Arcul de Triumf din Chișinău
Arcul de Triumf (numit un timp Porțile Sfinte, iar sub regimul sovietic — Arcul
Victoriei și Arcul Biruinței) este un monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus
în Registrul monumentelor de istorie și
cultură a municipiului Chișinău, parte a
Ansamblului Catedrala Nașterii
Domnului. A fost construit în anii 1840–
1841, pentru a comemorarea victoriei
armatei ruse în războiul ruso-turc din
1828–1829. În interiorul arcului se află un
clopot gigant cu greutatea de 6,4 tone, care
a fost turnat din metalul tunurilor turcești
capturate în război.
Arcul are în plan formă de pătrat și dispune
de două niveluri. Înălțimea monumentului
este de 13 m. Capitelurile celor patru piloni ai construcției au fost sculptate în stil corintic.
Nivelul superior este decorat în stil clasic. Pe partea frontală este montat un orologiu mecanic,
luminat în timpul nopții, care însă nu anunță prin
sunet ora exactă. Ornamentele și capitelurile sunt
executate în ceramică.
Primele ceasuri pe arcada au apărut în anul
1842. Ele au fost aduse de la Odesa, iar șapte ani mai
târziu, un vânt puternic a smuls cadranul, iar
mecanismul a funcționat pînă în anul 1881, și a trebuit
să fie înlocuit. Noul mecanism a fost achiziționat în
Austria. Ceasul real a lucrat fără reparații pînă la
începutul războiului, cînd a fost lovit de
bombardamentele din anul 1941.
În 1945, pe pereții Arcului au fost instalate plăcuțe cu
numele luptătorilor armatei sovietice și a cetățenilor
Moldovei, care au luptat pe teritoriul Basarabiei în cel
de-al Doilea Război Mondial și au primit distincția de
"Erou al Uniunii Sovietice". Plăcuțele au fost scoase în
1991, după obținerea independenței.
Arcul de triumf din Chișinău se află pe axa de simetrie a
ansamblului arhitectural ce mai cuprinde și Catedrala
Nașterii Domnului, Clopotnița acesteia, Piața Marii Adunări Naționale și Casa Guvernului din
Chișinău.