Cuore (roman)
Autor Edmondo De Amicis
Titlu original Cuore
Țara de aparițieItalia Italia
Limbă italiană
Gen roman pentru copii
Editura Emilio și Giuseppe Treves, Torino
Data apariției 15 octombrie 1886
Tip media Tipăritură (Hardback & Paperback)
Cuore (în italiană Cuore [1]) este un roman pentru copii scris de Edmondo De Amicis și publicat la 15
octombrie 1886[2], ziua deschiderii școlilor italiene, la editura Emilio Treves. El se prezintă ca un jurnal al
unui școlar italian în cursul anului școlar 1881-1882.
Cuprins [ascunde]
1 Prezentare
2 Analiză și comentariu
3 Adaptări
4 Note
5 Legături externe
Prezentare[modificare | modificare sursă]
Cuore (roman)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuore
Cuore - front [Link]
Coperta primei ediții italiene
Autor Edmondo De Amicis
Titlu original Cuore
Țara de aparițieItalia Italia
Limbă italiană
Gen roman pentru copii
Editura Emilio și Giuseppe Treves, Torino
Data apariției 15 octombrie 1886
Tip media Tipăritură (Hardback & Paperback)
Cuore (în italiană Cuore [1]) este un roman pentru copii scris de Edmondo De Amicis și publicat la 15
octombrie 1886[2], ziua deschiderii școlilor italiene, la editura Emilio Treves. El se prezintă ca un jurnal al
unui școlar italian în cursul anului școlar 1881-1882.
Cuprins [ascunde]
1 Prezentare
2 Analiză și comentariu
3 Adaptări
4 Note
5 Legături externe
Prezentare[modificare | modificare sursă]
Povestea se desfășoară pe cursul a celor nouă luni ale anului școlar 1881-1882, adică de la 17 octombrie
1881 până la 10 iulie 1882. Ea este prezentată ca jurnalul lui Enrico Bottini, de 10 ani, un elev de clasa a III-a
primară la școala Baretti din Torino. Acesta regăsește, în 1885, pe când era la liceu, caietul său de școlar, și îl
rescrie comentându-l.
Alte povești sunt țesute în jurul acțiunii centrale, mai ales « povestirile lunare » relatate elevilor de
învățător și care aduc în scenă copii eroi din perioada Războiului pentru Independență. Aceste povestiri
permit de asemenea prezentarea diferitelor regiuni ale Italiei reunificate.
Octombrie : « Micul patriot padovan »
Noiembrie : « Micul cercetaș lombard »
Decembrie : « Micul copist florentin »
Ianuarie : « Toboșarul sard »
Februarie : « Infirmierul tatei »
Martie : « Sânge romaniol »
Aprilie : « Virtutea cetățenească »
Mai : « De la Apenini la Anzi »
Iunie : « Naufragiul »
Analiză și comentariu[modificare | modificare sursă]
Edmondo De Amicis a mărturisit în 1878 viitorilor săi editori Emilio și Giuseppe Treves intenția sa de a scrie
un roman despre copilărie și prietenie, care ar pune în valoare rolul școlii. Alegerea anului școlar 1881-1882
i-a permis să evoce crearea recentă a Italiei, citând de exemplu moartea lui Garibaldi la 2 iunie 1882.
Diferitele războaie pentru independență sunt evocate în « povestirile lunare ».
Legea Casati din 1859, adoptată de Regatul Sardiniei și extinsă ulterior în întreaga Italie, completată de
Legea Coppino din 15 iulie 1877, instaura obligativitatea și gratuitatea școlarizării primare a copiilor de
ambele sexe.
Cuore se apropie de alte opere ale literaturii italiene pentru copii: operele lui Cesare Balbo, cele ale lui
Cesare Cantù, sau Giannetto de Alessandro Luigi Parravicini. O asemănare se poate face cu Le Tour de la
France par deux enfants de G. Bruno, apărut în 1877, dar mai puțin naționalist, căci patriotismul lui
Edmondo De Amicis nu are ca sursă de inspirație o înfrângere italiană și o reducere a teritoriului [3].
Cartea a cunoscut un enorm succes, fiind reeeditată de 40 de ori în câteva luni, tradusă în zeci de limbi (în
prezent există mai mult de 200 de traduceri [2]). Umberto Eco a scris un Elogiu lui Franti, în care critică
dimensiunea naționalistă și reacționară a cărții.
Adaptări[modificare | modificare sursă]
Cartea "Cuore" a fost adaptată cinematografic.
În 1947, o adaptare de Duilio Coletti, cu Vittorio De Sica ca actor
O altă adaptare în 1973 de Romano Scavolini
În 1984, o altă adaptare, mai cunoscută, de Luigi Comencini : Cuore
În 2000, un serial de televiziune regizat de Maurizio Zaccaro și având ca interpreți pe Giulio Scarpati și Anna
Valle, a rulat la Canale 5
Plecând de la povestirea De la Apenini la Anzi (una din « povestirile lunare »), a fost realizat un serial
japonez de desene animate de 52 episoade (Marco (Haha wo tazunete sanzenri)), în 1976 de Nippon
Animation.
Un alt serial de desene animate de 26 episoade a fost produs în 1981 și inspirat din această carte (Ai no
Gakko Cuore Monogatari)
Romanul a fost, de asemenea, parodiat:
Giobbe Covatta a publicat în 1993 Pancréas - Transplantation du Livre-Cœur (Pancreas - Trapianto del libro
Cuore) la éditions Salani.
