Curs nr.
Circuite de curent alternativ
1. Generalităţi
În tehnică, curenţii variabili în timp au o mai mare aplicabilitate. Circuitele electrice de
curent alternativ sunt circuitele electrice alimentate cu tensiuni electromotoare alternative. Aceste
circuite prezintă avantaje tehnice în producerea t.e.m., în transportul şi utilizarea energiei electrice.
Semnalele radio şi cele din telecomunicaţii sunt practic suprapuneri de semnale alternative
de înaltă frecvenţă.
Se numeşte mărime sinusoidală (mărime armonică) o mărime alternativă a cărei expresie
funcţie de timp este de forma:
unde: a - valoarea instantanee a mărimii
- Am reprezintă modulul valorii maxime a mărimii sinusoidale;
- A - valoarea efectivă (eficace);
- ωt + α - faza mărimii, se exprimă în radiani;
- α - faza iniţială, la momentul t = 0, cu valori cuprinse între - π şi π ;
- ω = 2π f = 2 π /T - pulsaţia;
- f - frecvenţa, se exprimă în hertzi [Hz];
- T - perioada, se exprimă în secunde [s].
2. Circuite simple în regim permanent sinusoidal
Fiind cunoscută valoarea instantanee a tensiunii la bornele unui circuit liniar şi pasiv:
se cere să se determine valoarea intensităţii curentului în regim permanent, de forma:
Raportul dintre valoarea efectivă a tensiunii şi valoarea efectivă a curentului se numeşte
impedanţa circuitului şi se notează cu Z:
Defazajul dintre tensiune şi curent (defazajul circuitului) se notează cu φ:
Impedanța este o marime complexă, partea reală a impedanţei complexe (echivalente)
se numeşte rezistenţă electrică (echivalentă) şi se notează cu R, iar partea imaginară se numeşte
reactanţă şi se notează cu X:
Z R jX .
Din relaţiile de mai sus rezultă:
X
Z R 2 X2 ; tg .
R
1
Folosind formula lui Euler: e j cos j sin .
Între impendață, reactanță și rezistență există triunghiul impedanțelor:
Din relaţiile anterioare mai rezultă:
R Z cos ; X Z sin .
La calculul circuitelor se presupun următoarele ipoteze simplificatoare:
- circuitele sunt filiforme, curentul este uniform repartizat în secţiunea conductorului;
- elementele de circuit sunt ideale, rezistoarele au numai rezistenţă, bobinele numai
inductanţe, condensatoarele numai capacitate;
- circuitele au parametrii concentraţi, în rezistor este concentrată întreaga rezistenţă, în
bobină întreaga inductivitate (Mărimea L definită ca raportul dintre fluxul magnetic care străbate
orice suprafaţă limitată de conturul unui circuit şi intensitatea curentului care-l produce, se numeşte
inductanţă sau inductivitatea circuitului, şi în condensator întreaga
capacitate a circuitului;
- circuitul este izolat de influenţa electromagnetică a altor circuite;
- parametrii circuitului (R,L,C) sunt liniari, nu depind de valoarea intensităţii curentului sau
a tensiunii.
2.1. Circuit cu rezistor ideal
a. b.
Fig. 2. a. Circuit simplu cu rezistor; b. Dependenţa curentului şi tensiunii faţă de timp
2
Se consideră un circuit simplu format dintr-un rezistor ideal (fig. 2a ), alimentat cu o tensiune la
borne sinusoidală. Se consideră curba închisă Г cu sensul de parcurgere astfel ales încât să fie în
sensul curentului prin latură şi invers sensului tensiunii la borne. Aplicând legea inducţiei
electromagnetice curbei Г, rezultă:
S-a presupus iniţial intensitatea curentului de forma sinusoidală:
şi rezultă:
- intensitatea curentului este în fază cu tensiunea ( fig. 2b):
φ= 0;
- valoarea impedanţei este egală cu valoarea rezistenţei rezistorului:
- valoarea efectivă a intensităţii curentului nu depinde de frecvenţa tensiunii la borne:
- căderea de tensiune pe un rezistor este în fază cu intensitatea curentului şi se numeşte
cădere de tensiune rezistivă .
2.2. Circuit cu bobină ideal
Se consideră o bobină ideală (fig. 3a ), având inductanţa L, alimentată cu tensiunea
sinusoidală. Se consideră conturul închis Г şi se aplică legea inducţiei electromagnetice:
unde conturul este ales în lungul circuitului.
a. b.
Fig. 3. a. Circuit cu bobina ideală în c.a.; b. Defazajul dintre tensiunea la borne şi curentul prin
circuit.
Se poate demonstra că în cazul acestui circuit, defazajul dintre tensiune şi curent este:
iar curentul este defazată în urma tensiunii cu π /2 , ca în figura 3b.
3
- valoarea impedanţei circuitului este: XL şi se numeşte reactanţa bobinei.
- valoarea efectivă a intensităţii curentului este:
- căderea de tensiune pe o bobină ideală va fi întodeauna defazată cu π/2 înaintea curentului
şi se numeşte cădere de tensiune inductivă.
2.3. Circuit cu condensator ideal
Se consideră condensatorul ideal de capacitate C alimentat cu o tensiune sinusoidală, ca în
figura 4a.
Dacă circuitul ar fi alimentat cu o tensiune continuă, intensitatea curentului din circuit ar fi
zero, deoarece între plăcile condensatorului se află un dielectric, care are rezistenţa infinită.
Aplicând o tensiune sinusoidală condensatorului, acesta se va încărca şi descărca periodic cu
frecvenţa egală cu frecvenţa tensiunii aplicate şi deci, prin circuit va trece un curent electric
alternativ. Acest lucru lasă impresia că în regim sinusoidal, curentul electric trece prin condensator.
Aplicând legea inducţiei electromagnetice conturului închis Г, rezultă:
unde q reprezintă sarcina electrică a unei armături a condensatorului.
a. b.
Fig. 4.a. Circuit cu condensator ideal; b. Defazajul tensiune curent la acest circuit
Conform legii conservării sarcinii electrice, aplicate suprafeţei închise Г , rezultă:
Se poate deduce expresia intensităţii curentului electric şi rezultă de asemenea că:
- curentul este defazat înaintea tensiunii cu α/2:
- valoarea impedanţei este: Xc se numeşte reactanţă capacitivă:
4
- valoarea efectivă a intensităţii curentului este egală cu:
- căderea de tensiune pe condensator va fi defazată cu π/2 în urma intensităţii curentului (fig.
4b) şi se numeşte cădere de tensiune capacitivă.