Articolul 47.

Recalcularea creanţelor
Creanţele patrimoniale care nu au fost calculate în valoare monetară
sau a căror valoare este supusă modificării urmează să fie calculate la
valoarea determinată la momentul intentării procesului de insolvabilitate.
Articolul 48. Separarea şi partajarea patrimoniului
(1) Proprietarul bunului aflat în posesia debitorului fără un temei legal
sau contractual poate înainta administratorului insolvabilității/lichidatorului o
cerere de separare a bunului din masa debitoare. Coproprietarul bunului
poate înainta o cerere de partajare a bunurilor în proprietatea comună
deținută împreună cu debitorul.
(2) Proprietarul sau, după caz, coproprietarul este obligat să indice în
cererea prevăzută la alin. (1) dreptul în baza căruia cere separarea sau
partajarea, bunurile care urmează a fi separate sau partajate, evaluarea
bunurilor a căror partajare se cere, locul unde se află bunurile care urmează
a fi separate sau partajate, persoana care le deține sau le administrează.
Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate refuza separarea bunurilor
dacă debitorul are un temei de a le folosi și valoarea masei debitoare va fi
maximizată prin continuarea exercitării folosinței.
(3) În caz de refuz al administratorului insolvabilității/lichidatorului,
instanța de insolvabilitate, la cererea persoanei interesate, stabilește dacă
bunurile sunt supuse separării sau partajării, calitatea de proprietar sau de
coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecărui coproprietar și creanțele,
născute din starea de proprietate comună, pe care coproprietarii le au unii
față de alții. Dacă se partajează o masă succesorală, instanța stabilește
obligaţiile masei succesorale, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de
defunct, sarcinile masei succesorale.
(4) Instanța de insolvabilitate va face partajarea în natură a bunurilor
prin formarea unor loturi de atribuire. Dispozițiile Codului civil privind
partajul bunului comun sau, după caz, al masei succesorale se aplică în
modul corespunzător.
(5) - abrogat.
(6) În cazul în care separarea sau partajarea în natură a unui bun nu
este posibilă ori ar cauza o scădere importantă a valorii lui, ori i-ar modifica
în mod păgubitor destinaţia economică, instanţa de insolvabilitate poate,
prin încheiere, să raporteze cu titlu provizoriu întregul bun la masa
debitoare, stabilind termenul în care administratorul
insolvabilităţii/lichidatorul este obligat să achite sumele ce reprezintă
contravaloarea bunului sau valoarea unei cote-părţi din el cuvenite
solicitantului separării sau partajării.
(7) Dacă administratorul insolvabilităţii/lichidatorul achită în termen
sumele cuvenite solicitantului separării sau partajării bunului din masa
debitoare, instanţa de insolvabilitate va atribui, prin hotărîre asupra fondului,
în proprietatea debitorului întregul bun incluzîndu-l în masa debitoare.
(8) În cazul în care solicitantului separării sau partajării masei
debitoare nu i s-au achitat în termen sumele cuvenite, instanţa de
insolvabilitate va dispune prin încheiere vînzarea întregului bun în modul
prevăzut de prezenta lege.
(9) Sumele achitate de administratorul insolvabilităţii/lichidator sau de
persoana care solicită separarea bunului, sau de unul dintre coproprietari
pentru ceilalţi, precum şi sumele rezultate din vînzarea bunului vor fi
împărţite de către instanţa de insolvabilitate potrivit dreptului real sau
dreptului personal al fiecărui proprietar sau coproprietar.
 (10) Încheierile instanței de insolvabilitate emise potrivit alin. (3) și (4)
pot fi atacate cu recurs de partea interesată.
Articolul 481. Separarea bunurilor imobile construite
în baza contractelor de investire în
construcția de locuințe
(1) Cumpărătorul persoană fizică care are încheiat cu debitorul un
contract de investire în construcția de locuințe are opțiunea:
a) să ceară separarea din masa debitoare a bunului imobil care a fost
înregistrat cu titlu de bun viitor, în cazul în care a fost executată cel puțin
structura de rezistență a clădirii în care se află bunul imobil (incluzând
fundația, pereții structurali și despărțitori și acoperișul); sau
b) să participe la procesul de insolvabilitate în calitate de creditor,
având opțiunea să ceară executarea contractului, inclusiv în condițiile
planului procedurii de restructurare, sau să declare rezoluțiunea contractului.
