Penal

Dreptul penal poate de nit ca ind acea ramura a dreptului public care se ocupa de infracțiuni si
de pedepse ce trebuie aplicate acelora care le comit

Doctrina franceza: profesorii Merle si Vitu de nesc dreptul penal ca ansamblul regulilor juridice
care organizează reacția statului fata de infracțiuni si infractori.

DREPTUL PENAL ESTE ANSAMBLUL NORMELOR JURIDICE CARE REGLEMENTEAZĂ

APĂRAREA SOCIALĂ PRIN PREVENIREA ȘI COMBATEREA CRIMINALITĂȚII, ALTFEL SPUS,
DREPTUL PENAL PREVEDE CARE FAPTE CONSTITUIE INFRACȚIUNI, IN CE CONDIȚII POATE FI
O PERSOANĂ TRASĂ LA RĂSPUNDERE PENALĂ, PEDEPSELE CE SE APLICĂ
INFRACTORILOR, PRECUM SI REGULILE DE INDIVIDUALIZARE A ACESTORA.

NECESITATEA DREPTULUI PENAL

- este impusa de existenta fenomenului infracțional, din cele mai vechi timpuri societatea s-a
confruntat cu fenomenul infracțional, fapt ce a determinat sa delege statului ca reprezentat
general al societății dreptul de a organiza apărarea sociala
- Necesitatea reglementarii juridice a apărării sociale (modul de tragere la răspundere a persoanei
zice sau juridice trb reglementat cu strictețe: ex persoane sub 14 ani NU răspund penal, daca
a trecut mai mult de 15 ani de la săvârșirea unei infracțiuni se prescrie săvârșirea pedepsei)

Caracterele dreptului penal:

Dreptul penal are un caracter autonom, pt ca are un drept propriu, speci ca reglementare, o
metoda proprie care servește prevenirii si combaterii criminalității.
Are de asemenea un conținut propriu format din ansamblul normelor ce stabilesc conduita
speci ca ansamblului normelor, de asemenea are un ansamblu reprim de instituitii

Dreptul penal are caracter de drept public derivat din aceea ca este o ramura a dreptului public,
apărarea sociala ind organizata de către stat ca

Dreptul penal are un caracter unitar fapt care decurge din legătura strânsă dintre normele sale cu
caracter genereal, cuprinse de regula in partea generala si cele cu caracter special cuprinse de
regula in partea speciala.

Legea penala are 2 părți:

• parte generala
• Parte speciala - care parte constituie infracțiuni precum și pedepse si masurile ce pot luate in
potriva acestora, care este cuprinsa in partea speciala, dar si in alte legi din afara codului penal
si care constituie parte speciala.

IZVOARELE DREPTULUI PENAL

Această noțiune are un sens material prin care înțelegem condițiile materiale de existența care
determinare apariția unei reglementari juridice si un sens formal care se referă la sursa juridica a
dreptului.

Cel mai important izvor de drept penal este constituția.

Al doilea izvor important este legea organică potrivit art 73 al 3 lit h.
Al treilea - ordonanțele de urgenta au fost asimilate legii organice si s-a permis ca pot izvor de
drept penal
- deciziile pronunțate in recurs in interesul legii
- izvoarele internaționale - directe (care impun statului adoptarea unor reglementari - cum
ar extrădarea )
- indirecte (care odată rati cate crează statului obligația de a
introduce în legislație anumite - convenția privind tortura)

RAPORTUL JURIDIC PENAL:

- relația de apărare reglrmentata de norma dreptului penal
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
- Premizele rjp sunt exoistenta unor relații sociale si existenta unei norme de drept care sa
reglementeze relația sociala in conformitate cu voința si interesele societății
- Subiectele rjp sunt STATUL pe de o parte si PERSOANA FIZICA/JURIDICA pe de alta parte.
Relațiile dintre aceste subiecte ale dreptului penal nu sunt relație de colaborare-cooperare, ci
sunt relații de forță statul exercitând presiunea penala in calitate de reprezentant al societății
- Conținutul: cuprinde un singur drept si o singură obligație; dreptul statului de tragere la
răspundere penală a persoanei care a săvârșit o infracțiune și obligația persoanei de a suporta
consecințele faptei/faptelor sale
- OBIECTUL: este conduita la care se referă conținutul acestuia, adică pedeapsa și celelalte
sancțiuni prevăzute de lege

