6.2.1.

Generalităţi
A. Definiţie
Capsulele sunt preparate farmaceutice formate din învelişuri care conţin doze unitare de
substanţe active asociate sau nu cu substanţe auxiliare, destinate administrării pe cale perorală.
6.2.2. Tipuri de capsule utilizate în practica farmaceutică

A. Capsule de hârtie (Capsulae Papiraceae)

Capsulele de hârtie sunt utilizate pentru ambalarea dozelor individuale de pulberi, divizate în
cantităţi de decigrame până la 1-2 grame. Capsulele de hârtie trebuie să fie confecţionate din hârtie
de bună calitate (celuloză aproape pură) şi să fie inerte chimic faţă de majoritatea substanţelor
(excepţii Rezorcina etc.).
Substanţele higroscopice efluorescente sau cele sensibile faţă de gazele din atmosferă se
ambalează în capsule siliconate sau cerate.
Capsulele sunt fabricate din bucăţi de hârtie dreptunghiulară îndoite în lungime. Pentru
formarea capsulei marginile libere se îndoiesc dublu pe o mică porţiune din lăţime astfel încât să fie
posibilă închiderea
Pulberile care se prepară în cantităţi mai mari de 5 g sunt ambalate în pungi.

B. Capsule Amilacee (Capsulae Amylaceae)

a. Generalităţi
Capsulele amilacee folosite pentru pulberi divizate în ultimele decenii prezintă pe lângă
dezavantaje legate de sensibilitatea amidonului la umiditate, respectiv agenţi atmosferici şi avantaje
care pledează pentru utilizarea acestui tip de înveliş, de exemplu:
- mascarea mirosului şi gustului neplăcut a unor substanţe medicamentoase;
- biodisponibilitate bună;
- sunt biodegradabile;
- sunt inerte chimic;
- sunt un înveliş preferat pentru pulberile divizate în farmacie.
Despre utilizarea acestei forme există referiri în literatura de specialitate încă din sec. al
XIII-lea d.H.
Punerea la punct a acestor învelişuri este realizată de farmacistul Limoustin (1972).
Capsulele amilacee au formă de cilindrii plaţi, deschişi la partea superioară cu diametre
puţin diferite astfel încât să fie posibilă îmbinarea
În funcţie de cantitatea de pulbere divizată care poate fi ambalată în capsule avem patru mărimi:
- 00 pentru cantităţi de 0,5 g pulbere;
- 0 pentru cantităţi de 0,5-1 g pulbere;
- 1 pentru cantităţi de 1-1,5 g pulbere;
- 2 pentru cantităţi de 1,5-2,5 g pulbere.
b) Obţinere
Prepararea capsulelor amilacee are loc în următorul mod: pentru obţinerea capsulelor se
utilizează amidonul de grâu şi porumb care amestecat cu apă formează o pastă numită „cocă de
amidon” care se toarnă apoi în tipare. Tiparul este format din 2 plăci metalice prevăzute cu 100-200
orificii (pe placa superioară pentru capace iar pe placa inferioară pentru corpul capsulei)
Pentru obţinerea casetelor coca se introduce între cele 2 plăci unde este presată şi încălzită
timp scurt la aproximativ 1000C. Pentru a nu rezulta caşete friabile se adaugă pastei în prealabil
ulei, glicerină şi de asemenea agenţi de conservare. După extragerea de pe matriţe se lasă un tip de
48 de ore la aer pentru a fixa o anumită umiditate, apoi se taie şi se ambalează în cutii de carton.
c) Umplerea capsulelor amilacee. Umplerea capsulelor amilacee se face prin:
- introducerea în capsule a pulberilor divizate de pe cartele din plastomeri;
- sau prin divizarea direct în capsulele amilacee aşezate apropiat pentru a elimina eventualele erori.
d) Conservare. Capsulele se păstrează ferite de umiditate în cutii.
C. Capsule gelatinoase (Capsulae)
C1. Generalităţi
a) Definiţie. Istoric
Capsulele gelatinoase sunt învelişuri compuse dintr-un amestec de gelatină, glicerină şi
diferiţi alţi auxiliari ca: metilceluloza, alcoolul polivinilic etc. Aceste învelişuri s-au utilizat încă de
la începutul sec. al XIX-lea (1833) dar perfecţionarea lor are loc spre sfârşitul secolului odată cu
dezvoltarea intensivă a industriei de medicamente
b) Avantaje. Utilizarea capsulelor gelatinoase prezintă următoarele avantaje:
- protecţia substanţei active de agenţii atmosferici;
- prepararea simplă şi rapidă;
- dozare exactă;
- dirijarea absorbţiei;
- condiţionare elegantă;
- administrare comodă.
c) Dezavantaje. Nu se pot administra în capsule, apă sau soluţii apoase şi nici substanţe care
reacţionează cu gelatina (săruri de Fier, Tanin etc.).
d) Clasificarea capsulelor. Capsulele se clasifică după mai multe criterii:
d1) după formă:
- capsule gelatinoase ovoidale;
- capsule gelatinoase sferice;
- capsule gelatinoase cilindrice;
d2) după consistenţă:
- capsule moi;
- capsule rigide (dure);
- capsule operculate (cu capac);
d3) după modul de eliberare a substanţei medicamentoase:
- cu efect imediat (eliberarea substanţei imediat);
- cu acţiune prelungită;
- cu acţiune controlată;
d4) după modul de preparare:
- capsule obţinute prin imersie;
- capsule ştanţate;
capsule obţinute prin picurare
C2. Formularea şi prepararea capsulelor gelatinoase
Pentru obţinerea capsulelor gelatinoase se utilizează gelatina şi auxiliari care trebuie să
corespundă calitativ prevederilor din F.R. X sau altor normative de calitate. F.R. X admite în
formula de preparare:
- cel mult 3% pentru Talc;
- cel mult 1% stearat de Magneziu, stearat de Calciu sau acid stearic;
- cel mult 10% Aerosil.
Auxiliarii utilizaţi (conservanţi, coloranţi etc.) trebuie să fie cei admişi de Ministerul
Sănătăţii şi Familiei.
Prepararea capsulelor comportă 4 faze:
- prepararea masei;
- obţinerea capsulelor propriu-zise;
- umplerea capsulelor cu substanţele medicamentoase;
- închiderea capsulelor
Capsulele se pot prepara prin mai multe metode utilizând diferite tehnologii:
a) Metoda imersiei
Conform acestei metode gelatina hidratată cu apa necesară se încălzeşte pe baia de apă cu
glicerina şi alţi auxiliari până la dizolvare.
În acest amestec fluid se introduce forma în prealabil gresată (cu ulei de silicon sau ulei de
parafină).
După imersie se scoate forma şi se lasă pentru întărire la loc răcoros, apoi sunt scoase de pe
formă prin uşoară tracţiune manuală. În continuare capsulele sunt uscate în etuvă la aproximativ 20-
30gradeC.

