Articolul 108.
Inventarul bunurilor incluse în masa debitoare
(1) Administratorul insolvabilității/lichidatorul trebuie să întocmească
un inventar al tuturor bunurilor corporale și incorporale care aparțin masei
debitoare.
(2) Actul de inventar este semnat de administratorul insolvabilităţii/
lichidator, de membrii comisiei de inventariere şi, după caz, de către debitor
prin reprezentantul său desemnat în procedura de insolvabilitate.
(3) Dacă patrimoniul debitorului poate fi inventariat într-o singură zi,
administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va putea să procedeze imediat la
inventariere fără a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri, se va proceda la
inventariere în cel mai scurt timp posibil. Debitorul trebuie să asiste la
inventar. Dacă nu se prezintă, debitorul nu va putea contesta datele din
inventar.
(4) În cazul în care debitorul nu prezintă documentele activităţii
economice şi de evidenţă contabilă în modul prevăzut de prezenta lege,
inventarul bunurilor lui se face conform documentelor şi altor probe
reconstituite de către administratorul insolvabilității/lichidator, inclusiv din
surse cu acces public și prin alte mijloace disponibile. Dacă, în urma
notificărilor, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul nu identifică niciun
bun, inventarul se încheie în baza comunicărilor transmise în scris de
autorităţile relevante.
(5) În inventar trebuie să fie descrise toate bunurile identificate ale
debitorului și să se indice, dacă este accesibilă, valoarea contabilă a fiecărui
bun la data inventarierii. Pentru determinarea valorii de piață a bunurilor,
administratorul insolvabilității/lichidatorul va angaja, pe cheltuiala
debitorului, o întreprindere de evaluare.
(51) Administratorul insolvabilității/lichidatorul sau oricare creditor, în
termen de 5 zile de la data notificării în modul prevăzut la art. 6, poate
formula obiecții împotriva raportului de evaluare. Instanța de insolvabilitate
obligă evaluatorul să răspundă obiecțiilor formulate, stabilind termenul
pentru răspuns. Dacă obiecțiile și răspunsurile se prezintă în termen,
instanța le examinează, cu citarea contestatarului și a administratorului
insolvabilității/lichidatorului.
(52) Pentru motive temeinice, instanța de insolvabilitate poate dispune,
la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi evaluări, după care instanța
omologhează unul dintre rapoartele de evaluare.
(6) În toate cazurile, cu excepţia celui indicat la alin. (3),
administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, înainte de inventar, va pune prin
ordin sub sechestru şi sigiliu: încăperile, magazinele, magaziile, depozitele,
birourile, corespondenţa comercială, arhiva, dispozitivele de stocare şi de
prelucrare a informaţiei, contractele, mărfurile şi orice alte bunuri mobile sau
imobile aparţinînd patrimoniului debitorului sau care se află pe teritoriul
şi/sau în posesia debitorului.
(7) Nu vor fi puse sub sechestru şi sigiliu:
a) obiectele care trebuie valorificate de urgență, pentru a se evita
deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare;
b) registrele de contabilitate;
c) cambiile şi alte titluri de valoare scadente sau care urmează a fi
scadente în scurt timp şi nici acţiunile ori alte titluri de participaţie ale
debitorului, care vor fi luate de lichidator pentru a fi încasate sau pentru a se
efectua activităţile de conservare cerute;
d) numerarul, în monedă naţională şi valută străină, pe care
administratorul insolvabilităţii/lichidatorul îl va depune la bancă în contul
patrimoniului debitorului.
(8) Dacă debitorul are bunuri în diferite localităţi, administratorul
insolvabilităţii/lichidatorul va efectua sechestrarea şi sigilarea bunurilor în
mod consecutiv, începînd cu bunurile de o importanţă sau de o valoare mai
mare. Documentele întocmite de administratorul insolvabilităţii/lichidator,
certificînd că sechestrele şi sigiliile au fost aplicate, vor fi trimise instanţei de
judecată care examinează cazul de insolvabilitate.
Articolul 109. Păstrarea şi paza masei debitoare
(1) Pe măsura desfăşurării inventarierii, administratorul insolvabilităţii/
lichidatorul ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar, şi adoptă
măsurile necesare pentru conservarea, păstrarea şi paza lor.
(2) Cu consimţămîntul comitetului creditorilor sau, după caz, al
adunării creditorilor, bunurile introduse în masa debitoare se remit, contra
semnătură, spre păstrare şi pază debitorului.
(3) În cazul în care comitetul sau adunarea creditorilor nu este de
acord cu remiterea bunurilor din masa debitoare spre păstrare şi pază
debitorului sau în cazul în care debitorul refuză să preia bunurile,
administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul predă bunurile, în bază de
contract de depozit sau de pază, unui terţ, care va avea dreptul la
remuneraţie şi la compensarea cheltuielilor de păstrare a bunurilor.
(4) Comitetul creditorilor sau, după caz, adunarea creditorilor
determină cuantumul remuneraţiei celui care preia bunurile spre păstrare, în
conformitate cu tarifele stabilite, iar în lipsa lor, al unei remuneraţii obişnuite.
Cheltuielile de păstrare a bunurilor din masa debitoare se includ în
cheltuielile masei şi se suportă de către debitor.
(5) - abrogat.
(6) În cazul în care comitetul sau adunarea creditorilor nu dispune
altfel, persoana căreia i s-au remis spre păstrare bunuri din masa debitoare
nu are dreptul să le folosească ori să le înstrăineze, fiind obligată să
informeze administratorul insolvabilităţii/lichidatorul despre fructele acestor
bunuri.
(7) Persoana căreia i s-au remis spre păstrare bunuri poartă, în
conformitate cu legislaţia, răspundere pentru prejudiciul cauzat intenţionat
sau din culpă. Însuşirea sau înstrăinarea bunurilor remise spre păstrare
atrage răspundere contravenţională sau penală în conformitate cu legislaţia.
(8) Dacă bunul introdus în masa debitoare este expus degradării sau
dacă a suferit schimbări ce implică pericolul deprecierii sale și nu mai este
timp pentru înlăturarea acestui pericol, persoana căreia i s-a dat spre
păstrare va informa la timp administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, care
este obligat să organizeze vînzarea bunului în condiţiile prezentei legi.
(9) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este în drept să vîndă
bunul introdus în masa debitoare și în cazul în care păstrarea lui implică
cheltuieli disproporţionale.