1. Ce înseamnă managementul resurselor umane?
Dacă ar fi să punem o întrebare simplă unei persoane care nu cunoaște domeniul HR: ce face un
manager sau un specialist de resurse umane?, am primi probabil un răspuns la fel de simplu și
totodată incomplet: recrutează oameni și apoi îi administrează. Este din păcate o percepție greșită,
pentru că se minimizează extrem de mult rolul specialiștilor HR.
Pentru un model de fișă de post pentru inspector resurse umane sau analist resurse umane, verifică
acum ce îți oferim.
Așadar, managementul resurselor umane cuprinde următoarele activități:
recrutare și selecție de personal;
administrare de personal
dezvoltarea profesională și personală a angajaților pe toată durata angajării;
gestionarea salarizării, a compensațiilor și a beneficiilor;
suport în evaluarea angajaților și managementul performanței;
acțiuni disciplinare;
acțiuni pentru asigurarea condițiilor corespunzătoare de muncă, a sănătății și siguranței angajaților;
relația cu sindicatele.
Acestea ar fi procesele clasice în care departamentul HR este implicat total sau parțial, însă nu
trebuie să neglijăm o tendință tot mai vizibilă în ultimii ani: în unele companii, MRU poate avea o
componentă strategică, ceea ce generează un rol în performanța organizațională. Astfel, staff-ul HR
este parțial responsabil pentru existența unei misiuni, a unor valori și principii la nivel de organizație
și în plus, sunt cei care împărtășesc cu restul angajaților aceste informații și iau măsuri pentru a
asigura un nivel de motivare și angajament în cadrul tuturor echipelor. Acest tip de MRU poartă și
denumirea de Strategic MRU sau SHRM (Strategic Human Resource Management).
După cum se poate observa, managementul resurselor umane cuprinde o arie extrem de largă de
activități, ceea ce poate face dificilă emiterea unei definiții. Însă vom încerca:
Definiție
Managementul resurselor umane reprezintă totalitatea proceselor formale concepute pentru
gestionarea personalului într-o organizație, cu scopul de a maximiza productivitatea și angajamentul
în rândul angajaților.
2. Importanța managementului resurselor umane
Enumerăm mai jos cele mai importante funcții ale managementul resurselor umane:
creșterea productivității și a profitului;
menținerea calității activității de muncă;
asigurarea cererii și ofertei de personal;
dezvoltarea profesională a personalului, în angajați agili, răspunzători, competenți și adaptabili la
schimbare.
păstrarea angajaților cât mai mult în companie și motivarea lor spre a atinge obiectivele organizației;
recunoașterea meritelor și contribuției angajaților;
dezvoltarea imaginii companiei.
”Nimic din ceea ce facem nu este mai important decât angajarea oamenilor. La finalul zilei, te bazezi
pe oameni, nu pe strategii.”
Lawrence Bossidy
Așadar, rolul vital al managementului resurselor umane se raportează la menținerea unei echipe cu
oameni de calitate în companie, pe perioada îndelungată, iar acest rol se realizează prin nenumărate
procese.
3. Ce face departamentul de resurse umane din cadrul unei companii?
Departamentul de resurse umane reprezintă baza oricărei companii, indiferent de mărimea acesteia,
de profil sau de industria în care activează.
Vom împărți sarcinile departamentului HR în 3 categorii:
Sarcini sau responsabilități administrative - acestea se referă la păstrarea documentelor, dosarelor de
personal, administrarea proceselor de angajare, salarizare, compensare și beneficii, eforturi de
menținere a legalității tuturor activităților în cadrul departamentului.
Sarcini sau responsabilități operaționale - fac parte din rolul funcțional de management al resurselor
umane, precum recrutare și selecție, integrarea noilor angajați, instruiri si traininguri, managementul
performanței, etc.
Sarcini sau responsabilități strategice - vorbim despre acele sarcini referitoare la legătura între staff și
manageri, misiunea organizației și îmbunătățirea nivelului de motivare printre angajați.
Atenție! Se pune tot mai mult accent pe acest rol strategic al specialiștilor HR, în sensul că acestora li
se cere o tot mai mare implicare în această direcție.
Ce ar trebui să facă mai exact? Să ajute la dezvoltarea de politici care să permită inovarea,
flexibilitatea și să genereze avantaje competitive. Să dezvolte cultura organizațională. Și să ajute la
îmbunătățirea performanței business-ului, în general.