b) Metoda turnării
Constă în turnarea materialului fluid pentru capsule în forme prealabil gresate

c) Metoda plăcii sau de preparare a capsulelor prin presiune

În acest mod se obţin capsule ştanţate. Metoda a fost elaborată în 1836 de Lavalle şi
Thevenot. Conform acestei metode substanţele medicamentoase se introduc între două plăci de
gelatină care apoi sunt supuse presiunii. În acest mod se obţin industrial capsule gelatinoase sferice
numite „perle”. Plăcile utilizate sunt prevăzute cu scobituri sferice. După fixarea foiţelor de gelatină
pe plăci (care în prealabil sunt gresate) acestea se încălzesc astfel încât prin topire gelatina să fie
repartizată uniform pe suprafaţa plăcilor şi a scobiturilor aferente. În cavităţile formate (scobituri) se
introduce medicamentul care după suprapunerea plăcilor şi presare să se obţină capsulele.

d) Metoda matriţei rotative

Metoda este asemănătoare variantei precedente cu excepţia că plăcile sunt înlocuite cu doi
cilindri care se rotesc în sens opus pe suprafaţă cărora se găsesc scobituri de forma capsulelor. Între
cilindrii se introduc foiţele de gelatină care vor lua forma capsulei concomitent cu introducerea
substanţei active.

e) Metoda picurării
Se utilizează dispozitivul din figura de mai jos (maşina Globex). Acest dispozitiv este format
dintr-un tub cu pereţii dubli. În tubul interior curge lichidul de umplere a capsulelor în tubul exterior
masa gelatinoasă. Picătura de soluţie medicamentoasă este înconjurată de pelicule de gelatină care
ajungând în lichidul de răcire se solidifică.