Federico Maria Sardelli a realizat o parodie satirică cu titlul Il Libro Cuore (forse)
Alte povești sunt țesute în jurul acțiunii centrale, mai ales « povestirile lunare » relatate elevilor de
învățător și care aduc în scenă copii eroi din perioada Războiului pentru Independență. Aceste povestiri
permit de asemenea prezentarea diferitelor regiuni ale Italiei reunificate.
Octombrie : « Micul patriot padovan »
Noiembrie : « Micul cercetaș lombard »
Decembrie : « Micul copist florentin »
Ianuarie : « Toboșarul sard »
Februarie : « Infirmierul tatei »
Martie : « Sânge romaniol »
Aprilie : « Virtutea cetățenească »
Mai : « De la Apenini la Anzi »
Iunie : « Naufragiul »
Analiză și comentariu[modificare | modificare sursă]
Edmondo De Amicis a mărturisit în 1878 viitorilor săi editori Emilio și Giuseppe Treves intenția sa de a scrie
un roman despre copilărie și prietenie, care ar pune în valoare rolul școlii. Alegerea anului școlar 1881-1882
i-a permis să evoce crearea recentă a Italiei, citând de exemplu moartea lui Garibaldi la 2 iunie 1882.
Diferitele războaie pentru independență sunt evocate în « povestirile lunare ».
Legea Casati din 1859, adoptată de Regatul Sardiniei și extinsă ulterior în întreaga Italie, completată de
Legea Coppino din 15 iulie 1877, instaura obligativitatea și gratuitatea școlarizării primare a copiilor de
ambele sexe.
Cuore se apropie de alte opere ale literaturii italiene pentru copii: operele lui Cesare Balbo, cele ale lui
Cesare Cantù, sau Giannetto de Alessandro Luigi Parravicini. O asemănare se poate face cu Le Tour de la
France par deux enfants de G. Bruno, apărut în 1877, dar mai puțin naționalist, căci patriotismul lui
Edmondo De Amicis nu are ca sursă de inspirație o înfrângere italiană și o reducere a teritoriului [3].
Cartea a cunoscut un enorm succes, fiind reeeditată de 40 de ori în câteva luni, tradusă în zeci de limbi (în
prezent există mai mult de 200 de traduceri [2]). Umberto Eco a scris un Elogiu lui Franti, în care critică
dimensiunea naționalistă și reacționară a cărții.
Adaptări[modificare | modificare sursă]
Cartea "Cuore" a fost adaptată cinematografic.
În 1947, o adaptare de Duilio Coletti, cu Vittorio De Sica ca actor
O altă adaptare în 1973 de Romano Scavolini
În 1984, o altă adaptare, mai cunoscută, de Luigi Comencini : Cuore
În 2000, un serial de televiziune regizat de Maurizio Zaccaro și având ca interpreți pe Giulio Scarpati și Anna
Valle, a rulat la Canale 5
Plecând de la povestirea De la Apenini la Anzi (una din « povestirile lunare »), a fost realizat un serial
japonez de desene animate de 52 episoade (Marco (Haha wo tazunete sanzenri)), în 1976 de Nippon
Animation.
Un alt serial de desene animate de 26 episoade a fost produs în 1981 și inspirat din această carte (Ai no
Gakko Cuore Monogatari)
Romanul a fost, de asemenea, parodiat:
Giobbe Covatta a publicat în 1993 Pancréas - Transplantation du Livre-Cœur (Pancreas - Trapianto del libro
Cuore) la éditions Salani.
Federico Maria Sardelli a realizat o parodie satirică cu titlul Il Libro Cuore (forse)
Prezentare de carte
,, cuore,,
De
edmondo de
Amicis
[Link]:
Edmondo De Amicis sa nascut pe 21 octombrie 1846 in localitatea Oneglia din
provincia Liguria,in nordul Italiei.A decedat pe 11 martie 1908,la 62 de ani.A fost
scriitor,pedagog si [Link] 1868 devine cunoscut ca scriitor prin volumul de
povestiri si schițe: "La vita militare" ,in romana:VIATA [Link] de inspiratie
iau fost experienta acumulata in anii de razboi si actele de eroism la care a fost
[Link] vede in armata un simbol un simbol al unitatii nationale a ITALIEI.A
mai scris:
1872: Spania ("Spagna");
1874: Olanda ("Olanda");
1874: Amintiri din Londra ("Ricordi di Londra");
1876: Marocul ("Il Marocco");
1878:Constantinopol(Constantinopoli)
1886: Cuore(INIMADE COPIL) cunoscut roman pentru copii care cultivă valorile etice
și patriotismul;
1890: Romanul unui învățător ("Il romanzo di un maestro");
1883: Prietenii ("Gli amici");
1899: Căruța tuturor ("La carozza di tutti");
1906:Amintiri dintro calatorie in Sicilia (RICORDI D'UN VIAGGIO IN SICILIA)
Povestea se desfășoară pe cursul a celor nouă luni ale anului școlar 1881-1882, adică de la 17 octombrie
1881 până la 10 iulie 1882. Ea este prezentată ca jurnalul lui Enrico Bottini, de 10 ani, un elev de clasa a III-a
primară la școala Baretti din Torino. Acesta regăsește, în 1885, pe când era la liceu, caietul său de școlar, și îl
rescrie comentându-l.