În ceea ce privește această ultimă componentă strategică, statisticile vorbesc de la sine. Un studiu
realizat de Valoria Business Solutions, în colaborare cu Business Mark în 2018 a dezvăluit
următoarele:
în anul 2018, cea mai importantă provocare strategică din HR - 79% dintre companiile participante la
studiu - a fost menținerea unui nivel ridicat de implicare (engagement) a angajaților companiei.
departamentele HR au considerat în proporție de 59% că o practică eficientă de atragere și retenție a
celor mai buni angajați este crearea unei culturi organizaționale bazată pe încredere, comunicare
deschisă și echitate în luarea deciziilor.
la nivelul practicilor de HR, pe primul loc între cele mai mari provocări în anul 2018 a fost găsirea de
angajați cu competențe din ce în ce mai specializate (68%), la egalitate cu retenția angajaților, în
general, în vreme ce pe locul 2 s-a aflat alinierea practicilor de HR cu managementul organizației și cu
strategia de afaceri (42%).
Aceste informații sunt confirmate și de un studiu Deloitte din 2019, din care aflăm că cea mai mare
provocare pentru staff-ul HR este găsirea de angajați calificați și experimentați (61%), în vreme ce pe
ultimul loc se află crearea unei oferte de job tentantă (25%).
Management
Detalii
Categorie: Management
Ultima actualizare: 10 ian. 2020
Scris de Conspecte Team
Accesări: 43.770
Management – proces prin care se actioneaza împreuna, cu si prin altii pentru a realiza obiectivele
organizatiei într-un mediu în continua schimbare.
Management - este cuvant american care nu poate fi tradus în alte limbi dar este preluat si utilizat.
La origine – cuvantul latin “manus” – mana, adica manuirea haturilor la cailor ce trag o caruta. În
limbaj modern ar fi manevrare sau pilotare. In engleza „to manage’’- a tine un cal de frau, a
administra, a duce ceva la bun sfarsit.
In franceza manager- a dirija, a organiza o afacere sau un serviciu.
Managementul a aparut initial in sfera afacerilor, dar în prezent el si-a largit sfera de cuprindere si se
utilizeaza în toate sferele de activitate; cultura, medicina, sport etc. reprezentand activitatea de
conducere, de administrare.
Se definesc cateva sensuri a notiunii management:
Managementul este un proces (activitate).
Managementul este un grup de persoane
Managementul este o stiinta si o arta.
Managementul ca activitate – este procesul de conducere nemijlocita a organizatiei în scopul
atingerii obiectivelor ei.
Conducerea – tip de interactiune, existent între doua parti, una dintre care se afla în pozitia de
subiect de gestiune, alta – obiect de gestiune. Subiectul genereaza comenzi. Obiectul primeste
comenzile si activeaza în corespundere cu ele.
Functiile conducerii sunt ansamblul de actiuni independente care se succed într-o anumita
consecutivitate si sunt efectuate de orice subiect conducator ce exercita o influenta rationala asupra
obiectului condus în vederea stabilirii obiectivelor si realizarii [Link] de management e exercitat
de manager (conductor) care este subiectul procesuluide management.
Managementul (conducerea) ca proces reprezinta ansamblul integral al actiunii de planificare,
organizare, motivare si control exercitate de sistemul conducator.
Deci ca proces managementul are 4 functii:
Planificarea-stabilirea obiectivelor si a cailor de realizare a lor.
Organizarea-repartizarea responsabilitatilor pentru realizarea sarcinilor, crearea sistemului de
conducere.
Motivarea-initierea angajatilor in activitate, crearea imboldurilor pentru o activitate productiva.
Control-evaluarea si compararea rezultatelor cu cele preconizate.
Managementul ca proces opereaza cu cateva elemente fundamentale:
Resurse [Link] financiare.
Resurse [Link] informationale
Ca proces Managementul are o serie de trasaturi:
Este unitar –adica functiile sunt corelate si constituie ceva întreg
Este tipic –adica functiile Mg sunt exercitate în toate tipurile de organizatii si toate nivelele
Este contextual – adica se adapteaza la situatia concreta
Este orientat spre conducerea oamenilor
Este continuu
Ca grup de persoane Managementul este organul de conducere, care gestioneaza activitatea unei
organizatii, firme, întreprinderi, deci totalitatea celor care exercita procese de management dar nu
de executie.
Managementul ca stiinta - ansamblul organizat de cunostinte, concepte, principii, metode si tehnici
prin care se explica in mod sistematic fenomenele si procesele ce au loc în conducerea organizatiilor.