In doctrina se discuta de un raport juridic penal de conformare care începe din momentul
adoptării normei si pana la ieșirea acesteia din vigoare sau pana la data la care persoana
săvârșește o infracțiune, din acest moment se naște un raport juridic penal de con ict, care
durează pana la data de nitiva de condamnare când se naște un nou raport care durează pana la
executarea pedepsei.

Normele de drept penal:

- norma juridica este o regula de conduita obligatorie cu caracter general si impersonal
- Obligativitatea normei deriva din necesitatea asigurării ordinii sociale
După conținut si spera de incidenta distingem după norme generale si norme speciale
- normale generale prevăd condițiile in care se nasc se modi ca sau sting raporturile judiciare
- Normele speciale prevăd condițiile in care o anumita fapta constituie infracțiune
Normele generale sunt de general aplicare, adică sunt incidente cu toate raporturile generale sau
cu o mare parte a acestora, in timp ce normele speciale sunt aplicabile in raport cu relatiile
socialela care se referă, deroga de la cele generale.

Norme unitare care conțin toate elementele component (ipoteza, dispoziție și sancțiune) si norme
divizate care se impart in norme cadru / in alb si norme de nite

Normele de incriminare cadru/alb

- au in conținut o norma de incriminare, urmând ca prevederea faptei sau se facă în despoții ale
actului normativ
Normele de trimitere si normele de referire
Sunt considrerate de trimitere acele norme care se completează elemente de la o alta norma încât
elementele împrumutate își pierd caracterul autonom (ex decret 244/ 78)

Normele de referire sunt norme care se completează cu elemente din alte norme, dar normele de
referire odată completate își subordonează complet conținutul, fata de elementele normei
complinitaore (art 279 cod penal )

INTERPRETAREA ȘI APLICAREA LEGII PENALE

Interpretarea este operațiunea prin care se stabilește o legătură logică între dreptul așa cum a
fost conceput si stabilit si exercitarea lui într-un raport special încercând sa se deducă acesta din
urma din cel dintâi (Mircea giuva???)

Interpretarea înseamnă înlăturarea ambiguitatii si caracterului ad hoc????

Există 3 feluri de interpretări
- realizata de organele de stat cu atribuții in domeniu INTERPRETARE AUTENTICĂ/ LEGALA
- INTERPRETARE CAUZALĂ/JUDICIARA- se face de organele judiciare cu ocazia soluționării
unei cauze s
- INTERPRETARE NEOFICIALĂ/ DOCTRINARĂ - o facem noi, care nu are forță juridica, dar care
se impune prin rigoarea argumentării științi ce?

- interpretare literara/gramaticala - metoda prin care se caută sensul normei prin analiza
sintactică (prima treapta a procesului de interpretare)
fi
fi
fi
fi
fl
- Interpretarea rațională sau logica - se bazează pe principiile logicii formale si pe folosirea unor
argumente logice (argumentul per a contrario, amario ad minus, reductio abasu, argumentu
abasi??????)

Interpretarea sistematica:
- descifrează sensurile unei norme pe baza contextului istoric in care norma a fost abordata
- Prin analogie este o metoda de interpretare resptransa si consta in interpretarea unei dispoziții
mai puțin clare folosindu-se de o dispoziție asemănătoare, dar mai clara

Rezultatele interpretării
1. Interpretare declarativa in care constatam ca legea a spus ceea de a vrut
2. O interpretare extensiva prin care constatam ca legea a spus mai puțin decât a vrut
3. O interpretare restrictiva prin care constatam ca legea a spus mai mult decât a vrut

Limitele interpretării:
- In doctrina se recunoaște ca legile penale sunt de stricta interpretare
Cartea lui!!!!!