Cardiovascular

Termenul „boală cardiovasculară” se referă la o serie de probleme legate de inimă și vasele de sânge. Unele dintre
cele mai întâlnite sunt următoarele:
Angina pectorală: Durere în piept ca urmare a faptului că inima nu primește suficient oxigen, un simptom comun
al bolii coronariene.
Aritmia: Orice modificare în ritmul normal al pulsului.
Insuficiența cardiacă cronică: Inima nu poate pompa suficient sânge prin corp.
Boala coronariană: O îngustare a arterelor care alimentează inima cu sânge.
Atac de cord: O întrerupere în furnizarea sângelui către mușchiul inimii, ca urmare a unor artere blocate.
Hipertensiune (tensiune crescută a sângelui): Apare atunci când tensiunea sanguină este constant crescută peste
limitele recomandate.
Accident vascular cerebral: Deteriorarea celulelor nervoase din creier ca urmare a unei lipse de oxigen.
Boală vasculară periferică: O îngustare a arterelor ce pleacă de la inimă, de obicei la nivelul picioarelor, al
antebrațelor sau al palmelor.
Un stil de viață nesănătos sporește șansele de a dezvolta boli cardiovasculare. Unii dintre factorii de risc majori
sunt fumatul, obezitatea, diabetul și lipsa mișcării. Bolile cardiovasculare vor continua să reprezinte o problemă de
sănătate majoră în anii ce vor urma.
Simptomele bolilor cardiovasculare
difera in functie de tipul bolii de inima. Dar cele mai comune simptome sunt:
- durerea puternica in piept;
- raceala in membre;
- transpiratie rece;
- aritmie;
- umflarea picioarelor;
- dificultatea de a face miscare;
- febra;
- tuse frecventa.
Este foarte util sa trecem in revista si simptomele infarctului miocardic:
- durere sau disconfort toracic (mai mult de cateva minute);
- durere sau disconfort la nivel de mandibula, gat sau spate;
- slabiciune, senzatie de greata, transpiratii reci;
- dureri la nivelul bratelor/umerilor;
- dificultate in respiratie.
Daca tu sau o persoana din apropiere pare a suferi de aceste simptome, suna imediat la 112.
Diagnosticarea bolilor cardiovasculare
Medicul este cel care solicita anumite investigatii in functie de simptome, pentru a constata care este starea inimii.
Prevenirea bolilor cardiovasculare

Nimeni nu poate sti daca va fi afectat la un anumit moment de o boala cardiovasculara. Tot ce poti sa faci este sa
iei masuri pentru a reduce riscul de a dezvolta o boala cardiovasculara. Iata cateva sfaturi care te vor ajuta sa ai o
viata sanatoasa:
- nu fuma;
- mentine o greutate optima;
- adopta o alimentatie sanatoasa;
- fa miscare regulat;
- trateaza hipertensiunea arteriala, colesterolul crescut si diabetul;
- redu sarea din alimentatie;
- consuma fructe si legume proaspete;
- limiteaza aportul de grasimi saturate;
- redu stresul.
Afectiunile cardiovasculare sunt foarte intalnite, iar pacientii au varste de la cele foarte mici la cele inaintate.
Tratamentul bolilor cardiovasculare
Daca ai o boala cadiovasculara, modificarile in stilul de viata pot contribui la reducerea riscului de complicatii.
Medicul iti mai poate prescrie medicamente. Cere sfatul medicului in legatura cu cele mai bune metode de a
reduce riscul de boala ara.
Diureticele tiazidice şi înrudite fac parte din medicamentele antihipertensive de elecţie cu care se poate iniţia
monoterapia antihipertensivă; biterapia le include aproape mereu.
Efectul diuretic al hidroclorotiazidei se datorează inhibării mecanismului cotransportor responsabil de reabsorbţia
ionilor de sodiu şi clor la nivelul tubului contort distal al nefronului. Intensitatea acţiunii diuretice şi
antihipertensive este moderată.
Indapamid este un derivat de sulfonamidă, cu mecanism de acţiune similar diureticelor tiazidice. Are şi un efect
vasodilatator.
Diuretice folosite ca antihipertensive de a doua linie sunt diureticele de ansă (furosemidul,torasemidul)
şi diureticele antialdosteronice (spironolactona ).
Furosemid și Torasemidul sunt diuretice de ansă. Dezechilibrele electrolitice produse sunt marcate ( vezi tabel)
Spironolactona acţionează la nivelul tubului contort distal, antagonizând acţiunea aldosteronului de reabsorbţie a
sodiului la schimb cu potasiul. Corespunzător, natriureza creşte, iar eliminarea urinară de potasiu scade, cu
hiperpotasemie.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sunt, împreună cu diureticele, medicamente de primă
alegere la cei mai mulţi pacienţi hipertensivi. ECA participă la transformarea angiotensinei I, un decapeptid format
din angiotensinogen, în angiotensină II, un octapeptid puternic vasoconstrictor care stimulează sinteza de
aldosteron, cu creşterea retenţiei hidrosaline şi eliminarea urinară de potasiu. Hiperkaliemia trebuie monitorizată
mai ales la pacienţii cu boală cronică de rinichi sau depleţie de volum.
Blocantele receptorilor de tipul 1 ai angiotensinei II (BRA) împiedică efectele vasoconstrictoare ale
angiotensinei II prin blocarea directă a receptorilor ei. Nu afectează metabolismul bradikininei şi de aceea nu
produc ca reacţie adversă tusea, fiind o bună alternativă pentru pacienţii care nu tolerează din acest motiv IECA.
Pentru că inhibă secreţia de aldosteron şi ele produc hiperpotasemie.