Managementul ca stiinta studiaza fenomenul de conducere, astfel conducerea este un proces de
influenta a subiectului asupra obiectului cu un anumit scop dupa o anumita schema(algoritm) si se
produce cu ajutorul unor mijloace speciale. Elementele principale ale stiintei management sunt:
Teoria - este o forma de reflectare a realitatii in gandire, o forma de cunoastere abstracta
generalizata într-un sistem de notiuni stiintifice, legi, categorii, principii.
Metodologia - este sistemul de metode, moduri de cercetare folosite atat in teorie cît si in practica
cuajutorul carora pot fi întelese fenomenele si optimizate rezultatele.
Metodele sunt:
economice- statistice- administrative
matematice- organizatorice- social psihologice
Tehnologia - poate fi reprezentata prin algoritmul de realizare a deciziilor.
Practica – setul de cunostinte si deprinderi acumulate în activitatea de conducere si terenul pe care
sunt aplicate realizarile teoretice.
Ca arta managementul este maiestria managerului de a aplica la realitatile diferitor situatii în conditii
de maxima eficienta cunostintele teoretice.
Arta Stiinta
Bazat pe calitati personale, intuitie, talent, capacitati de reactionare, maiestrie, bun simt.
Observarea evenimentelor si acumularea experientei
Folosirea în mod exclusiv a experientei
Rezolvarea problemei dupa metoda încercarilor si erorilor
Orientarea prioritara pe termen scurt
Informatie limitata si unilate
Bazat pe calitati personale si cunoasterea realitatii cu mijloace stiintifice.
Analiza proceselor, identificarea principiilor si legitatilor.
Corelarea experientei cu cercetarea
Analizarea completa a actiunilor diversilor factori de influenta.
Informatie completa si complexa
Managementul este o stiinta interdisciplinara care se bazeaza pe o serie de stiinte cum ar fi:
psihologia - studierea si prognozarea comportamentului indivizilor, determina factorii ce contribuie
sau împedica comportamentul rational
sociologia - largeste baza metodologica a conducerii prin studierea sistemelor sociale în care indivizii
intra în relatii reciproce, studiaza comportamentul uman in grupe.
Notiunea si tipologia organizatiilor
Pentru ca un oarecare grup sa fie definit ca organizatie el trebuie sa corespunda cerintelor:
1 Existenta a cel putin 2 persoane care se considera parte a grupului.
2 Existenta macar a unui scop comun pentru aceste persoane.
3 Persoanele activeaza împreuna, au un sistem comun de dirijare si tind la atingerea scopului.
Organizatia - grup de oameni activitatea carora este coordonata constient pentru a atinge scopuri
comune. Definitia este valabila pentru organizatiile formale
Organizatile pot fi :
a)formale
b)neformale
c)legale
d)ilegale
e)statale
f) neguvernamentale
In dependenta de scop avem organizatii comerciale si necomerciale.
Daca sunt privite ca sisteme, atunci organizatiile sunt sisteme deschise.
Trasaturile organizatiilor:
existenta scopurilor la care tind membrii.
delimitarea organizatiei si existenta frontierelor vizibile si invizibile.
existenta legaturilor intre elementele componente.
autoreglarea, existenta unui centru organizatoric.
complexitatea, este compusa din mai multe subdiviziuni
existenta unei culturi interne
Orice organizatie are o structura, care poate fi:
Tehnica - ansamblul de obiecte materiale si procese.
Sociala - determinata de componenta personalului si legaturile dintre ele.
Socio -tehnica - sistemul de locuri de munca ce-i uneste pe lucratori in relatii de serviciu.
Activitatea unei organizari se supune unor legi organizationale:
a)Legea sinergiei. 2+2 = 5
c)Legea autoapararii
b)Legea pastrarii proportionalitatii.
d)Legea autogenezei (entropiei) - fiecare organizatie are ciclul sau de viata
e) Legea compozitiei- toate subdiviziunile sunt subordonate unui scop
Ciclul de viata a organizatiei:
[Link] organizatiei-faza de aparitie.
[Link] rapida in domeniul creat.
[Link] pe domenii.
[Link] de consolidare.
[Link].
Organizatii pot fi simple si complexe
Organizatii complexe - Organizatii care au un set de scopuri interdependente.
Fiecare întreprindere trebuie privita ca o organizatie complexa deoarece fiecare componenta a ei are
scopul sau, încat rezultatul final este in functie de atingere a scopurilor partiale.
Organizatii simple -organizatii care au un singur scop.