C3. Tipuri de capsule gelatinoase

a) Capsule gelatinoase moi (Capsulae Mollae)
Capsulele gelatinoase moi au formă ovoidală, sferică (perle) sau alungită, sunt elastice şi
utilizate pentru substanţele solide sau lichide în cantităţi de 0,5-5
Perlele sunt capsule sferice şi se utilizează pentru uleiuri volatile, tincturi, vitamine;
b) Capsule gelatinoase dure
Ca formulă şi mod de preparare acest tip de capsule sunt asemănătoare capsulelor
gelatinoase moi diferenţa constând în duritatea ridicată parametru realizat prin utilizarea unor
cantităţi crescute de gelatină şi prin scăderea conţinutului în glicerină.
c) Capsule operculate
c1) Generalităţi
Capsule operculate sunt capsule gelatinoase tari formate din doi cilindri închişi la un capăt,
cu diametre puţin diferite astfel încât să permită închiderea capsulei prin uşoară suprapunere şi
apăsare. Capsulele operculate utilizate sunt de diferite dimensiuni şi în funcţie de capacitate au fost
numerotate de la 000 la 5 (cele cu numărul 5 au capacitatea cea mai mică)

Capsulele operculate sunt utilizate pentru ambalarea diferitelor medicamente sub formă de
pulberi sau granule. Utilizarea acestor capsule prezintă următoarele avantaje:
- se pot fabrica uşor
- protejează substanţele active faţă de factorii externi (lumină, oxigen, umiditate etc.);
- permit mascarea gustului neplăcut al unor substanţe medicamentoase;
- utilizând diferiţi coloranţi se pot distinge diferite tipuri de capsule;
- dezagregare corespunzătoare;
- se poate dirija absorbţia în funcţie de materialul utilizat la prepararea învelişului.
c2) Prepararea capsulelor operculate
Pentru prepararea acestui tip de capsule se utilizează gelatina amestecată cu apă în raport 1/2
alături de alţi auxiliari. Auxiliarii utilizaţi la prepararea capsulelor pot fi de mai multe categorii şi
anume:
- coloranţi:se utilizează doar coloranţi admişi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi anume: galben de
tartrazină, roşu de amarant, eritrozină etc.;
- conservanţi (parabeni);
- agenţi tensioactivi, glicerină etc.;
- opacifianţi (bioxid de titan care este suspendat în soluţia apoasă a gelatinei încălzită la 570C).
Gelatina utilizată la prepararea capsulelor trebuie să corespundă unor norme severe de
puritate şi anume:
- să nu aibă miros sau gust neplăcut
- conţinutul în metale grele să fie sub limitele admise;
- să nu conţină agenţi patogeni etc.
Prepararea capsulelor se realizează prin metoda imersării. Amestecul de gelatină apă şi auxiliari este
încălzit într-un recipient cu manta la 570C după care se lasă câteva zile în repaus pentru degajarea
aerului încorporat. Soluţia limpede rezultată este utilizată pentru prepararea capsulelor utilizând
maşini automate formate din următoarele păţi principale:
- bac de imersie;
- mecanism de imersie;
- tuneluri de uscare;
- bandă transport;
- ajustoare;
- sistem de acţionare
c3) Caracteristicile capsulelor operculate şi factorii de care depind alegerea lor
Capsulele operculate goale sunt de opt mărimi standard.
Capsulele operculate goale se păstrează în recipiente închise ermetic în condiţii de umiditate
şi temperatură controlate. O umiditate prea mare duce la deformarea capsulelor iar un aer prea uscat
duce la uscarea accentuată a acestora devenind prea rigide şi casante în acelaşi timp.
Se consideră potrivită o temperatura de 15-200C şi o umiditate relativă cuprinsă între 35-65%.
Alegerea capsulelor depinde de volumul amestecului de pulberi care va fi introdus în
capsulă cât şi de culoarea necesară. Culoarea capsulei se alege în funcţie de mai mulţi factori:
- necesitatea protecţiei faţă de lumină;
- mascarea conţinutului;
- pentru efect psihologic etc.
Când în amestecul de pulberi care va fi introdus în capsule există substanţe fotosensibile se
vor utiliza capsule opace care conţin bioxid de titan şi având culoare neagră, roşie sau albă.
