Fraza este comunicarea în care există două sau mai multe predicate.
Așadar, într-o frază
trebuie să existe minimum două propoziții.
Observație: numărul de predicate dintr-o frază = numărul de propoziții
În frază, există două tipuri de propoziții:
1. principale = sensul și prezența lor nu depind de o altă propoziție;
2. secundare = sensul și prezența lor depind de o altă propoziție din frază;
Am întârziat la școală,/1 pentru că nu a venit autobuzul./2
Propoziția 1 (P1) este principală (sensul ei nu depinde e o altă propoziție).
Propoziția 2 (P2) este secundată (prezența și sensul ei depind de P1).
În frază, propozițiile pot fi în raport de coordonare sau în raport de subordonare.
1. Raportul de coordonare presupune ca propozițiile legate sau fie de același fel (ambele
principale sau ambele secundare).
Gigi cântă/1 și Maria dansează./2
Coordonarea se realizează prin:
a) juxtapunere – propozițiile sunt alăturate și se leagă prin virgulă.
Azi scriu/1, mâine citesc./2
Între P1 și P2 există un raport de coordonare prin juxtapunere (,).
b) joncțiune – propozițiile se leagă prin conectori (conjuncții coordonatoare: și, nici,
dar, iar, însă, ci, sau, ori, fie, deci, așadar).
Mâine plouă,/1 dar nu-mi iau umbrela cu mine./2
Între P1 și P2 există un raport de coordonare prin joncțiune (dar).
2. Raportul de subordonare se realizează între propoziții diferite; propozițiile sunt legate
prin conjuncții și locuțiuni conjuncționale (că, să, ca să, ca…să, dacă, deși, fiindcă, deoarece,
pentru că, întrucât, chiar dacă, astfel încât, încât etc.) sau prin alte cuvinte de legătură (care,
cine, ce, unde, cum, când, oricum, oricare, oricine, orice, oriunde, oricând).
Nu știu/1 să cânt muzică populară./2
Între P1 și P2 există un raport de subordonare (să)
Mergem la cumpărături/1 când se întoarce tata acasă./2
Între P1 și P2 există un raport de subordonare (când).
Nu știu/1 să cânt/2 sau să dansez./3
Între P1 și P2 există un raport de subordonare (să).
Între P2 și P3 există un raport de coordonare prin joncțiune (sau).
Raportul de coordonare se stabilește între două propoziții de același fel, principale sau
secundare.
Băieții merg pe partea dreaptă / și fetele merg pe partea stângă. - propoziții principale;
Elevii știu / să scrie / și să citească. / - propoziții subordonatoare;
Coordonarea poate fi realizată prin:
Juxtapunere ( alăturare ): Cămășile sunt albe, / rochiile sunt mov.
Conjunții coordonatoare: Caietele sunt vechi, / iar cărțile sunt noi
Raportul de subordonare se realizează între o propoziție subordonată și regenta ei.
Se poate realiza prin:
Conjuncții sau locuțiuni conjuncționale subordonatoare: Ei vor / să citească două cărți.
Pronume sau adjective pronominale nehotărâte: Mă întreb / ce a devenit colegul meu de
generală.
Adverbe relative: Nu știu / când pleacă în vacanță.
Adverbe nehotărâte cu valoare relativă: Ajunge / oriunde dorește el.