.
Transcriptomica studiaza transcriptul ARN al unei gene sau organism (respectiv
transcriptomii). Transcriptomica este implicatã în determinarea modului în care transcriptomii
(moleculele de ARN) și astfel modelul expresiei genei se schimbã datoritã acțiunii unor
factori variați: tipul de țesut, stadiul de dezvoltare, hormoni, droguri sau boli. Ea completeazã
și se suprapune cu proteomica. Transcriptomul este întregul complement al ARN al unei gene,
celule sau organism, iar dupã alți autori, transcriptomul reprezintã setul complet de gene
exprimate în condiții particulare. El este deci reprezentat prin setul de molecule de ARN care
sunt prezente, într-un singur tip de celulã, într-un țesut sau într-un organism. Transcriptonii
includ atât moleculele de ARN-mesager, cât și moleculele de ARN transcript, posedã un
anumit rol metabolic și/sau fiziologic, nefiind implicate în sinteza de proteine. Astfel, în
locusul Xq13 de pe cromozomul uman X, se aflã gena X-IST. ARN-transcript este implicat în
heterocromatinizarea unei bune pãrți din cromozomul X la organismul femeie. Transcriptul
este o catenã de ARN produsã de o moleculã ADN matrițã (templat) și care posedã o secvențã
de nucleotide complementarã cu acesta ( Ardelean)
Ardelean
Metode și tehnici utilizate în genomica structuralã Conform conceptelor recente (decembrie
2006), domeniul de investigație al științei genomica structuralã implicã determinarea
structurii tridimensionale a tuturor proteinelor și a moleculelor de ARN, codificate de
secvența genomicã a unui organism viu. Stabilind structura acestor molecule, se poate stabili
rolul lor în procesele biologice complexe. În realizarea acestui deziderat, sunt utilizate
diferite metode experimentale: microscopia electronicã, electroforeza, difracția cu raze X,
cromatografia, utilizarea de tehnici de denaturare-renaturare a ADN, utilizarea enzimelor de
restricție, cristalografia cu raze X, spectroscopia RMN sau metode comțputaționale, ca
modelarea homeoloagã. Microscopia electronicã este capabilã sã stabileascã ultrastructura
organitelor celulare, a virusurilor și moleculelor
Harta geneticã circularã a microorganismelor, atașarea ribozomilor la molecula de ARN-m,
replicația moleculei de ADN . au fost stabilite cu ajutorul microscopiei electronice.
Electroforeza este o tehnicã ce permite separarea moleculelor dupã forma, încãrcãtura
electricã și masa lor molecularã, într-un câmp electric, de obicei pe un suport solid sau
semisolid (hârtie sau agarozã). Diferențele înregistrate în mobilitatea proteinelor pot fi
determinate chiar de existența unui singur aminoacid diferit în molecula a douã proteine
înrudite. Astfel, hemoglobina normalã și hemoglobina de tip S diferã între ele printr-un
singur aminoacid în poziția 6 a catenei β. Aceastã diferențã induce o diferențã structuralã
între celor douã proteine, care migreazã cu viteze diferite într-un câmp electric. În prezent,
electroforeza este utilizatã pentru realizarea unor aplicații multiple în analiza ADN și a
proteinelor. Secvențarea moleculei de ADN utilizând electroforeza în gel de poliacrilamidã
sau în gel de agarozã este utilizatã pentru a izola și estima mãrimea fragmentelor de ADN,
pentru a diferenția izoenzimele (proteine având aceleași proprietãți enzimatice însã care
prezintã diferențe în structura lor primarã).