Pentru a determina mărimea capsulei utilizate este nevoie de cunoaşterea volumului aparent al
amestecului de pulberi care va fi introdus în capsulă. Acest parametru poate fi aflat prin utilizarea
unor tabele sau diagrame în care este indicată mărimea capsulei în funcţie de densitatea lor aparentă
respectiv de cantitatea substanţei utilizată
c4). Umplerea şi închiderea capsulelor operculate
Capsulele operculate pot fi umplute atât cu materiale solide(pulberi, granule, microcapsule,
microcomprimate) cât şi cu substanţe de consistenţă semifluidă sau fluidă.
Pentru umplerea cu pulberi sunt importante proprietăţile reologice (de curgere) a
materialului pulverulent. Nu toate substanţele au o curgere uniformă, dezavantaj care poate duce la
o dozare necorespunzătoare. Acest dezavantaj poate fi datorat adezivităţii particulelor din
compoziţia amestecului care va fi introdus în capsule fie datorită umidităţii acestui material.
Exemple de pulberi care manifestă greutăţi în ce priveşte curgerea sunt: bicarbonatul de sodiu,
sărurile de chinină etc. Pentru corectarea acestui inconvenient se procedează la uscarea materialului
până la umiditatea admisă cât şi la adaosul unor lubrifianţi care îmbunătăţesc caracterele reologice a
amestecului de pulberi ca de exemplu: stearat de magneziu 1%, aerosil 0,5-1% etc
În capsule pot fi condiţionate substanţe lichide cu caracter lipofil. Capsulele nu pot fi
umplute cu soluţii apoase deoarece apa dizolvă învelişul de gelatină.
Lichidele ambalate trebuie să aibă o anumită vâscozitate pentru a fi evitată scurgerea
acestora din capsulă prin fenomenul de capilaritate. Ca agenţi de vâscozitate se poate utiliza un
agent tixotrop care în timpul agitării şi umplerii capsulei nu creşte vâscozitatea fluidului, în schimb
la scurt timp după umplerea acestuia transformă conţinutul într-un gel tixotrop.
Umplerea capsulelor poate fi realizată în două moduri:
- utilizând dispozitive manuale
- utilizând dispozitive mecanizate.
c4.1.) Umplerea capsulelor operculate utilizând dispozitive manuale
Un asemenea dispozitiv numit gelulier este format dintr-o placă prevăzută cu orificii în care
se introduc capsulele goale. Cu ajutorul unei manete se ridică căpăcelele apoi cu ajutorul unei pâlnii
dozatoare este introdus materialul pulverulent. După introducerea amestecului de pulberi se
acţionează maneta în sens invers şi căpăcelele sunt readuse pe corpul capsulelor realizându-se
îmbinarea acestora
c4.2.) Modalităţi de umplere a capsulelor în industria farmaceutică
Umplerea capsulelor operculate în industria farmaceutică se realizează cu diferite tipuri de maşini
care lucrează cu randamente ridicate de aproximativ 200.000 capsule pe oră.
Această maşină asigură următoarele operaţii:
- alimentarea maşinii cu capsule goale;
- separarea capacului de corpul capsulei;
- umplerea capsulei;
- închiderea capsulei umplute;
- eliminarea capsulei din aparat.
În afară de operaţiile amintite acest tip de maşini mai realizează următoarele operaţii:
deprăfuirea capsulelor şi asigurarea închiderilor. Maşinile industriale realizează umplerea capsulelor
în flux liniar sau circular. În figurile următoare sunt prezentate fazele umplerii capsulelor operculate
cu material pulverulent la cele două tipuri de maşini.
Pentru asigurarea umplerii uniforme se utilizează dispozitive dozatoare având construcţii
diferite:
- dozator cu melc;
- dozator cu disc;
- dozator cu tubuşor etc
Închiderea capsulelor este foarte importantă şi se realizează în diferite moduri:
- prin aplicarea unei benzi de gelatină la nivelul contactului dintre cele două părţi ale capsulei (între
capacul capsulei şi corpul capsulei);
- prin sudarea celor două părţi ale capsulei cu ajutorul unui dispozitiv termoelectric cu ac care
înmoaie gelatina în două puncte la locul de îmbinare;