(2) În cazul în care cumpărătorul a cerut separarea conform
dispozițiilor alin. (1) lit. a), administratorul insolvabilității/lichidatorul este
obligat să semneze actul de predare-primire a bunului imobil în starea în
care se află, sub rezerva plății de către cumpărător a sumelor datorate
conform contractului, proporțional etapelor executate ale lucrărilor de
construcție. La rândul său, cumpărătorul are dreptul la restituirea sumelor
plătite în temeiul contractului în măsura în care ele depășesc această
proporție.
(3) Administratorul insolvabilității poate refuza separarea bunului din
masa debitoare dacă consideră, ca urmare a analizei situației economice a
debitorului, că există, prin aplicarea procedurii de restructurare, o
posibilitate reală de finalizare a construcției și de transmitere către
cumpărători a bunurilor imobile. În acest caz, administratorul insolvabilității
este obligat să propună un plan al procedurii de restructurare în condițiile
art. 188. Dacă adunarea creditorilor nu va accepta planul propus de
administratorul insolvabilității, acesta va da curs imediat cererilor de
separare și va semna actele de predare-primire a bunurilor imobile, în
condițiile alin. (2) din prezentul articol.
(4) În cazul în care administratorul insolvabilității/lichidatorul nu
semnează actul de predare-primire a bunului în termen de 10 zile de la
primirea cererii prevăzute la alin. (2) sau, după caz, de la ținerea adunării
creditorilor prevăzute la alin. (3), instanța de insolvabilitate, la cererea
persoanei interesate, va decide cu privire la separarea și transmiterea
bunurilor imobile în proprietatea cumpărătorului.
(5) Dispozițiile alin. (1)–(4) se aplică în mod corespunzător oricăror alte
contracte, indiferent de denumire, prin care unei persoane i se promite sau i
se rezervă un bun imobil în schimbul unei contraprestații.
Articolul 49. Compensarea în cazul separării
(1) Dacă bunul pasibil de separare a fost înstrăinat de către debitor
pînă la intentarea procesului de insolvabilitate sau de către administratorul
insolvabilității/ lichidator după intentarea acestui proces, persoana cu drept
de separare este îndreptățită la cesiunea contraprestaţiei dacă ultima nu a
fost efectuată.
(2) Persoana cu drept de separare poate pretinde contraprestaţie dacă
aceasta poate fi distinsă în masa debitoare.
Articolul 50. Creditorii garantați
 (1) Creditorii cu drept de gaj convențional sau legal asupra unui bun
din masa debitoare sunt îndreptățiți la satisfacerea prioritară a creanțelor
garantate din contul bunului gajat.
(2) Creanțele creditorilor garantați sunt considerate drept creanțe
garantate doar în limita valorii garanțiilor stabilite prin evaluare potrivit art.
108 alin. (5). Creanțele care excedează această valoare sunt creanțe
chirografare.
(3) Prevederea alin. (1) se aplică și:
a) creditorului care are un drept de retenție a bunului;
b) vânzătorului care este garantat cu rezerva dreptului de proprietate
(rezerva proprietății), dacă nu a exercitat dreptul de rezoluțiune a
contractului de vânzare-cumpărare;
c) creanțelor cumpărătorului persoană fizică, rezultate din contracte de
investire în construcția locuinței, cu excepția creanțelor de restituire a
sumelor în temeiul art. 481 alin. (2).
(4) Rangul de prioritate între creanțele prevăzute la alin. (1)–(3) este
determinat de momentul înregistrării garanției reale, a rezervei proprietății
sau a contractului de investire, cu excepțiile prevăzute de lege.
(5) În cazul în care debitorul este terț garant gajist/ipotecar, creditorul
gajist va putea exercita doar drepturile creditorului garantat prevăzute la art.
81, 130–132 și 184 de a continua urmărirea bunurilor grevate cu
garanții. Orice referire în articolele 81, 130–132 și 184 la creditorii garantați
include și creditorii gajiști la care face referire prezentul alineat.
Articolul 51. Pierderea statutului de creditor garantat
În cazul în care renunţă la dreptul lor de executare prioritară a creanţei
sau în cazul în care creanţa garantată nu este executată integral din
valoarea bunului gajat, creditorii indicaţi la art. 50 devin creditori chirografari
pentru creanţa care nu mai este prioritară sau pentru partea creanţei
neacoperită în mod prioritar.