Blocantele canalelor de calciu sunt şi ele antihipertensive de primă linie, fiind de preferat în boala cardiacă
coronariană sau în diabet. Reduc influxul de calciu în fibrele muşchilor netezi vasculari şi în celulele miocardice.
Deşi eficacitatea lor antihipertensivă este similară, mecanismele acestei acţiuni sunt diferite în cadrul grupelor
chimice diferite. Dihidropiridinele produc vasodilataţie periferică marcată, care poate fi însoţită de tahicardie
reflexă; tahicardia reflexă apare la dihidropiridinele de generaţie mai veche (nifedipin) şi este mai puţin pronunţată
la cele mai noi, de tipul amlodipinei. Verapamil şi diltiazem scad ritmul cardiac şi conducerea atrioventriculară.
În prezent, beta-blocantele se folosesc pentru scăderea TA la pacienţi post-infarct acut de miocard sau la cei cu
boală coronariană. Beta-blocantele scad debitul cardiac prin scăderea forţei de contracţie a miocardului şi a
frecvenţei cardiace.

Nebivololul are, pe lângă efectul antagonist selectiv şi competitiv al receptorilor beta-1 miocardici, şi efecte
vasodilatatoare, mediate pe calea oxidului nitric, vasodilatator endogen.
Întreruperea bruscă a administrării beta-blocantelor poate fi urmată de apariţia hipertensiunii de rebound; de aceea,
dozele se scad treptat.
Antihipertensivele de alternativă, sau de a doua alegere, se folosesc la pacienţi la care valorile-
ţintă ale TA nu sunt atinse cu medicamente de primă alegere (diuretice, IECA, BRA, blocante ale
canalelor de calciu sau beta-blocante) ori la care acestea nu se pot folosi.
Clonidina şi metildopa sunt medicamente care stimulează receptorii alfa-2 adrenergici centrali,
reducând activitatea centrului vasomotor şi crescând tonusul vagal. Stimularea receptorilor alfa-2
presinaptici contribuie şi ea la scăderea tonusului simpatic.
Rilmenidina şi moxonidina acţionează la nivelul bulbului rahidian şi al structurilor medulare
(fiind agonişti ai receptorilor imidazolinici), precum şi la nivel periferic. Prin scăderea tonusului
simpatic, scad rezistenţa vasculară, dar produc variaţii ale debitului cardiac şi hipotensiune
ortostatică într-o mult mai mică măsură faţă de agoniştii alfa-2 adrenergici centrali tipici.
Prazosin, terazosin şi doxazosin sunt antagonişti selectivi ai receptorilor adrenergici alfa-1; ei
produc vasodilataţie periferică, scăzând astfel TA. Deoarece blochează şi receptorii adrenergici
situaţi la nivelul capsulei prostatice, cu relaxarea ei şi scăderea rezistenţei opuse scurgerii urinei,
pot atenua simptomele hipertrofiei benigne de prostată (HBP). Pot astfel aduce beneficii
suplimentare în cazul bărbaţilor hipertensivi care suferă şi de HBP, dar se recomandă utilizarea lor
doar împreună cu alte antihipertensive de primă intenţie. Deoarece ameţeala şi hipotensiunea
ortostatică apar frecvent la începutul tratamentului şi la creşteri ale dozelor, dar persistă şi la
administrare cronică, folosirea lor la vârstnici necesită prudenţă.
Aliskiren este un inhibitor direct al reninei, scăzând activitatea reninei plasmatice şi astfel
reducând TA. Deoarece acţionează la nivelul sistemului renină-angiotensină-aldosteron, nu se
asociază cu alte medicamente care scad activitatea acestuia (IECA, BRA). Nu se foloseşte în
sarcină, deoarece este teratogen.
Rolul farmacistului în managementul terapiei medicamentoase a pacientului hipertensiv
Farmacistul se poate implica în diferite moduri în menţinerea tensiunii arteriale la valorile optime. Farmacistul
poate identifica în schemele de terapie ale pacienţilor medicamente care cresc tensiunea arterială sau care scad
efectele antihipertensivelor. De asemenea, poate identifica probleme de aderenţă la tratamentul antihipertensiv şi
poate propune soluţii. De exemplu, dacă numărul pastilelor de administrat e prea mare, poate sugera asocieri fixe,
care să scadă numărul de medicamente de luat într-o zi de către un pacient. În cazul în care costul este un
impediment în calea aderenţei crescute la tratament, poate recomanda medicamente generice mai ieftine. Dacă
reacţiile adverse sunt cele care determină abandonul tratamentului, poate sfătui pacientul cum să le identifice
precoce sau cum să le gestioneze.
Dislipidemiile