- prin utilizarea unor capsule speciale care prin construcţia lor asigură blocarea capacului după
aplicare, de exemplu: Coni-Snap, Lok-Caps etc.
Pentru protecţia capsulelor faţă de agenţii externi (aer, umiditate etc.) sau pentru a preveni
difuziunea conţinutului prin pereţii capsulei, se poate aplica siliconarea capsulelor umplute.
Siliconarea se realizează prin introducerea capsulelor într-o soluţie conţinând 5% răşină siliconică
DC 803 dizolvată în cloroform.
d) Capsule durate (capsule enterosolvente
Sunt capsule rezistente la pH-ul gastric dar care se desfac la pH-ul alcalin din intestin.
Enterosolubilizarea se poate realiza prin mai multe moduri şi anume:
d1.) Prin formolizarea gelatinei
Operaţia constă în expunerea capsulelor operculate la formaldehidă de anumite concentraţii
un timp determinat. Expunerea capsulelor poate fi realizată în mai multe moduri şi anume:
prin menţinerea capsulelor într-o atmosferă saturată cu vapori de formol în etuvă timp de 30 de
minute;
- prin introducerea capsulelor timp de 60 de minute într-o soluţie de formaldehidă în concentraţie de
1-3%;
- prin introducerea capsulelor timp de 5-10 minute în soluţie de formaldehidă 5% după care sunt
introduse în alcool concentrat.
d2) Prin utilizarea unui excipient enterosolubil (gastrorezistent) excipienţi care au fost prezentaţi în
capitolele: „Drajeuri”, „Pilule” etc. şi anume: Acetoftalat de celuloză, Eudragit L, Eudragit S etc.
Capsulele enterosolubile trebuie să reziste timp de cel puţin 2 ore într-o soluţie acidă de pepsină dar
să se desfacă în cel mult 60 de minute într-o soluţie bazică de pancreatină.
e) Spansule
Sunt capsule operculate care conţin în interiorul lor un amestec de granule enterosolubile cu
granule gastrosolubile. Datorită învelişului diferit al granulelor respective se realizează o cedare
prelungită a substanţelor active
f) Capsule gelatinoase rectale
Aceste capsule au formă alungită de 2-6 cm şi un diametru de 1-2 cm şi sunt elastice având
pereţii formaţi dintr-un strat subţire şi rezistent de gelatină. În aceste capsule se introduc doze
unitare conţinând diferite substanţe medicamentoase sub formă de soluţii, suspensii, emulsii etc.
g) Bicapsule
Aceste preparate conţin două capsule, una de dimensiuni mai mici conţinând o anumită
substanţă şi alta de dimensiuni mai mari conţinând o altă substanţă şi în care este introdusă capsula
de dimensiuni mai mici. Cele două capsule conţin de obicei substanţe incompatibile sau sunt
preparate care asigură o cedare treptată a substanţelor respective şi anume: iniţial este cedat
conţinutul din capsula exterioară (capsula de dimensiuni mai mari), având un înveliş gastro-solubil
iar ulterior este cedat conţinutul din capsula mai mică care poate avea un înveliş enterosolubil
6.2.3. Caractere, control, ambalarea şi conservarea capsulelor
A. Caractere şi control
La capsule se controlează următorii parametrii:
A1. Descriere (aspect). Capsulele trebuie să prezinte următoarele caracteristici legate de aspect în
funcţie de tipul de capsule după cum urmează:
- capsule gelatinoase tari (capsule operculate) sunt preparate din gelatină, având formă de cilindri
alungiţi rotunjiţi la capete care se închid prin suprapunere şi conţin de obicei amestecuri de
substanţe sub formă de pulberi sau granulat;
- capsule gelatinoase moi (perle) sunt formate dintr-un înveliş continuu şi moale de gelatină, având
formă sferică sau ovală. Aceste capsule conţin substanţe active lichide sub formă de pastă sau
substanţe solide în soluţie;
- capsule amilacee (caşete) sunt preparate din amidon, au formă de cilindri plaţi a căror diametre
diferă puţin ca mărime permiţând închiderea acestora prin suprapunere şi uşoară apăsare. Aceste
capsule conţin substanţe sau amestecuri de substanţe sub formă de pulberi
A2. Dezagregarea (F.R. X). Conform F.R.X dezagregarea capsulelor trebuie să aibă loc în următorul