Organizatiile complexe au urmatoarele caracteristici comune:
[Link] organizatiile utilizeaza resurse. Natura si structura resurselor depinde de specificul de
activitate al [Link] sunt necesare atat organizatiilor de producere, cat si celor
prestatoare de servicii sau necomerciale.
[Link] de mediul exterior atat prin intrari cit si prin [Link] nu poate fi analizata
separat de mediul extern, care o influenteaza atat prin resurse, cat si prin beneficiarii rezultatelor ei.
[Link] orizontala a muncii-diviziunea lucrului pe componente este necesara pentru cresterea
productivitatii muncii.
4Existenta subdiviziunilor. Diviziunea orizontala a muncii se efectueaza în baza formarii
subdiviziunilor, ce executa sarcini concrete specifice si sunt formate pentru atingerea unor obiective
specifice. Deci, organizatia, în ansamblu, este formata din mai multe „organizatii mici".
5Diviziunea verticala a muncii – separa activitatile de coordonare de cele operationale si presupune
necesitatea coordonarii activitatii subdiviziunilor în scopul asigurarii succesului lor.
Niveluri si arii de management
Obiectivul general al unui sistem al de productie nu se poate propaga pana la elementele primare
fara a suferi transformari specifice. In primul rand are loc o descompunere pe obiective specifice care
la randul lor devin sarcini pentru diverse compartimente productive sau functionale fiind in
continuare descompuse in comenzi de productie. Aceste descompuneri succesiva a obiectivului
global genereaza o ierarhie de subobiective in paralel cu care in care este si o ierarhie de niveluri de
conducere. Intr-o organizatie deosebim 3 mari niveluri ale procesului de Management.
Nivel strategic (institutional)
Nivel tactic (functional)
Nivel operational (tehnic)
La nivel strategic - amploarea obiectelor vizeaza organizatia in întregime, iar perioada de actiune este
definita pe un termen lung.
La nivel functional - se urmareste realizarea obiectivelor derivate de obiectivul global. Se realizeaza
sarcini specifice si se iau decizii de corectare a abaterilor ce pot aparea in subsistemele conduse si
coordonate. Au caracter periodic.
La nivel operativ - are loc conducerea nemijlocita a proceselor si activitatilor direct specifice pentru
respectivul sistem de productie. Are loc urmarirea realizarii obiectivelor proprii si corectarea
abaterilor ce au un caracter curent.
Corespunzator acestor trei nivele de conducere avem trei tipuri de manageri:
Managerii superiori (top manageri)
Managerii medii (midlle manageri)
Manageri inferiori (lower manageri)
Top managerii - sunt formati din presedinti, vicepresedintii companiilor, directori executivi, sunt
grupuri relativi mici de persoane care controleaza organizatia in întregime si care stabilesc obiectivele
organizatiei, strategia generala, ei conduc cu organizatia in general.
Middle Managerii - managerii functionali includ sefi de departamente, de diviziuni, de servicii.
Acestea sunt primii responsabili de implementarea politicilor si planurilor de dezvoltare cit si pentru
supravegherea conducerea managerilor de la nivel ierarhic inferior fiind necesar pentru a face
legatura intre nivelul top si nivelul operational.
First (lower) Managerii - duc raspunderea de productia marfurilor si serviciilor, sunt reprezentate prin
sefii de echipa, maistri, supraveghetori, ofice-manageri. Acesti manageri supravegheaza si
coordoneaza activitatea lucratorilor operativi.
Pentru asi îndeplini atributiile sale managerii trebuie sa posede o serie de cunostinte si capacitati
care pot fi divizate in 3 categorii distincte:
Cunostinte si capacitati conceptuale( cognitive) - ceea ce se refera la capacitatea in întelegerea
complexitatii organizatiei ca sistem.
Cunostinte si capacitati privind resursele umane - rationamentul de a lucra cu oamenii incluzand
întelegerea procesului de motivatie si de conducere cu oamenii.
Cunostinte si capacitati tehnice –profesionale - referitor la capacitatea de a folosi cunostintele,
metode si echipamente pentru realizarea sarcinilor specifice deproductie,se obtine prin instruire si
prin experienta.
Cu cît creste nivelul ierarhic cu atat creste necesitatea cunostintelor conceptuale si scade necesitatea
cunostintelor tehnice – profesionale.
Managerii de la diferite niveluri organizatorice si de conducere pot lucra in diverse domenii (arii de
management) ale organizatiei din care ei fac parte. Pentru o întreprindere de productie principalele
arii de mg. sunt domenii functionale care exista la întreprindere:
productia
cercetare si dezvoltare
financiar-contabil
comercial
personal