EFECTUL
COMPTON
Prof. Frangu Maria
O confirmare strălucită a teoriei corpusculare a luminii
este dată de [Link] în 1923 referitoare la
împrăștirea radiației Rontgen pe atomi ușori.
Cu ajutorul spectrometrului Rontgen, pentru diferite
unghiuri de împrăștiere(Ɵ), Compton a constatat că,pe
lângă radiațiile cu lungimea de undă egală cu cea
radiațiilor incidente ,mai există o altă radiație cu
lungimea de undă mai mare. Fenomenul a fost numit
efect Compton.
Dispozitivul experimental
Explicarea fenomenului
Interacţiunea între electroni şi fotoni de mare energie are
ca rezultat primirea de către electron a unei părţi din
energie, şi emiterea unui foton care conţine restul de
energie într-o direcţie diferită de cea a originalului, astfel
încât impulsul total al sistemului să se conserve. Dacă
fotonul mai are suficientă energie, procesul poate fi
repetat. Dacă fotonul are suficientă energie (în general
câţiva eV, în preajma energiei fotonilor din
domeniul luminii vizibile), poate elibera complet un
electron de pe orbita atomică (proces cunoscut sub
numele de efect fotoelectric).
Radiaţia difuzată de electronii “liberi” ai materialului (este
vorba de electronii slab legaţi, cu energie de legătură cu
atomul părinte mai mică decât cea a fotonului incident)
conţine atât o componentă cu aceeaşi lungime de undă
cu a radiaţiei incidente, dar şi radiaţii cu lungime de undă
mai mare decât radiaţia incidentă. Alături de radiaţia
electromagnetică împrăştiată cu o lungime de undă
mărită, sistemul conţine şi aşa-zisul "electron de recul",
electron iniţial slab legat, considerat liber şi care îşi
schimbă energia cinetică sub acţiunea razelor X
incidente.
Variația lungimii de undă
Compton a folosit o combinaţie de trei formule fundamentale reprezentând diferitele aspecte ale
fizicii clasice şi moderne, combinându-le pentru a descrie comportamentul cuantic al luminii.
- Lumina ca particulă, anterior observată în efectul fotoelectric.
-Dinamica relativistă: teoria relativităţii restrânse
-Trigonometrie: teorema cosinusului
Rezultatul final este Ecuaţia împrăştierii Compton:
este cunoscută sub
numele de Lungime de
undă Compton.
Relații
-Energia cinetică a electronului de recul
Tangenta unghiului sub care e dirijat
electronul de recul
λ - lungimea de undă a fotonului incident
λ' - lungimea de undă a fotonului după împrăştiere
me - masa electronului
θ - unghiul sub care se schimbă direcţia de deplasare a
fotonului (unghiul de difuzie)
h - constanta lui Planck
c - viteza luminii.
O COMPARAŢIE ÎNTRE EFECTUL FOTOELECTRIC
ŞI ÎMPRĂŞTIEREA COMPTON
Atât efectul fotoelectric, cât şi efectul Compton fac referire la interacţiuni dintre radiaţia
electromagnetică şi electroni, ambele putând fi explicate doar luând în considerare natura
corpusculară a undelor electromagnetice. Efectele sunt diferite deoarece, dacă în cazul
undelor electromagnetice din zona spectrului vizibil fotonul îşi transferă întreaga energie
electronului, în cazul razelor X ,radiaţia Roentgen incidentă este împrăştiată la
contactul cu electronul, fenomen însoţit de creşterea lungimii de undă a fotonului
difuzat.
Energia iniţială a fotonului incident este transformată în energie cinetică a electronului de
recul şi în energie de natură electromagnetică, asociată fotonului rezultat în urma
împrăştierii, cu o valoare mai mică (corespunzătoare unei lungimi de undă mai mari). O
cuantă de energie mare (λ corespunzător razelor X) este înlocuită de una cu energie mai
puţină (λ' >λ), iar diferenţa de energie este responsabilă pentru reculul electronului slab
legat.
În cazul razelor X energia unei cuante este mult mai mare decât energia care ţine
electronul legat de atomul din materialul solid. Electronul este dislocat din structura
solidului într-un fenomen similar unei ciocniri elastice, fenomen pe care îl putem privi prin
prisma conservării energiei şi impulsului particulelor implicate în respectiva interacţiune. În
cadrul ambelor fenomene (efectele fotoelectric şi Compton) radiaţia electromagnetică
manifestă proprietăţi care nu pot fi explicate în mod consistent decât considerând-o ca fiind
formată din particule energetice - fotonii - corpusculi cu energie şi impuls proprii şi care se
supun legilor de conservare a acestor mărimi.
Bibliografie
Paul Davies and John Gribbin - The matter myth
[Link]
[Link]
http;//[Link]
[Link]
[Link]
_Fizica_2_2008/[Link]
[Link]
[Link]