Articolul 22.

Restituirea fără examinare a cererii introductive

(1) Instanţa de insolvabilitate restituie fără examinare cererea
introductivă întocmită cu încălcarea art. 20 sau a art.17. Încheierea privind
restituirea fără examinare a cererii introductive poate fi atacată cu recurs.
(2) În cazul în care debitorul a depus cerere introductivă în temeiul art.
14, dar nu a anexat la ea documentele prevăzute la art.17, prezentând probe
care confirmă imposibilitatea anexării lor, instanţa de insolvabilitate admite
spre examinare cererea solicitînd prezentarea documentelor în ordinea
dezbaterilor judiciare.
(3)- abrogat.
Articolul 23. Perioada de observaţie
(1) În perioada de observație, organele de conducere ale debitorului
pot să continue activitățile urente ale debitorului și să efectueze plăți către
creditorii cunoscuți, în cursul obișnuit al activității, sub supravegherea
administratorului provizoriu, dacă debitorului nu i s-a ridicat dreptul de
administrare. Dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare,
activitățile curente și plățile în numele debitorului se efectuează de către
administratorul provizoriu.
(2) Activităţi curente sînt tranzacţiile şi operaţiunile financiare propuse
de către debitor pentru a fi efectuate în perioada de observaţie, în cursul
normal al activităţii economice, cum ar fi:
a) continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de
activitate;
b) efectuarea operaţiunilor de încasări şi de plăţi aferente acestora;
c) asigurarea finanţării cheltuielilor curente.
(3) Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la
alin. (2) vor putea fi autorizate şi/sau efectuate de administratorul provizoriu
numai cu aprobarea prealabilă a instanţei de insolvabilitate, care se va
expune în acest sens printr-o încheiere motivată emisă în cel mult 5 zile de
la data primirii cererii de aprobare, care poate fi atacată cu recurs în
condițiile prezentei legi.
(4) Niciun furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apă, servicii
telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, în perioada de observaţie,
să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către
debitor sau către patrimoniul debitorului în cazul în care acesta are calitatea
de consumator captiv, potrivit legii.
(5) Dacă, la data admiterii spre examinare a cererii introductive, un act
juridic nu a devenit opozabil terţilor, înscrierile, transcrierile, intabulările şi
orice alte formalităţi specifice, necesare acestui scop, efectuate după data
deschiderii procedurii de observaţie sînt inopozabile faţă de creditori, cu
excepţia cazului în care cererea sau sesizarea, legal formulată, a fost primită
de instanţa, autoritatea sau instituţia competentă cel mai tîrziu în ziua
premergătoare încheierii de admitere a cererii introductive.
(6) Demersul administratorului provizoriu, precum și cererile
creditorilor sau ale debitorului privind încălcarea drepturilor sale de către
administratorul provizoriu în perioada de observare a debitorului, cu excepția
celor a căror procedură de soluționare este reglementată aparte de prezenta
lege, se vor examina în ședință publică cu citarea administratorului
provizoriu sau, după caz, și cu citarea creditorului care a depus cererea, în
termen de cel mult două săptămîni de la primirea demersului sau a cererii.
Pe marginea demersului sau a cererii, instanța de insolvabilitate va emite o
încheiere, care poate fi contestată cu recurs numai de părțile vizate în ea.
 Articolul 24. Dispunerea măsurilor de asigurare
(1) După ce primește cererea introductivă spre examinare, instanța de
insolvabilitate aplică măsurile necesare pentru a preveni modificarea stării în
care se aflau bunurile debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului
de insolvabilitate.
(2) Pe lîngă măsurile de asigurare prevăzute de Codul de procedură
civilă, instanţa de insolvabilitate aplică următoarele măsuri de asigurare:
a) numeşte un administrator provizoriu;
b) la cererea motivată a creditorilor sau a administratorului provizoriu
ori din oficiu, dispune ridicarea dreptului de administrare al debitorului, care
constă în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile și
de a dispune de acestea;
c) pune sub sechestru bunurile debitorului şi corespondenţa lui
comercială;
d) suspendă urmăririle individuale ale creditorilor şi executările silite
asupra bunurilor debitorului, precum şi curgerea prescripţiei dreptului de a
cere executarea silită a creanţelor acestora contra debitorului;
e) pune sub interdicţie înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale ori
decide ca acestea să poată fi înstrăinate doar cu învoirea expresă a
administratorului provizoriu.
(3) Dacă măsurile de asigurare prevăzute la alin. (2) sînt insuficiente,
instanţa de insolvabilitate poate dispune aducerea silită a debitorului spre
audiere. Dacă debitorul nu este persoană fizică, aceste măsuri sînt aplicate
reprezentanţilor lui.
(4) Încălcarea de către debitor a dispoziţiilor alin. (2) lit. e) are efectele
prevăzute la art. 104.
(5) La cererea motivată a debitorului, instanţa de insolvabilitate poate
să suspende, ca măsură de asigurare, curgerea dobînzilor, a majorărilor sau
a penalităţilor de orice fel, sau a oricăror alte cheltuieli aferente creanţelor
născute anterior perioadei de observaţie. Prin derogare, curgerea dobânzilor
la creanțele garantate continuă, cu respectarea prevederilor art. 50 alin. (2)
și ale art. 81 alin. (5).
(6) Măsurile de asigurare acţionează pînă la data intentării procesului
de insolvabilitate sau pînă la data respingerii cererii introductive, precum şi
odată cu încheierea unei tranzacţii în modul stabilit de prezenta lege.