mod:
- capsulele gelatinoase gastrosolubile trebuie să se dezagrege în cel mult 30 de minute dacă
monografia nu prevede altfel;
- capsulele gelatinoase enterosolubile nu trebuie să se dezagrege în soluţie de pepsină acidă timp de
120 de minute dar trebuie să se dezagrege în cel mult 60 de minute în soluţie bazică de pancreatină;
- capsulele amilacee trebuie să se transforme în prezenţa apeiîntr-o masă moale în 30 de secunde.
A3. Uniformitatea masei. Pentru determinarea acestui parametru se iau în lucru 20 de capsule după
care se cântăreşte o capsulă intactă care apoi se deschide, se îndepărtează conţinutul şi se cântăreşte
învelişul capsulei. În cazul capsulelor gelatinoase moi după îndepărtarea conţinutului învelişul se
spală în prealabil în eter sau cu un alt solvent potrivit, se usucă până nu se mai percepe mirosul de
solvent apoi se cântăreşte. Diferenţa dintre cele două cântăriri reprezintă masa conţinutului.
Determinarea se repetă pe încă 19 capsule şi se calculează masa medie a capsulelor.
A4. Dozare. Determinarea conţinutului de substanţă activă se realizează în următorul mod: se
cântăreşte pulberea conţinută în 20 de capsule cărora li s-a determinat în prealabil masa medie.
Conţinutul în substanţă activă se determină conform prevederilor din monografia respectivă. Faţă de
conţinutul declarat în substanţă activă
A5. Identificarea. Determinarea se face conform indicaţiilor din monografia respectivă.
B. Ambalare şi conservare
Capsulele se conservă în recipiente bine închise la umiditate relativă potrivită şi o temperatură de
maxim 30C
6.2.4. Capsule oficinale în F.R. X
1. Capsulae Ampicillini
Capsule cu ampicilină
Capsulele cu ampicilină conţin 250 mg ampicilină pe capsulă
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antibiotic betalactamic.
2. Capsulae Cyclophosphamidi
Capsule cu ciclofosfamidă
Capsulele cu ciclofosfamidă conţin 50 mg ciclofosfamidă pe capsulă.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: citostatic.
3. Capsule Natrii Iodidi [131I]
Capsule cu iodură [131I]de sodiu
Capsulele cu iodură [131I] de sodium conţin 3,7; 185; 370 şi 925 MBq pe capsulă (0,1M 5; 10) şi
25 mC I pe capsulă).
Capsulele cu iodură [131I] de sodium conţin radionuclidul Iod-131 adsorbit pe hidrogenofosfat de
disodiu anhidru. Soluţia de iodură [131I] de sodium folosită pentru prepararea capsulelor cu iodură
[131I] de sodium conţine tiosulfat de sodiu sau alţi agenţi reducători.
Iodul-131 este un izotop radioactiv al iodului şi se obţine prin iradierea cu neutroni a telurului.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: tireotoxicoză, cancer tiroidian, guşă
4. Capsule Oxacillini Natrici
Capsule cu oxacilină sodică
Capsulele cu oxacilină sodică conţin 250 mg oxacilină pe capsulă.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antibiotic.
5. Capsulae Retinoli Acetatis
Capsule cu acetat de retinol
Sinonim: capsule cu acetat de vitamina A
Capsulele cu acetat de retinol conţin 50.000 U.I. acetat de retinol pe capsulă.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: În hipovitaminoză A

6. Capsulae Rifampicini
Capsule cu rifampicină
Capsulele cu rifampicină conţin 150 mg sau 300 mg rifampicină pe capsulă
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antibiotic antituberculos.
7. Capsulae Tetracyclini Hydrochloridi
Capsule de clorhidrat de tetraciclină
Capsulele cu clorhidrat de tetraciclină conţin 250 mg clorhidrat de tetraciclină.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antibiotic cu spectru larg.
8. Capsulae -Tocopherolo Acetatis
Capsule cu acetat de -tocoferol
Sinonim: capsule cu vitamina E.
Capsulele cu acetat de -tocofenol conţin 100 mg acetat de -tocoferol pe capsulă.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: hipovitaminoză E, antioxidant, intervine în sinteza
nucleoproteidelor