în mod obligatoriu în
modul prevăzut la art. 6. Oferta publică de vânzare a masei debitoare este
irevocabilă în perioada indicată în anunțul licitației sau al concursului, care
nu poate depăși 180 de zile din data publicării.
(9) Prin derogare de la dispozițiile alin. (8), în cazul în care vânzarea se
face cu un bun a cărui valoare nu depășește 10000 de lei sau în cazul în care
bunul este în pericol de pieire, degradare, alterare ori depreciere, oricare ar
fi valoarea lui, administratorul insolvabilității/lichidatorul poate să restrângă
formalitățile de publicitate la afișarea anunțului despre vânzare la locul
licitației, al concursului sau al negocierii directe, la sediul primăriei de la locul
de vânzare a bunului și la sediul instanței de insolvabilitate, poate să
scurteze termenul de înștiințare în măsura în care ar fi suficient pentru
informarea celor interesați.
(10) Cu acordul comitetului creditorilor sau al adunării creditorilor,
lichidatorul poate vinde bunurile a căror valoare individuală este de până la
10000 de lei (cu excepția imobilului sau a valorilor mobiliare) fără a organiza
licitații sau concursuri, prin negocieri directe, în bază de contract de vânzare-
cumpărare, sau prin organizații comerciale, conform regulilor comerțului de
consignație aprobate de Guvern.
(11) În perioada lichidării masei debitoare, lichidatorul poate valorifica
bunurile în bază de concurs, prin transferul lor în gestiune, arendă, locațiune,
uzufruct, administrare fiduciară și sub alte forme de transmitere a drepturilor
de folosință și/sau de posesiune asupra lor.
(12) Bunurile înstrăinate de administratorul insolvabilității/lichidator în
exercițiul atribuțiilor sunt libere, în temeiul prezentei legi, de orice grevare,
precum ipotecă, garanție reală mobiliară, rezervă a proprietății sau alt drept
de retenție de orice fel ori măsuri asigurătorii, și conțin garanție contra
evicțiunii.
(13) Bunul din masa debitoare neînscris în registrul public se vinde
numai după ce administratorul insolvabilității/lichidatorul îl înscrie, conform
procedurii stabilite, în registrul public respectiv. Înregistrarea bunului se face
în temeiul unei încheieri a instanței de insolvabilitate, emisă în termen de 15
zile lucrătoare de la data depunerii cererii administratorului
insolvabilității/lichidatorului de constatare a faptului cu valoare juridică.
Încheierea poate fi contestată de orice persoană interesată. În cazul în care
bunul se vinde înainte sau fără a fi înscris în registrul public, obligația
înregistrării și cheltuielile aferente, precum și riscul de constatare a lacunelor
la precizarea datelor din registrul public trec în sarcina lichidatorului.
(14) Dacă suma obținută din vânzarea unei părți din masa debitoare
este suficientă pentru satisfacerea integrală a creanțelor validate și pentru
recuperarea cheltuielilor aferente procesului sau dacă debitorul ori terțul le
achită benevol, lichidatorul, în temeiul unei hotărâri a comitetului creditorilor
sau adunării creditorilor, încetează să vândă celelalte bunuri din masa
debitoare.
(15) Nu sunt acceptate și se exclud din procedurile de licitație, de
concurs sau de negocieri directe persoanele fizice sau persoanele juridice
care nu au respectat în mod repetat obligațiile consemnate în procesele-
verbale și în contractele de vânzare-cumpărare încheiate anterior într-o
astfel de procedură sau în alte proceduri similare.