Structuri textuale
• Secventa narativă este compusă din situația inițială, transformarea și situația finală. O astfel de
secvență se poate întâlni în texte literare epice – basm, roman, nuvelă – dar și în relatarea unor fapte
diverse în mass-media. În timp ce povestim, folosim secvențe narative. Secvența narativă prezintă
derularea unor întâmplări într-o ordine logică și temporală, urmărește dezvoltarea unei intrigi într-o
înlănțuire de evenimente care au un deznodământ. Relatarea se face la persoana I sau la persoana a
III-a. Florentina Sâmihăian afirmă că accentul este pus pe acțiune, iar întrebările la care răspunde cel
care scrie o narațiune sunt Cine? Ce face? Unde? Când? Cum? De ce?
• Secvența descriptivă evidențiază liniile de dezvoltare a unei descrierii: aspectualizarea sau
prezentarea părților obiectului descris și a proprietăților acestuia; punerea în relație sau indicarea
reperelor spațiale și temporale în care se situează obiectul descris, precum și comparația acestuia cu
alte obiecte de același fel.
Astfel de secvențe apar în proză, în versuri (pasteluri) sau în piese de teatru sub forma didascaliilor,
dar și în descrieri de tip științific sau în reclame sau ghiduri turistice. Se observă folosirea cuvintelor
din câmpul lexical în care se încadrează tema descrierii, preponderența grupurilor nominale
(substantiv + adjectiv), prezența verbelor la prezent sau imperfect. Și aici există o serie de întrebări
care ne ajută să redactăm astfel de secvențe Ce este descris? De către cine? Cum? De ce? (Florentina
Sâmihăian, 2014)
• Secvența dialogată apare în textele literare – în piese de teatru, în proză sau în emisiunile TV.
Dialogul există în comunicarea de zi cu zi cu cineva de lângă noi sau cu cineva aflat la depărtare prin
intermediul internetului, a telefonului. O secvență dialogată reproduce întocmai cuvintele unor
persoane sau personaje din operele literare și permite dezvăluirea direct a gândurilor, a sentimentelor
și a atitudinilor acestora. Trebuie să avem în vedere că în secvența dialogată există verbe de
declarație ( a afirma, a întreba, a spune, a șopti, a zice etc.), linia de dialog înaintea replicilor sau
marcarea acestora prin ghilimele, marcarea intonației prin punctuație specifică. Întrebările pentru
redactarea textului dialogat sunt Cine vorbește? Cu cine? Despre ce? Unde? Când? De ce? Ce relații
sunt între cei care dialoghează? (Florentina Sâmihăian, 2014).
• Secvența explicativă oferă informații necesare înțelegerii unor acțiuni ale persoanelor sau
personajelor, oferă explicații despre cauzele și caracteristicile unor fenomene sau evenimente. Aici se
folosesc cuvinte sau grupuri de cuvinte de genul mai înainte, în cele din urmă, apoi, în consecință,
astfel, deoarece, fiindcă etc. Se utilizează procedee ca definirea, exemplificarea, compararea,
reformularea etc. Întrebările specifice acestei secvențe sunt Ce este de explicat? De cine? Cum? De
ce? (Florentina Sâmihăian, 2014)
• Secvența argumentativă este alcătuită din teză/premisă, argumente și concluzie. Argumentația
cuprinde conector logici , verbe de tipul consider, cred, mi se pare, apreciez. Întrebările pentru
secvența argumentativă sunt Cine argumentează? Ce argumentează? Pe cine dorește să convingă?
Cui i se opune? De ce? (Florentina Sâmihăian)