Hiperlipidemia secundară poate fi o consecinţă a altor afecţiuni (diabet zaharat, alcoolism, sindrom nefrotic,
insuficienţă renală cronică, hipotiroidism, boală hepatică) sau a administrării de medicamente (corticosteroizi,
estrogeni, diuretice tiazidice, betablocante, izotretinoină, tamoxifen, ciclosporină şi inhibitori de protează,
fenotiazine şi antipsihotice de a doua generaţie). Formele secundare sunt tratate, dacă este posibil, prin corectarea
cauzei de bază
Studiile clinice arată că statinele:
- reduc incidenţa fenomenelor ischemice;
- reduc nevoia de proceduri de revascularizare;
- reduc incidenţa accidentelor vasculare cerebrale la pacienţii cu risc crescut de boli cardiovasculare;
- statinele reduc moartea de cauză CV, dar şi mortalitatea de orice cauză
Screening-ul de rutină al dislipidemiei se recomandă a fi efectuat prin aprecierea lipidogramei serice tuturor
persoanelor de sex masculin în vârstă de 40 de ani şi de sex feminin în vârstă de 50 de ani sau în post-menopauză.
- Uleiurile de peşte (acizii graşi omega-3) sunt utilizaţi pentru scăderea trigliceridelor.
- Trebuie acordată atenţie posibilelor interacţiuni medicamentoase ale statinelor cu fibraţii, acidul nicotinic,
ciclosporină, macrolide, antifungice azolice, antagonişti de calciu (verapamil, diltiazem), inhibitori de proteaze,
sildenafil, warfarină, digoxină, amiodaronă, contraceptive orale, suc de grepfrut (>1 l/zi). Asocierea statinelor cu
fibraţii implică un risc moderat de miopatie şi, ocazional, cu rabdomioliză. Din acest motiv, pacienţii trebuie
selectaţi cu atenţie şi informaţi asupra simptomelor de alarmă . totuşi, aceste reacţii adverse sunt foarte rare şi nu
trebuie să împiedice administrarea unui tratament combinat la pacienţii care au indicaţii.
La administrarea statinelor şi inhibitorilor selectivi ai absorbţiei colesterolului deşi rar, dar pot apărea efecte
adverse:
- musculare cu dureri, încordări, crampe musculare
- majorări ale nivelelor enzimelor ficatului – transaminazelor. Riscul poate creşte la combinarea preparatelor cu
fibraţi sau acid nicotinic, cu unele antibiotice, antifungice, imunomodulatoare, contraceptive orale etc.
Sechestranţii de acizi biliari şi fibraţii pot provoca simptome :
- gastro-intestinele – dureri abdominale, indigestie, flatulenţă, meteorism, iar fibraţii - şi apariţia calculilor
colesterolici biliari. Acidul nicotinic, în special în doze mari pot mări glucoza, acidul uric şi transaminazele în
sînge, provoacă simptome cutanate – hiperemia feţei, erupţii cutanate, senzaţii de prurit sau bufeuri.
Tratamentul atacului acut de AP
- Pacienţii vor fi instruiţi să stopeze rapid activitatea care a declanşat angina pectorală şi să rămână în repaus.
- In caz dacă simptomatica anginoasă nu va diminua în repaus timp de 3-5 min, bolnavului se va recomanda
aplicarea nitroglicerinei sublingual pentru cuparea acută a simptomelor.
- Pacientul va fi prevenit de a se proteja de hipotensiunea potenţială, aşezîndu-se, în special la primele
administrări ale nitroglicerinei, şi de celelalte efecte adverse cum ar fi cefaleea.
- Pacienţii vor fi informaţi de a apela la ajutorul medical calificat dacă angina pectorală persistă >10-20 min în
repaus şi/sau nu răspunde la administrarea de nitraţi sublingual

Reacții adverse la nitrați

- Scăderea considerabilă a tensiunii arteriale şi/sau hipotensiunea arterială ortostatică (scăderea tensiunii arteriale
la ridicarea în poziţie verticală) cu creșterea frecvenței pulsului.
- senzație de slăbiciune
- vertij și somnolență, cefalee
- înroșirea pielii și senzație de căldură
- transpirație
- paliditate, puls slab, greață, vomă și diaree pot apărea în funcție de gradul de supradozare.
- Methemoglobinemie(o formă alterată de hemoglobină, fiind prezentă în sânge în cantități crescute, care poate
cauza lipsa de oxigen)
- Tahicardie reflectorie
Precauţii în timpul administrării de anticoagulante !!!
-Medicamentele trebuie administrate la aceeaşi oră în fiecare zi
-Nu trebuie schimbat tipul de medicament
-Informarea despre semnele unei sângerări, cu adresare la medicul curator
-Dieta
-Dacă prezintă dureri gastrice, febră, diaree, la fel se adresează la medic
-Se evite consumul de alcool
-Stop fumat
-Pacientul trebuie instruit să evite activităţile fizice cu traumatism sporit.