(7) Instanţa de insolvabilitate este în drept să ridice, la cerere, printr-o
încheiere motivată, măsurile de asigurare aplicate, pînă la apariţia
circumstanţelor nominalizate la alin. (6), în modul stabilit de Codul de
procedură civilă, cu excepţia instituirii administrării provizorii în perioada de
observaţie a debitorului.
Articolul 25. Statutul şi competenţa administratorului
provizoriu
(1) - abrogat.
(2) Creditorii care au înaintat cerere introductivă ori administratorul
provizoriu pot adresa oricînd instanţei de insolvabilitate o cerere pentru a i
se ridica debitorului dreptul de administrare, avînd ca justificare pierderile
continue din patrimoniul acestuia sau lipsa probabilităţii de realizare a unui
plan raţional de activitate a întreprinderii și/sau eschivarea acestuia de la
executarea atribuțiilor sale.
(3) În baza cererii și a condițiilor indicate la alin. (2), instanța de
insolvabilitate este în drept să dispună, printr-o încheiere care poate fi
atacată cu recurs de către debitor, ridicarea totală sau parțială a dreptului
organelor de conducere ale debitorului de a administra debitorul. Atunci
când dreptul de administrare se ridică parțial, instanța de insolvabilitate
indică expres drepturile și atribuțiile ridicate, care în continuare se exercită
în numele debitorului numai de către administratorul provizoriu.
(4) Instanţa de insolvabilitate examinează, în cel mult 10 zile
lucrătoare, cererea prevăzută la alin. (2) într-o şedinţă la care sînt citaţi
administratorul provizoriu, creditorii care au înaintat cererea introductivă şi
reprezentantul debitorului. Neprezentarea părţilor citate legal nu împiedică
judecarea cererii.
(5) Principalele atribuţii și drepturi ale administratorului provizoriu în
cadrul prezentei legi sînt:
a) întreprinderea de acţiuni pentru a se asigura păstrarea bunurilor
debitorului şi integritatea lor;
b) examinarea situaţiei economice a debitorului şi întocmirea unui
raport de verificare a existenţei temeiurilor de intentare a procesului de
insolvabilitate sau de respingere a cererii introductive;
c) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului
debitorului;
d) conducerea integrală, respectiv parțială, a activităţii debitorului în
condițiile prezentei legi, cu respectarea precizărilor stabilte expres de
instanţa de insolvabilitate, şi în condiţiile de efectuare a plăţilor curente din
contul patrimoniului debitorului;
e) sesizarea de urgenţă a instanţei de insolvabilitate în cazul în care
constată că nu există bunuri în patrimoniul debitorului ori că acestea sînt
insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate;
f) verificarea creanţelor şi, după caz, formularea de contestații la ele,
întocmirea tabelului preliminar al creanţelor;
g) încasarea creanţelor, urmărirea încasării creanţelor referitoare la
bunurile din patrimoniul debitorului sau la sumele de bani transferate de
către debitor înainte de admiterea cererii introductive spre examinare;
h) încheierea de tranzacţii, stingerea datoriilor, încetarea fidejusiunii,
renunţarea la garanţiile reale cu condiţia confirmării de către instanţa de
insolvabilitate;
i) primirea remuneraţiei și recuperarea cheltuielilor, confirmate de
instanța de insolvabilitate, suportate de administratorul provizoriu în
activitatea sa;
j) solicitarea şi primirea gratuită de la participanţii la proces, de la alte
persoane, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, a
informaţiilor şi explicaţiilor necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale,
precum şi de la debitor a informaţiilor cu privire la veniturile lui şi la bunurile
ce îi aparţin cu titlu de proprietate, inclusiv la bunurile ce se află în
proprietate comună pe cote-părţi;
k) accesul în spaţiile de serviciu ale debitorului şi studierea
documentelor care se află acolo;
l) adresarea către instanţa de insolvabilitate a solicitării de a dispune
participarea organelor de drept la executarea atribuţiilor sale;
m) sesizarea instanţei de insolvabilitate în legătură cu orice problemă
care cere soluţionare din partea ei.
(51) Supravegherea exercitata de administratorul provizoriu în
conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) și ale prezentului articol, în
condițiile în care nu s-a ridicat dreptul de administrare al debitorului, constă
în analiza permanentă a activității debitorului și avizarea prealabilă, după
verificarea oportunității, a următoarelor operațiuni:
a) plățile din conturi bancare și din casieria debitorului, care vor fi
avizate fiecare în parte sau prin instrucțiuni generale cu privire la efectuarea
plaților;
b) încheierea contractelor noi sau modificarea condițiilor celor
încheiate;
c) renunțarea la acțiune, recunoașterea acțiunii sau încheierea
tranzacției în litigiile cu participarea debitorului;
d) stingerea creanțelor altfel decât prin executare;
e) reducerea numărului sau a statelor de personal, modificarea
contractului colectiv de muncă.
(6) Cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu îl
stabileşte instanţa de insolvabilitate în mărime fixă, pentru fiecare lună de
activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar, care nu poate fi mai mică
de coeficientul minim de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariilor
de funcţie ale conducătorilor încadraţi în unităţile ce nu aplică sistemul de
salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul
minim garantat al salariului în sectorul real la unitățile cu autonomie
financiară.
(7) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, administratorul provizoriu poate
angaja specialiști. Numirea şi nivelul remuneraţiei lor se supun aprobării
instanţei de insolvabilitate, cu excepția cazurilor în care se stabilește că
remunerația se va face din contul administratorului provizoriu sau al
creditorului care a depus cerere introductivă.
(8) Atribuţiile administratorului provizoriu încetează în momentul
desemnării administratorului insolvabilităţii/lichidatorului de către instanţa
de insolvabilitate sau al respingerii cererii introductive în lipsa temeiului de
insolvabilitate.